Decizia vieții mele: acceptarea lucrării lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă!

Cea mai bună decizie din viața mea: acceptarea lucrării lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă!

De când Și-a început Dumnezeu Atotputernic lucrarea de la sfârșitul timpurilor, în China, cuvintele Lui au fost mărturisite și răspândite tot mai amplu. Acum, lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă s-a extins deja peste hotare. Cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic a fost și tradus în multe limbi și publicat online. Tot mai mulți oameni cu adevărată credință în Dumnezeu, care caută însetați adevărul, cercetează lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic. Mulți vor să afle mai multe despre Biserica lui Dumnezeu Atotputernic și despre noua lucrare a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Drept răspuns la cererile publicului, în acest episod, doicreștini americani, domnul și doamna Schmidt, de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, își împărtășesc povestirile despre cum au ajuns să creadă în Dumnezeu Atotputernic și, de asemenea, despre ce au experimentat și cules din Biserică.

Bine ați venit la ceea ce este biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ce este păcatul? Cum pot creștinii să se elibereze de păcat?

Ce este păcatul? Cum pot creștinii să se elibereze de păcat?

Cuprins

1、De ce nu reușim să ne eliberăm de păcat în credința noastră în Domnul?

2、Cum pot creștinii să se elibereze de păcat?

3、Cum îl curăță și îl judecă Dumnezeu pe om?

Domnul Isus a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că oricine săvârșește păcatul este sclav al păcatului. Și sclavul nu rămâne veșnic în casă, însă fiul rămâne veșnic” (Ioan 8:34-35). Cuvintele Domnului ne spun că, dacă oamenii nu se pot elibera de robia și cătușele păcatului, și continuă să comită păcate, atunci ei sunt slujitorii păcatului și nu vor intra niciodată în Împărăția lui Dumnezeu. Citind acest pasaj din Scriptură, multe surori și frați credincioși se vor gândi la modul în care păcătuiesc în timpul zilei doar pentru a se spovedi noaptea, și astfel se vor îngrijora că trăiesc în păcat și nu pot intra în Împărăția lui Dumnezeu și inimile lor vor fi îndurerate. Ei cred în Domnul, așadar de ce nu se pot elibera de păcat? Cum ne putem oare elibera de cătușele păcatului? Vom avea părtășie acum cu privire la acest aspect al adevărului.

De ce nu reușim să ne eliberăm de păcat în credința noastră în Domnul?

Când vine vorba despre întrebarea de ce credem în Domnul dar, totuși, nu suntem în stare să ne eliberăm de păcat, haideți să citim mai întâi acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Căci în ciuda tuturor lucrurilor pentru care omul a fost răscumpărat şi iertat de păcate, se poate considera doar că Dumnezeu nu-Şi aduce aminte de fărădelegile omului şi nu-l tratează potrivit cu acestea. Totuși, atunci când omul, care trăieşte într-un trup material, nu a fost eliberat de păcat, el poate doar continua să păcătuiască, dezvăluindu-și, la nesfârșit, corupta fire satanică. Aceasta este viața pe care o conduce omul, un ciclu fără sfârșit în care păcătuieşte şi este iertat. Majoritatea oamenilor păcătuiesc în timpul zilei doar pentru a mărturisi seara. Astfel, chiar dacă jertfa de păcat este întotdeauna eficientă pentru om, ea nu va putea să îl mântuiască pe om de păcat. Numai jumătate din lucrarea mântuirii a fost desăvârşită, pentru că omul are încă o fire coruptă. […]” („Taina întrupării (4)” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu ne arată că, deși am fost răscumpărați de Domnul Isus și păcatele noastre au fost iertate și, deși, după ce păcătuim, ne rugăm, ne căim și ne spovedim Domnului, iar Domnul nu ne mai privește ca pe niște păcătoși, firile noastre păcătoase continuă să existe; suntem în continuare predispuși la a păcătui deseori, la a ne demasca firile noastre corupte și la a trăi în păcat în timpul zilei doar pentru a ne spovedi noaptea. De exemplu, când alți oameni spun sau fac ceva care dăunează propriilor noastre interese, îi urâm; știm foarte bine că Dumnezeu îi iubește pe cei cinstiți, cu toate acestea, de multe ori mințim și trișăm de dragul propriilor noastre interese; când suntem binecuvântați de către Dumnezeu, Îi mulțumim în mod constant lui Dumnezeu; atunci când suntem asaltați de nenorociri, începem să cârtim împotriva lui Dumnezeu și putem chiar protesta împotriva lui Dumnezeu, aducându-I în mod deschis injurii. Și astfel se poate observa că, deși păcatele noastre au fost iertate, firile corupte din noi nu au fost curățite, căci Domnul Isus a înfăptuit lucrarea de răstignire și de răscumpărare a omenirii, și nu lucrarea profundă de curățire și mântuire a omului. Am fost corupți de Satana de mii de ani și firile noastre satanice sunt adânc înrădăcinate în felul nostru de-a fi. Aroganța, orgoliul, egoismul, predispozițiile josnice, perfidia, viclenia, minciuna, înșelăciunea, disputele bazate pe invidie, rea-voința, ticăloșia, ura față de adevăr și ostilitatea față de Dumnezeu – toate acestea sunt mai intransigente decât păcatul și îi pot face pe oameni să se împotrivească direct lui Dumnezeu. Dacă aceste cauze fundamentale nu sunt abordate, atunci vom păcătui astăzi și, în același mod, vom păcătui și mâine, complet incapabili să ne eliberăm de lanțurile și constrângerile păcatului.

Cum pot creștinii să se elibereze de păcat?

Deci cum putem să ne eliberăm întru totul de cătușele păcatului? Domnul Isus a proorocit: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi și vă va anunța lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13). „Iar dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:47-48).

De asemenea, cuvintele lui Dumnezeu spun: „Deplina mântuire a omului de influenţa Satanei nu a necesitat doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă pentru păcat, ci şi ca Dumnezeu să facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui, care a fost stricată de Satana. Şi astfel, după ce omului i-au fost iertate păcatele, Dumnezeu S-a întrupat pentru a-l conduce pe om în noua epocă şi a început lucrarea de mustrare şi judecată, şi lucrarea aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toţi cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare şi vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină şi vor dobândi adevărul, calea şi viaţa” (Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”).

Cuvintele lui Dumnezeu ne spun că Dumnezeu din zilele de pe urmă Se va reîntoarce pentru a-Și rosti cuvintele și pentru a înfăptui lucrarea de judecată, rezolvând întru totul firile corupte ale omului și mântuindu-l de păcat. Astăzi, Domnul Isus S-a reîntors în trup ca Dumnezeu Atotputernic întrupat. Pe baza lucrării de răscumpărare a Domnului Isus, Dumnezeu Atotputernic a înfăptuit o etapă a lucrării Sale, aceea a judecății, care începe în casa lui Dumnezeu. El a exprimat toate adevărurile pentru curățirea și mântuirea omenirii, rezolvând de la rădăcină firile noastre păcătoase și permițându-ne să înțelegem adevărul, să ne eliberăm de păcat, să încetăm să comitem păcate și să ne împotrivim lui Dumnezeu și să devenim oameni care Îl ascultă și Îl venerează pe Dumnezeu, moment în care suntem cu adevărat câștigați de Dumnezeu. Doar atunci când vom accepta lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă vom avea șansa să ne eliberăm de firile noastre corupte și să fim curățiți.

Cum îl curăță și îl judecă Dumnezeu pe om?

Deci, oare cum înfăptuiește Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă lucrarea de judecată pentru curățirea și mântuirea omului, permițându-i acestuia să se elibereze de păcat? Haideți să citim un alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune: „În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu” („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” din Cuvântul Se arată în trup).

La auzul menționării lucrării de judecată, unii oameni pot gândi: nu este judecata o osândă dată de Dumnezeu? Atunci cum ar putea cineva să mai fie mântuit de către Dumnezeu? Avem asemenea gânduri datorită faptului că nu cunoaștem lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Cuvintele lui Dumnezeu ne spun că lucrarea de judecată înfăptuită de Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă este, în principal, expresia adevărului pentru a-l judeca și curăți pe om, permițându-ne astfel, din revelațiile cuvintelor lui Dumnezeu, să ne dăm seama de propriile noastre firi corupte și să vedem adevărul concret al corupției noastre din cauza Satanei. Cuvintele lui Dumnezeu sunt ca o sabie cu două tăișuri; când citim cuvintele lui Dumnezeu, este ca și cum El ne judecă și ne demască față în față, permițându-ne să ne dăm seama de propriile noastre firi satanice corupte, firi care sunt arogante, încrezute, egoiste, josnice, trădătoare, viclene, lacome și malefice. Când începem să credem în Domnul, de exemplu, ne bucurăm de harul Domnului, este pace și bucurie în inimile noastre și, în special, după ce vedem binecuvântările și promisiunile oferite nouă de către Domnul, devenim și mai înflăcărați când ne sacrificăm pentru El. Niciodată nu lipsim de la vreo întrunire sau nu omitem să citim din Scriptură; adesea ne sprijinim surorile și frații care sunt neputincioși, răspândind Evanghelia oriunde mergem, perseverând în devotamentul și milostenia noastră, având credința că, dacă ne sacrificăm astfel, Domnul se va asigura că totul va decurge în siguranță și fără probleme pentru noi și că după aceea vom putea intra în Împărăția cerurilor și vom câștiga viața veșnică. Dar când se abate o nenorocire asupra noastră, când Domnul nu veghează asupra noastră și nu ne protejează, regretăm sacrificiul făcut înainte pentru Domnul și, în inimile noastre, chiar începem să-L învinovățim pe Dumnezeu. Când am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, vedem că El spune: „În zilele noastre, majoritatea oamenilor sunt într-o astfel de stare: «Pentru a câștiga binecuvântări, trebuie să mă sacrific pentru Dumnezeu și să plătesc un preț pentru El. Pentru a câștiga binecuvântări, trebuie să abandonez totul pentru Dumnezeu; trebuie să termin ceea ce mi-a încredințat și să-mi fac datoria bine». Acest lucru este dominat de intenția de a fi binecuvântat; este un exemplu de a se sacrifica doar pentru a câștiga recompensele lui Dumnezeu, pentru a câștiga coroana” („Cum să apuci pe calea lui Petru” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). „Relația omului cu Dumnezeu este doar una de interes personal. Este relația dintre receptor și Cel care dă binecuvântarea. Pentru a spune lucrurilor pe nume, este ca și relația dintre angajat și angajator. Angajatul lucrează numai pentru a primi recompensele acordate de angajator. Într-o relație ca aceasta, nu există nicio afecțiune, ci doar o afacere; nu există a iubi și a fi iubit, numai caritate și milă; nu există înțelegere, doar indignare reprimată și înșelătorie; nu există intimitate, ci doar o prăpastie care nu poate fi trecută” („Omul poate fi salvat numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup).

Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic trec direct la subiect, demascând motivațiile și perspectivele noastre greșite asupra credinței în Dumnezeu. Doar reflectând asupra noastră ne dăm seama că noi nu lucrăm din greu pentru că Îl iubim pe Dumnezeu și pentru că dorim să-L mulțumim pe Dumnezeu; în schimb, căutăm să ne sacrificăm în schimbul binecuvântărilor și promisiunilor lui Dumnezeu – comportamentul și acțiunile noastre bune sunt doar pentru a ne atinge propriile obiective. În astfel de momente, vedem cât de egoiste și josnice sunt firile noastre. Trăim după legea satanică: „Fiecare om pentru el însuți și diavolul îl ia pe cel mai din spate”; tot ceea ce facem este pentru beneficiul propriu și chiar atunci când ne sacrificăm puțin în credința noastră în Dumnezeu, acest lucru este, de asemenea, pentru a obține beneficii și binecuvântări de la Dumnezeu. Vrem să preschimbăm unele eforturi minore în mari binecuvântări și căutăm să obținem însutit în această viață și să obținem viața veșnică în lumea ce va veni. Nu ne sacrificăm deloc pentru a ne îndeplini datoria ca ființe create și pentru a răsplăti dragostea lui Dumnezeu. Când propriile noastre intenții și dorințe nu sunt îndeplinite, putem deveni negativiști, ne plângem, ne răzvrătim și ne împotrivim lui Dumnezeu. Când vedem cât de murdari și de corupți suntem, că suntem lipsiți de conștiință și de rațiune și total nepotriviți pentru a primi recompensele și binecuvântările lui Dumnezeu, inimile noastre sunt pline de regret și autoînvinovățire. Ne disprețuim pe noi înșine și suntem obligați să cădem în fața lui Dumnezeu pentru a ne mărturisi păcatele, sperând să o luăm de la capăt, dorind să ne sacrificăm pentru Dumnezeu și nu mai cerem nimic în schimb. Experimentând judecata și mustrarea lui Dumnezeu, ajungem să ne dăm seama de propriile noastre firi satanice și vedem că Dumnezeu disprețuiește păcatele omului. Vedem că, oriunde există murdărie, există judecata lui Dumnezeu și ajungem să cunoaștem esența sfântă a lui Dumnezeu și firea Sa dreaptă, de neîncălcat și, astfel, o inimă temătoare de Dumnezeu se naște în noi. Sub îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu, ajungem treptat să înțelegem voia și cerințele lui Dumnezeu, rămânem neclintiți pe poziția unei ființe create pentru a îndeplini puțin din datoria omului, există din ce în ce mai puțină târguială în implicarea noastră cu Dumnezeu, relația noastră cu El devine din ce în ce mai apropiată, firile noastre corupte suferă o anumită schimbare și trăim, în cele din urmă, asemănarea unei ființe umane autentice.

Faptul că am reușit să ne schimbăm așa cum am făcut-o astăzi este în întregime efectul produs în noi de către lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic. Toți cei care au experimentat judecata și mustrarea lui Dumnezeu Atotputernicul din zilele de pe urmă și care iubesc cu sinceritate adevărul, după câțiva ani văd în mod clar o schimbare și culeg roadele a ceea ce au plantat; în inimile lor, ei sunt capabili să simtă cât de mare este dragostea lui Dumnezeu pentru om și cât de minunată este mântuirea Lui și ajung să aprecieze nespus cât de reală este lucrarea lui Dumnezeu. Ei înțeleg că numai judecata și mustrarea lui Dumnezeu reprezintă cea mai reală mântuire și că numai acceptând lucrarea lui Dumnezeu Atotputernicul din zilele de pe urmă și experimentând judecata și mustrarea lui Dumnezeu, pot fi curățiți și schimbați – aceasta este singura cale prin care ne putem elibera de păcat.

Nota editorului: Ți-a lămurit această părtășie confuzia? Ai găsit în această părtășie calea spre a te elibera de păcat? Dacă tu consideri că ți-a fost de folos, urmărește acest site, iar noi vom continua să îl actualizăm cu conținut nou. Dacă cineva pe care îl cunoști este la fel de confuz ca și tine, te rugăm să împărtășești acest articol cu el sau ea. Dacă ai întrebări sau dificultăți, nu ezita să ne contactezi în orice moment și le putem analiza și cerceta împreună!

În cele din urmă, am dori să recomandăm mai multe filme: Rămas bun, om serviabil!, Adevărata pocăință și Pocăința unui ofițer. Din aceste filme, poți afla cum creștinii se căiesc cu adevărat și se schimbă după ce au experimentat judecata lui Dumnezeu. Sperăm ca acestea să vă fie de ajutor!

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Urmăriți mai multe predici despre pocainta

Știți ce este pocăința?

Știți ce este pocăința?

de Xiaoyu, USA

În anul 2020, virusul COVID-19 a străbătut globul, cufundând lumea într-o stare panică. De asemenea, șocant a fost și numărul mare de lăcuste care au roit deasupra Africii. Odată cu apariția ciumei și a foametei, un număr tot mai mare de oameni care cred în Domnul au început să simtă că ziua sosirii Domnului este aproape și că Împărăția lui Dumnezeu este pe cale să sosească. Domnul Isus a spus odată: „Pocăiți-vă, pentru că Împărăția Cerurilor este aproape!” (Matei 4:17). Asta cere Domnul de la fiecare dintre noi. Numai dacă ne vom pocăi cu adevărat vom fi ocrotiți de către Dumnezeu și aduși în Împărăția cerească înaintea necazului cel mare. Deci, ce este oare adevărata pocăință și cum o putem obține?

Denotă oare buna purtare pocăința adevărată?

La auzul menționării cuvântului pocăință, mulți credincioși în Domnul vor spune: „Acum, pentru că avem credință în Domnul, nu ne certăm sau nu insultăm, suntem toleranți și răbdători față de ceilalți, ne rugăm deseori și ne spovedim Domnului, îndeplinim lucrarea Domnului și ne sacrificăm pentru El și nici măcar nu renegăm numele Domnului după ce Acesta fost întemnițat. Această bună purtare dovedește că ne-am pocăit cu adevărat. Atunci când Domnul se va reîntoarce, vom intra în Împărăția cerească împreună cu El.” După ce am început să credem în Domnul, am lăsat deoparte obiceiurile noastre rele; am devenit smeriți, toleranți, i-am ajutat pe ceilalți și am devenit capabili să renunțăm la lucruri și să ne sacrificăm pentru a răspândi Evanghelia și pentru a fi mărturie pentru Domnul. Într-adevăr, au existat unele schimbări în comportamentul nostru, cu toate acestea, este incontestabil faptul că nu ne-am eliberat de cătușele păcatului și că încă trăim adesea în păcat, neputându-ne elibera. De exemplu, atunci când cineva ne spune ceva dureros, care nu aduce atingere intereselor noastre principale, putem fi îngăduitori și nu îi vom cere socoteală. Dar, când cineva spune ceva care ne afectează prestigiul și statutul și ne face să ne simțim stânjeniți, deși poate nu spunem nimic critic la adresa lui, există resentimente și prejudecăți în inimile noastre și poate chiar ne gândim să ne răzbunăm. În multe aspecte, deși părem a nu săvârși niciun rău major, inimile noastre ne trădează adesea gândurile rele. Uneori, am putea fi capabili de îngăduință și autocontrol pentru o perioadă, dar în momentul în care devine prea mult pentru noi, suntem în continuare susceptibili de a săvârși fapte rele. Când astfel de lucruri sunt demascate și se manifestă în noi și încă nu ne-am eliberat de cătușele păcatului, se poate spune oare că ne-am pocăit cu adevărat?

Haideți să citim un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Doar modificările în comportament nu sunt durabile. Dacă nu există nicio schimbare în firea vieții oamenilor, atunci, mai devreme sau mai târziu, partea lor rea se va arăta singură. Deoarece sursa schimbărilor purtării lor este ardoarea, împreună cu o lucrare a Duhului Sfânt în acel moment, este extrem de ușor să devină înflăcărați sau să arate bunătate pentru un timp. După cum spun necredincioșii: «Este ușor să faci o faptă bună, ceea ce este greu este să faci fapte bune o viață întreagă». Oamenii sunt incapabili să facă fapte bune întreaga lor viață. Purtarea lor este condusă de viață; indiferent care este viața lor, la fel este și comportamentul lor și doar ceea ce este dezvăluit în mod natural reprezintă viața și natura cuiva. Lucrurile care sunt false nu pot dura. Când Dumnezeu lucrează pentru a-l mântui pe om, nu este pentru a-l împodobi cu un comportament bun – lucrarea lui Dumnezeu este pentru a schimba firile oamenilor, pentru a-i face să renască în oameni noi. […] A se comporta bine nu este același lucru cu a-L asculta pe Dumnezeu și, cu atât mai puțin, cu a fi compatibil cu Hristos. Modificările comportamentului se bazează pe doctrină și se nasc din ardoare – nu se bazează pe adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu sau pe adevăr, cu atât mai puțin se bazează pe îndrumarea Duhului Sfânt. Chiar dacă există momente când unele lucruri pe care le fac oamenii sunt dirijate de Duhul Sfânt, aceasta nu este expresia vieții, cu atât mai puțin este același lucru cu a-L cunoaște pe Dumnezeu; indiferent cât de bun este comportamentul unei persoane, nu dovedește că ea ascultă de Dumnezeu sau că a pus în practică adevărul. Modificările comportamentale sunt o iluzie trecătoare, sunt manifestarea zelului și nu sunt expresia vieții” („Diferența dintre schimbările exterioare și schimbările firii” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos).

Cuvintele lui Dumnezeu ne arată că, deși comportamentul nostru s-a îmbunătățit după ce am început să credem în Dumnezeu, acest fapt nu înseamnă că a existat o schimbare în firea vieții noastre. Cea mai mare parte a bunei noastre purtări este rezultatul înflăcărării, al comportamentului născut din doctrină și reguli sau, altfel spus, al practicii ce rezultă din îndrumarea Duhului Sfânt. Această purtare nu este rezultatul înțelegerii adevărului, a cunoașterii lui Dumnezeu și a practicii ce rezultă în mod natural din dorința noastră de a-L mulțumi și a-L iubi pe Dumnezeu. Am fost corupți de Satana de mii de ani, avem din plin toate caracteristicile unei firi corupte satanice – aroganță, îngâmfare, egoism, josnicie, perfidie și viclenie. Dacă aceste firi nu sunt remediate atunci, chiar dacă am putea fi capabili să respectăm anumite reguli și am putea părea evlavioși în exterior, acest fapt nu durează mult timp, iar atunci când întâlnim o situație neplăcută, nu ne putem abține să nu păcătuim. De exemplu, stăpâniți de firea noastră satanică arogantă și îngâmfată, încercăm mereu să îi facem pe ceilalți să ne respecte, iar atunci când ceilalți nu fac ceea ce spunem, avem accese de furie și începem să le facem morală. Conduși de firea noastră egoistă, tot ceea ce facem are în vedere interesele noastre proprii; când totul acasă merge bine, suntem dispuși să renunțăm la unele lucruri și să ne sacrificăm pentru Dumnezeu și putem îndura orice suferință. Dar când are loc o nenorocire, îl învinovățim pe Dumnezeu că nu ne protejează. Putem chiar începe să regretăm lucrurile la care am renunțat și ne gândim chiar să-L trădăm pe Dumnezeu. Uneori observăm acțiunile fraților și surorilor din biserică ce încalcă în mod clar învățăturile lui Dumnezeu și care sunt chiar dăunătoare intereselor bisericii și ar trebui să le spunem ceva. Dar, influențați de filozofii satanice asupra vieții cum ar fi: „Păstrarea tăcerii asupra greșelilor prietenilor buni face o prietenie lungă și bună” și „Cu cât mai puține probleme cu atât mai bine”, tăcem, preferând să sacrificăm interesele bisericii pentru a ne menține relația cu ei. Lista poate continua. Acest lucru arată că, dacă firile noastre corupte nu sunt remediate, nu putem practica adevărul și nici nu Îl putem asculta pe Dumnezeu și putem chiar să ne împotrivim Lui. Să luăm ca exemplu fariseii de acum două mii de ani. În aparență, nu păreau a săvârși niciun rău. Ei au călătorit în lung și-n lat, răspândind Evanghelia, adesea explicând oamenilor scripturile și învățându-i să respecte legea. O mare parte din comportamentul lor a fost bună, dar când Domnul Isus a apărut și Și-a început lucrarea, deoarece El părea atât de normal și de obișnuit în exterior și El nu se numea Mesia și pentru că tot ce era legat de El era în contradicție cu noțiunile lor, firile lor satanice arogante și îngâmfate au fost demascate. Ei L-au condamnat în mod flagrant și L-au hulit pe Domnul Isus, nu au fost atenți dacă mesajul rostit de Domnul Isus era adevărul, L-au ignorat indiferent de câte semne și minuni a făcut El și, în cele din urmă, au conspirat cu autoritățile romane pentru a-L răstigni pe Domnul Isus.

Cele de mai sus arată că, deși pot exista schimbări în comportamentul nostru exterior, dacă nu există nicio schimbare în firile vieții noastre interioare, vom fi în continuare stăpâniți de firile noastre satanice corupte și vom fi susceptibili de a săvârși păcate și de a ne împotrivi lui Dumnezeu în orice moment. De asemenea, astfel de oameni nu s-au pocăit cu adevărat și sunt în mod fundamental nepotriviți pentru a intra în Împărăția cerurilor. Așa cum se spune în Biblie: „Oricine săvârșește păcatul este sclav al păcatului. Și sclavul nu rămâne veșnic în casă, însă fiul rămâne veșnic” (Ioan 8:34-35).

Ce este adevărata pocăință?

Deci ce este adevărata pocăința? Biblia consemnează: „Ferice de cei ce-și spală hainele, ca să aibă dreptul la pomul vieții și să poată intra pe porți în cetate!” (Apocalipsa 22:14). „Deci fiți sfinți, după cum Eu sunt sfânt!” (Leviticul 11:45). Dumnezeu este sfânt. El disprețuiește păcatele omului și, astfel, etalonul pentru adevărata pocăință este atunci când diferitele firi satanice din oameni – aroganța, îngâmfarea, egoismul, josnicia, perfidia și viclenia – au fost curățite și schimbate, atunci când oamenii practică spusele lui Dumnezeu indiferent de mediul în care se află, nu mai săvârșesc păcate sau nu I se mai împotrivesc lui Dumnezeu, ci Îl ascultă și Îl venerează cu adevărat pe Dumnezeu și atunci când au fost câștigați complet de către Dumnezeu. Doar astfel de oameni s-au pocăit cu adevărat.

De ce nu am obținut adevărata pocăință în credința noastră în Domnul

Unii oameni pot întreba: „De ce oare am acceptat răscumpărarea Domnului și păcatele noastre au fost iertate, însă suntem incapabili să obținem pocăința adevărată?” Acest lucru se datorează în principal faptului că, în Epoca Harului, Domnul Isus a înfăptuit lucrarea de răscumpărare, care nu a însemnat și înfăptuirea lucrării de schimbare a firilor corupte ale oamenilor. Haideți să citim un alt fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Deşi Isus a lucrat mult printre oameni, El a completat doar răscumpărarea întregii omeniri şi a devenit jertfa pentru păcat a oamenilor şi nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influenţa Satanei nu a necesitat doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă pentru păcat, ci şi ca Dumnezeu să facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui, care a fost stricată de Satana” (Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”) Acest pasaj ne informează că, în Epoca Harului, Domnul Isus a înfăptuit doar lucrarea de răscumpărare a omenirii, al cărei efect a fost să-i facă pe oameni să se spovedească și să se pocăiască. Ca parte a lucrării de răscumpărare, Domnul Isus a explicat calea pocăinței, El i-a învățat pe oameni cum să-și mărturisească păcatele și să se pocăiască, cum să-și poarte crucea și să-L urmeze pe Domnul. Deci, de asemenea, aceștia trebuie să-și iubească aproapele așa cum se iubesc pe ei înșiși, trebuie să fie smeriți, răbdători și toleranți și să-i ierte pe oameni de câte șaptezeci de ori câte șapte etc. Acestea au fost toate cerințele pretinse omului, bazate pe statura oamenilor la acea vreme; când oamenii au săvârșit păcate, au venit în fața Domnului Isus pentru a-și mărturisi păcatele și pentru a se pocăi, păcatele lor au fost iertate, iar ei au fost îndreptățiți să vină în fața lui Dumnezeu și să continue să Îl slăvească. Domnul Isus a exprimat doar adevăruri care au putut fi înțelese de oamenii vremii. Dar acest lucru nu a implicat schimbarea firii oamenilor și, astfel, indiferent cât de mult citim Biblia, cum ne mărturisim păcatele și ne pocăim, sau cum biruim în lupta cu noi înșine, rămânem incapabili să ne eliberăm de păcat și să obținem pocăința adevărată.

Cum se obține adevărata pocăință

Deci cum putem obține adevărata pocăință? Domnul Isus a proorocit: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi și vă va anunța lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13). „Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:48). „Sfințește-i prin adevăr! Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17). Aceste cuvinte ne arată că, deoarece statura oamenilor din acea vreme era atât de redusă, în Epoca Harului, Domnul Isus nu a exprimat prea multe adevăruri sau nu ne-a oferit o modalitate de a ne remedia firile noastre satanice. Astfel, Domnul a profețit că El se va reîntoarce, că El va exprima adevăruri din ce în ce mai profunde și că El va înfăptui lucrarea de judecată și curățire a omului, permițându-ne astfel să ne eliberăm complet de cătușele păcatului și să fim curățiți și schimbați și că, la reîntoarcerea Domnului, numai acceptând lucrarea de judecată și curățire putem obține pocăința adevărată.

Astăzi, Domnul Isus s-a reîntors: El este Dumnezeu Atotputernic întrupat. La întemeierea lucrării Domnului Isus de răscumpărare, Dumnezeu Atotputernic a înfăptuit lucrarea de judecată începând din casa lui Dumnezeu, El a exprimat toate adevărurile necesare mântuirii omenirii și a ajuns să judece, să curețe și să îi desăvârșească pe cei care acceptă mântuirea Sa din zilele de pe urmă. Dumnezeu Atotputernic spune: „În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu” („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” din Cuvântul Se arată în trup).

Atunci când Dumnezeu Atotputernic exprimă adevărul și înfăptuiește lucrarea de judecată și de curățire a omului din zilele de pe urmă, El nu ne comunică pur și simplu mai multe moduri de a practica pocăința, ci exprimă cuvinte de judecată, demască adevărul corupției noastre și firile și esențele noastre, care nu Îl ascultă pe Dumnezeu și I se împotrivesc; El ne dăruiește mai multe adevăruri, printre care cum să fim sinceri, cum să ascultăm de Dumnezeu, cum să-L iubim pe Dumnezeu și așa mai departe, oferindu-ne astfel o cale de a practica în toate lucrurile ce se vor abate asupra noastră. Experimentând judecata cuvintelor lui Dumnezeu, ajungem să vedem treptat cât de profund am fost corupți de Satana și că firile și esențele noastre se îmbină cu firile satanice caracterizate de aroganță și neprihănire de sine, egoism și josnicie, perfidie și viclenie. Trăind după aceste principii, nu există nimic uman în existența noastră, suntem vrednici de dispreț pentru ceilalți și, mai mult decât atât, suntem vrednici de dispreț și respingători pentru Dumnezeu. Pe baza cuvintelor de judecată ale lui Dumnezeu, vedem că suntem josnici și malefici, nevrednici de a trăi în fața lui Dumnezeu și abia atunci începem să ne disprețuim păcatele și dorim să ne pocăim. În același timp, ajungem să cunoaștem firea dreaptă a lui Dumnezeu, care nu tolerează nicio jignire și să înțelegem că, dacă nu practicăm adevărul, atunci cu siguranță vom fi disprețuiți și respinși de către Dumnezeu. Numai atunci se naște în noi frica de Dumnezeu, începem să ne lepădăm de trup și să practicăm adevărul, ajungem treptat să percepem o parte din realitatea a ceea ce înseamnă să-L asculți pe Dumnezeu și nu ne mai răzvrătim sau împotrivim lui Dumnezeu.

Experimentând judecata și mustrarea lui Dumnezeu, ne eliberăm pe deplin de păcat, nu mai suntem încătușați de firile noastre satanice și suntem liberi să practicăm cuvintele lui Dumnezeu și să-L ascultăm și să-L slăvim pe Dumnezeu. Numai atunci se poate spune că ne-am pocăit și ne-am schimbat cu adevărat și numai atunci suntem îndreptățiți să intrăm în Împărăția cerească. În mod clar, acceptarea lucrării de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă este singura cale de a obține adevărată pocăință și schimbare. În acest moment, am încredere că acum ați început să vedeți calea de a obține adevărata pocăință – deci ce alegeri ar trebui să facem noi acum?

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Urmăriți mai multe noutati crestine

 

Semnele vremurilor s-au arătat: cum să întâmpini întoarcerea Domnului

Semnele vremurilor s-au arătat: cum să întâmpini întoarcerea Domnului

Cuprins

Cum va veni Domnul?

Ce lucrare va săvârși Domnul când Se întoarce?

Cum să întâmpinăm întoarcerea Domnului

De Anyuan, Filipine

Cu două mii de ani în urmă, adepții Domnului L-au întrebat pe Isus: „[C]are va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului?” (Matei 24:3). Domnul Isus a răspuns: „Veți auzi de războaie și vești de războaie. Vedeți să nu vă neliniștiți, căci aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârșitul. Un neam se va ridica împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății. Va fi foamete, vor fi molime și cutremure în diverse locuri. Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor nașterii” (Matei 24:6-8). În prezent, au loc din ce în ce mai multe dezastre pe întreg mapamondul. Cutremure, epidemii, foamete, războaie și inundații au loc unele după altele. La sfârșitul anului 2019, a apărut un nou tip de coronavirus în Wuhan, China. Rata sa de transmitere este alarmantă; în doar câteva luni, au apărut cazuri în toată țara și China a fost scufundată imediat în haos. Multe provincii, municipii și sate sunt plasate sub carantină unele după altele, pe măsură ce numărul de decese continuă să crească. De asemenea, virusul s-a răspândit în peste douăzeci de țări din toată lumea. Mai mult decât atât, între septembrie 2019 și ianuarie 2020, focurile din sălbăticia Australiei au distrus peste 5.900 de clădiri și au ucis peste un miliard de animale. În ianuarie 2020, același continent a fost lovit de o ploaie torențială de amploare unică în secol, provocând inundații care au ucis multe viețuitoare de apă dulce. În aceeași lună, zeci de mii de persoane au rămas fără acoperiș deasupra capului ca urmare a inundațiilor din Indonezia. De asemenea, a existat o erupție a unui vulcan în Filipine, cea mai gravă infestație cu lăcuste din ultimii 25 de ani în Africa, un cutremur de magnitudine 6,4 în Xinjiang… Lista continuă. Profețiile biblice privind venirea Domnului au fost îndeplinite. Este logic că Domnul S-a întors – așadar, noi de ce nu I-am întâmpinat încă sosirea? Nu vom fi înghițiți de mari nenorociri dacă această situație continuă? Și ce anume ar trebui să facem ca să întâmpinăm sosirea Domnului?

Cum va veni Domnul?

Mulți oameni au citit aceste cuvinte în Biblie: „Iată, El va veni pe nori” (Apocalipsa 1:7). „[Ș]i-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și mare slavă” (Matei 24:30). Ei sunt siguri că Domnul va veni pe nori. Totuși, de ce încă nu am văzut așa ceva? Acesta este singurul mod în care va veni Domnul? De fapt, există un lucru major referitor la venirea Domnului pe care l-am omis. În scripturi, există și profeții despre venirea în secret a lui Dumnezeu, precum: „Iată, Eu vin ca un hoț” (Apocalipsa 16:15). „La miezul nopții a răsunat un strigăt: «Iată mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!»” (Matei 25:6). „Prin urmare, fiți pregătiți și voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă așteptați!” (Matei 24:44). „Căci așa cum iese fulgerul și luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot așa va fi și cu Fiul Omului în ziua Sa. Dar mai întâi trebuie să sufere multe și să fie respins de această generație” (Luca 17:24-25).

Referirile scripturilor la „ca un hoț” și „la miezul nopții a răsunat un strigăt” indică faptul că, atunci când Domnul Se întoarce în zilele de pe urmă, o va face în liniște, în secret. Și la ce se referă sintagma „Fiul Omului”? Un „Fiu al Omului” este, cu siguranță, născut dintr-o persoană, având o mamă și un tată și fiind din trup și sânge. Luați-L ca exemplu pe Domnul Isus: El a fost întrupat sub chipul unei persoane obișnuite care trăiește printre oameni. Astfel, putem vedea că sintagma „Fiul Omului” se referă la Dumnezeu întrupat; Duhul nu poate fi numit Fiul Omului. De asemenea, scripturile menționează și: „Dar mai întâi trebuie să sufere multe și să fie respins de această generație.” Acest pasaj din scripturi indică în mod clar faptul că, atunci când Domnul Se întoarce, va îndura multă suferință și va fi respins de această generație. Cu toții știm că Dumnezeu poate fi respins doar când este întrupat drept Fiul Omului, căci Dumnezeu întrupat este prea obișnuit și oamenii nu-L cunosc; Îl tratează ca pe un om obișnuit, iar El suferă multe greutăți drept urmare a acestui lucru. Totuși, dacă Domnul S-ar arăta oamenilor drept Duh, atunci, fie ei buni sau răi, credincioși sau necredincioși, ori chiar cei care I se opun lui Dumnezeu, vor cădea cu toții la pământ înaintea lui Dumnezeu slăvindu-L – căci oare cine L-ar putea respinge pe Dumnezeu astfel? Și atunci cum ar mai suferi El? Aceasta ne arată că Domnul din zilele de pe urmă i Se arată umanității drept Fiul Omului întrupat.

Ce lucrare va săvârși Domnul când Se întoarce?

În acest moment, unii frați și surori pot fi confuzi: dacă Domnul vine să lucreze printre oameni în secret în zilele de pe urmă, cum se îndeplinește profeția despre venirea sa pe un nor? Există etape și un plan al lucrării lui Dumnezeu. Dumnezeu devine mai întâi trup și sosește în secret pentru a-Și săvârși lucrarea de a mântui oamenii și apoi Se arată oamenilor deschis pe un nor. Pentru a înțelege această chestiune, trebuie să aflăm mai multe despre ce lucrare săvârșește Domnul când Se întoarce în zilele de pe urmă. Domnul Isus a spus: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi și vă va anunța lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13). „Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:48). „Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului” (Ioan 5:22). Biblia spune, de asemenea: „Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu. Și dacă începe cu noi, care va fi sfârșitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?!” (1 Petru 4:17). Aceste pasaje din scripturi ne spun că Dumnezeu din zilele de pe urmă vine, în principal, pentru a rosti cuvinte, pentru a săvârși lucrarea de judecată începând de la casa lui Dumnezeu. Ca urmare, cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu de judecată din zilele de pe urmă întâmpină sosirea Domnului și sunt înălțați înaintea lui Dumnezeu! În prezent, Dumnezeu Atotputernic întrupat a rostit milioane de cuvinte care sunt toate înregistrate în cartea „Cuvântul Se arată în trup”. În această carte, cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic dezvăluie multe taine care, anterior, erau de neînțeles pentru noi, precum istoria dezvoltării umane, modul în care Satana corupe omenirea, cum mântuiește Dumnezeu oamenii, ce tipuri de oameni sunt iubiți de Dumnezeu, ce tipuri de oameni sunt urâți de El, perspectivele și destinațiile diverselor tipuri de persoane etc. Nu doar asta, dar Dumnezeu a exprimat, de asemenea, cuvinte de judecată și mustrare, expunându-ne firile corupte. Tuturor celor care acceptă cuvintele de judecată și mustrare ale lui Dumnezeu li se vor curăți și transforma firile corupte; ei vor fi transformați în biruitori înaintea marelui necaz și, în cele din urmă, vor intra în împărăția lui Dumnezeu pentru a se bucura de fericire eternă. Cei care nu încearcă deloc să audă glasul lui Dumnezeu în perioada în care El este întrupat și lucrează în secret, care nu acceptă lucrarea de judecată din zilele de pe urmă, care Îl condamnă și-L blasfemiază pe Dumnezeu întrupat conform propriilor noțiuni și închipuiri, vor fi expuși și eliminați de Dumnezeu. Și, astfel, grâul și neghina, oile și caprele, fecioarele înțelepte și cele nechibzuite, slujitorii buni și cei răi, cei care iubesc adevărul și cei care îl urăsc – fiecare va fi expus și clasificat pe tipuri. Apoi, Dumnezeu va veni pe nori, arătându-se deschis tuturor națiunilor și popoarelor de pe pământ și va începe să-i recompenseze pe cei buni și să-i pedepsească pe cei răi, îndeplinind astfel profețiile biblice: „Iată, El va veni pe nori și orice ochi Îl va vedea, chiar și cei care L-au străpuns. Toate neamurile pământului se vor jeli din pricina Lui” (Apocalipsa 1:7). „Atunci se va arăta în cer semnul Fiului Omului și atunci toate semințiile pământului se vor jeli și-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și mare slavă” (Matei 24:30). În acel moment, toți cei care I se opun, Îl resping și-L condamnă pe Dumnezeu se vor bate cu pumnii în piept și vor fi cuprinși de remușcări din cauza faptelor lor rele. Din lucrarea lui Dumnezeu vedem cât de drept, atotputernic și înțelept este Dumnezeu!

Cum să întâmpinăm întoarcerea Domnului

În prezent,Dumnezeu Atotputernic  întrupat a cucerit deja și a mântuit un grup de persoane. Așadar, și biruitorii au fost făcuți compleți. Lucrarea în secret a lui Dumnezeu va ajunge în curând la final, după care tot felul de mari nenorociri se vor abate imediat asupra pământului. Ne confruntăm cu o sarcină urgentă: cum să întâmpinăm întoarcerea Domnului Isus și să îmbrățișăm lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă? Domnul Isus a spus: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează” (Ioan 10:27). Aceste profeții apar, de asemenea, în Biblie: „Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” (Apocalipsa 2:7). „Iată, Eu stau la ușă și bat! Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el și voi mânca cu el, și el cu Mine” (Apocalipsa 3:20). De asemenea, Dumnezeu Atotputernic spune: „Lucrarea lui Dumnezeu este la fel ca niște valuri foarte puternice. Nimeni nu Îl poate reține și nimeni nu Îi poate opri pașii. Doar cei care ascultă cu grijă cuvintele Lui și care caută și sunt însetați după El pot păși pe urmele Lui și primi făgăduința Lui. Cei care nu vor face aceasta vor fi supuși unui dezastru copleșitor și unei pedepse meritate” („Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri” din Cuvântul Se arată în trup). Vreți să pășiți pe urmele Mielului? Vreți să-L întâmpinați pe Domnul? Vreți să fiți răpiți înainte de marea nenorocire? Cuvintele lui Dumnezeu ne spun că, dacă este să-L întâmpinăm pe Domnul, este de o importanță-cheie să învățăm cum să auzim glasul lui Dumnezeu uitându-ne la faptul dacă spusele exprimate de Dumnezeu Atotputernic sunt adevărul, dacă sunt cuvintele Duhului Sfânt adresate bisericilor. Cred că, dacă avem inimi umile care caută și tânjesc după adevăr, în curând, Dumnezeu ne va îndruma să-L întâmpinăm pe Domnul!

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Urmăriți mai multe semne ca vine sfarsitul lumii

 

 

Pilda celor 10 fecioare Cum să deveniți fecioare înțelepte pentru a-L întâmpina pe Domnul

Pilda celor 10 fecioare Cum să deveniți fecioare înțelepte pentru a-L întâmpina pe Domnul

Domnul Isus a spus: „Veţi auzi de războaie și vești de războaie. Vedeți să nu vă neliniștiți, căci aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârșitul. Un neam se va ridica împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății. Va fi foamete, vor fi molime și cutremure în diverse locuri. Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor nașterii” (Matei 24:6-8). În zilele noastre au loc din ce în ce mai multe catastrofe în întreaga lume: coronavirusul din Wuhan, lăcustele din Africa, incendiile din Australia și alte calamități s-au petrecut una după alta. De asemenea, au apărut și cele patru luni sângerii. Practic, profețiile venirii Domnului au fost îndeplinite; Domnul trebuie să Se fi reîntors deja. O problemă care preocupă mințile multor credincioși în Domnul este aceasta: cum putem deveni fecioare înțelepte pentru a primi reîntoarcerea Domnului? Domnul Isus a spus odată: „Atunci Împărăția Cerurilor va fi asemănată cu zece fecioare, care și-au luat lămpile și au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci dintre ele erau nesăbuite, iar cinci erau înțelepte. Cele nesăbuite nu și-au luat cu ele și untdelemn atunci când și-au luat lămpile, dar cele înțelepte, împreună cu lămpile, și-au luat și untdelemn în vase” (Matei 25:1-4). În scripturi putem vedea că fecioarele înțelepte au pregătit untdelemn pentru lampă și au așteptat cu venerație venirea Domnului. În cele din urmă, acestea au putut să-L întâmpine și să participe la sărbătoarea din Împărăția cerurilor. Așadar, mulți frați și surori cred că, atât timp cât vor citi constant scripturile, vor participa la întruniri, vor înfăptui cu sârguință lucrarea Domnului și vor aștepta cu venerație, aceasta înseamnă că au pregătit untdelemnul și că sunt fecioare înțelepte și că vor fi înălțate în Împărăția cerurilor când Domnul va veni. Totuși, aceasta a fost practica noastră timp de mulți ani, iar acum s-au abătut asupra noastră tot felul de catastrofe, dar noi încă nu L-am întâmpinat pe Domnul. Acest fapt nu ne lasă altă opțiune decât să reflectăm și să ne întrebăm: îndeplinirea cu sârguință a lucrării Domnului înseamnă a fi într-adevăr o fecioară înțeleaptă? Vom putea noi să-L primim pe Domnul și să fim înălțați înainte de marele necaz?

Citirea Scripturilor, rugăciunea și îndeplinirea cu sârguință a lucrării Domnului: aceste fapte fac ca o fecioară să fie înțeleaptă?

Să ne aducem aminte de cărturari, de preoții cei mai de seamă și de farisei. Cu toții cunoșteau bine scripturile, iar familiile lor Îl slujiseră pe Dumnezeu de generații întregi. Ei s-au supus cu strictețe legii, au respectat poruncile, au îndeplinit cu sârguință lucrarea și chiar au călătorit în toată lumea pentru a răspândi Evanghelia lui Dumnezeu. S-ar putea spune că au depus foarte mult efort, au îndurat multă suferință și au așteptat cu venerație sosirea lui Mesia. Conform noțiunilor și închipuirilor noastre, ei ar fi trebuit să fie fecioarele înțelepte care au pregătit untdelemnul; ei ar fi trebuit să fie cei mai în măsură dintre toți să-l primească pe Domnul și să câștige mântuirea și harul Său. Dar care sunt faptele? Când Domnul Isus S-a întrupat și a venit să-Și înfăptuiască lucrarea, acești oameni nu numai că nu au reușit să-L recunoască pe Domnul Isus, ci au crezut chiar, pe baza noțiunilor și închipuirilor lor, că „oricine nu se numește ‘Mesia’ nu este Dumnezeu”. Ei au auzit clar că spusele Domnului aveau autoritate și putere și, totuși, pe baza noțiunilor și închipuirilor lor, au dezaprobat lucrarea și cuvintele Domnului Isus, considerându-le ca abateri de la scripturi. Ei au folosit acest lucru ca justificare pentru a nega că Domnul era Dumnezeu Însuși și, de asemenea, au profitat de acest lucru pentru a-L judeca și a-L huli pe Domnul Isus. Nu au avut în inimile lor nicio fărâmă de venerație pentru Dumnezeu; nu au înțeles și nici nu au căutat sau cercetat acest lucru. Aceștia au colaborat chiar cu guvernul roman pentru a-L răstigni pe Domnul Isus pe cruce și, în cele din urmă, au fost pedepsiți de către Dumnezeu. Așadar, se poate spune oare că fariseii erau fecioare înțelepte? Ei au trudit și s-au preocupat doar de îndeplinirea lucrării, de respectarea legilor Vechiului Testament, dar nu Îl cunoșteau absolut deloc pe Dumnezeu; ei au fost incapabili să audă glasul lui Dumnezeu. Aceste persoane ar putea fi numite cele mai nechibzuite dintre fecioare. Atunci, de ce este nevoie cu adevărat pentru a fi o fecioară înțeleaptă? Citiți mai departe pentru a afla mai multe.

Ce este o fecioară înțeleaptă?

Domnul Isus a spus odată: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează” (Ioan 10:27). „La miezul nopții a răsunat un strigăt: «Iată mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!»” (Matei 25:6). În scripturi, putem vedea că fecioarele înțelepte sunt capabile să primească mirele în principal pentru că acordă o importanță deosebită ascultării glasului lui Dumnezeu. Când aud pe cineva care strigă că vine mirele, fecioarele înțelepte iau inițiativa de a ieși să-l primească și ele caută și cercetează. În cele din urmă, ele aud vocea lui Dumnezeu din cuvintele lui Dumnezeu și, astfel, Îl primesc pe Domnul. Este la fel ca atunci când, așa cum este consemnat în scripturi, femeia din Samaria L-a auzit pe Domnul Isus spunând: „Pentru că cinci soți ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ți este soț. Este adevărat ceea ce ai spus” (Ioan 4:18). Atunci aceasta și-a dat seama că numai Dumnezeu poate ști și vorbi despre lucrurile tăinuite în inima ei. Uimită, ea a strigat oamenilor care erau acolo: „Veniți să vedeți un Om care mi-a spus tot ce am făcut! Ar putea să fie Acesta Cristosul?” (Ioan 4:29). Ea a recunoscut din cuvintele Sale că Domnul Isus era Mesia a cărui venire fusese prevestită. Și apoi a fost Petru – care de-a lungul timpului său petrecut cu Domnul, a văzut că lucrarea înfăptuită de Domnul Isus și cuvintele rostite de către Acesta nu erau lucruri pe care un om normal este capabil să le spună și să le facă. Din cuvintele și lucrarea Domnului, el a recunoscut că Domnul Isus era Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Au mai fost și Natanael, Ioan, Andrei și alții care au auzit cu toții glasul lui Dumnezeu în cuvintele Domnului Isus. Ei și-au dat seama cu certitudine că Domnul Isus este Dumnezeu Însuși și au abandonat totul pentru a-L urma. Numai acești oameni sunt fecioarele înțelepte.

Faptele de mai sus arată în mod clar că nu toate persoanele care citesc scripturile, participă la întruniri, înfăptuiesc cu sârguință lucrarea Domnului și Îl așteaptă cu venerație sunt fecioare înțelepte. Mai presus de toate, fecioare înțelepte sunt persoanele care iau aminte la vocea lui Dumnezeu și, când îi aud pe alții răspândind Evanghelia lui Dumnezeu, sunt capabili să-și stabilească propriile noțiuni și închipuiri și să cerceteze lucrarea lui Dumnezeu cu inimi smerite, iscoditoare. În cele din urmă, aceste persoane câștigă luminarea lui Dumnezeu, recunosc vocea lui Dumnezeu și Îl primesc pe Domnul. Cât despre cei care nu ascultă cu atenție vocea lui Dumnezeu, care nu cercetează nici după ce aud exprimarea adevărului, care sunt lipsiți de discernământ, care se agață cu încăpățânare doar de sensul literal al cuvintelor din scripturi și care cred că trudind, sacrificându-se și aducând ofrande vor putea întâmpina sosirea lui Dumnezeu – toți aceștia sunt fecioare nechibzuite și, în final, vor pierde mântuirea și harul lui Dumnezeu.

Pentru a evita să devenim fecioare nechibzuite și să fim abandonați și eliminați de Dumnezeu pe fondul unor catastrofe, în acest moment crucial când urmează să fie primită venirea Domnului, ar trebui să devenim fecioare înțelepte și să ne concentrăm pe a încerca să auzim glasul lui Dumnezeu. Este scris în Cartea Apocalipsei: „Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” (Apocalipsa 2:7). „Iată, Eu stau la ușă și bat! Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el și voi mânca cu el, și el cu Mine” (Apocalipsa 3:20). Aceste profeții arată că, atunci când Domnul se va reîntoarce la sfârșitul veacurilor, El va rosti cuvinte. Deci, cum putem desluși vocea lui Dumnezeu? În continuare, haideți să avem părtășie în legătură cu alte câteva principii.

1) Cuvântările ținute de către Dumnezeu posedă autoritate și putere și ele sunt o expresie a firii lui Dumnezeu

După cum știm cu toții, la început, Dumnezeu a folosit cuvântări pentru a crea lumea. Cuvântările lui Dumnezeu posedă autoritate și putere; de îndată ce o cuvântare este proclamată de către Dumnezeu, aceasta se îndeplinește în realitate. Este exact așa cum a spus Dumnezeu în Cartea Genezei: „«Să fie lumină!» Și a fost lumină” (Geneza 1:3). „Să se adune la un loc apele care sunt sub cer și să apară uscatul! Și așa a și fost” (Geneza 1:9). Iahve i-a vorbit lui Moise: „Vorbește tuturor congregațiilor copiilor Israelului și spune-le: Vei fi sfânt: căci Eu, Iahve Dumnezeu, Dumnezeul tău sunt sfânt” (Leviticul 19:2). Mai există, de asemenea, cuvintele Domnului Isus, care i-au demascat pe farisei: „Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi închideți Împărăția Cerurilor în fața oamenilor; nici voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre!” (Matei 23:13).

Odată ce am auzit cuvintele lui Dumnezeu, devenim conștienți că nici un om obișnuit nu le-ar putea rosti. Cuvintele lui Dumnezeu pot hotărî toate lucrurile, care sunt formate și desăvârșite prin cuvintele Lui. Toți cei care I se împotrivesc și Îl nesocotesc pe Dumnezeu pot fi, de asemenea, blestemați de cuvintele Lui. Este impresionant pentru noi să auzim aceste cuvine și simțim că firea lui Dumnezeu nu jignește niciun om, că spusele lui Dumnezeu reprezintă pe deplin statutul și autoritatea Lui și că, în zilele de pe urmă, trebuie să ne d[m seama dacă ceea ce auzim este sau nu glasul Domnului reîntors. Astfel putem câștiga discernământ.

2) Cuvintele lui Dumnezeu dezleagă mistere și dau în vileag corupția și secretele omenirii

După cum știm cu toții, Domnul Isus întrupat a dezlegat multe mistere în perioada când a venit pentru a-Și înfăptui lucrarea. El a spus: „Pocăiți-vă, pentru că Împărăția Cerurilor este aproape!” (Matei 4:17), precum și „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 7:21). Doar pentru că Domnul ne-a dezvăluit misterele care învăluie intrarea în Împărăția cerurilor, noi știm că numai cei care se căiesc cu adevărat și devin oameni care fac voia Tatălui ceresc sunt capabili să intre în Împărăția cerurilor. Noi nu am fi știut niciodată acest fapt dacă Domnul Isus nu ne-ar fi dezlegat acest mister.

Mai mult decât atât, Dumnezeu este un Dumnezeu care analizează în amănunt profunzimea inimilor oamenilor. Dumnezeu are o înțelegere aprofundată a noastră; numai Dumnezeu ne poate da în vileag corupția și ceea ce se află în inimile noastre. De exemplu, Domnul Isus a vorbit despre întâmplarea lui Natanael de sub smochin, permițându-i lui Natanael să-și dea seama de faptul că Domnul Isus era Mesia a cărui venire fusese prevestită. A mai fost și Matei, vameșul, care și-a dat seama că Domnul Isus era Dumnezeu deoarece Isus a vorbit despre conținutul rugăciunilor sale. Aici putem vedea că spusele lui Dumnezeu nu numai că dezleagă mistere, ci și demască faptele de corupție și secretele omenirii; aceasta este, de asemenea, o modalitate prin care putem desluși vocea lui Dumnezeu.

3) Cuvântările lui Dumnezeu pot oferi susținerea vieții și oferă o cale de urmat pentru oameni

Domnul Isus a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața: nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). Dumnezeu Însuși este adevărul; Dumnezeu este capabil să exprime adevărul pentru susținerea omenirii în conformitate cu nevoile ei, în orice moment și în orice loc. Pe durata Epocii Legii, omenirea nu știa cum să trăiască sau cum să Îl slăvească pe Dumnezeu, așa că Dumnezeu, prin Moise, a promulgat legea după care oamenii să-și conducă viețile. Așa cum se spune în cele Zece Porunci: „Eu sunt Iahve, Dumnezeul tău, care te-a adus afară din țara Egiptului, din casa robiei. Nu vei avea alți dumnezei în afară de Mine” (Deuteronom 5:6-7). „Să nu ucizi! Să nu comiți adulter! […] Să nu depui mărturie falsă împotriva semenului tău! […] Să nu o poftești pe soția semenului tău […]” (Deuteronom 5:17-21). După ce au auzit cuvintele lui Dumnezeu, oamenii din acea vreme au știut cum ar trebui să trăiască și cum ar trebui să Îl slăvească pe Dumnezeu. Apoi, când Domnul Isus a venit să-Și înfăptuiască lucrarea și să răspândească Evanghelia Împărăției cerurilor, El a început să-i învețe pe oameni că trebuie să-și mărturisească păcatele și să se căiască, că trebuie să fie toleranți și răbdători, că trebuie să-și iubească aproapele ca pe ei înșiși, că ei trebuie să fie sarea și lumina pământului și multe altele. La fel ca atunci când Petru a pus această întrebare Domnului Isus: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui față de mine? Până la șapte ori?” (Matei 18:21), Isus i-a spus lui Petru direct: „Eu nu-ți zic să-l ierți până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte” (Matei 18:22). După ce a auzit aceste cuvinte de la Domnul, Petru a înțeles că iertarea este un lucru pe care trebuie să-l respectăm; iertarea nu este condiționată sau limitată la un anumit număr de ori. Petru a avut atunci o cale de a practica.

Așadar, dacă cineva ne dă acum vestea bună că Domnul s-a reîntors și este martor că Duhul Sfânt vorbește bisericilor, putem asculta și evalua dacă această cale ne poate oferi o susținere a nevoilor noastre actuale. Cu toții trăim acum într-o stare în care comitem păcate și apoi le mărturisim, din care nu ne putem elibera. Dacă spusele pe care cineva le împărtășește pot evidenția o cale de a ne elibera de păcat și de a dobândi puritate, aceasta înseamnă că Domnul Isus S-a reîntors. Putem desluși vocea lui Dumnezeu pe baza acestui singur principiu.

Vă oferă această părtășie o cale pentru a deveni o fecioară înțeleaptă și pentru a-L primi pe Domnul? Sper că veți împărtăși aceste spuse cu alții, dacă v-au fost utile. Dorința mea este ca toți să devenim fecioare înțelepte, deschizându-ne inimile către căutarea și ascultarea atentă a glasului Domnului. Fie ca noi să întâmpinăm în curând întoarcerea Domnului și să participăm la sărbătoare împreună cu El!

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic