Persoana care ajunge la mântuire este persoana care este dispusă să practice adevărul

Foarte devreme, necesitatea de a avea o viață bisericească adecvată a fost menționată în predici. Prin urmare, cum se face că viața bisericii nu s-a îmbunătățit încă și este la fel ca odinioară? De ce nu există un mod de viață complet nou și diferit? Ar fi potrivit ca o persoană din anii ’90 să trăiască asemenea unui împărat dintr-o epocă trecută? Nu s-a produs nicio schimbare majoră în condiția bisericii în pofida faptului că mâncarea și băutura pot fi delicatese rareori gustate în vremurile precedente. A fost ca și cum vinul vechi a fost pus într-o sticlă nouă. La ce folosește atunci faptul că Dumnezeu vorbește atât de mult? Bisericile din cele mai multe locuri nu s-au schimbat deloc. Am văzut lucrul acesta cu ochii Mei și este limpede în inima Mea; chiar dacă Eu Însumi nu am experimentat viața bisericii, știu starea întâlnirilor bisericești ca pe dosul palmei Mele. Bisericile nu au progresat prea mult. După cum spune zicala: este ca și cum vinul vechi este pus într-o sticlă nouă. Nimic nu s-a schimbat, absolut nimic! Când cineva îi păstorește ard ca focul, dar când nu este nimeni acolo să îi ajute, sunt reci ca gheața. Nu mulți pot vorbi despre lucruri practice și rareori poate cineva să preia conducerea. Cu toate că predicile sunt alese, rareori a avut cineva vreo intrare. Puțini oameni prețuiesc cuvântul lui Dumnezeu. Li se umplu ochii de lacrimi când acceptă cuvântul lui Dumnezeu și sunt bucuroși când îl dau deoparte; și șterși și lipsiți de strălucire când se îndepărtează de el. Sincer vorbind, voi pur și simplu nu prețuiți cuvântul lui Dumnezeu și niciodată nu considerați o comoară cuvintele pe care le rostește El azi. Deveniți doar neliniștiți când citiți cuvântul Lui și vi se pare obositor când îl memorați; iar, când vine vorba de a pune în practică cuvântul Lui, e ca și cum ați încerca să manevrați mânerul unei pompe de adâncime cu ajutorul unui fir de păr din coada unui cal – indiferent cât de mult încercați, pur și simplu nu puteți să adunați destulă forță. Sunteți întotdeauna energici când citiți cuvântul lui Dumnezeu, dar uituci când vine vorba să îl puneți în practică. De fapt, aceste cuvinte nu trebuie rostite cu atâta silință și repetate cu atâta răbdare; oamenii le ascultă doar, dar nu le pun în practică, de aceea a devenit lucrul acesta un obstacol în lucrarea lui Dumnezeu. Nu pot să nu aduc în discuție acest lucru, nu pot să nu vorbesc despre el. Sunt constrâns să fac astfel; nu-Mi place să dau la iveală slăbiciunile altora. Voi credeți că practica voastră este doar despre ceea ce este adecvat și credeți că atunci când revelațiile sunt la apogeu, și voi experimentați acel apogeu? Este oare atât de simplu? Nu cercetați niciodată baza pe care sunt, de fapt, zidite experiențele voastre! La momentul de față, adunările voastre nu reflectă nici pe departe o trăire corespunzătoare unei bisericii și nici o viață spirituală corespunzătoare. Este doar adunarea unui grup de oameni cărora le place să povestească și să cânte. La drept vorbind, nu este multă realitate în aceasta. Mai clar spus, dacă nu pui în practică adevărul, unde este realitatea? Oare nu este îngâmfare să spui că ai realitate? Cei care săvârșesc mereu lucrarea sunt aroganți și încrezuți, în timp ce aceia care ascultă întotdeauna sunt tăcuți și cu capul plecat, fără să aibă vreo șansă de a practica. Oamenii care fac lucrarea nu fac nimic altceva decât să vorbească, continuând la nesfârșit cu discursurile lor pompoase, iar adepții doar ascultă. Nu există nicio transformare de care să vorbim; acestea sunt doar căi ale trecutului! Azi, faptul că poți să te supui și nu îndrăznești să interferezi sau să fii recalcitrant se datorează apariției decretelor administrative ale lui Dumnezeu; nu este o schimbare pe care ai suferit-o prin experiențe. Faptul că sunt multe lucruri pe care nu le-ai face azi, dar pe care le-ai fi făcut ieri, se datorează lucrării lui Dumnezeu care este atât de evidentă încât i-a cucerit pe oameni. Dacă ar fi să te întreb cât din succesul tău de azi a fost câștigat cu sudoarea muncii tale asidue? Cât din el ți-a fost spus direct de Dumnezeu? Ce ai răspunde? Ai fi stupefiat și mut de uimire? Ai rămâne cu gura căscată? Cum se face că alții pot vorbi despre multe dintre experiențele lor concrete ca să-ți asigure hrana, în timp ce tu pur și simplu te bucuri de mâncarea pe care alții au gătit-o? Nu te simți rușinat? Nu ești stânjenit?

Puteți să vă cercetați de unii singuri faptele, uitându-vă la aceia care, prin comparație, sunt buni: cât de mult adevăr înțelegi? Cât de mult ajungi, de fapt, să pui în practică? Pe cine iubești mai mult, pe Dumnezeu sau pe tine însuți? Dai mai adesea sau primești mai adesea? De câte ori, când intenția ta era greșită, ai renunțat la vechiul tău sine și ai împlinit voia lui Dumnezeu? Doar aceste puține întrebări vor deruta mulți oameni. Deoarece, chiar dacă își dau seama că intenția lor este greșită, cei mai mulți oameni tot fac răul în cunoștință de cauză și sunt departe de a se lepăda de trupul lor. Cei mai mulți oameni permit păcatului să se răspândească rapid în ei, îngăduind păcătoșeniei să le direcționeze fiecare faptă. Nu sunt capabili să își învingă păcatele și continuă să trăiască în păcat. Când ajunge în această stare, cine nu știe câte fapte rele a făcut? Dacă spui că nu știi, atunci aș zice că minți. La drept vorbind, totul se reduce la faptul că nu ești dispus să te lepezi de vechiul sine. La ce folosește că spui atât de multe „cuvinte din inimă” de căință, care nu au nicio valoare? Te-ar ajuta acest lucru să devii mai bun în viață? Se poate spune că a te cunoaște pe tine însuți este lucrarea ta de toate zilele. Eu desăvârșesc oamenii prin ascultarea lor de cuvintele lui Dumnezeu și prin punerea lor în practică. Dacă doar te îmbraci cu cuvântul lui Dumnezeu așa cum te îmbraci cu haine, ca să arăți elegant și la modă, oare nu te înșeli pe tine însuți și pe ceilalți? Dacă nu faci decât să vorbești, dar niciodată nu pui vorbele în practică, cu ce te vei alege?

Mulți oameni pot vorbi puțin despre practică și pot vorbi despre impresiile lor personale, dar în mare parte este iluminarea câștigată din cuvintele altora. Aceasta nu include nimic din practicile lor personale, nici nu include ceea ce înțeleg din experiențele proprii. Am analizat această problemă mai devreme; să nu crezi că nu știu nimic. Nu ești decât un tigru de hârtie, dar vorbești despre cum să-l învingi pe Satana, cum să mărturisești despre biruință și cum să trăiești potrivit chipului lui Dumnezeu? Totul este absurd! Crezi că toate cuvintele pe care le spune Dumnezeu azi sunt menite să te încânte doar? Gura ta vorbește despre lepădarea de vechiul sine și punerea în practică a adevărului, dar mâinile tale săvârșesc alte fapte și inima ta pune la cale alte uneltiri – ce fel de persoană ești? De ce nu faci cu mâinile tale ceea ce spui cu gura? Atât de multe predici au devenit cuvinte goale; nu e dureros lucrul acesta? Dacă nu reușești să pui în practică cuvântul lui Dumnezeu, aceasta dovedește că încă nu ai intrat în contact cu modul în care lucrează Duhul Sfânt, că încă nu ai avut lucrarea Duhului Sfânt în tine și încă nu ai primit călăuzirea Lui. Dacă spui că nu poți decât să înțelegi cuvântul lui Dumnezeu, dar ești incapabil să îl pui în practică, atunci ești o persoană care nu iubește adevărul. Dumnezeu nu vine să mântuiască o astfel de persoană. Isus a suferit enorm când a fost răstignit pentru a mântui păcătoșii, a-i mântui pe cei săraci, a-i mântui pe acei oameni smeriți. Răstignirea Lui a adus jertfa de păcat. Dacă nu poți practica cuvântul lui Dumnezeu, atunci ar trebui să pleci cât de repede poți; nu zăbovi în casa lui Dumnezeu pe cheltuiala altora. Multor oameni chiar le este greu să se înfrâneze de la a face lucruri care, în mod clar, sunt potrivnice lui Dumnezeu. Nu-și caută ei moartea? Cum pot ei vorbi despre intrarea în Împărăția lui Dumnezeu? Ar îndrăzni ei să-I vadă fața? Mănânci mâncare pe care El ți-o dă, faci lucruri necinstite care sunt potrivnice lui Dumnezeu, ești răuvoitor, prefăcut și plin de înșelătorie chiar și atunci când Dumnezeu te lasă să te bucuri de binecuvântările pe care le-a revărsat asupra ta – nu simți cum îți ard palmele când le primești? Nu simți cum ți se înroșește obrazul? După ce ai făcut un lucru contrar lui Dumnezeu, ai dus la îndeplinire planuri pentru „a înșela”, nu te simți înspăimântat? Dacă nu simți nimic, cum poți vorbi despre vreun viitor? De multă vreme nu mai ai un viitor, deci ce așteptări mai mari poți avea încă? Dacă vorbești cu nerușinare și nu-ți faci niciun reproș, iar inima ta nu este conștientă defel, atunci nu înseamnă că deja ai fost abandonat de Dumnezeu? Te-ai deprins să vorbești și să te porți cu indulgență și fără reținere; cum vei putea vreodată fi desăvârșit de Dumnezeu astfel? Ai putea să străbați lumea de la un cap la altul? Pe cine ai convinge? Cei care îți cunosc adevărata natură te vor ține la distanță. Nu este acesta pedeapsa lui Dumnezeu? La urma urmei, dacă nu este decât vorbă fără faptă, nu va avea loc nicio creștere. Chiar dacă Duhul Sfânt ar putea să lucreze în tine când vorbești, dacă nu practici, Duhul Sfânt va înceta să lucreze. Dacă tu continui în acest fel, cum se poate vorbi despre vreun viitor sau de o dăruire a întregii tale ființe lucrării lui Dumnezeu? Tu doar vorbești despre a-ți dărui întreaga ființă, însă nu Îi dai lui Dumnezeu inima ta care Îl iubește cu adevărat. Tot ce a primit Dumnezeu este inima plină de cuvinte, nu inima plină de fapte. Oare aceasta să fie adevărata ta statură? Dacă ai continua în acest fel, când ai fi tu oare desăvârșit de Dumnezeu? Nu te neliniștește viitorul tău întunecat și sumbru? Nu simți că Dumnezeu Și-a pierdut nădejdea în tine? Nu știi că Dumnezeu dorește să desăvârșească mai mulți oameni și alți oameni noi? Ar putea lucrurile vechi să se păstreze? Nu ești atent la cuvintele lui Dumnezeu azi: aștepți ziua de mâine?

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Despre toată lumea care își îndeplinește funcția

În curentul actual, fiecare persoană care Îl iubește cu adevărat pe Dumnezeu are ocazia să fie desăvârșită de către El. Indiferent dacă sunt tineri sau bătrâni, atâta timp cât își păstrează în inimi o ascultare față de Dumnezeu și o venerație față de El, vor putea să fie desăvârșiți de către El. Dumnezeu desăvârșește oamenii potrivit diferitelor lor funcții. Atâta timp cât ai făcut tot ce ți-a stat în putință și te-ai supus lucrării lui Dumnezeu, vei putea fi desăvârșit de către El. În prezent nici unul dintre voi nu este desăvârșit. Uneori puteți să efectuați un tip de funcție și, alteori, puteți efectua două funcții; atâta timp cât vă dăruiți toată puterea și vă sacrificați pe voi înșivă pentru Dumnezeu, în cele din urmă veți fi desăvârșiți de către Dumnezeu.

Tinerii au mai puține filozofii de viață și lor le lipsește înțelepciunea și înțelegerea. Dumnezeu vine să desăvârșească înțelepciunea și înțelegerea omului, iar cuvântul lui Dumnezeu compensează aceste lucruri care lor le lipsesc. Cu toate acestea, firile tinerilor sunt instabile și aceasta necesită transformare de către Dumnezeu. Tinerii au mai puține noțiuni religioase și mai puține filozofii de viață. Ei gândesc în termeni simpli, iar considerațiile lor nu sunt complexe. Acesta este aspectul în care umanitatea lor nu a luat încă formă și este un aspect de dorit, dar tinerii sunt ignoranți și lipsiți de înțelepciune, iar acesta este un domeniu care trebuie să fie desăvârșit de către Dumnezeu. Prin desăvârșirea de către Dumnezeu, puteți să vă dezvoltați discernământul și să deveniți capabili să înțelegeți în mod clar multe lucruri spirituale și să vă transformați treptat în cineva potrivit pentru a putea fi folosit de către Dumnezeu. Frații și surorile mai mari sunt, de asemenea, capabili să îndeplinească anumite funcții și nu sunt abandonați de către Dumnezeu. În ceea ce-i privește pe frații și pe surorile mai mari au și ei unele aspecte de dorit și unele aspecte nedorite. Frații și surorile mai mari au mai multe filozofii de viață, au mai multe noțiuni religioase, acțiunile lor sunt blocate într-un cadru rigid, ei respectă reguli precum automatele, le aplică în mod mecanic și nu sunt flexibili. Acesta nu este un aspect de dorit. Cu toate acestea, frații și surorile mai mari sunt calmi și axați spre ceea ce vine; firile lor sunt stabile. Nu au stări sufletești tumultoase, ci sunt întotdeauna stăruitori. Ei doar acceptă lucrurile încet, dar acesta nu este un defect major. Atâta timp cât sunteți capabili să vă supuneți și să acceptați cuvintele actuale ale lui Dumnezeu, dacă nu cercetați cu atenție cuvintele lui Dumnezeu, dacă nu ezitați să vă supuneți și să urmați, dacă, prin orice mijloace, nu judecați pe alții și nu aveți alte gânduri rele și dacă acceptați cuvintele Lui și le puneți în practică – dacă îndepliniți aceste condiții – veți fi capabili să fiți desăvârșiți.

Indiferent dacă sunteți un frate sau o soră mai mică sau mai mare, cunoașteți funcția pe care trebuie să o îndepliniți. Cei tineri nu sunt aroganți; cei care sunt mai în vârstă nu sunt pasivi și nu dau înapoi. Și sunt capabili să-și utilizeze forțele lor reciproce pentru a-și compensa punctele slabe și sunt capabili să se servească unii pe alții fără prejudecăți. Un pod al prieteniei este construit între frații și surorile mai mici și mai mari. Datorită dragostei lui Dumnezeu, sunteți în stare să vă înțelegeți mai bine unii cu alții. Frații și surorile mai mici nu-i privesc de sus pe frații și pe surorile mai mari, iar frații și surorile mai mari nu sunt fățarnici. Nu este acesta un parteneriat armonios? Dacă toți aveți această hotărâre, atunci voința lui Dumnezeu se va realiza cu siguranță în generația voastră.

În viitor, fie că ești binecuvântat sau blestemat, se va decide în funcție de faptele pe care le faci astăzi. Dacă veți fi desăvârșiți de către Dumnezeu, va fi chiar acum în această eră; nu va mai exista o altă oportunitate în viitor. Chiar acum, Dumnezeu vrea cu adevărat să vă desăvârșească, iar acesta nu este un mod de a vorbi. În viitor, indiferent de încercările ce se vor abate asupra voastră, de evenimentele ce vor avea loc sau ce dezastre vor cădea asupra voastră, Dumnezeu vrea să vă desăvârșească – acesta este un fapt clar și fără îndoială. De unde se poate vedea acest lucru? Din faptul că, de-a lungul veacurilor și generațiilor, cuvântul lui Dumnezeu, nu a atins niciodată un apogeu așa de mare ca în prezent – a intrat pe cel mai înalt tărâm, iar astăzi lucrarea Duhului Sfânt este fără precedent printre toți oamenii. Aproape nimeni din generațiile trecute nu a luat parte la acest lucru. Chiar și în epoca lui Isus nu au existat revelațiile de astăzi; au fost atinse măreții considerabile în cuvintele rostite către voi, în lucrurile pe care le înțelegeți și în lucrurile pe care le trăiți. Nu vă depărtați în mijlocul încercărilor și mustrărilor, și acest lucru este suficient pentru a dovedi că lucrarea lui Dumnezeu a atins o splendoare fără precedent. Acesta nu este un lucru pe care omul îl poate face și nu este ceva ce omul poate păstra, ci mai degrabă este lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Așa că, din multe fapte ale lucrării lui Dumnezeu se poate vedea că Dumnezeu dorește să desăvârșească omul și El este în mod sigur capabil să vă facă desăvârșiți. Dacă sunteți capabili să zăriți acest lucru, dacă sunteți în stare să faceți această nouă descoperire, atunci nu veți aștepta a doua venire a lui Isus, ci, în schimb, Îi veți permite lui Dumnezeu să vă facă întregi în epoca actuală. Astfel, fiecare dintre voi ar trebui să faceți tot ce vă stă în putință și să nu cruțați nici un efort pentru a putea fi desăvârșiți de către Dumnezeu.

În zilele noastre, nu trebuie să acorzi atenție lucrurilor negative. Trebuie mai întâi să lași deoparte și să ignori fiecare lucru care te poate face să te simți negativ. Când te ocupi de afaceri, trebuie să-ți păstrezi o inimă de căutări și pătrunderi și trebuie să-ți păstrezi o inimă de ascultare față de Dumnezeu. Ori de câte ori descoperiți orice slăbiciune în interiorul vostru, dar nu sunteți sub controlul ei și îndepliniți funcția care trebuie, acesta este un pas pozitiv înainte. De exemplu: Frații și surorile mai în vârstă au noțiuni religioase, dar tu poți să te rogi și să te supui, să mănânci și să bei cuvântul lui Dumnezeu și să cânți imnuri… Într-un cuvânt, orice poți să faci, orice funcție poți să îndeplinești, dedică-te cu toată puterea pe care o poți aduna. Nu aștepta pasiv. A fi capabil să-ți îndeplinești datoria într-un mod satisfăcător pentru Dumnezeu este primul pas. Apoi, atunci când ești capabil să înțelegi adevărul și să intri în realitatea cuvântului lui Dumnezeu, vei fi fost desăvârșit de Dumnezeu.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Cu privire la folosirea omului de către Dumnezeu

Cu excepția celor cărora li se oferă direcție și călăuzire specială din partea Duhului Sfânt, niciun om nu este capabil să trăiască independent deoarece oamenii au nevoie de lucrarea de slujire și păstorirea celor pe care Dumnezeu îi folosește. Astfel, în fiecare epocă, Dumnezeu cheamă diferiți oameni care se grăbesc să își petreacă timpul cu păstorirea bisericilor de dragul lucrării Sale. Cu alte cuvinte, lucrarea lui Dumnezeu trebuie făcută prin cei care au trecere înaintea lui Dumnezeu și sunt aprobați de El; Duhul Sfânt trebuie să folosească acea parte din ei care este vrednică de întrebuințare pentru lucrare, iar ei sunt pregătiți pentru a putea fi folosiți de Dumnezeu, prin desăvârșirea făcută de Duhul Sfânt. Deoarece abilitatea omului de a înțelege este mult prea redusă, el trebuie păstorit de cei pe care îi folosește Dumnezeu; același lucru s-a întâmplat când Dumnezeu l-a folosit pe Moise, în care a găsit multe lucruri potrivite pentru întrebuințare la acea vreme și pe care l-a folosit pentru a face lucrarea lui Dumnezeu din acea etapă. În această etapă, Dumnezeu folosește un om în timp ce Se slujește de acea parte din el care poate fi întrebuințată de către Duhul Sfânt pentru lucrare, iar Duhul Sfânt îl călăuzește și, în același timp, desăvârșește partea care rămâne și este de nefolosit.

Lucrarea făcută de cel pe care Dumnezeu îl folosește are în vedere conlucrarea cu Hristos sau cu Duhul Sfânt. Acest om pe care Dumnezeu l-a chemat din rândul oamenilor pentru a-i călăuzi pe toți aleșii lui Dumnezeu și Dumnezeu îl cheamă să facă și lucrarea de cooperare umană. Printr-un astfel de om, care poate face lucrarea de cooperare umană, se pot înfăptui mai multe dintre lucrurile pe care Dumnezeu le pretinde de la om, precum și lucrarea pe care Duhul Sfânt trebuie să o facă în rândul oamenilor. Altfel spus, scopul în care Dumnezeu îl folosește pe acest om este ca toți cei care Îl urmează pe Dumnezeu să poată înțelege mai bine voia lui Dumnezeu și să poată îndeplini mai multe din cerințele lui Dumnezeu. Deoarece oamenii sunt incapabili de a înțelege direct cuvintele lui Dumnezeu sau voia lui Dumnezeu, Dumnezeu a chemat pe cineva care este folosit să facă o astfel de lucrare. Această persoană folosită de Dumnezeu poate fi descrisă drept un intermediar prin care Dumnezeu îi călăuzește pe oameni, un „traducător” care comunică între Dumnezeu și oameni. Prin urmare, un astfel de om se deosebește de toți ceilalți oameni care lucrează în casa lui Dumnezeu sau de apostolii Săi. Asemenea acestora, el poate fi considerat un slujitor al lui Dumnezeu, însă, în natura esențială a lucrării sale și contextul în care Dumnezeu îl folosește, el diferă foarte mult de ceilalți lucrători și de apostoli. În ceea ce privește esența lucrării sale și contextul în care este folosit, omul folosit de Dumnezeu este chemat de El, este pregătit de către Dumnezeu pentru lucrarea lui Dumnezeu și cooperează cu lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Nicio persoană nu ar putea vreodată să-l înlocuiască în lucrarea sa, iar cooperarea din partea omului este necesară în lucrarea divină. Între timp, lucrarea făcută de alți lucrători sau apostoli nu este decât comunicarea și implementarea multelor aspecte ale rânduielilor pentru bisericile din fiecare perioadă sau lucrarea prin care se aplică o simplă măsură de viață necesară menținerii vieții bisericești. Acești lucrători și apostoli nu sunt numiți de Dumnezeu, cu atât mai puțin pot fi ei considerați ca fiind cei folosiți de Duhul Sfânt. Ei sunt aleși din rândul bisericilor și, după ce au fost instruiți și educați o perioadă, cei care sunt potriviți sunt păstrați, în timp ce aceia care nu sunt potriviți sunt trimiși înapoi de unde au venit. Deoarece acești oameni sunt aleși din rândul bisericilor, unii își dau arama pe față după ce devin lideri și alții chiar fac multe lucruri rele și sfârșesc prin a fi eliminați. Cel folosit de Dumnezeu, pe de altă parte, este un om care a fost pregătit de Dumnezeu, de un anumit calibru și cu o natură umană. El a fost pregătit și desăvârșit în prealabil de către Duhul Sfânt, este călăuzit complet de către Duhul Sfânt și, în special când vine vorba de lucrarea sa, este îndrumat și sub comanda directă a Duhului Sfânt – prin urmare, nu există nicio abatere pe calea călăuzirii aleșilor lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu Își asumă cu siguranță responsabilitatea pentru propria lucrare și Dumnezeu Își face tot timpul propria lucrare.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Odată ce ați înțeles adevărul, practicați-l

Lucrarea și cuvântul lui Dumnezeu sunt menite să determine o schimbare în firea voastră; scopul Lui nu este doar să vă facă să le înțelegeți sau să le recunoașteți și să lase lucrurile să se oprească aici. Ca persoane cu abilitatea de a primi, n-ar trebui să aveți nicio dificultate în a înțelege cuvântul lui Dumnezeu, deoarece o mare parte din cuvântul lui Dumnezeu este scris în limbaj uman, care este prea ușor de înțeles. De exemplu, puteți afla ce vrea Dumnezeu ca voi să înțelegeți și să practicați; acesta este un lucru pe care o persoană obișnuită, care are capacitatea de înțelegere, ar trebui să îl poată face. Ceea ce spune Dumnezeu acum este deosebit de clar și transparent, iar Dumnezeu subliniază multe lucruri pe care oamenii nu le-au luat în considerare, precum și diferitele naturi ale omului. Cuvintele Sale sunt atotcuprinzătoare, la fel de clare ca și lumina unei luni pline. Așa că acum, oamenii înțeleg multe chestiuni; ceea ce le lipsește este punerea în practică a cuvântului Său. Oamenii trebuie să experimenteze în detaliu toate aspectele adevărului și să-l exploreze și să-l cerceteze și mai în detaliu, nu doar să aștepte să ia de-a gata ce li se dă; în caz contrar, ei devin doar ceva mai mult decât niște profitori. Ei cunosc cuvântul lui Dumnezeu, dar nu-l pun în practică. Acest tip de persoană nu are dragoste față de adevăr și, în cele din urmă, va fi eliminată. Să aveți un stil ca al unui Petru al anilor '90 înseamnă că voi toți ar trebui să practicați cuvântul lui Dumnezeu, să aveți o pătrundere adevărată în experiențele voastre și să câștigați mai multă și mai mare luminare din colaborarea voastră cu Dumnezeu, aducând și mai mult folos vieții voastre. Dacă ați citit foarte mult din cuvântul lui Dumnezeu, dar înțelegeți doar semnificația textului și nu aveți o cunoaștere de primă mână a cuvântului lui Dumnezeu prin experiențele voastre practice, atunci nu veți cunoaște cuvântul lui Dumnezeu. În ceea ce te privește, cuvântul lui Dumnezeu nu înseamnă viață, ci doar slove fără viață. Și dacă doar te ții strâns de slove fără viață, nu poți pricepe esența cuvântului lui Dumnezeu și nici nu vei înțelege voia Lui. Numai când vei experimenta cuvântul Lui în experiențele tale reale, semnificația spirituală a cuvântului lui Dumnezeu se va deschide pentru tine și numai din experiență poți înțelege semnificația spirituală a multor adevăruri și numai prin experiență poți dezlega tainele cuvântului lui Dumnezeu. Dacă nu-l pui în aplicare, atunci, indiferent cât de clar este cuvântul Său, singurul lucru cu care te alegi sunt slove și doctrine goale care, pentru tine, au devenit reguli religioase. Nu este asta ceea ce au făcut fariseii? Dacă practicați și experimentați cuvântul lui Dumnezeu, acesta devine practic pentru voi; dacă nu căutați să-l practicați, atunci cuvântul lui Dumnezeu este pentru voi doar ceva mai mult decât legenda celui de-al treilea Cer. De fapt, procesul de a crede în Dumnezeu este procesul de a-I experimenta cuvântul, precum și de a fi câștigați de către El sau, mai clar spus, a crede în Dumnezeu înseamnă a cunoaște și a înțelege cuvântul Lui și a experimenta și a trăi cuvântul Lui; aceasta este realitatea credinței voastre în Dumnezeu. Dacă voi credeți în Dumnezeu și sperați la viața veșnică fără a căuta să practicați cuvântul lui Dumnezeu ca pe ceva pe care îl aveți înăuntrul vostru, atunci sunteți nechibzuiți; e ca și cum ați merge la un ospăț doar pentru a observa cele ce se află acolo de mâncare, fără a le gusta efectiv. Nu este o asemenea persoană nechibzuită?

Adevărul pe care omul trebuie să-l posede se găsește în cuvântul lui Dumnezeu, un adevăr care este cel mai benefic și mai util pentru omenire. Este întăritorul și hrana de care are nevoie trupul vostru, ceva care îl ajută pe om să-și recapete umanitatea normală, un adevăr cu care omul ar trebui să fie înzestrat. Cu cât practicați mai mult cuvântul lui Dumnezeu, cu atât mai repede viața voastră va înflori; cu cât practicați mai mult cuvântul lui Dumnezeu, cu atât adevărul va deveni mai clar. Pe măsură ce statura voastră crește, veți vedea mai clar lucrurile din lumea spirituală și veți fi mai puternici pentru a triumfa asupra Satanei. O mare parte din adevăr, pe care nu o înțelegeți, va fi lămurită atunci când veți practica al lui Dumnezeu cuvânt. Cei mai mulți oameni se mulțumesc doar să înțeleagă textul cuvântului lui Dumnezeu și se concentrează pe a se dota cu doctrine, fără să-i experimenteze profunzimea în practică; nu este aceasta calea fariseilor? Cum poate atunci expresia „Cuvântul lui Dumnezeu este viață” să fie adevărată pentru ei? Numai când omul practică cuvântul lui Dumnezeu, viața lui poate înflori cu adevărat; ea nu poate crește pur și simplu prin citirea cuvântului Său. Dacă tu crezi că a înțelege cuvântul lui Dumnezeu este tot ceea ce este necesar pentru a avea viață, pentru a avea statură, atunci înțelegerea ta este distorsionată. Adevărata înțelegere a cuvântului lui Dumnezeu are loc atunci când practici adevărul și trebuie să înțelegi că „numai prin practicarea adevărului poate acesta să fie înțeles vreodată”. Astăzi, după ce ai citit cuvântul lui Dumnezeu, poți doar spune că tu cunoști cuvântul lui Dumnezeu, dar nu poți spune că îl înțelegi. Unii spun că singura modalitate de a practica adevărul este de a-l înțelege mai întâi, dar acest lucru este doar pe jumătate corect și nu pe deplin precis. Înainte de a cunoaște un adevăr, tu nu ai experimentat acel adevăr. Să simți că înțelegi ceva ce auzi într-o predică nu înseamnă cu adevărat a înțelege, ci înseamnă doar a avea cuvintele textuale ale adevărului și nu este același lucru cu a înțelege adevărata semnificație din acesta. Doar pentru că ai o cunoaștere superficială a adevărului nu înseamnă că-l înțelegi sau că-l recunoști; adevărata semnificație a adevărului vine din a-l fi experimentat. Prin urmare, numai atunci când experimentezi adevărul îl poți înțelege și numai atunci când experimentezi adevărul poți pricepe părțile ascunse ale acestuia. A-l experimenta în profunzime este singura modalitate de a pricepe conotațiile adevărului, de a-i înțelege esența. Așadar, cu adevărul poți ajunge oriunde, dar dacă nu există niciun adevăr în tine, nu te gândi să încerci să-ți convingi familia, cu atât mai puțin pe oamenii religioși. Fără adevăr, vei fi ca zăpada purtată de vânt, dar, cu adevărul, poți fi fericit și liber, poți fi unde nimeni nu te poate ataca. Oricât de puternică este o teorie, ea nu poate birui adevărul. Cu adevărul, însăși lumea poate fi clătinată, iar munții și mările pot fi mutate din loc, în timp ce lipsa adevărului duce la ruinarea de către viermi; aceasta este pura realitate.

Ceea ce este important acum este mai întâi să cunoști adevărul, apoi să-l pui în practică și să te înzestrezi în continuare cu adevăratul înțeles al adevărului. Asta ar trebui să fie ceea ce urmărești, nu doar să-i faci pe alții să-ți urmeze cuvintele, ci să-i faci să-ți urmeze acțiunile și numai în asta poți găsi ceva semnificativ. Indiferent de ce se abate asupra ta, indiferent de ce persoane întâlnești, numai cu adevărul poți sta neclintit. Cuvântul lui Dumnezeu este ceea ce îi aduce omului viață, nu moarte. Dacă, după ce ai citit cuvântul lui Dumnezeu, nu prinzi viață, ci ești încă mort, atunci este ceva în neregulă cu tine. Dacă, după un timp în care ai citit mult din cuvântul lui Dumnezeu și ai auzit multe predici practice, ești încă într-o condiție de moarte, aceasta este dovada că nu ești cineva care apreciază adevărul și nici nu ești o persoană care caută adevărul. Dacă voi ați căuta cu adevărat să Îl câștigați pe Dumnezeu, nu v-ați concentra pe a vă înzestra cu doctrine înalte și a le folosi pentru a-i învăța pe alții, ci v-ați concentra, în schimb, pe experimentarea cuvântului lui Dumnezeu și punerea în practică a adevărului; nu acesta este lucrul în care ar trebui să pătrundeți voi în acest moment?

Există un timp limitat pentru ca Dumnezeu să facă lucrarea Sa în om, deci ce rezultat poate să existe dacă nu cooperezi cu El? De ce oare Dumnezeu vrea mereu ca voi să-I practicați cuvântul odată ce îl înțelegeți? Este pentru că Dumnezeu v-a dezvăluit cuvintele Lui și următorul vostru pas este să le practicați cu adevărat, iar Dumnezeu Își va desfășura lucrarea de luminare și îndrumare în timp ce voi practicați aceste cuvinte. Așa stau lucrurile. Cuvântul lui Dumnezeu este menit să permită omului să înflorească în viață, fără a-l lăsa să provoace abateri sau negativitate. Spui că ai citit cuvântul lui Dumnezeu și că l-ai practicat, dar încă nu ai primit deloc lucrarea Duhului Sfânt – ce spui tu ar putea să înșele doar un copil. Omul nu știe dacă intențiile tale sunt bune, dar crezi că Dumnezeu nu va ști? Cum se face că alții practică al lui Dumnezeu cuvânt și primesc luminarea Duhului Sfânt, pe când tu practici cuvântul Lui și nu primești luminarea Duhului Sfânt? Este Dumnezeu emotiv? Dacă intențiile tale sunt cu adevărat bune și cooperezi, atunci Duhul lui Dumnezeu va fi cu tine. Cum se face că unii oameni doresc mereu să fie în centrul atenției și, totuși, Dumnezeu nu-i lasă să se ridice și să conducă biserica? Cum se face că unii oameni își îndeplinesc pur și simplu funcția și, fără să-și dea seama, obțin aprobarea lui Dumnezeu? Cum se poate așa ceva? Dumnezeu cercetează profunzimea inimii omului, iar oamenii care caută adevărul trebuie să facă acest lucru cu intenții bune – oamenii care nu au intenții bune nu pot rezista. În esență, scopul vostru este să lăsați cuvântul lui Dumnezeu să-și facă efectul în voi. Cu alte cuvinte, este să aveți o înțelegere adevărată a cuvântului lui Dumnezeu în practicarea acestuia de către voi. Poate că abilitatea voastră de a primi cuvântul lui Dumnezeu este sărăcăcioasă, dar când practicați cuvântul lui Dumnezeu, El poate compensa neajunsul abilității voastre mărginite de a primi, deci nu numai că trebuie să cunoașteți multe adevăruri, dar trebuie să le și practicați. Acesta este obiectivul principal, care nu poate fi ignorat. Și Isus a suferit mult în cei treizeci și trei de ani și jumătate ai Lui pentru că a practicat adevărul. De ce se spune întotdeauna în consemnări că El a fost persecutat? Este pentru a explica faptul că a suferit mult. Tocmai pentru că a practicat adevărul și a făcut voia lui Dumnezeu, El a suferit mult. Suferință pe care nu ar fi îndurat-o dacă ar fi știut adevărul fără a-l practica. Dacă Isus ar fi urmat învățăturile evreilor, dacă i-ar fi urmat pe farisei, atunci nu ar fi suferit. Puteți învăța din practica lui Isus că eficacitatea lucrării lui Dumnezeu asupra omului vine din cooperarea lui și acesta este un lucru pe care trebuie să-l recunoașteți. Ar fi suferit Iisus pe cruce, așa cum a făcut-o, dacă nu ar fi practicat adevărul? Ar fi putut oare să Se roage cu o asemenea ardoare dacă nu ar fi acționat în conformitate cu voia lui Dumnezeu? Prin urmare, voi ar trebui să suferiți de dragul practicării adevărului; acesta este felul de suferință pe care o persoană ar trebui să o îndure.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Cum sunt îndeplinite profețiile privind a doua venire a lui isus? Învățați mai multe despre vestea bună a întoarcerii Domnului.     

Persoana care ajunge la mântuire este persoana care este dispusă să practice adevărul

Foarte devreme, necesitatea de a avea o viață bisericească adecvată a fost menționată în predici. Prin urmare, cum se face că viața bisericii nu s-a îmbunătățit încă și este la fel ca odinioară? De ce nu există un mod de viață complet nou și diferit? Ar fi potrivit ca o persoană din anii ’90 să trăiască asemenea unui împărat dintr-o epocă trecută? Nu s-a produs nicio schimbare majoră în condiția bisericii în pofida faptului că mâncarea și băutura pot fi delicatese rareori gustate în vremurile precedente. A fost ca și cum vinul vechi a fost pus într-o sticlă nouă. La ce folosește atunci faptul că Dumnezeu vorbește atât de mult? Bisericile din cele mai multe locuri nu s-au schimbat deloc. Am văzut lucrul acesta cu ochii Mei și este limpede în inima Mea; chiar dacă Eu Însumi nu am experimentat viața bisericii, știu starea întâlnirilor bisericești ca pe dosul palmei Mele. Bisericile nu au progresat prea mult. După cum spune zicala: este ca și cum vinul vechi este pus într-o sticlă nouă. Nimic nu s-a schimbat, absolut nimic! Când cineva îi păstorește ard ca focul, dar când nu este nimeni acolo să îi ajute, sunt reci ca gheața. Nu mulți pot vorbi despre lucruri practice și rareori poate cineva să preia conducerea. Cu toate că predicile sunt alese, rareori a avut cineva vreo intrare. Puțini oameni prețuiesc cuvântul lui Dumnezeu. Li se umplu ochii de lacrimi când acceptă cuvântul lui Dumnezeu și sunt bucuroși când îl dau deoparte; și șterși și lipsiți de strălucire când se îndepărtează de el. Sincer vorbind, voi pur și simplu nu prețuiți cuvântul lui Dumnezeu și niciodată nu considerați o comoară cuvintele pe care le rostește El azi. Deveniți doar neliniștiți când citiți cuvântul Lui și vi se pare obositor când îl memorați; iar, când vine vorba de a pune în practică cuvântul Lui, e ca și cum ați încerca să manevrați mânerul unei pompe de adâncime cu ajutorul unui fir de păr din coada unui cal – indiferent cât de mult încercați, pur și simplu nu puteți să adunați destulă forță.  Sunteți întotdeauna energici când citiți cuvântul lui Dumnezeu, dar uituci când vine vorba să îl puneți în practică. De fapt, aceste cuvinte nu trebuie rostite cu atâta silință și repetate cu atâta răbdare; oamenii le ascultă doar, dar nu le pun în practică, de aceea a devenit lucrul acesta un obstacol în lucrarea lui Dumnezeu. Nu pot să nu aduc în discuție acest lucru, nu pot să nu vorbesc despre el. Sunt constrâns să fac astfel; nu-Mi place să dau la iveală slăbiciunile altora. Voi credeți că practica voastră este doar despre ceea ce este adecvat și credeți că atunci când revelațiile sunt la apogeu, și voi experimentați acel apogeu? Este oare atât de simplu? Nu cercetați niciodată baza pe care sunt, de fapt, zidite experiențele voastre! La momentul de față, adunările voastre nu reflectă nici pe departe o trăire corespunzătoare unei bisericii și nici o viață spirituală corespunzătoare. Este doar adunarea unui grup de oameni cărora le place să povestească și să cânte. La drept vorbind, nu este multă realitate în aceasta. Mai clar spus, dacă nu pui în practică adevărul, unde este realitatea? Oare nu este îngâmfare să spui că ai realitate? Cei care săvârșesc mereu lucrarea sunt aroganți și încrezuți, în timp ce aceia care ascultă întotdeauna sunt tăcuți și cu capul plecat, fără să aibă vreo șansă de a practica. Oamenii care fac lucrarea nu fac nimic altceva decât să vorbească, continuând la nesfârșit cu discursurile lor pompoase, iar adepții doar ascultă. Nu există nicio transformare de care să vorbim; acestea sunt doar căi ale trecutului! Azi, faptul că poți să te supui și nu îndrăznești să interferezi sau să fii recalcitrant se datorează apariției decretelor administrative ale lui Dumnezeu; nu este o schimbare pe care ai suferit-o prin experiențe. Faptul că sunt multe lucruri pe care nu le-ai face azi, dar pe care le-ai fi făcut ieri, se datorează lucrării lui Dumnezeu care este atât de evidentă încât i-a cucerit pe oameni. Dacă ar fi să te întreb cât din succesul tău de azi a fost câștigat cu sudoarea muncii tale asidue? Cât din el ți-a fost spus direct de Dumnezeu? Ce ai răspunde? Ai fi stupefiat și mut de uimire? Ai rămâne cu gura căscată? Cum se face că alții pot vorbi despre multe dintre experiențele lor concrete ca să-ți asigure hrana, în timp ce tu pur și simplu te bucuri de mâncarea pe care alții au gătit-o? Nu te simți rușinat? Nu ești stânjenit?

Puteți să vă cercetați de unii singuri faptele, uitându-vă la aceia care, prin comparație, sunt buni: cât de mult adevăr înțelegi? Cât de mult ajungi, de fapt, să pui în practică? Pe cine iubești mai mult, pe Dumnezeu sau pe tine însuți? Dai mai adesea sau primești mai adesea? De câte ori, când intenția ta era greșită, ai renunțat la vechiul tău sine și ai împlinit voia lui Dumnezeu? Doar aceste puține întrebări vor deruta mulți oameni. Deoarece, chiar dacă își dau seama că intenția lor este greșită, cei mai mulți oameni tot fac răul în cunoștință de cauză și sunt departe de a se lepăda de trupul lor. Cei mai mulți oameni permit păcatului să se răspândească rapid în ei, îngăduind păcătoșeniei să le direcționeze fiecare faptă. Nu sunt capabili să își învingă păcatele și continuă să trăiască în păcat. Când ajunge în această stare, cine nu știe câte fapte rele a făcut? Dacă spui că nu știi, atunci aș zice că minți. La drept vorbind, totul se reduce la faptul că nu ești dispus să te lepezi de vechiul sine. La ce folosește că spui atât de multe „cuvinte din inimă” de căință, care nu au nicio valoare? Te-ar ajuta acest lucru să devii mai bun în viață? Se poate spune că a te cunoaște pe tine însuți este lucrarea ta de toate zilele. Eu desăvârșesc oamenii prin ascultarea lor de cuvintele lui Dumnezeu și prin punerea lor în practică. Dacă doar te îmbraci cu cuvântul lui Dumnezeu așa cum te îmbraci cu haine, ca să arăți elegant și la modă, oare nu te înșeli pe tine însuți și pe ceilalți? Dacă nu faci decât să vorbești, dar niciodată nu pui vorbele în practică, cu ce te vei alege?

Mulți oameni pot vorbi puțin despre practică și pot vorbi despre impresiile lor personale, dar în mare parte este iluminarea câștigată din cuvintele altora. Aceasta nu include nimic din practicile lor personale, nici nu include ceea ce înțeleg din experiențele proprii. Am analizat această problemă mai devreme; să nu crezi că nu știu nimic. Nu ești decât un tigru de hârtie, dar vorbești despre cum să-l învingi pe Satana, cum să mărturisești despre biruință și cum să trăiești potrivit chipului lui Dumnezeu? Totul este absurd! Crezi că toate cuvintele pe care le spune Dumnezeu azi sunt menite să te încânte doar? Gura ta vorbește despre lepădarea de vechiul sine și punerea în practică a adevărului, dar mâinile tale săvârșesc alte fapte și inima ta pune la cale alte uneltiri – ce fel de persoană ești? De ce nu faci cu mâinile tale ceea ce spui cu gura? Atât de multe predici au devenit cuvinte goale; nu e dureros lucrul acesta? Dacă nu reușești să pui în practică cuvântul lui Dumnezeu, aceasta dovedește că încă nu ai intrat în contact cu modul în care lucrează Duhul Sfânt, că încă nu ai avut lucrarea Duhului Sfânt în tine și încă nu ai primit călăuzirea Lui. Dacă spui că nu poți decât să înțelegi cuvântul lui Dumnezeu, dar ești incapabil să îl pui în practică, atunci ești o persoană care nu iubește adevărul. Dumnezeu nu vine să mântuiască o astfel de persoană. Isus a suferit enorm când a fost răstignit pentru a mântui păcătoșii, a-i mântui pe cei săraci, a-i mântui pe acei oameni smeriți. Răstignirea Lui a adus jertfa de păcat. Dacă nu poți practica cuvântul lui Dumnezeu, atunci ar trebui să pleci cât de repede poți; nu zăbovi în casa lui Dumnezeu pe cheltuiala altora. Multor oameni chiar le este greu să se înfrâneze de la a face lucruri care, în mod clar, sunt potrivnice lui Dumnezeu. Nu-și caută ei moartea? Cum pot ei vorbi despre intrarea în Împărăția lui Dumnezeu? Ar îndrăzni ei să-I vadă fața? Mănânci mâncare pe care El ți-o dă, faci lucruri necinstite care sunt potrivnice lui Dumnezeu, ești răuvoitor, prefăcut și plin de înșelătorie chiar și atunci când Dumnezeu te lasă să te bucuri de binecuvântările pe care le-a revărsat asupra ta – nu simți cum îți ard palmele când le primești? Nu simți cum ți se înroșește obrazul? După ce ai făcut un lucru contrar lui Dumnezeu, ai dus la îndeplinire planuri pentru „a înșela”, nu te simți înspăimântat? Dacă nu simți nimic, cum poți vorbi despre vreun viitor? De multă vreme nu mai ai un viitor, deci ce așteptări mai mari poți avea încă? Dacă vorbești cu nerușinare și nu-ți faci niciun reproș, iar inima ta nu este conștientă defel, atunci nu înseamnă că deja ai fost abandonat de Dumnezeu? Te-ai deprins să vorbești și să te porți cu indulgență și fără reținere; cum vei putea vreodată fi desăvârșit de Dumnezeu astfel? Ai putea să străbați lumea de la un cap la altul? Pe cine ai convinge? Cei care îți cunosc adevărata natură te vor ține la distanță. Nu este acesta pedeapsa lui Dumnezeu? La urma urmei, dacă nu este decât vorbă fără faptă, nu va avea loc nicio creștere. Chiar dacă Duhul Sfânt ar putea să lucreze în tine când vorbești, dacă nu practici, Duhul Sfânt va înceta să lucreze. Dacă tu continui în acest fel, cum se poate vorbi despre vreun viitor sau de o dăruire a întregii tale ființe lucrării lui Dumnezeu? Tu doar vorbești despre a-ți dărui întreaga ființă, însă nu Îi dai lui Dumnezeu inima ta care Îl iubește cu adevărat. Tot ce a primit Dumnezeu este inima plină de cuvinte, nu inima plină de fapte. Oare aceasta să fie adevărata ta statură? Dacă ai continua în acest fel, când ai fi tu oare desăvârșit de Dumnezeu? Nu te neliniștește viitorul tău întunecat și sumbru? Nu simți că Dumnezeu Și-a pierdut nădejdea în tine? Nu știi că Dumnezeu dorește să desăvârșească mai mulți oameni și alți oameni noi? Ar putea lucrurile vechi să se păstreze? Nu ești atent la cuvintele lui Dumnezeu azi: aștepți ziua de mâine?

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic