Practică (8)

Tot nu înțelegeți diversele aspecte ale adevărului și în practica voastră încă mai există destule greșeli și abateri; în multe arii, trăiți după noțiunile și închipuirile voastre, niciodată capabili să înțelegeți principiile practicii. Astfel, este încă necesar ca oamenii să fie îndrumați să intre pe făgașul cel bun; cu alte cuvinte, ca să fie în stare să-și reglementeze viețile omenești și spirituale, să pună ambele aspecte în practică, și să nu aibă deseori nevoie să fie sprijiniți sau îndrumați. Numai atunci vor avea ei o statură adevărată. Și chiar dacă în viitor nu va fi nimeni care să te îndrume, tot vei fi în stare să experimentezi de unul singur. Astăzi, dacă ai priceput care aspecte ale adevărului sunt cruciale și care nu, în viitor, vei fi în stare să intri în realitate. Astăzi, sunteți conduși pe calea cea bună, îngăduindu-vi-se să înțelegeți multe adevăruri, iar în viitor veți fi în stare să mergeți mai departe. Se poate spune că oamenii sunt făcuți să înțeleagă acum calea cea mai pură. Astăzi, ești dus pe calea cea bună – și, când într-o zi nu va fi nimeni care să te îndrume, vei practica și vei avansa mai mult în conformitate cu această cale, cea mai pură dintre toate. Acum, oamenii sunt făcuți să înțeleagă ce tipuri de practică sunt corecte și care sunt deviante. După înțelegerea acestor lucruri, în viitor, experiențele lor vor fi mai profunde. Astăzi, noțiunile, închipuirile și abaterile din practica voastră sunt schimbate, iar calea practicii și a intrării vă este dezvăluită, după care această etapă de lucru se va încheia și veți începe să mergeți pe calea pe care voi, oamenii, se cuvine să mergeți. Atunci lucrarea Mea se va încheia și, din acel moment, nu vă veți mai întâlni cu Mine. Astăzi, statura voastră este încă insuficientă. Sunt multe dificultăți care se ivesc din natura și substanța omului și, tot astfel, există unele lucruri adânc înrădăcinate care trebuie încă să fie dezgropate. Voi nu înțelegeți detaliile mai delicate ale substanței și naturii oamenilor și încă aveți nevoie de Mine să vi le semnalez; altfel, nu ați fi în stare să le recunoașteți. Ceea ce se cunoaște drept mustrare și judecată se petrece atunci când, într-un anumit punct, lucrurile din oasele voastre și sângele vostru sunt expuse. Îmi voi finaliza lucrarea numai atunci când va fi împlinită în detaliu și în întregime. Cu cât mai profund vă sunt expuse esențele corupte, cu atât mai multă cunoaștere veți avea, iar lucrul acesta va fi de o mare însemnătate pentru mărturia și desăvârșirea voastră viitoare. Lucrarea Mea va fi completă numai când lucrarea de mustrare și de judecată va fi împlinită întru totul, iar voi Mă veți cunoaște după mustrarea și judecata Mea. Nu numai că-Mi veți cunoaște firea și dreptatea, ci, mai important, Îmi veți cunoaște mustrarea și judecata. Mulți dintre voi au noțiuni mărețe cu privire la noutatea și minuțiozitatea lucrării Mele. Oricum, s-ar cuveni să vedeți că lucrarea Mea e nouă și detaliată și că vă învăț să practicați față în față, luându-vă de mână. Numai acest lucru este benefic practicii voastre și abilității voastre de a rămâne neclintiți în viitor; altfel, ați fi aidoma frunzelor de toamnă, ofiliți, îngălbeniți și uscați, fără pic de valoare. Ar trebui să știți că Eu știu totul despre inimile și sufletele voastre; și ar trebui să știți că lucrarea pe care o fac și cuvintele pe care le rostesc sunt de o mare subtilitate. Așa s-ar cuveni să fiți tratați – pe baza firii și a calibrului vostru. Numai în acest fel va fi mai clară cunoașterea voastră despre mustrarea și judecata Mea și, chiar dacă astăzi nu știți, mâine veți ști. Orice ființă creată va cădea în mijlocul cuvintelor Mele de mustrare și judecată, fiindcă nu tolerez împotrivirea niciunei persoane față de Mine.

Toți trebuie să puteți să vă reglementați chibzuit viețile. Puteți să vă organizați fiecare zi oricum doriți; sunteți liberi să faceți orice vreți; puteți să citiți cuvintele lui Dumnezeu, să ascultați imnuri sau predici sau să scrieți bilete devoționale; și, dacă vă interesează, puteți să scrieți imnuri. Oare nu constituie toate astea o viață convenabilă? Se cuvine ca toate aceste lucruri să clădească o viață omenească. Oamenii ar trebui să trăiască în mod natural; doar după ce au cules roadele umanității și vieților lor spirituale se poate socoti că au intrat într-o viață cuviincioasă. Astăzi, discernământul și raționalitatea nu îți lipsesc doar când vine vorba despre umanitate. Există multe viziuni ce ar trebui să fie cunoscute și cu care oamenii trebuie să fie înzestrați și, orice lecție întâlnești, aceea este lecția pe care ar trebui să o înveți; trebuie să fii în stare să te adaptezi la mediul înconjurător. Ca să fie rodnică, îmbunătățirea nivelului tău de educație trebuie făcută pe termen lung. Există niște lucruri cu care trebuie să te „doteziˮ pentru o viață umană cuviincioasă și, în plus, trebuie să-ți înțelegi intrarea în viață. Astăzi, ai ajuns să înțelegi multe dintre cuvintele lui Dumnezeu – citindu-le, din nou, acum – pe care nu le-ai înțeles atunci, iar inima ta a devenit mult mai statornică. Și acestea sunt rezultate pe care le-ai dobândit. În fiecare zi în care mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu și există puțină cunoaștere în tine, poți comunica în mod liber cu frații și surorile tale. Nu este aceasta viața pe care se cuvine să o ai? Uneori, pui unele întrebări sau cântărești un subiect și acest lucru te face să deosebești mai bine și îți oferă mai mult discernământ și mai multă înțelepciune, îngăduindu-ți să înțelegi unele adevăruri – și nu este acest lucru ceea ce conține viața spirituală despre care se vorbește astăzi? Nu este acceptabil să pui în practică doar un singur aspect al vieții spirituale; să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, să te rogi și să cânți imnuri – toate constituie viața spirituală și, când ai viață spirituală, trebuie să ai și o viață a umanității normale. Astăzi, mult din ceea ce se spune este cu scopul de a le oferi oamenilor rațiune și discernământ, de a le îngădui să aibă viața unei umanități normale. Ce înseamnă să ai discernământ; ce înseamnă să ai relații interpersonale normale; cum ar trebui să interacționezi cu oamenii – ar trebui să te înzestrezi cu aceste lucruri mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu, iar ceea ce ți se cere poate fi dobândit printr-o umanitate normală. Înzestrează-te cu lucrurile cu care ar trebui să te înzestrezi, dar nu merge prea departe; unii oameni folosesc tot felul de cuvinte și vocabulare și, prin aceasta, se dau în spectacol. Mai există și alții care citesc tot felul de cărți, prin care se desfată cu dorințele trupului. Ei chiar studiază și caută să întreacă biografiile și citatele unor așa-zise mari figuri ale lumii și citesc cărți pornografice – acest lucru este și mai ridicol! Oameni ca aceștia nu cunosc poteca de intrare în viață, și cu atât mai puțin nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu astăzi. Nu știu nici măcar cum să-și petreacă fiecare zi. Viețile lor sunt atât de goale! Ei nu știu absolut deloc în ce ar trebui să intre. Tot ce fac este să vorbească și să comunice cu alții, de parcă vorbitul ar ține locul propriei lor intrări. Nu au nicio rușine? Aceștia sunt oameni care nu știu cum să trăiască și care nu înțeleg viața omenească; își petrec toată ziua îndopându-se și făcând lucruri fără noimă – și ce sens are să trăiești astfel? Am văzut că mulți oameni, în afară de faptul că muncesc, mănâncă și se îmbracă, își ocupă timpul prețios cu lucruri fără sens, fie că glumesc și se prostesc, bârfesc sau dorm toată ziua. Este aceasta viața unui sfânt? Este aceasta viața unui om cuviincios? Ai putea fi desăvârșit de o astfel de viață josnică, înapoiată și nepăsătoare? Ești atât de dispus să te predai Satanei pe degeaba? Când viețile oamenilor sunt ușoare și în mediul lor înconjurător nu există suferință, ei sunt incapabili să experimenteze. În medii confortabile, oamenilor le este ușor să devină depravați – dar mediile nefavorabile te fac să te rogi cu o mai mare insistență și te fac să nu cutezi să-L părăsești pe Dumnezeu. Cu cât viețile le sunt mai ușoare și mai monotone, cu atât simt oamenii mai mult că viața nu are niciun sens și că mai bine ar muri. Atât de stricat este trupul oamenilor; ei au de beneficiat doar dacă trec prin încercări.

Etapa lucrării lui Isus a fost făcută în Iudeea și Galileea, iar neamurile nu au știut de ea. Lucrarea pe care a făcut-o El a fost foarte secretă și nicio națiune, în afară de Israel, nu a știut de ea. Numai atunci când Isus Și-a terminat lucrarea și aceasta a stârnit zarvă au aflat oamenii de ea și, pe atunci, El plecase. Isus a venit să facă o etapă a lucrării, a câștigat niște oameni și a terminat o etapă a lucrării. În orice etapă a lucrării pe care o face Dumnezeu există mulți care Îl urmează. Dacă ar fi împlinită doar de Dumnezeu Însuși, ar fi lipsită de sens; trebuie să existe oameni care să-L urmeze pe Dumnezeu până când El duce la bun sfârșit acea etapă a lucrării. Numai după ce lucrarea lui Dumnezeu Însuși a fost terminată încep oamenii să împlinească lucrarea încredințată de Dumnezeu și numai atunci lucrarea Lui începe să se răspândească. Dumnezeu face doar lucrarea de inaugurare a unei noi epoci; lucrarea oamenilor este să o continue. Astfel, lucrarea de astăzi nu va dura mult; viața Mea împreună cu omul nu va continua foarte mult. Eu doar Îmi termin lucrarea și vă fac să îndepliniți datoria pe care se cuvine să o îndepliniți, pentru ca această lucrare și această Evanghelie să se poată răspândi cât de repede posibil printre neamuri și alte națiuni – numai astfel vă puteți îndeplini datoria ca oameni. Timpul de astăzi este cel mai prețios dintre toate. Dacă îl ignori, ești un nesăbuit; dacă, în acest mediu, mănânci și bei aceste cuvinte și experimentezi această lucrare și, totuși, îți lipsește hotărârea de a căuta adevărul și nu ai nici cel mai mic simț al poverii, atunci cum rămâne cu viitorul tău? Oare o persoană ca tine nu e pregătită de eliminare?

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Devoțional zilnic vă vor garanta cele mai bune resurse spirituale și vă vor ajuta să înțelegeți mai multe adevăruri și taine. Citiți acum.

Practică (6)

Astăzi, mulți oameni nu au nici măcar raționalitatea sau conștiința de sine a lui Pavel care, deși doborât de Domnul Isus, poseda deja hotărârea de a lucra și de a suferi pentru El. Isus i-a dat o boală și, mai târziu, Pavel a continuat să sufere de această boală odată ce a început să lucreze. De ce a spus că avea un țepuș în carnea lui? Țepușul, de fapt, era boală, iar pentru Pavel era o slăbiciune fatală. Indiferent de cât de bine a lucrat sau de cât de mare i-a fost hotărârea de a suferi, el a avut întotdeauna această boală. Pavel avea un calibru mult mai mare decât cel pe care îl aveți voi, oamenii, astăzi; nu numai că era de un mare calibru, dar avea și conștiință de sine și poseda o mai mare raționalitate decât voi. Astăzi, ce să mai vorbim de dobândirea raționalității lui Petru – mulți oameni nu pot nici măcar dobândi raționalitatea lui Pavel. După ce Pavel a fost doborât de Isus, el a încetat să-i persecute pe discipoli și a început să predice și să sufere pentru Isus. Și ce a inspirat suferința lui? Pavel a crezut că, de vreme ce văzuse lumina cea mare, trebuia să dea mărturie despre Domnul Isus, trebuia să nu-i mai persecute pe discipolii lui Isus și trebuia să nu se mai împotrivească lucrării lui Dumnezeu. După ce a văzut lumina cea mare, el a început să sufere pentru Dumnezeu și să se dedice lui Dumnezeu și a luat hotărârea definitivă. După ce lumina cea mare a strălucit deasupra lui, el a început să lucreze pentru Dumnezeu și a fost în stare să se hotărască, ceea ce a dovedit că poseda raționalitate. În religie, Pavel era o figură foarte proeminentă. Era foarte priceput și înzestrat, îi privea de sus pe cei mai mulți dintre oameni și avea o personalitate mai puternică decât majoritatea lor. Dar, după ce lumina cea mare a strălucit asupra lui, a zis că trebuia să lucreze pentru Domnul Isus – și aceasta a fost raționalitatea lui. Când i-a persecutat pe discipoli, Isus i-a apărut și a zis: „Pavele, de ce mă prigonești?” Pavel a căzut imediat la pământ și a zis: „Cine ești Tu?” Un glas din cer a zis: „Eu sunt Domnul Isus, pe care tu Îl prigonești”. Dintr-o dată, Pavel s-a deșteptat, a înțeles, și numai atunci a știut el că Isus era Hristos, că El era Dumnezeu. Trebuie să dau ascultare, Dumnezeu mi-a dat acest har, iar eu L-am persecutat astfel, totuși El nici nu m-a doborât, nici nu m-a blestemat – trebuie să sufăr pentru El. Pavel a recunoscut că Îl prigonise pe Domnul Isus Hristos și că îi ucidea acum discipolii, că Dumnezeu nu îl blestemase, ci făcuse să strălucească lumina asupra lui; aceasta l-a inspirat și a zis: „Deși nu I-am privit chipul, I-am auzit glasul și I-am văzut lumina cea mare. Numai acum văd eu, cu adevărat, că Dumnezeu mă iubește într-adevăr și că Domnul Isus Hristos este, cu adevărat, Dumnezeu care se milostivește de om și că El îi iartă păcatele omului, pe vecie. Văd cu adevărat că sunt un păcătos”. Deși, după aceea, Dumnezeu a folosit darurile lui Pavel ca să lucreze, uită de asta deocamdată. Hotărârea lui la momentul respectiv, raționalitatea lui omenească normală și conștiința lui de sine – sunteți incapabili de a dobândi aceste lucruri. Astăzi nu ați primit multă lumină? Nu au văzut mulți oameni că firea lui Dumnezeu este una de măreție, mânie, judecată și mustrare? Adesea, blesteme, încercări și rafinări i-au lovit pe oameni – și ce au învățat? Ai câștigat ceva din disciplina și tratarea ta? Cuvinte aspre, loviri și judecată au căzut asupra ta de multe ori, totuși nu le dai nicio atenție. Nu ai nici măcar puțina raționalitate avută de Pavel – nu ești tu extrem de înapoiat? Multe lucruri Pavel nu le-a văzut clar. El a știut numai că lumina strălucise asupra lui și nu și-a dat seama că fusese doborât. În credința lui personală, după ce lumina strălucise asupra lui, el trebuia să se cheltuiască pentru Dumnezeu, să sufere pentru Dumnezeu, să facă totul pentru a-I ușura calea Domnului Isus Hristos și să câștige mai mulți păcătoși pentru a fi răscumpărați de Domnul. Aceasta a fost hotărârea lui, acesta a fost unicul scop al lucrării sale – dar, când a lucrat, boala încă tot nu l-a lăsat, până la moarte. Pavel a lucrat timp de mai bine de douăzeci de ani. A suferit mult și a trecut prin multe persecuții și tribulații, deși, desigur, încercările lui au fost mult mai puține decât cele ale lui Petru. Cât de jalnic este dacă nu aveți nici măcar raționalitatea lui Pavel? În aceste împrejurări, cum ar putea Dumnezeu să înceapă o lucrare chiar mai mare în voi?

Când a răspândit evanghelia, Pavel a suferit mari chinuri. Hotărârea lui, lucrarea pe care a făcut-o, credința lui, loialitatea, dragostea, răbdarea și umilința la vremea respectivă, precum și multe alte dispoziții exterioare pe care le-a trăit, au fost mai înalte decât voi, oamenii, astăzi. Ca să mă exprim mai aspru, nu există nicio raționalitate normală în voi! Nu aveți nici măcar conștiință sau omenie – vă lipsesc atât de multe! Astfel, o mare parte din timp, nu este de găsit, în ceea ce trăiți, nicio raționalitate normală și niciun semn de conștiință de sine. Chiar dacă trupul lui a suferit de boală, Pavel a continuat să se roage și să caute: ce este boala aceasta – am făcut toată lucrarea asta pentru Domnul, de ce nu mă lasă? Oare Domnul Isus mă pune la încercare? M-a doborât? Dacă m-ar fi doborât, aș fi murit atunci și, fiind incapabil de a face toată lucrarea aceasta pentru El, nu aș fi putut primi nici atât de multă lumină. El și-a dat seama și de hotărârea mea. Pavel a simțit mereu că această boală era Dumnezeu care îl punea la încercare, că îi domolea credința și puterea voinței – acest lucru îl credea el. În realitate, boala lui era o sechelă de atunci când Domnul Isus l-a doborât la pământ. L-a pus sub presiune mentală și a îndepărtat mult din firea lui rebelă. Dacă v-ați găsi în situația lui Pavel, ce ați face? Ar putea fi hotărârea voastră mai mare decât a lui Pavel? Sunteți mai capabili de suferință decât el? Când oamenii de astăzi sunt atinși de o boală minoră sau trec printr-o mare încercare, suferința lor îi lasă complet descumpăniți. Dacă ați fi închiși într-o colivie și nu ați mai fi lăsați să ieșiți afară, ați fi OK. Și tot ce vă va trebui ca să mâncați și să beți va trebui asigurat, altfel ați fi ca lupii. Suferirea unei mici constrângeri sau greutăți este bună pentru voi; dacă v-ar fi ușor, ați fi pierduți, și cum ați putea fi protejați? Astăzi, tocmai pentru că sunteți mustrați, blestemați și judecați, vi se acordă protecție. Tocmai pentru că ați suferit mult sunteți protejați. Dacă nu ar fi fost așa, de mult ați fi căzut în depravare. Eu nu fac lucrurile dificile pentru voi în mod intenționat – natura omului este ferm stabilită, și trebuie să fie astfel, pentru ca firile oamenilor să fie schimbate. Astăzi, nu posedați nici măcar raționalitatea și conștiința de sine a lui Pavel și nu aveți nici conștiința lui. Trebuie să fiți mereu presați și trebuie să fiți mereu mustrați și judecați ca să vă treziți sufletele. Mustrarea și judecata reprezintă ceea ce este mai bun pentru viețile voastre. Și, dacă este necesar, trebuie să fie și mustrarea venirii faptelor; numai atunci vă veți supune pe de-a-ntregul. Naturile voastre sunt astfel, încât, fără mustrare și blestem, nu veți vrea să vă plecați capetele, nu veți vrea să vă supuneți. Fără fapte dinaintea ochilor voștri, nu va exista niciun efect. Aveți caractere prea josnice și prea lipsite de valoare! Fără mustrare și judecată, va fi dificil să fiți cuceriți și greu ca ticăloșia și neascultarea voastră să fie suprimate. Vechea voastră natură este atât de adânc înrădăcinată. Dacă ați fi puși pe tron, nu ați avea nicio idee despre înălțimea cerului și adâncimea pământului, cu mult mai puțin despre locul spre care vă îndreptați. Nu știți nici măcar de unde ați venit, așadar cum ați putea să-L cunoașteți pe Creator? Fără mustrarea oportună și blestemul de astăzi, zilele voastre de pe urmă ar fi venit de mult. Ca să nu mai vorbesc despre soarta voastră – nu este ea chiar mai mult în primejdie? Fără această binevenită mustrare și judecată, cine știe cât de trufași ați deveni și cine știe cât de depravați ați ajunge. Această mustrare și această judecată v-au adus în ziua de astăzi și v-au menținut existența. Dacă ați fi încă învățați după aceleași metode ca ale „tatălui” vostru, cine știe în ce lume ați intra! Nu aveți nicio abilitate de a vă controla și de a reflecta cu privire la voi înșivă. Este de-ajuns, pentru oameni ca voi, doar să urmați, să dați ascultare și să nu vă amestecați ori să nu stricați, pentru ca scopurile Mele să fie atinse. Nu ați face mai bine să acceptați mustrarea și judecata de astăzi? Ce alte alegeri aveți? Când Pavel L-a văzut pe Domnul Isus, încă nu a crezut. Mai târziu, după ce Domnul Isus fusese țintuit pe cruce, a știut acest fapt, totuși a continuat să prigonească și să se împotrivească. Acest lucru înseamnă să păcătuiești cu voia și, așa, el a fost doborât. La început, a știut că se afla un Rege printre evrei, care era numit Isus, auzise aceasta. Mai târziu, pe când predica în templu și prin ținut, s-a îndreptat împotriva lui Isus și a refuzat, cu trufie, să asculte de cineva. Aceste lucruri au devenit o piedică groaznică în calea lucrării, la vremea respectivă. Pe când Isus lucra, Pavel nu a persecutat și nu a arestat oameni în mod direct, dar a folosit predicarea și cuvintele ca să distrugă lucrarea. Mai târziu, când Domnul Isus Hristos a fost pus pe cruce, a început să-i aresteze pe discipoli, grăbindu-se dintr-un loc în altul și făcând tot ce putea ca să-i hărțuiască. Numai după ce lumina a strălucit asupra lui, s-a deșteptat și a simțit o mare părere de rău. După ce a fost doborât, boala nu l-a părăsit niciodată. Uneori, simțea că boala i se înrăutățise și nu putea sta în picioare. Se gândea[a]: „Ce se petrece? Oare am fost, cu adevărat, doborât?” Apoi, fără să știe cum s-a întâmplat, descoperea că era bine, din nou, și începea să lucreze iarăși. Dar boala nu l-a lăsat niciodată și tocmai din cauza acestei boli a lucrat el mult. Se poate spune că Isus a pus această boală în Pavel din cauza trufiei și a mândriei acestuia; a fost o pedeapsă pentru el, dar și de dragul lucrării mai mari a lui Isus – Isus a folosit darurile lui Pavel pentru lucrarea Sa. De fapt, intenția lui Isus nu a fost să-l salveze pe Pavel, ci să-l folosească. Totuși, firea lui Pavel era prea arogantă și voluntară, astfel încât „un țepuș” a fost pus în el. Printre voi există mulți aidoma lui Pavel, dar, dacă veți avea, cu adevărat, hotărârea de a continua până la capătul capătului, nu veți fi maltratați. La urmă, când Pavel și-a terminat lucrarea, boala nu i s-a mai părut atât de dureroasă și, astfel, mai târziu, a fost în stare să rostească cuvintele: „mi-am sfârșit alergarea, m-am luptat lupta și mă așteaptă cununa dreptății” – pe care le-a rostit, fiindcă n-a știut. Nu vom mai vorbi despre nimic altceva, haideți să rămânem la ce a fost pozitiv și demn de laudă la el: avea o conștiință și, după ce lumina a strălucit asupra lui, I s-a devotat lui Dumnezeu și a pătimit pentru Dumnezeu. Firește, aceasta este latura lui lăudabilă, acestea au fost punctele lui forte. Nu vom vorbi despre cum s-a răzvrătit și s-a împotrivit; vorbim, mai ales, despre raționalitatea lui de om normal și dacă a avut sau nu conștiință de sine. Dacă sunt unii care cred că – fiindcă a avut puncte forte – aceasta dovedește că a fost un om binecuvântat, care cred că el nu a fost, în mod necesar, mustrat, atunci acestea sunt cuvintele unor oameni fără judecată.

Odată ce am terminat de a le vorbi față în față, mulți oameni au devenit, din nou, desfrânați pe la spatele Meu, nesocotind importante cuvintele Mele. Vorbesc iar și iar, dând la iveală strat după strat și, până când stratul de jos este expus, ei „își găsesc pacea” și nu mai provoacă tulburări. După cum sunt stările voastre astăzi, încă trebuie să fiți atacați și expuși fără milă și judecați în amănunțime, încât nici să nu vă puteți trage răsuflarea. Trebuie să fiți mereu bătuți și expuși, și vouă vi se pare că mustrarea nu vă părăsește niciodată, că blestemul, nici el, nu e niciodată departe de voi și nici judecata aspră, îngăduindu-vă să vedeți că mâna decretelor administrative ale lui Dumnezeu nu pleacă niciodată de la voi. Așa e mai bine, este ca atunci când Aron a văzut că Iahve nu l-a părăsit niciodată. (Dar ce a văzut el a fost călăuzirea și protecția constantă din partea lui Iahve; călăuzirea pe care voi o vedeți astăzi este mustrare, blestem și judecată). Astăzi, mâna decretelor administrative ale lui Iahve nu vă lasă nici pe voi, dar există un lucru care să vă liniștească: oricât v-ați împotrivi, v-ați răzvrăti și ați judeca, trupului vostru nu i se va aduce vătămare. Există însă oameni care merg prea departe în împotrivirea lor, ceea ce nu poate fi acceptat; există o limită și nu este acceptabil să pui piedici lucrării lui Dumnezeu. Astăzi poți vorbi și acționa fără repercusiuni – dar nu întrerupe sau nu submina viața Bisericii, nu întrerupe lucrarea Duhului Sfânt. În rest, poți să faci ce vrei. Spui că nu vei urmări viața și dorești să te întorci în lume. Atunci, grăbește-te și du-te! Puteți face orice lucru doriți, atâta timp cât nu stă în calea lucrării lui Dumnezeu. Totuși, există un lucru pe care trebuie să îl știi: la sfârșit, astfel de păcătoși cu voia vor fi eliminați. Astăzi, în orice caz, nu ești certat. La sfârșit, numai o parte dintre oameni vor fi în stare să dea mărturie – iar restul vor fi în primejdie. Dacă nu dorești să fii în acest curent, bine. Oamenii de astăzi sunt tratați cu îngăduință; Eu nu te limitez. E bine, atâta timp cât nu te temi de mustrarea de mâine. Dar, dacă ești în acest curent, trebuie să fii mărturie și trebuie să fii mustrat. Dacă spui că nu mai poți și vrei să faci o pauză, bine – nimeni nu te oprește! Dar n-am să-ți îngădui să faci o lucrare distrugătoare care aruncă lucrarea Duhului Sfânt în dezordine – pur și simplu nu poți fi iertat pentru asta! Cât despre ce văd ochii tăi și aud urechile tale cu privire la care oameni sunt mustrați și la care familii sunt blestemate – există limite și hotare la aceasta. Duhul Sfânt nu face lucrurile cu ușurătate. Pe baza păcatelor omului și a tot ceea ce ați făcut, dacă ar fi să fiți luați în serios și să fiți tratați după strâmbătatea voastră, care dintre voi ar putea supraviețui? Mare necaz ar veni asupra voastră – iar omul va mai fi, atunci, încă în regulă? Și totuși, azi, mulți oameni sunt tratați cu îngăduință. Chiar dacă judecați, vă răzvrătiți și vă împotriviți, atâta timp cât nu întrerupeți, atunci am să stau în fața voastră zâmbind. Dacă într-adevăr urmăriți viața, atunci trebuie să suferiți o mică mustrare și trebuie să îndurați, trebuie să îndurați durerea despărțirii de ceea ce iubiți ca să mergeți pe masa de operație pentru o intervenție chirurgicală, trebuie să înduri durerea, acceptând încercări și pătimind ca Petru. Astăzi, sunteți dinaintea scaunului de judecată. În viitor, trebuie să mergeți la „ghilotină”, care va fi când vă veți sacrifica.

În timpul ultimei etape a lucrării din zilele de pe urmă, trebuie să fiți conștienți toți că este posibil să crezi că Dumnezeu nu îți va nimici trupul și se poate spune că este posibil să nu suferi de nicio boală, chiar dacă I te împotrivești Lui și Îl judeci – dar, când cuvintele aspre ale lui Dumnezeu vin asupra ta, nu te poți ascunde și ești panicat și neliniștit. Însă azi, trebuie să aveți puțină conștiință. Nu fiți aceia care I se împotrivesc lui Dumnezeu și se răzvrătesc împotriva Lui, nu fiți cei răi. Ar trebui să întorci spatele bătrânilor tăi strămoși; numai aceasta arată că ai o statură adevărată și tot așa este și umanitatea pe care ar trebui să o posezi. Ești mereu incapabil de a-ți lăsa la o parte propriile perspective sau plăcerile zilei de azi. Dumnezeu spune: atâta vreme cât faceți tot ce puteți ca să Mă urmați, Eu vă voi face, cu siguranță, desăvârșiți. După ce veți fi făcuți desăvârșiți, vor exista speranțe frumoase – veți fi aduși în împărăția Mea ca să vă bucurați de binecuvântări împreună cu Mine. Aveți o destinație, totuși cele ce se cer de la voi nu au scăzut niciodată. Mai există o condiție: în acest loc, indiferent dacă veți fi cuceriți sau făcuți desăvârșiți, trebuie să fiți, astăzi, supuși la unele mustrări și la unele pătimiri, trebui să fiți loviți și disciplinați, trebuie să dați ascultare cuvintelor Mele, să urmați calea Mea și să faceți voia lui Dumnezeu – aceasta ar trebui să faceți voi, oamenii. Indiferent de cum urmezi, trebuie să auzi clar în acest fel. Dacă ai văzut cu adevărat, atunci poți continua să urmezi. Dacă crezi că nu există perspective sau speranțe aici, atunci poți să pleci. Aceste cuvinte ți-au fost spuse cu limpezime, dar, dacă dorești, într-adevăr, să pleci, acest lucru arată doar că nu ai nici cea mai mică conștiință; această acțiune a ta este suficientă pentru a dovedi că ești un demon. Deși spui că totul trebuie lăsat la discreția lui Dumnezeu, pe baza a ceea ce trăiești și a trupului tău, încă trăiești sub domeniul Satanei. Chiar dacă și Satana e în mâinile lui Dumnezeu, tu însuți îi aparții Satanei și trebuie să fii cu adevărat mântuit de Dumnezeu, fiindcă încă trăiești sub influența Satanei. Cum trebuie să continui, ca să fii complet mântuit? Alegerea este a ta: poți să fugi, poți să zbori departe, poți să mergi oriunde vrei, decizia îți aparține – ar trebui să alegi drumul pe care să apuci. În cele din urmă, dacă poți să spui: nu am nimic mai bun, răsplătesc dragostea lui Dumnezeu cu conștiința mea și trebuie să am puțină omenie. Nu pot atinge nimic mai înalt și nici calibrul meu nu este atât de mare; nu înțeleg viziunile și sensul lucrării lui Dumnezeu. Doar răsplătesc dragostea lui Dumnezeu, fac orice cere Dumnezeu și fac tot ce pot – îmi împlinesc datoria ca o făptură a lui Dumnezeu – și, în acest fel, simt mângâiere. Aceasta este cea mai înaltă mărturie de care ești capabil. Acesta este cel mai înalt standard cerut de la o parte dintre oameni: împlinirea datoriei de făptură a lui Dumnezeu. Trebuie să faci cât de mult ești în stare. Cerințele lui Dumnezeu de la tine nu sunt prea înalte; atâta timp cât faci ce poți, atunci, prin aceasta, ești mărturie.

Note de subsol:

a. Textul original omite „Se gândea”.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (4)

Ce înseamnă să fii desăvârşit? Ce înseamnă să fii cucerit? Ce criterii trebuie cineva să îndeplinească pentru a fi cucerit? Şi ce criterii trebuie cineva să îndeplinească pentru a fi desăvârşit? Atât cucerirea cât şi desăvârşirea servesc scopului de a prelucra omul, astfel încât el să poată să revină la asemănarea lui originală şi să se elibereze de firea sa stricată şi satanică şi de influenţa Satanei. Această cucerire se petrece devreme în procesul prelucrării omului, adică este primul pas al lucrării. Desăvârşirea este cel de-al doilea pas sau lucrarea finală. Fiecare om trebuie să treacă prin procesul de a fi cucerit; altfel, el nu ar fi în stare să Îl cunoască pe Dumnezeu şi nu ar şti că există un Dumnezeu, adică nu ar reuşi să-L admită pe Dumnezeu. Şi dacă un individ nu-L admite pe Dumnezeu, ar fi imposibil ca el să fie făcut complet de Dumnezeu pentru că nu ar îndeplini criteriile pentru această isprăvire. Dacă nici măcar nu-L admiți pe Dumnezeu, cum ai fi în stare să-L cunoşti? Şi cum L-ai căuta? În plus, nici nu ai putea să-I fii martor, şi cu atât mai puţin nu ai avea credinţa să-L mulţumeşti. Aşadar, pentru oricine doreşte să fie făcut complet, primul pas trebuie să fie acela de a trece prin lucrarea de cucerire. Aceasta este prima condiţie. Dar fie că este vorba de cucerire sau desăvârşire, fiecare are scopul de a prelucra omul şi de a-l schimba, şi fiecare este un element în lucrarea de a gestiona omul. Aceşti doi paşi sunt ceea ce este necesar pentru a transforma pe cineva într-o persoană completă; niciunul din paşi nu poate fi omis. Este adevărat că „a fi cuceritˮ nu sună foarte frumos, dar, de fapt, procesul cuceririi cuiva este procesul schimbării acelei persoane. S-ar putea să nu fi scăpat pe deplin de firea ta stricată după ce ai fost cucerit, dar vei fi ştiut acest lucru. Prin lucrarea de cucerire, vei fi ajuns să-ţi cunoşti umanitatea inferioară şi, de asemenea, multa neascultare. Cu toate că nu vei reuşi să te descotoroseşti de acestea sau să le schimbi în scurta perioadă a lucrării de cucerire, vei ajunge să le cunoşti. Acest lucru pune bazele pentru desăvârşirea ta. Aşadar, cucerirea şi desăvârşirea sunt făcute pentru a schimba omul, pentru a-l scăpa pe om de firea lui stricată şi satanică pentru ca acesta să se poată oferi pe deplin lui Dumnezeu. Doar că a fi cucerit este primul pas în schimbarea firii omului, dar şi primul pas prin care omul se dăruieşte pe deplin lui Dumnezeu, un pas care este mai mic decât acela de a fi desăvârşit. Firea vieţii unei persoane cucerite se schimbă mult mai puţin decât a unei persoane desăvârşite. A fi cucerit şi a fi desăvârşit sunt diferite conceptual una de cealaltă, deoarece sunt etape diferite ale lucrării şi deoarece acestea ţin oamenii la diferite standarde, cucerirea ţinându-i la standarde inferioare, iar desăvârşirea la unele superioare. Cei desăvârşiţi sunt oameni neprihăniți, oameni făcuţi sfinţi şi puri; ei sunt cristalizările lucrării de gestionare a omenirii de către Dumnezeu, sau produse finale. Cu toate că nu sunt oameni fără vină, ei sunt oameni care caută să trăiască o viaţă plină de înţeles. Însă cei cuceriți doar recunosc verbal că Dumnezeu există; ei recunosc faptul că Dumnezeu S-a întrupat, că Cuvântul Se arată în trup şi că Dumnezeu a venit pe pământ pentru a face lucrarea de judecată şi mustrare. Aceştia recunosc şi că judecata şi mustrarea lui Dumnezeu şi că lovirea şi rafinarea Lui sunt toate benefice omului. Aceasta înseamnă că abia încep să aibă asemănarea omenească şi că au o anumită înţelegere a vieţii, dar încă sunt confuzi. Cu alte cuvinte, ei abia încep să posede umanitate. Acestea sunt rezultatele faptului de a fi cucerit. Când oamenii păşesc pe calea desăvârşirii, vechea lor fire poate fi schimbată. Mai mult, viața lor continuă să se dezvolte şi, treptat, ei pătrund mai mult în adevăr. Sunt în stare să deteste lumea şi să îi deteste pe toți cei care nu caută adevărul. Se detestă mai ales pe ei înșiși, dar, mai mult decât atât, în mod clar se cunosc. Sunt dispuşi să trăiască respectând adevărul şi fac din căutarea adevărului scopul lor. Ei nu sunt dispuşi să trăiască înăuntrul gândurilor generate de propriul creier şi simt dispreţ faţă de făţărnicia, trufia şi îngâmfarea omului. Vorbesc cu un puternic simţ al corectitudinii, se ocupă de lucruri cu discernământ și înţelepciune şi se supun cu loialitate lui Dumnezeu. Dacă ei trăiesc un moment de judecată şi mustrare, nu numai că nu devin pasivi şi slabi, ci sunt recunoscători pentru acestea. Ei cred că nu se pot lipsi de mustrarea şi judecata lui Dumnezeu; prin aceasta pot primi protecţia Lui. Ei nu caută o credinţă a păcii şi bucuriei şi a căutării pâinii ca să îşi potolească foamea. Şi nici nu caută plăcerile trupeşti vremelnice. Aceasta este ceea ce au cei desăvârşiţi. După ce oamenii sunt cuceriţi, recunosc faptul că există un Dumnezeu. Dar, indiferent de acţiunile care însoţesc recunoaşterea existenţei lui Dumnezeu, acestea sunt limitate în ei. Ce înseamnă cu adevărat arătarea Cuvântului în trup? Ce înseamnă întruparea? Ce a făcut Dumnezeu întrupat? Care sunt scopul şi semnificaţia lucrării Lui? După ce ai experimentat atât de mult din lucrarea Lui, după ce ai experimentat faptele Lui în trup, ce ai câştigat? Doar după ce vei înţelege toate aceste lucruri vei fi o persoană cucerită. Dacă doar spui că recunoști că există un Dumnezeu, dar nu abandonezi ceea ce ar trebui să abandonezi şi nu reuşeşti să renunţi la plăcerile trupeşti la care ar trebui să renunţi şi, în schimb, dacă tu continui să râvneşti la conforturile trupeşti aşa cum o faci mereu, dacă nu eşti în stare să renunţi la nicio prejudecată împotriva fraţilor şi surorilor şi, în cazul multor practici simple, nu eşti în stare să îți plătești dările ca să îţi îndeplineşti acţiunile, atunci asta dovedeşte că încă nu ai fost cucerit. În cazul acela, chiar dacă înţelegi multe, totul va fi în van. Cei cuceriţi sunt oameni care au înfăptuit nişte schimbări iniţiale şi au dobândit intrarea iniţială. Experimentarea judecăţii şi mustrării lui Dumnezeu îi determină să aibă o cunoaştere iniţială a lui Dumnezeu şi o înţelegere iniţială a adevărului. Chiar dacă nu reuşeşti să pătrunzi pe deplin realitatea multor adevăruri mai profunde şi mai detaliate, eşti capabil să pui în practică multe adevăruri rudimentare în viaţa ta reală, cum ar fi cele care implică plăcerile tale trupeşti sau statutul tău personal. Bineînţeles, toate acestea sunt ceea ce se realizează în cei care trec prin cucerire. Unele schimbări ale firii pot fi, de asemenea, observate şi în cazul celor cuceriţi. De exemplu, veşmintele lor, modul în care se îngrijesc şi viaţa lor – acestea se pot schimba. Perspectiva lor asupra credinţei în Dumnezeu se schimbă, dobândesc claritate în ceea ce priveşte scopul căutării lor, iar aspiraţiile lor se înalţă. În timpul procesului de a fi cuceriţi, şi firea vieţii lor se poate schimba în mod corespunzător. Nu înseamnă că ei nu se schimbă deloc. Doar că schimbarea lor este superficială, iniţială şi mult mai mică decât schimbarea firii şi al scopului căutării care s-ar vedea după desăvârşirea cuiva. Dacă în cursul cuceririi, firea unui individ nu se schimbă deloc şi acesta nu dobândeşte niciun pic de adevăr, atunci genul acesta de individ devine, pur şi simplu, doar o pierdere şi este complet inutil! Oamenii care nu au fost cuceriţi nu pot fi desăvârşiţi! Şi dacă un individ încearcă doar să fie cucerit, el nu poate fi făcut complet pe deplin, chiar dacă firea lui a dat dovadă de nişte schimbări corespunzătoare în timpul lucrării de cucerire. La final, el va pierde, de asemenea, şi adevărurile iniţiale pe care le-a câştigat. Există o mare diferenţă între numărul de schimbări ale firii în cazul celor cuceriţi şi al celor desăvârşiţi. Însă a fi cucerit este primul pas în schimbare; este baza. Lipsa acestei schimbări iniţiale este dovada că un individ nu-L cunoaşte de fapt deloc pe Dumnezeu, deoarece această cunoaştere vine din judecată, iar această judecată este un element principal al lucrării de cucerire. Aşadar, fiecare persoană desăvârşită a trecut prin etapa cuceririi. Altfel, nu ar fi putut fi desăvârşită.

Spui că-L admiți pe Dumnezeu întrupat şi că recunoşti faptul că Cuvântul Se arată în trup şi, totuşi, faci unele lucruri pe la spatele Lui şi nu te comporţi potrivit cerințelor Lui şi nu te temi de El. Înseamnă acest lucru a-L admite pe Dumnezeu? Admiți ceea ce spune El, dar refuzi să pui în practică chiar şi acele lucruri pe care le poţi pune în practică şi nu rămâi credincios căii Lui. Este aceasta admitere? Tu Îl admiți, dar singurul tău gând este să te păzeşti de El, să nu-L venerezi niciodată. Dacă I-ai văzut şi admis lucrarea şi ştii că El este Dumnezeu şi, totuşi, rămâi lipsit de entuziasm şi complet neschimbat, atunci încă eşti un individ necucerit. Un individ cucerit trebuie să facă tot ce poate; el vrea să intre şi să atingă adevăruri mai înalte, chiar dacă încă nu este capabil să facă acest lucru. Doar din cauza faptului că este limitat de ceea ce poate înțelege, practicile lui sunt mărginite şi limitate. Dar cel puţin trebuie să facă tot ce îi stă în putință. Dacă poţi să faci aceste lucruri, va fi datorită lucrării de cucerire. Să presupunem că spui: „Având în vedere că El poate răspândi atât de multe cuvinte pe care omul nu le poate răspândi, dacă El nu este Dumnezeu, cine este?ˮ A gândi astfel nu înseamnă că-L admiți pe Dumnezeu. Dacă-L admiți pe Dumnezeu, trebuie să arăţi aceasta prin acţiunile tale. A conduce o biserică, dar a fi incapabil de a face ceea ce este drept şi a râvni la bani şi a canaliza mereu în secret banii bisericii în buzunarele proprii – înseamnă aceasta a admite că există un Dumnezeu? Dumnezeu este atotputernic şi de temut. Cum poţi să nu te temi dacă recunoşti, cu adevărat, că există un Dumnezeu? Dacă eşti în stare să faci un lucru atât de detestabil, înseamnă aceasta a-L admite cu adevărat? Este Dumnezeu Cel în care crezi? Cel în care crezi tu este un Dumnezeu vag; de aceea nu te temi! Cei care-L admit şi-L cunosc cu adevărat pe Dumnezeu se tem cu toţii de El şi le este teamă să facă vreun lucru care I se opune sau care se împotriveşte conştiinţei lor; se tem, în mod deosebit, să facă orice lucru despre care ştiu că este împotriva voinţei lui Dumnezeu. Doar aceasta poate fi considerată a fi admiterea existenţei lui Dumnezeu. Ce ar trebui să faci atunci când părinţii tăi te împiedică să crezi în Dumnezeu? Cum ar trebui să-L iubeşti pe Dumnezeu când soţul tău necredincios se poartă frumos cu tine? Şi cum ar trebui să-L iubeşti pe Dumnezeu când fraţii şi surorile te detestă? Dacă-L admiți, atunci te vei comporta în mod corespunzător şi vei trăi realitatea în toate aceste situaţii. Dacă nu reuşeşti să acţionezi concret, ci doar spui că recunoşti existenţa lui Dumnezeu, atunci eşti doar un palavragiu! Spui că tu crezi în El şi că-L admiți. Dar în ce fel Îl admiți? În ce fel crezi în El? Te temi de El? Îl venerezi? Îl iubeşti adânc în sinea ta? Când eşti mâhnit şi nu ai pe cine să te sprijini, simţi că Dumnezeu trebuie iubit, iar, după aceea, uiţi totul despre asta. Asta nu înseamnă a-L iubi sau a crede în Dumnezeu! În cele din urmă, ce Îşi doreşte Dumnezeu ca omul să obţină? Toate stările pe care le-am menţionat, cum ar fi, să te crezi important, să simţi că înveţi repede, să îi controlezi pe ceilalţi, să îi priveşti de sus pe ceilalţi, să judeci oamenii după înfăţişarea lor, să intimidezi oamenii cinstiţi, să râvneşti la banii bisericii şi aşa mai departe – faptul că ai fost cucerit se va manifesta numai după ce toate aceste firi corupte ți-au fost, parțial, înlăturate.

Lucrarea de cucerire făcută asupra voastră, a oamenilor, este de cea mai profundă însemnătate. Pe de o parte, scopul acestei lucrări este de a desăvârşi un grup de oameni, şi anume, de a-i desăvârşi făcându-i un grup de biruitori, ca primul grup de oameni făcuţi compleți, ceea ce înseamnă primele roade. Pe de altă parte, este de a permite fiinţelor create să se bucure de iubirea lui Dumnezeu, să primească cea mai mare mântuire şi să primească mântuirea deplină a lui Dumnezeu. Dumnezeu îi permite omului să se bucure nu doar de milă şi bunătate iubitoare ci, mai important, de mustrare şi de judecată. De la facerea lumii şi până acum, tot ce a făcut Dumnezeu este iubire, fără ură faţă de om. Chiar şi mustrarea şi judecata pe care le-aţi văzut sunt iubire, o iubire mai adevărată şi mai reală; această iubire îi conduce pe oameni pe calea dreaptă a vieţii omeneşti. În al treilea rând, este de a depune mărturie înaintea Satanei. Şi în al patrulea rând, de a pune o bază în vederea răspândirii viitoarei lucrări a Evangheliei. Toată lucrarea pe care a făcut-o El are ca scop îndrumarea oamenilor pe calea dreaptă a vieţii omeneşti, astfel încât ei să poată avea viaţa normală a omenirii, pentru că omul nu ştie cum să ducă o viaţă. Fără o astfel de îndrumare, ai putea doar să trăieşti o viaţă goală, ai putea doar să duci o viaţă lipsită de valoare şi de sens, şi nu ai şti deloc cum să fii o persoană normală. Aceasta este cea mai profundă semnificaţie a cuceririi omului. Voi toţi vă trageţi din Moab. A face lucrarea de cucerire asupra voastră este marea voastră mântuire. Voi toţi trăiţi într-un loc al păcatului şi al imoralităţii; toţi sunteţi oameni păcătoşi şi imorali. Astăzi, nu numai că puteţi să-L vedeţi pe Dumnezeu, dar, mai important, aţi primit mustrarea şi judecata, aţi primit cea mai profundă mântuire, adică, aţi primit cea mai mare iubire a lui Dumnezeu. Tot ceea ce face El este iubire adevărată pentru voi; El nu are nicio intenţie rea. El vă judecă din cauza păcatelor voastre, ca să vă analizaţi şi să primiţi această extraordinară mântuire. Toate acestea sunt făcute pentru a prelucra omul. De la început până la sfârşit, Dumnezeu a făcut totul pentru a-l salva pe om şi, cu siguranţă, nu-Şi doreşte să-i distrugă pe deplin pe oamenii pe care El i-a creat cu propriile Sale mâini. Acum, El a venit printre voi ca să lucreze; nu este aceasta o şi mai mare mântuire? Dacă v-ar urî, ar mai face El o lucrare atât de amplă ca să vă conducă personal? De ce ar suferi aşa? Dumnezeu nu vă urăşte şi nu are nicio intenţie rea faţă de voi. Ar trebui să ştiţi că iubirea lui Dumnezeu este cea mai adevărată iubire. Numai din cauza neascultării oamenilor trebuie să îi salveze El prin judecată; altfel, nu ar fi mântuiţi. De vreme ce nu ştiţi cum să duceţi o viaţă sau să trăiţi, şi trăiţi în acest loc păcătos şi imoral şi sunteţi niște diavoli imorali şi murdari, pe El nu-L lasă inima să vă lase să deveniţi şi mai depravaţi; nici nu-L lasă inima să vă vadă trăind într-un loc mizerabil ca acesta, călcaţi în picioare de Satana după bunul plac sau să vă lase să cădeţi în Infern. El vrea doar să vă câştige ca grup şi să vă mântuiască pe deplin. Acesta este principalul scop al realizării lucrării de cucerire asupra voastră – doar pentru mântuire. Dacă nu vezi că tot ceea ce ţi s-a făcut este iubire şi mântuire, dacă tu crezi că este doar o metodă, o cale de a-l chinui pe om şi ceva îndoielnic, atunci ai putea foarte bine să te întorci în lumea ta şi să rabzi dureri şi greutăţi! Dacă eşti dispus să te afli în acest curent şi să te bucuri de această judecată şi de această mântuire imensă, să te bucuri de toată această binecuvântare care nu poate fi găsită nicăieri în lumea umană şi să te bucuri de iubirea aceasta, atunci rămâi supus în acest curent pentru a accepta lucrarea de cucerire astfel încât să poţi deveni desăvârşit. Deşi acum înduri o anumită durere şi rafinare din cauza judecăţii, durerea aceasta este valoroasă şi semnificativă. Cu toate că mustrarea şi judecata sunt rafinări şi dezvăluiri nemiloase pentru om, menite să îi pedepsească păcatele şi trupul, nimic din această lucrare nu are ca scop să-i condamne şi să-i nimicească trupul. Severele dezvăluiri ale cuvântului sunt toate în scopul de a te conduce pe calea cea dreaptă. Ați experimentat personal atât de mult din lucrarea aceasta şi, în mod clar, nu v-a condus spre o cale rea! Totul are rolul de a vă permite să trăiţi o umanitate normală; totul este ceva ce umanitatea voastră normală poate să obţină. Fiecare etapă a lucrării se face pe baza nevoilor voastre, în funcţie de slăbiciunile voastre şi de statura voastră reală; şi nicio povară de nesuportat nu vă este pusă pe umeri. Deşi acum nu eşti în stare să vezi clar acest lucru şi ţi se pare că sunt dur cu tine, deşi continui să crezi că motivul pentru care te mustru şi te judec în fiecare zi şi îţi fac zilnic reproşuri este pentru că te urăsc, şi cu toate că ceea ce primeşti este mustrare şi judecată, în realitate este cu totul iubire şi, de asemenea, o favoare imensă pentru tine. Dacă nu poţi să înţelegi sensul mai profund al acestei lucrări, atunci pur şi simplu nu există nicio cale de a-ţi continua experienţa. O asemenea mântuire ar trebui să te mângâie. Nu refuza să îţi vii în fire. Pentru că ai ajuns atât de departe, ar trebui să vezi clar importanţa acestei lucrări de cucerire. Nu ar mai trebui să ai tot felul de păreri!

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (3)

Rezultatul care trebuie obținut din lucrarea de cucerire este, în primul rând, ca trupul omului să înceteze să se răzvrătească, adică, mintea omului să dobândească o nouă înțelegere a lui Dumnezeu, inima lui să-L asculte, în totalitate, iar el să se hotărască să fie pentru Dumnezeu. Modul cum se schimbă temperamentul sau trupul unui om nu stabilește dacă acesta a fost sau nu cucerit. Mai degrabă, când gândirea, conștiința și rațiunea omului se schimbă – adică, atunci când se schimbă întreaga ta atitudine mentală – atunci ai fost cucerit de Dumnezeu. Când te-ai hotărât să asculți și ai adoptat o nouă mentalitate, când nu mai aduci niciuna dintre propriile tale noțiuni sau intenții cuvintelor și lucrării lui Dumnezeu și când creierul tău poate gândi în mod normal, adică, atunci când poți depune efort pentru Dumnezeu cu toată inima ta – o astfel de persoană este cineva care este pe deplin cucerit. Pe tărâmul religiei, mulți oameni pătimesc în mod semnificativ toată viața lor, supunându-și corpul sau purtându-și crucea, chiar suferind și îndurând până la ultima lor suflare! Unii încă postesc în dimineața morții lor. Toată viața, își refuză mâncarea bună și îmbrăcămintea frumoasă, punând accentul doar pe suferință. Ei sunt în stare să-și supună corpul și să se lepede de trup. Duhul lor este lăudabil pentru suferința îndelungată. Dar gândirea, noțiunile, atitudinea lor mentală și, într-adevăr, vechea lor natură – niciuna dintre acestea nu a fost deloc tratată. Ei nu au o înțelegere adevărată despre ei înșiși. Chipul lui Dumnezeu din mintea lor este cel tradițional al unui Dumnezeu abstract și nedeslușit. Hotărârea lor de a pătimi pentru Dumnezeu vine din râvna și din natura lor pozitivă. Chiar dacă ei cred în Dumnezeu, nici nu-L înțeleg, nici nu cunosc voia Lui. Ei doar lucrează și suferă orbește pentru Dumnezeu. Ei nu pun niciun fel de preț asupra faptului de a fi pătrunzători și nu prea le pasă de cum trebuie să se asigure că slujirea lor împlinește, de fapt, voia lui Dumnezeu. Ei știu chiar mai puțin cum să-L înțeleagă pe Dumnezeu. Dumnezeul pe care Îl slujesc nu este Cel în chipul Său inițial, ci Unul pe care ei înșiși L-au evocat, un Dumnezeu despre care au auzit sau Unul legendar aflat în scrieri. Apoi își folosesc imaginațiile bogate și inimile evlavioase ca să pătimească pentru Dumnezeu și să preia pentru El lucrarea pe care Acesta vrea s-o facă. Slujirea lor este prea inexactă, astfel încât, practic, nu există nimeni care-L slujește cu adevărat pe Dumnezeu într-un mod care să-I împlinească voia. Indiferent de cât sunt de dispuși să sufere, perspectiva lor inițială asupra slujirii și chipul lui Dumnezeu din mintea lor rămân neschimbate, pentru că ei nu îndurat judecata și mustrarea Lui, rafinamentul și desăvârșirea Lui și pentru că nimeni nu i-a condus cu adevărul. Chiar dacă ei cred în Isus Mântuitorul, niciunul dintre ei nu L-a văzut vreodată. Ei Îl cunosc doar prin legendă și zvonuri. Astfel, slujba lor nu înseamnă decât să slujească la întâmplare, cu ochii închiși, ca un orb care îl slujește pe propriul tată. Ce se poate obține, în cele din urmă, prin acest tip de slujire? Și cine ar aproba-o? De la început până la sfârșit, slujirea lor nu se schimbă deloc niciodată. Ei primesc doar lecții făcute de om și își bazează slujirea numai pe naturalețea lor și pe ceea ce ei înșiși iubesc. Ce recompensă ar putea culege acest lucru? Nici măcar Petru, care L-a văzut pe Isus, nu știa cum să slujească într-un mod care să împlinească voia lui Dumnezeu. Abia la sfârșit, când era bătrân, a ajuns să înțeleagă. Ce spune acest lucru despre acei orbi care nu au experimentat niciun fel de tratare sau emondare și nu au avut pe nimeni care să-i călăuzească? Slujirea de astăzi a multora dintre voi nu este ca cea a acestor orbi? Toți cei care nu au primit judecată, emondare și tratare și nu s-au schimbat – nu sunt ei cei cuceriți incomplet? La ce folosesc astfel de oameni? Dacă gândirea, înțelegerea vieții și înțelegerea ta despre Dumnezeu nu arată nicio schimbare nouă și nu rezultă nici măcar într-un mic câștig real, nu vei realiza niciodată nimic remarcabil în slujirea ta! Fără o viziune și fără o nouă înțelegere a lucrării lui Dumnezeu, nu poți fi o persoană cucerită. Modul tău de a-L urma pe Dumnezeu va fi apoi ca modul celor care pătimesc și postesc – va avea o valoare mică! Eu spun că slujirea lor este inutilă tocmai pentru că este puțină mărturisire în ceea ce fac aceștia! De-a lungul vieții lor, acei oameni suferă, petrec timp în închisoare și, în fiecare moment, îndură, pun accentul pe dragoste și bunătate și își poartă crucea. Sunt defăimați și respinși de lume și au experimentat toate greutățile. Ei ascultă până la capăt, dar, totuși, ei nu sunt cuceriți și nu pot oferi nicio mărturie despre faptul că sunt cuceriți. Ei nu au suferit puțin, însă, în interiorul lor, nu-L cunosc deloc pe Dumnezeu. Nu au fost tratate niciuna dintre vechile lor gânduri, vechile noțiuni, practici religioase, înțelegeri făcute de om și idei umane. Nu există absolut nicio înțelegere nouă în ele. Nici măcar o parte din ceea ce înțeleg ei despre Dumnezeu nu este adevărată sau corectă. Ei au înțeles greșit voia lui Dumnezeu. Poate aceasta să fie pentru slujirea lui Dumnezeu? Cu toate că L-ai înțeles pe Dumnezeu în trecut, astăzi presupui că păstrezi și continui să-ți bazezi înțelegerea despre Dumnezeu pe propriile tale noțiuni și idei, indiferent de ceea ce face El. Adică, presupui că nu posezi nicio înțelegere nouă, adevărată despre Dumnezeu și că eșuezi să cunoști chipul real și firea adevărată ale lui Dumnezeu. Presupui că înțelegerea ta despre Dumnezeu este încă ghidată de gândirea feudală, superstițioasă, și încă se naște din închipuirile și noțiunile umane. Dacă acesta este cazul, atunci nu ai fost cucerit. Scopul Meu acum, când îți spun toate aceste cuvinte, este să-ți permită să înțelegi și să folosești aceste cunoștințe pentru a te conduce la o înțelegere corectă și nouă. Ele vizează, de asemenea, eliminarea acelor vechi noțiuni și cunoștințe vechi pe care le porți în tine, astfel încât să poți avea o nouă înțelegere. Dacă mănânci și bei cu adevărat cuvintele Mele, atunci înțelegerea ta se va schimba în mod considerabil. Atâta timp cât îți păstrezi o inimă ascultătoare pe măsură ce mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, perspectiva ta va fi reconsiderată. Atâta timp cât poți accepta mustrările repetate, vechea ta mentalitate se va schimba treptat. Atâta timp cât vechea mentalitate este complet înlocuită cu cea nouă, practica ta se va schimba, de asemenea, corespunzător. În acest fel, slujirea ta va deveni din ce în ce mai țintită, din ce în ce mai capabilă să împlinească voia lui Dumnezeu. Dacă îți poți schimba viața, înțelegerea ta despre viața umană și multe dintre noțiunile tale despre Dumnezeu, atunci puritatea ta se va diminua treptat. Acest lucru și nimic altceva decât acesta, este rezultatul după ce Dumnezeu cucerește omul; aceasta este schimbarea care va fi văzută în om. Dacă în credința în Dumnezeu, tot ceea ce știi este să-ți supui corpul, să înduri și să suferi, iar ție nu-ți este limpede dacă ceea ce faci este bine sau rău, cu atât mai puțin pentru cine este aceasta, atunci cum poate duce la schimbare acest tip de practică?

Ar trebui să înțelegeți că ceea ce vă cer nu este să vă fie ținut în robie corpul sau să vă fie controlat creierul și împiedicat să aibă gânduri arbitrare. Acesta nu este nici scopul lucrării, nici lucrarea care trebuie făcută chiar acum. Chiar în acest moment, trebuie să aveți o înțelegere dintr-un unghi pozitiv, astfel încât să vă puteți schimba. Ceea ce trebuie cel mai mult să faceți este să vă înzestrați cu cuvintele lui Dumnezeu, adică să vă dotați pe deplin cu adevărul și viziunea care există înaintea voastră acum și apoi să mergeți și să le puneți în practică. Aceasta este responsabilitatea voastră. Nu vă cer să căutați și să câștigați o iluminare și mai mare. În prezent, pur și simplu nu aveți statura pentru aceasta. Ceea ce este nevoie de la voi este să faceți tot ce puteți pentru a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie să înțelegeți lucrarea lui Dumnezeu și să vă cunoașteți natura, substanța și acea veche viață a voastră. Trebuie să cunoașteți, în special, acele practici greșite din trecut și acțiunile voastre umane. Pentru a schimba, trebuie să începeți prin schimbarea gândirii voastre. Întâi, înlocuiți vechea voastră gândire cu cea nouă și lăsați noua gândire să vă guverneze cuvintele, acțiunile și viața. Aceasta este ceea ce se cere acum de fiecare dintre voi. Nu practicați și nu urmați orbește. Ar trebui să aveți o bază și o țintă. Nu vă păcăliți pe voi înșivă. Ar trebui să știți exact pentru ce este credința voastră în Dumnezeu, ce ar trebui să fie obținut din ea și în ce ar trebui să intrați chiar acum. Este imperativ să știi toate acestea.

Ridicarea vieții și creșterea calibrului este în ce ar trebui să intrați voi în prezent. În plus, trebuie să vă schimbați acele vechi perspective din trecut, să vă schimbați gândirea și noțiunile. Întreaga voastră viață are nevoie de reînnoire. Când se schimbă înțelegerea ta despre faptele lui Dumnezeu, când ai o nouă înțelegere a adevărului despre tot ceea ce spune El și când înțelegerea ta interioară este ridicată, viața ta se va schimba în bine. Tot ceea ce fac și spun acum oamenii este practic. Acestea nu sunt doctrine ci, mai degrabă, ceea ce oamenii au nevoie pentru viața lor și ce ar trebui să aibă. Aceasta este schimbarea care are loc în om în timpul lucrării de cucerire, schimbarea pe care omul ar trebui s-o experimenteze și este rezultatul după ce omul este cucerit. Când ți-ai schimbat gândirea, ai adoptat o nouă atitudine mentală, ți-ai răsturnat noțiunile, intențiile și raționamentele logice din trecut, ai aruncat acele lucruri adânc înrădăcinate în tine și ai câștigat o nouă înțelegere a credinței în Dumnezeu, atunci mărturiile pe care le dai vor fi ridicate și întreaga ta ființă se va fi schimbat cu adevărat. Toate acestea sunt lucrurile cele mai practice, cele mai realiste și cele mai fundamentale – lucruri care, în trecut, au fost greu de priceput pentru oameni și lucruri cu care nu au putut intra în contact. Ele sunt lucrarea adevărată a Duhului. Cum anume ai înțeles Biblia în trecut? O comparație rapidă de astăzi îți va spune. În trecut, i-ai pus pe un piedestal pe Moise, Petru, Pavel sau toate acele afirmații și perspective biblice. Acum, dacă ți se cere să pui Biblia pe un piedestal, ai face-o? Ai vedea că Biblia conține prea multe înregistrări scrise de om și că Biblia este doar o descriere a două etape ale lucrării lui Dumnezeu. Este o carte de istorie. Nu înseamnă că înțelegerea ta despre aceasta s-a schimbat? Dacă examinezi acum genealogia lui Isus dată în Evanghelia după Matei, ai spune: „Genealogia lui Isus? Aberații! Aceasta este genealogia lui Iosif, nu a lui Isus. Nu există nicio relație între Isus și Iosif.” Când examinezi acum Biblia, înțelegerea ta despre ea este diferită, adică perspectiva ta s-a schimbat, iar tu îi aduci un nivel mai înalt de înțelegere decât savanții religioși din vechime. Când cineva spune că există ceva în această genealogie, ai răspunde: „Ce se poate face? Mergi și explică. Isus și Iosif nu sunt înrudiți. Nu știi asta? Poate Isus să aibă o genealogie? Cum poate avea strămoși Isus? Cum poate fi El urmașul omului? Trupul Lui S-a născut din Maria; Duhul Lui este Duhul lui Dumnezeu, nu Cel al unui om. Isus este Fiul preaiubit al lui Dumnezeu, deci poate avea o genealogie? În timp ce, pe pământ, nu a fost un membru al omenirii, deci cum poate avea El o genealogie?” Când analizezi genealogia și explici, în mod clar, adevărul, împărtășind ceea ce ai înțeles, acea persoană va fi lăsată fără cuvinte. Unii oameni vor face referire la Biblie și te vor întreba: „Isus a avut o genealogie. Dumnezeul tău de astăzi are o genealogie?” Le vei spune apoi înțelegerea ta cea mai realistă. În acest fel, înțelegerea ta va fi obținut rezultate. Într-adevăr, Isus nu este deloc înrudit cu Iosif și, chiar mai puțin, cu Avraam. Doar că Isus S-a născut în Israel. Dar Dumnezeu nu este un israelit sau un descendent al israeliților. Doar pentru că Isus S-a născut în Israel, nu înseamnă că Dumnezeu este doar Dumnezeul israeliților. Numai pentru scopul lucrării Sale, El a făcut acest pas de a Se întrupa. El este Dumnezeul întregii creații din univers. Doar că El a făcut prima oară o etapă a lucrării în Israel și, după aceea, a început să lucreze în națiunile neamurilor. Totuși, oamenii L-au considerat pe Isus ca fiind Dumnezeul israeliților și, mai mult decât atât, L-au plasat printre aceștia și printre urmașii lui David. Biblia spune că, la sfârșitul zilelor, numele lui Iahve va fi mare printre națiunile neamurilor, adică Dumnezeu va lucra în acestea în zilele de pe urmă. Faptul că El a fost întrupat în Iudeea, în acele timpuri, nu arată că Dumnezeu îi iubește doar pe evrei. Aceasta s-a întâmplat doar pentru că a fost cerut de lucrare. Nu se poate spune că Dumnezeu trebuia să Se fi întrupat în Israel (pentru că israeliții erau poporul Său ales). Oamenii aleși ai lui Dumnezeu nu se găsesc și în națiunile neamurilor? După ce Isus a terminat de lucrat în Iudeea, lucrarea s-a extins la națiunile neamurilor. (Națiunile din afara Israelului sunt denumite, în mod obișnuit, „națiunile neamurilor”; „națiunile neamurilor” nu indică faptul că acele locuri nu au oameni aleși; mai degrabă, națiunile din afara Israelului sunt numite, în mod colectiv, „națiunile neamurilor.”) Într-adevăr, acele națiuni ale neamurilor au fost populate și de poporul ales al lui Dumnezeu; doar că, în acea perioadă, nu s-a făcut nicio lucrare acolo. Oamenii pun un astfel de accent pe Israel, deoarece primele două etape ale lucrării au avut loc în Israel, în timp ce nu s-a făcut nicio lucrare în rândul națiunilor neamurilor. Lucrarea în națiunile neamurilor începe doar astăzi și, de aceea, oamenii reușesc cu greu să o accepte. Dacă poți să înțelegi cu claritate toate aceste lucruri, poți înțelege cu exactitate și vizualiza corect toate aceste chestiuni, vei avea o înțelegere corectă a Dumnezeului de astăzi și din trecut și va fi mai înaltă decât înțelegerea lui Dumnezeu avută de sfinți de-a lungul istoriei. Dacă astăzi experimentezi lucrarea și auzi cuvântarea personală a lui Dumnezeu, totuși nu ai nicio înțelegere în totalitate a lui Dumnezeu; dacă rămâne căutarea ta așa cum a fost întotdeauna și nu este înlocuită cu nimic nou; și, mai ales, dacă experimentezi toată această lucrare cuceritoare, dar, în cele din urmă, nu poate fi văzută în tine niciun fel de schimbare, atunci credința ta nu este la fel ca acelora care caută pâine doar pentru a-și satisface foamea? În acel caz, lucrarea de cucerire nu va fi obținut niciun rezultat în tine. Atunci nu vei deveni cineva care trebuie să fie eliminat?

La încheierea întregii lucrări de cucerire este imperativ ca voi toți să înțelegeți că El nu este numai Dumnezeul israeliților ci, mai degrabă, Cel al întregii creații. El a creat întreaga omenire, nu doar pe israeliți. Dacă spui că El este doar Dumnezeul israeliților sau că este imposibil ca El să fie întrupat în orice națiune din afara Israelului, atunci tot nu ai ajuns la niciun fel de înțelegere în timpul lucrării de cucerire și nu recunoști deloc că El este Dumnezeul tău. Tot ceea ce recunoști este că El S-a mutat din Israel în China și este forțat să fie Dumnezeul tău. Dacă acesta este modul în care încă vezi lucrurile, atunci lucrarea Mea a fost neroditoare în tine, iar tu nu ai înțeles nimic din ce am spus Eu. În final, dacă tu, ca și Matei, scrii din nou o genealogie pentru Mine, găsește-Mi un strămoș potrivit și o sursă corectă – astfel că, Dumnezeu are două genealogii pentru cele două întrupări ale Sale – atunci, nu ar fi aceea cea mai mare glumă din lume? Nu ai deveni tu, această „persoană bine intenționată”, care Mi-a găsit o genealogie, cineva care L-a împărțit pe Dumnezeu? Ești capabil să-ți asumi povara acestui păcat? După toată această lucrare de cucerire, dacă tot nu crezi că El este Dumnezeul întregii creații, dacă tot crezi că El este doar Dumnezeul israeliților, nu ești cineva care I se împotrivește, în mod deschis, lui Dumnezeu? Scopul de a te cuceri astăzi este ca tu să recunoști că El este Dumnezeul tău și al celorlalți și, cel mai important, Dumnezeul tuturor celor care Îl iubesc și al întregii creații. El este Dumnezeul israeliților și al poporului Egiptului. El este Dumnezeul britanicilor și al americanilor. El nu este doar Dumnezeul lui Adam și al Evei, ci și al tuturor urmașilor lui Adam și ai Evei. El este Dumnezeul a tot ce este în Ceruri și pe pământ. Familia israelită și toate familiile neamurilor asemănătoare sunt în mâinile unui singur Dumnezeu. Nu numai că a lucrat în Israel timp de câteva mii de ani și S-a născut odinioară în Iudeea, dar astăzi El coboară în China, acest loc unde marele balaur roșu stă încolăcit. Dacă, fiind născut în Iudeea Îl face Împărat al iudeilor, atunci coborârea printre voi toți astăzi, nu-L face Dumnezeul vostru? El i-a condus pe israeliți și S-a născut în Iudeea și, de asemenea, într-un ținut al neamurilor. Nu este toată lucrarea Lui pentru întreaga omenire pe care a creat-o? Îi iubește El pe israeliți însutit și le urăște pe neamuri înmiit? Aceasta nu este noțiunea voastră? Voi sunteți cei care nu-L recunoașteți pe Dumnezeu; nu este faptul că El nu a fost niciodată Dumnezeul vostru. Voi sunteți cei care-L resping pe Dumnezeu; nu El este Cel care nu dorește să fie Dumnezeul vostru. Cine dintre cei creați nu este în mâinile Atotputernicului? În cucerirea voastră de astăzi, scopul nu este acela ca voi să recunoașteți că El nu este nimeni altul decât Dumnezeul vostru? Dacă încă mai susțineți că El este doar Dumnezeul israeliților și încă susții că originea nașterii Lui este casa lui David din Israel, că nicio altă națiune decât Israelul nu este calificată să-L „producă” pe Dumnezeu și, chiar și mai puțin, că orice familie a neamurilor nu este capabilă să primească personal lucrarea lui Iahve – dacă tot crezi astfel, atunci, aceasta nu te face un opozant încăpățânat? Nu te concentra întotdeauna pe Israel. Dumnezeu este chiar aici, printre voi, astăzi. Nici să nu continui să privești spre Cer. Nu mai tânji după Dumnezeul tău din Cer! Dumnezeu a venit în mijlocul vostru, deci cum poate fi El în Cer? Nu ai crezut prea mult timp în Dumnezeu, totuși, ai multe noțiuni despre El, până în punctul în care nu îndrăznești să crezi, pentru o clipă, că Dumnezeul israeliților ar binevoi să vă onoreze cu prezența Lui. Chiar și mai puțin îndrăzniți să vă gândiți la modul în care L-ați putea vedea pe Dumnezeu arătându-Se personal, având în vedere cât de insuportabil de întinați sunteți. De asemenea, nu v-ați gândit niciodată cum ar putea Dumnezeu să coboare personal într-un ținut al neamurilor. El ar trebui să coboare pe Muntele Sinai sau pe Muntele Măslinilor și să Se arate israeliților. Nu sunt toate neamurile (adică, oameni din afara Israelului) obiecte ale urii Sale? Cum ar putea să lucreze El personal printre ei? Toate acestea sunt noțiunile profund înrădăcinate pe care le-ați dezvoltat de-a lungul multor ani. Scopul de a vă cuceri astăzi este să sfărâmați aceste noțiuni ale voastre. Prin aceasta, ați văzut că Dumnezeu S-a arătat personal printre voi – nu pe Muntele Sinai sau pe Muntele Măslinilor, ci printre oamenii pe care El nu i-a condus niciodată în trecut. După ce Dumnezeu a făcut cele două etape ale lucrării Sale în Israel, israeliții și toate neamurile asemănătoare au ajuns să găzduiască această noțiune: în timp ce este adevărat că Dumnezeu a creat toate lucrurile, El este dornic să fie doar Dumnezeul israeliților, nu al neamurilor. Israeliții cred următoarele: El nu poate fi decât Dumnezeul nostru, nu al vostru, neamurilor, și pentru că nu-L venerați pe Iahve, Iahve – Dumnezeul nostru – vă urăște. Acei evrei cred în continuare aceasta: Domnul Isus a preluat chipul nostru, popor evreu, și este un Dumnezeu care poartă semnul poporului evreu. Dumnezeu lucrează printre noi. Chipul lui Dumnezeu și al nostru sunt asemănătoare; chipul nostru este aproape de cel al lui Dumnezeu. Domnul Isus este Împăratul nostru, al evreilor; neamurile nu sunt apte să primească o mântuire atât de mare. Domnul Isus este jertfa de păcat pentru noi, evreii. Doar pe baza celor două etape ale lucrării, israeliții și poporul evreu au format aceste numeroase noțiuni. Ei Îl pretind, în mod autoritar, pe Dumnezeu pentru ei înșiși, fără a admite că El este, de asemenea, Dumnezeul neamurilor. În acest fel, Dumnezeu a devenit un gol în inimile neamurilor. Acest lucru este din cauza faptului că toată lumea a ajuns să creadă că El nu vrea să fie Dumnezeul neamurilor și că îi place doar pe israeliți – poporul Său ales – și îi iubește pe evrei, în special pe ucenicii care L-au urmat. Nu știi că lucrarea pe care Iahve și Isus au făcut-o este pentru supraviețuirea întregii omeniri? Acum recunoști că El este Dumnezeul vostru, al tuturor celor născuți în afara Israelului? Nu este Dumnezeu chiar aici, în mijlocul vostru, astăzi? Acest lucru nu poate fi un vis, nu-i așa? Nu acceptați această realitate? Nu îndrăzniți să credeți sau să vă gândiți la aceasta. Indiferent de modul în care vedeți lucrurile, nu este Dumnezeu chiar aici, în mijlocul vostru? Încă vă este teamă să credeți aceste cuvinte? Începând cu ceastă zi, nu sunt poporul Său ales toți oamenii cuceriți și toți cei care vor să fie discipolii Lui? Nu sunteți voi toți, cei care sunteți astăzi adepți, poporul ales din afara Israelului? Statutul vostru nu este același cu cel al israeliților? Nu sunt toate acestea ceea ce ar trebui să recunoașteți? Nu este acesta scopul lucrării cuceririi voastre? Din moment ce Îl puteți vedea pe Dumnezeu, atunci, El va fi Dumnezeul vostru pentru totdeauna, de la început și în viitor. El nu vă va abandona, atâta timp cât toți sunteți dornici să-L urmați și să fiți creațiile Sale loiale și ascultătoare.

Indiferent de cât de puternică este hotărârea lui actuală de a-L iubi pe Dumnezeu, omul a devenit, în general, ascultător și a urmat până în ziua de astăzi. Până la sfârșit, când se încheie această etapă a lucrării, omul nu se va pocăi complet. Adică, atunci oamenii vor fi cu adevărat cuceriți. Chiar acum ei sunt doar în procesul de a fi cuceriți. În momentul în care se încheie lucrarea, ei vor fi complet cuceriți, dar nu chiar acum! Chiar dacă toată lumea este convinsă, aceasta nu înseamnă că oamenii au fost complet cuceriți. Acest lucru este din cauza faptului că, în prezent, oamenii au văzut doar cuvinte și nu evenimente bazate pe fapte, iar ei încă se simt nesiguri, indiferent de cât de profund cred. De aceea, numai cu acel ultim eveniment faptic – cuvintele care devin realitate – oamenii vor fi complet cuceriți. Chiar acum, acești oameni sunt cuceriți pentru că aud despre multe taine de care nu au auzit niciodată. Dar în interiorul fiecăruia dintre ei, caută încă și așteaptă câteva evenimente faptice care le permit să vadă că fiecare cuvânt al lui Dumnezeu este actualizat. Doar atunci vor fi complet convinși. Doar când, în cele din urmă, toți au văzut aceste realități faptice actualizate, iar acestea i-au făcut să fie siguri, ei vor arăta convingere în inimile lor, în discursul lor și în ochii lor și vor fi pe deplin convinși din adâncul inimilor lor. Aceasta este natura omului. Trebuie să vedeți că toate cuvintele se adeveresc, să vedeți câteva evenimente factuale care se întâmplă și să vedeți dezastre care li se întâmplă anumitor oameni, iar atunci veți fi pe deplin convinși în adâncul sufletului. Ca și evreii, continuați să acordați o mare importanță semnelor și minunilor. Continuați încă să nu vedeți că există semne și minuni și că se întâmplă lucruri reale care sunt menite să vă deschidă foarte mult ochii. Fie că cineva coboară din cer, fie că este un stâlp de nori care vă vorbește sau că Eu îl exorcizez pe unul dintre voi, ori că glasul Meu bubuie ca un tunet printre voi, voi ați vrut și veți dori întotdeauna să vedeți acest tip de eveniment. Se poate spune că, în credința în Dumnezeu, dorința voastră cea mai mare este să-L vedeți pe Dumnezeu venind și arătându-vă personal un semn. Atunci veți fi mulțumiți. Pentru a vă cuceri pe voi, oamenii, Eu trebuie să realizez o lucrare asemănătoare cu crearea lumii și apoi să adaug un semn. Apoi, inimile voastre vor fi cucerite complet.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic 

Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (2)

Voi obișnuiați să căutați a domni ca împărați, și astăzi trebuie să renunțați complet la acest lucru; totuși, încă doriți să domniți ca împărați, să ridicați cerurile și să sprijiniți pământul. Acum, gândiți-vă la asta: aveți astfel de îndemânări? Nu sunteți nesăbuiţi? Este realist ceea ce căutați și asupra a ce vă îndreptați atenția voastră? Voi nici măcar nu aveți o umanitate normală – nu este patetic? Așadar, astăzi vorbesc numai despre a fi cucerit, a depune mărturie, îmbunătățirea calibrului tău, și intrarea pe calea de a fi desăvârşit, și nu vorbesc despre nimic altceva. Unii oameni sunt obosiți de adevărul veritabil și, când văd toate vorbele despre umanitatea normală și îmbunătățirea calibrului oamenilor, ei sunt reticenți. Cei care nu iubesc adevărul nu sunt ușor de desăvârşit. Atât timp cât voi intrați astăzi și acționați conform voinței lui Dumnezeu, pas cu pas, ați putea fi eliminați? După ce Dumnezeu a făcut atât de multă muncă în China continentală – o lucrare de o asemenea amploare – și după ce El rostit atât de multe cuvinte, ar putea El să renunțe la jumătatea drumului? Ar putea El să conducă oamenii în Adânc? Ceea ce este esențial astăzi este că voi trebuie să cunoaşteţi esenţa omului și trebuie să știți în ce ar trebui să intrați; trebuie să vorbiți despre intrarea în viață, și despre schimbările în fire, cum să fii cucerit de fapt, și cum să te supui pe deplin lui Dumnezeu, să depui o mărturie finală pentru Dumnezeu și să dobândeşti ascultarea până la moarte. Trebuie să te concentrezi asupra acestor lucruri, iar ceea ce nu este realist sau important trebuie mai întâi să fie lăsat la o parte și să nu fie luat în considerare. Astăzi, ar trebui să fii conștient de cum să fii cucerit și de modul în care oamenii se comportă după ce au fost cuceriți. Ai putea să spui că ai fost cucerit, dar poți să te supui până la moarte? Trebuie să fii capabil de a urma până la capăt, indiferent dacă există perspective și nu trebuie să pierzi credința în Dumnezeu, indiferent de mediul înconjurător. În cele din urmă, trebuie să realizezi două aspecte ale mărturiei: mărturia lui Iov – ascultare până moarte – și mărturia lui Petru – dragostea supremă pentru Dumnezeu. Într-o anumită privință, trebuie să fii ca Iov: el nu avea niciun bun material și a fost împresurat de durerea cărnii, dar, cu toate acestea, el nu s-a lepădat de numele lui Iahve. Aceasta a fost mărturia lui Iov. Petru a putut să-L iubească pe Dumnezeu până la moarte. Când a murit – când a fost pus pe cruce – Îl iubea încă pe Dumnezeu; el nu se gândea la propriile sale perspective sau nu urmărea speranțe glorioase sau gânduri extravagante și căuta doar să-L iubească pe Dumnezeu și să se supună tuturor aranjamentelor lui Dumnezeu. Acesta este standardul pe care trebuie să-l atingi înainte de a se putea considera că ai mărturisit, înainte de a deveni cineva care a fost desăvârşit, după ce a fost cucerit. Astăzi, dacă oamenii şi-ar cunoaşte cu adevărat propria lor esenţă și statutul, ar căuta în continuare perspective și speranțe? Ceea ce trebuie să știi este acesta: indiferent dacă Dumnezeu mă desăvârşeşte, trebuie să îl urmez pe Dumnezeu; tot ce face El acum este bun și pentru binele meu, și pentru ca firea noastră să se poată schimba și să putem scăpa de influența Satanei, pentru a ne permite să trăim într-un pământ murdar și totuși să scăpăm de necurăţenie, să ne descotorosim de murdăria și influența Satanei, pentru a ne permite să lăsăm în urmă influența Satanei. Bineînțeles, acest lucru este ceea ce ţi se cere, dar pentru Dumnezeu este pur și simplu cucerire, astfel încât oamenii să aibă hotărârea de a se supune și de a se închina tuturor orchestrațiilor lui Dumnezeu. Astfel se vor împlini lucrurile. Astăzi, majoritatea oamenilor au fost deja cuceriți, dar în sinea lor există încă multă răzvrătire şi neascultare. Statura reală a oamenilor este încă prea mică și ei devini plini de vigoare doar dacă există speranțe și perspective; dacă nu există, ei devin negativi și chiar se gândesc să-L părăsească pe Dumnezeu. Și oamenii nu au o mare dorință de a căuta să trăiască umanitatea normală. Asta nu va funcționa. Astfel, trebuie încă să vorbesc despre cucerire. De fapt, desăvârşirea și cucerirea se petrec în acelaşi timp: pe măsură ce ești cucerit, se obțin și primele efecte ale desăvârşirii. În cazul în care există o diferență între a fi cucerit și a fi desăvârşit, aceasta este în funcție de gradul schimbării din oameni. A fi cucerit este primul pas pentru a fi desăvârşit, și nu înseamnă că ei au fost complet desăvârşiţi, nici nu demonstrează că au fost pe deplin câștigați de Dumnezeu. După ce oamenii sunt cuceriți, există unele schimbări în firea lor, dar astfel de schimbări sunt mult mai mici decât cele ale oamenilor care au fost pe deplin câștigați de Dumnezeu. Astăzi, ceea ce se face este lucrarea inițială a desăvârşirii oamenilor – a cuceririi lor – și dacă nu poți obține cucerirea, atunci nu vei avea niciun mijloc prin care să fii desăvârşit și complet câștigat de Dumnezeu. Vei câștiga doar câteva cuvinte de mustrare și judecată, dar ele vor fi incapabile să îți schimbe complet inima. Astfel, vei fi unul dintre cei care sunt eliminați; nu va fi diferit faţă de a te uita la un ospăţ somptuos pe masă, dar fără să mănânci. Nu este tragic? Și, așa, trebuie să cauți schimbări: indiferent dacă a fi cucerit sau a fi desăvârşit, ambele se referă la faptul dacă există schimbări în tine și dacă ești ascultător sau nu – și acest lucru determină dacă poți fi sau nu câștigat de Dumnezeu. Să ştii că „a fi cucerit” și „a fi desăvârşit” se bazează pur și simplu pe măsura schimbării și ascultării, precum și pe cât de curată este iubirea ta față de Dumnezeu. Ceea ce este necesar astăzi este să poți fi complet desăvârşit, dar, pentru început, trebuie să fii cucerit – trebuie să cunoşti suficient mustrarea și judecata lui Dumnezeu, trebuie să ai credința de a urma, și să fii cineva care caută schimbări, și să existe şi efecte. Numai atunci vei fi cineva care caută să fie desăvârşit. Ar trebui să înțelegeți că, pe parcursul desăvârşirii, veți fi cuceriți și că în cursul cuceririi veți fi desăvârşiţi. Astăzi, poți căuta să fii desăvârşit sau poți căuta schimbări în umanitatea ta exterioară și îmbunătățiri în calibrul tău, însă de o importanță principală este că poți înțelege că tot ceea ce face Dumnezeu astăzi are sens și este de folos: îți permite ție, care trăiești într-un pământ al murdăriei, să scapi de murdărie și te lepezi de ea, îți permite să învingi influența Satanei și să lași în urmă influența întunecată a Satanei – și, concentrându-te asupra acestor lucruri, ești protejat în acest pământ al murdăriei. În cele din urmă, ce mărturie ți se va cere să depui? Locuiești într-un pământ al murdăriei, dar ești capabil să devii sfânt și să nu mai fii murdar și necurat, trăiești în sfera Satanei, dar te dezbraci de influența Satanei și nu ești posedat și hărțuit de Satana, și trăiești în mâinile Celui Atotputernic. Aceasta este mărturia și dovada victoriei în lupta cu Satana. Ești capabil să-l abandonezi pe Satana, ceea ce trăiești nu-l dezvăluie pe Satana, ci este ceea ce Dumnezeu i-a cerut omului să obţină atunci când a creat omul: umanitate normală, raționalitate normală, înțelegere normală, hotărâre obișnuită de a-L iubi pe Dumnezeu și loialitate față de Dumnezeu. Aceasta este mărturia pe care o poartă o creatură a lui Dumnezeu. Voi spuneți „Trăim într-un pământ al murdăriei, dar, datorită protecției lui Dumnezeu, datorită conducerii Sale și pentru că ne-a cucerit, am scăpat de influența Satanei. Faptul că putem să ne supunem astăzi este și efectul faptului de a fi cucerit de Dumnezeu, și nu pentru că noi suntem buni sau pentru că L-am iubit în mod firesc pe Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu ne-a ales și ne-a predestinat am fost cuceriți astăzi şi putem să depunem mărturie pentru El și să-I slujim; tot datorită faptului că El ne-a ales și ne-a protejat am fost mântuiți și eliberați din domeniul Satanei și putem lăsa în urmă murdăria și să fim purificați în națiunea marelui balaur roșu”. În plus, ceea ce trăiești în exterior va arăta că ești înzestrat cu umanitatea normală, că există rațiune în ceea ce spui și că trăiești asemănarea unei persoane normale. Când alții te văd, nu ar trebui să-i faci să spună „Nu este aceasta imaginea marelui balaur roșu?” Comportamentul surorilor este lipsit de cuviință pentru o soră, comportamentul fraților este lipsit de cuviință pentru un frate, și ei nu au nimic din decența sfinților. Atunci, oamenii ar trebui să spună „Nu e de mirare că Dumnezeu a spus că ei sunt descendenți ai lui Moab, El avea complet dreptate.” Dacă oamenii se uită la voi și spun „Deși Dumnezeu a spus că voi sunteţi descendenții lui Moab, ceea ce trăiți a dovedit că ați lăsat în urmă influența lui Satana; chiar dacă acele lucruri sunt încă în interiorul vostru, voi puteți să le întoarceți spatele, asta arată că ați fost complet cuceriți” și voi, cei care ați fost cuceriți și mântuiți, veți spune: „E adevărat că suntem descendenții lui Moab, dar am fost salvați de Dumnezeu și, deși descendenții lui Moab obişnuiau să fie părăsiți, blestemați și exilați printre neamuri de poporul Israelului, astăzi Dumnezeu ne-a salvat. Este adevărat că suntem cei mai corupți dintre toți oamenii – acest lucru a fost decretat de Dumnezeu, acesta este un fapt și este incontestabil de către toți. Dar astăzi, noi am scăpat de acea influență. Ne detestăm strămoșul, suntem dispuși să îi întoarcem spatele strămoșului nostru, să îl părăsim cu desăvârșire și să ne supunem tuturor aranjamentelor lui Dumnezeu, acționând conform voinței lui Dumnezeu și îndeplinind cerințele pe care El le are de la noi și obţinând satisfacerea voinței lui Dumnezeu. Moab L-a trădat pe Dumnezeu, nu a acționat conform voinței lui Dumnezeu și a fost urât de către Dumnezeu. Dar noi ar trebui să ne îngrijim de inima lui Dumnezeu și astăzi, din moment ce înțelegem voia lui Dumnezeu, nu-L putem trăda pe Dumnezeu și trebuie să renunțăm la strămoșul nostru vechi!” Anterior, am vorbit despre renunțarea la marele balaur roșu – și astăzi, aceasta este în principal renunțarea la strămoșul vechi al oamenilor. Aceasta este o mărturie a cuceririi oamenilor și, indiferent de modul în care intri în ziua de azi, mărturia ta în acest domeniu nu trebuie să lipsească.

Calibrul oamenilor este prea sărac, lor le lipsește prea multă umanitate normală, reacțiile lor sunt prea lente, prea leneșe, corupția lui Satana i-a lăsat amorțiți și tonți și, deși nu se pot schimba complet într-un an sau doi, trebuie să aibă hotărârea de a coopera. Se poate spune că aceasta este și o mărturie în fața Satanei. Mărturia de astăzi este efectul obținut de lucrarea de cucerire prezentă, precum și un model și specimen pentru urmașii viitorului. În viitor, se va răspândi în toate națiunile; ceea ce se face în China se va răspândi în toate națiunile. Descendenții lui Moab sunt cei mai umili dintre toți oamenii lumii. Unii oameni întreabă: nu sunt descendenții lui Ham cei mai umili dintre toți? Descendenții marelui balaur roșu și urmașii lui Ham reprezintă lucruri diferite, iar descendenții lui Ham sunt o chestiune diferită: indiferent de modul în care sunt blestemați, ei sunt în continuare descendenții lui Noe; originile lui Moab, între timp, nu erau pure, el se trăgea din deznădejde, iar în aceasta se află diferența. Deși ambii au fost blestemați, statutul lor nu era același și, astfel, descendenții lui Moab sunt cei mai umili dintre toți oamenii – și niciun fapt nu este mai convingător decât cucerirea celui mai umil dintre toți oamenii. Lucrarea din zilele de pe urmă se sustrage tuturor regulilor și, indiferent dacă ești blestemat sau pedepsit, atât timp cât ajuți lucrarea Mea și ești în folosul muncii de cucerire a zilelor noastre, și indiferent dacă ești descendent al Moab sau urmaș al marelui balaur roșu, atât timp cât îndeplinești datoria unei creaturi a lui Dumnezeu în acest stadiu al lucrării și faci tot ce îți stă în putință, atunci efectul cuvenit va fi atins. Ești urmașul marelui balaur roșuși ești un descendent de-al lui Moab; în concluzie, toți cei care sunt din carne şi oase sunt creaturi ale lui Dumnezeu și au fost făcuţi de Creator. Ești o creatură a lui Dumnezeu, nu ar trebui să ai nicio altă alegere, și aceasta este datoria ta. Desigur, astăzi, lucrarea Creatorului este îndreptată spre întregul univers. Indiferent al cui descendent ești, mai presus de toate, voi toți sunteți una dintre creaturile lui Dumnezeu, voi – descendenții lui Moab – sunteți parte a creaturilor lui Dumnezeu, doar că valoraţi mai puţin. Deoarece, astăzi, lucrarea lui Dumnezeu se desfășoară printre toate creaturile și vizează întregul univers, Creatorul este liber să aleagă orice popor, prilej sau lucruri pentru a-Și face lucrarea. Nu Îi pasă din cine obișnuiai să te tragi; atât timp cât tu ești una dintre creaturile Lui și atât timp cât ești benefic pentru lucrarea Lui – lucrarea de cucerire și mărturie – El va aduce lucrarea în tine fără niciun scrupul. Aceasta distruge concepțiile tradiționale ale oamenilor, conform cărora Dumnezeu nu va lucra niciodată printre neamuri, mai ales nu printre aceia care au fost blestemați și sunt umili; pentru cei care au fost blestemați, generațiile lor ulterioare vor fi de asemenea blestemate pentru totdeauna, nu vor avea niciodată șansa la mântuire; Dumnezeu nu va coborî niciodată și nu va lucra într-un pământ al neamurilor și nu va călca niciodată într-un pământ al murdăriei, căci El este sfânt. Toate aceste concepții au fost strivite de lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Luați la cunoștință că Dumnezeu este Dumnezeul tuturor creaturilor, că El stăpânește peste cerul, pământul și toate lucrurile, și că nu este numai Dumnezeul poporului lui Israel. Astfel, această lucrare din China este de cea mai mare importanță, și atunci nu va fi răspândită în toate națiunile? Marea mărturie a viitorului nu se va limita la China; dacă Dumnezeu v-ar fi cucerit, ar fi putut fi demonii convinși? Ei nu înțeleg ce înseamnă a fi cucerit sau puterea mare a lui Dumnezeu, și numai când poporul ales al lui Dumnezeu din tot universul vede efectele finale ale acestei lucrări vor fi cucerite toate creaturile. Nimeni nu este mai înapoiat sau mai corupt decât descendenții lui Moab. Doar dacă acești oameni pot fi cuceriți – aceia care sunt cei mai corupți, care nu au recunoscut pe Dumnezeu și nu cred că există un Dumnezeu, au fost cuceriți și recunosc pe Dumnezeu cu gura lor, Îl laudă și sunt capabili să Îl iubească – aceasta va fi mărturia cuceririi. Deși nu sunteți Petru, trăiţi ca Petru, sunteți capabili de a avea mărturia lui Petru și pe a lui Iov, și aceasta este cea mai mare mărturie. În cele din urmă, veți spune: „Noi nu suntem israeliții, ci descendenții părăsiți ai lui Moab, nu suntem Petru, de al cărui calibru nu suntem capabili, și nici Iov, și nici măcar nu putem să ne comparăm cu hotărârea lui Pavel de a suferi pentru Dumnezeu și de a se dedica lui Dumnezeu, și suntem atât de înapoiați, și, prin urmare, nu suntem calificați pentru a ne bucura de binecuvântările lui Dumnezeu. Dumnezeu tot ne-a ridicat astăzi; aşadar, trebuie să-L mulţumim pe Dumnezeu şi, cu toate că avem un calibru sau calificări insuficiente, suntem dispuși să-L satisfacem pe Dumnezeu – avem această hotărâre. Suntem descendenții lui Moab și am fost blestemați. Acest lucru a fost decretat de Dumnezeu, și noi nu suntem capabili să îl schimbăm, dar existența și cunoștințele noastre se pot schimba, și suntem hotărâți să-L satisfacem pe Dumnezeu.” Când vei avea această hotărâre, se va dovedi că ai depus mărturie pentru a fi cucerit.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic