Întrebare 2: Încă n-am stabilit dacă Împărăţia lui Dumnezeu este pe pământ sau în cer. Domnul Isus a vorbit de multe ori, cândva, despre „Împărăţia Cerurilor este aproape” şi despre „vie Împărăţia Ta”. Dacă aceasta este „Împărăţia cerurilor”, atunci trebuie să fie în cer. Cum ar putea fi pe pământ?
Răspuns: Ar trebui să fim convinşi cu toţii că „Cerul” s-a referit întotdeauna la Dumnezeu. „Împărăţia cerurilor” se referă în mod evident la Împărăţia lui Dumnezeu. Apocalipsa spune: „cortul lui Dumnezeu este cu oamenii!” (NTLR®) „Împărățiile acestei lumi au devenit împărățiile Domnului nostru și ale Hristosului Său.” Asta înseamnă că Împărăţia lui Dumnezeu va fi pe pământ. În final, împărăţiile de pe pământ vor deveni Împărăţia lui Dumnezeu. După ce vechea lume va fi nimicită în urma unor mari dezastre, se va ridica Împărăţia Milenară. Împărăţiile de pe pământ vor deveni Împărăţia Domnului nostru şi a Hristosului Său. Atunci voia lui Dumnezeu va fi făcută atât pe pământ, cât şi în cer. Asta va împlini complet profeţia: Noul Ierusalim va coborî pe pământ. Dumnezeu s-a întrupat şi face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă ca să pună capăt acestei generaţii întunecate şi rele. Toţi cei care aud glasul lui Dumnezeu şi sunt răpiţi și duși înaintea tronului Său vor fi desăvârşiţi ca biruitori. Apoi vor începe marile dezastre. Numai aceia care au fost purificați şi mântuiţi prin lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă vor supravieţui. Ei vor deveni oamenii Împărăţiei lui Dumnezeu. Noi suntem cei mai binecuvântaţi să putem primi astăzi, aici, lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Noi, cei care suntem destul de norocoşi să auzim glasul lui Dumnezeu şi să fim răpiți și duşi înaintea tronului Său, vom fi purificați prin judecata şi pedeapsa cuvintelor Sale şi vom fi făcuţi biruitori înainte să vină dezastrele, vom fi primele roade ale lui Dumnezeu. Apoi Dumnezeu va trimite pe pământ marile dezastre. Toţi cei care se împotrivesc lui Dumnezeu, precum şi toţi necredincioşii diabolici vor fi nimiciţi în marele dezastru. Toţi cei care sunt purificați şi desăvârşiţi vor primi protecţia lui Dumnezeu în timpul dezastrului; ei vor supravieţui. Când Domnul va coborî pe un nor şi Se va arăta tuturor, Dumnezeu va veni în Împărăţia Lui de pe pământ. Dumnezeu va face curând lucrul acesta. Dacă noi, credincioşii, nu avem această viziune, nu înseamnă că suntem orbi? Cei care se uită pur şi simplu la cer şi aşteaptă ca Domnul să Se întoarcă pe nori vor plânge şi vor scrâşni din dinţi când El se va întoarce cu adevărat pe nori. Este exact cum au spus profeţiile din Apocalipsă: „Iată, El va veni pe nori şi orice ochi Îl va vedea, chiar şi cei care L-au străpuns. Toate neamurile pământului se vor jeli din pricina Lui. Da! Amin!” (Apocalipsa 1:7). (NTLR®) Oamenii care nu aud glasul lui Dumnezeu înainte să se abată dezastrele şi nu reuşesc să fie răpiţi și duși înaintea tronului Său vor cădea în dezastre şi vor fi pedepsiţi, plângând şi scrâşnind din dinţi. Mai întâi, Dumnezeu a creat pe pământ omul.
Tot pe pământ, Satana corupe omenirea. În cele din urmă, Dumnezeu mântuieşte omenirea tot pe pământ. Toate aceste lucruri au fost înfăptuite pe pământ până să apară împărăţia lui Hristos pe pănânt. Prin urmare, Împărăţia lui Dumnezeu va fi creată pe pământ în zilele de pe urmă. Destinaţia finală a omenirii va fi pe pământ, nu în cer. Lucrul acesta a fost rânduit de Dumnezeu. Să mai citim câteva cuvinte ale lui Dumnezeu Atotputernic: „Dumnezeu se va întoarce la poziția Sa iniţială și fiecare om se va întoarce la locul său respectiv. Acestea sunt destinațiile pe care Dumnezeu și omul le vor locui, respectiv, după sfârșitul întregii gestionări a lui Dumnezeu. Dumnezeu are destinația lui Dumnezeu, iar omul are destinația omului. În timp ce Se odihnește, Dumnezeu va continua să ghideze toţi oamenii în viețile lor pe pământ. În timp ce Se află în lumina lui Dumnezeu, omul se va închina unicului adevărat Dumnezeu din ceruri. […] Când omenirea va intra în odihnă, înseamnă că omul a devenit o adevărată creație; oamenii I se vor închina lui Dumnezeu de pe pământ și vor avea vieți umane normale. Oamenii nu vor mai fi neascultători față de Dumnezeu sau nu I se vor mai împotrivi lui Dumnezeu; ei se vor întoarce la viața inițială a lui Adam și a Evei. Acestea sunt viețile și destinațiile respective ale lui Dumnezeu și ale omenirii după ce intră în odihnă. Înfrângerea Satanei este o direcție inevitabilă în războiul dintre Dumnezeu și Satana. În acest mod, intrarea lui Dumnezeu în odihnă după finalizarea lucrării Sale de gestionare și mântuirea completă a omului și intrarea în odihnă vor deveni, în același mod, direcții inevitabile. Locul de odihnă al omului este pe pământ, iar locul de odihnă al lui Dumnezeu este în ceruri. În timp ce omul se va odihni, el I se va închina lui Dumnezeu și, de asemenea, va locui pe pământ, iar în timp ce Dumnezeu Se va odihni, El va conduce partea rămasă a omenirii […]” („Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” din Cuvântul Se arată în trup). Dumnezeu Atotputernic ne-a spus foarte clar că atunci când planul Lui de gestionare va fi dus la bun sfârşit, atât Dumnezeu cât şi omul vor găsi odihna. Locul de odihnă al lui Dumnezeu este în cer, în timp ce locul de odihnă al nostru, al oamenilor, este tot pe pământ. Acesta este frumosul loc de destinaţie pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru noi, oamenii. Împărăţia lui Dumnezeu va fi şi ea pe pământ. Dacă avem credință în Dumnezeu de mulţi ani, dar nu suntem în stare să vedem lucrul acesta, nu înseamnă că nu înţelegem adevărul sau cuvintele Domnului?
Pe parcursul colaborării cu o colegă din biserică, protagonista observă că aceasta este mai capabilă decât ea și privită cu apreciere de către ceilalți frați și surori. Trăind într-o stare de invidie, ea se angajează în intrigi meschine și luptă pentru renume și profit. Deși este un mod foarte dureros de a trăi, ea pur și simplu nu se poate sustrage de la acesta, trăind astfel într-o mare suferință. Dar, supunându-se judecății și mustrării cuvintelor lui Dumnezeu Atotputernic, ea dobândește puțină înțelegere despre natura ei satanică, arogantă, egoistă și josnică. De asemenea, cuvintele lui Dumnezeu îi furnizează calea spre rezolvarea invidiei și alungarea firii sale corupte. Când se leapădă de trup și practică adevărul așa cum i-o cere Dumnezeu, ea dobândește un sentiment de liniște interioară și pace, devenind capabilă să trăiască o oarecare asemănare umană.
„Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însușiˮ (II) (Partea a patra)
Integritatea de nezdruncinat a lui Iov îl face de rușine pe Satana și îl face să fugă de panică
Și ce a făcut Dumnezeu când Iov a fost supus la acest chin? Dumnezeu a observat și a urmărit și a așteptat rezultatul. În timp ce Dumnezeu a observat și a privit, cum S-a simțit? S-a simțit îndurerat, desigur. Dar, ca rezultat al mâhnirii Sale, ar fi putut El să regrete permisiunea dată Satanei de a-l ispiti pe Iov? Răspunsul este nu, El nu ar fi putut. Căci El credea cu tărie că Iov era desăvârșit și neprihănit, că se temea de Dumnezeu și respingea răul. Dumnezeu pur și simplu îi dăduse Satanei oportunitatea de a verifica dreptatea lui Iov înaintea lui Dumnezeu și de a-și dezvălui propria răutate și caracterul demn de dispreț. Era, în plus, o oportunitate pentru Iov de a da mărturie despre dreptatea sa și frica sa de Dumnezeu și despre respingerea răului în fața oamenilor din lume, a Satanei și chiar a celor care Îl urmează pe Dumnezeu. Rezultatul final a dovedit că evaluarea lui Iov făcută de Dumnezeu era corectă și fără eroare? Chiar l-a biruit Iov pe Satana? Aici citim despre cuvintele arhetipale rostite de Iov, cuvinte care sunt o dovadă că el îl biruise pe Satana. El a spus: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce.” Aceasta este atitudinea de ascultare a lui Iov față de Dumnezeu. În continuare, el a spus: „Iahve Dumnezeu a dat și Iahve Dumnezeu a luat; binecuvântat fie numele lui Iahve Dumnezeu”. Aceste cuvinte rostite de Iov dovedesc faptul că Dumnezeu observă adâncimile inimii omului, că El poate să privească în mintea omului și dovedesc faptul că aprobarea Lui față de Iov este fără eroare, că acest om aprobat de Dumnezeu era drept. „Iahve Dumnezeu a dat și Iahve Dumnezeu a luat; binecuvântat fie numele lui Iahve Dumnezeu.” Aceste cuvinte sunt mărturia lui Iov pentru Dumnezeu. Aceste cuvinte obișnuite au fost cele care l-au intimidat pe Satana, care l-au făcut de rușine și l-au determinat să fugă de panică și, în plus, care l-au încătușat pe Satana și l-au lăsat fără resurse. La fel, de asemenea, l-au făcut pe Satana să simtă minunăția și puterea faptelor lui Iahve Dumnezeu și i-au permis să perceapă carisma extraordinară a unui om a cărui inimă era stăpânită de calea lui Dumnezeu. În plus, acestea i-au demonstrat Satanei vitalitatea puternică arătată de un om mărunt și nesemnificativ în a adera la calea temerii de Dumnezeu și respingerii răului. Satana a fost astfel înfrânt în primul concurs. În ciuda „înțelegerii sale câștigate cu greu,” Satana nu avea de gând să îl lase pe Iov să scape, și nici nu își schimbase natura sa malițioasă. Satana a încercat să continue să-l atace pe Iov, așadar a venit încă o dată înaintea lui Dumnezeu…
În continuare, să citim scripturile de când Iov a fost ispitit a doua oară.
3. Satana îl ispitește încă o dată pe Iov (corpul lui Iov se umple de bube)
a. Cuvintele spuse de Dumnezeu
(Iov 2:3) Iar Iahve Dumnezeu i-a spus Satanei: „Te-ai gândit la slujitorul meu Iov, că nu există nimeni altcineva ca el pe pământ, un om desăvârșit și neprihănit, unul care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău? Și încă își păstrează integritatea, deși M-ai convins să acționez împotriva lui, să-l distrug fără motiv.”
(Iov 2:6) Și Iahve Dumnezeu i-a spus Satanei „Iată, este în mâna ta; dar cruță-i viața”.
b. Cuvintele spuse de Satana
(Iov 2:4-5) Iar Satana I-a răspuns lui Iahve Dumnezeu și a zis: „Piele pentru piele, da, un om va da tot ce are pentru viața lui. Dar întinde-Ți acum mâna și atinge-I carnea și oasele și el te va blestema fățiș.”
c. Modul în care Iov tratează această încercare
(Iov 2:9-10) Atunci soția lui i-a zis: „Încă rămâi neclintit în curăția ta? Blestemă-L pe Dumnezeu și mori!” El i-a răspuns: „Vorbești ca o femeie nebună. Ce?! Să primim de la Dumnezeu doar binele și să nu primim și răul?” În toate acestea Iov nu a păcătuit deloc prin vorbele sale.
(Iov 3:3) Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care s-a zis: „S-a născut un băiat!”
Iubirea lui Iov față de calea lui Dumnezeu depășește orice altceva
Scripturile documentează cuvintele dintre Dumnezeu și Satana după cum urmează: „Iar Iahve Dumnezeu i-a spus Satanei: «Te-ai gândit la slujitorul meu Iov, că nu există nimeni altcineva ca el pe pământ, un om desăvârșit și neprihănit, unul care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău? Și încă își păstrează integritatea, deși M-ai convins să acționez împotriva lui, să-l distrug fără motiv»” (Iov 2:3). În cadrul acestui dialog, Dumnezeu repetă aceeași întrebare pentru Satana. Este o întrebare care ne arată evaluarea afirmativă a lui Iahve Dumnezeu în privința a ceea ce a fost demonstrat și trăit de Iov în timpul primei încercări și nu este diferită de evaluarea lui Iov făcută de Dumnezeu înainte ca el să fie suspus ispitirii Satanei. Adică, înainte de a veni ispita asupra sa, în ochii lui Dumnezeu, Iov era perfect și, prin urmare, Dumnezeu i-a protejat pe el și pe familia sa și l-a binecuvântat; el era vrednic de a fi binecuvântat în ochii lui Dumnezeu. După ispită, Iov nu a păcătuit cu buzele sale pentru că el își pierduse bunurile și copiii, ci a continuat să laude numele lui Iahve Dumnezeu. Comportamentul său efectiv l-a făcut pe Dumnezeu să-l aplaude și să-i dea notă maximă. Căci, în ochii lui Iov, urmașii sau bunurile sale nu erau suficiente pentru a-l face să renunțe la Dumnezeu. Locul lui Dumnezeu în inima sa, cu alte cuvinte, nu putea fi înlocuit de copiii săi sau de vreo proprietate. În timpul primei ispitiri a lui Iov, el I-a arătat lui Dumnezeu că iubirea lui pentru El și iubirea pentru calea de a se teme de Dumnezeu și a respinge răul depășea orice altceva. Doar că această încercare i-a oferit lui Iov experiența de a primi o răsplată de la Iahve Dumnezeu și de a-i fi luate bunurile și copiii.
Pentru Iov, aceasta a fost o experiență reală care i-a curățit sufletul, a fost un botez al vieții care i-a împlinit existența și, mai mult, a fost o sărbătoare somptuoasă care i-a testat ascultarea și teama sa de Dumnezeu. Această ispită i-a transformat statutul lui Iov din cel de om bogat în cineva care nu avea nimic și i-a permis, de asemenea, să experimenteze abuzul omenirii de către Satana. Destituirea sa nu l-a făcut să-i fie scârbă de Satana; mai degrabă, în actele infame ale Satanei el a văzut urâțenia și caracterul vrednic de dispreț ale Satanei, precum și dușmănia și răzvrătirea Satanei față de Dumnezeu și aceasta l-a încurajat mai bine să rămână de neclintit în calea sa de a se teme de Dumnezeu și a respinge răul. El a jurat că nu se va lepăda niciodată de Dumnezeu și nu își va întoarce spatele de la calea lui Dumnezeu din cauza factorilor externi precum bunurile, copiii sau rudele, și că nici nu va fi vreodată sclavul Satanei, bunurilor sau vreunei persoane; în afară de Dumnezeu Iahve, nimeni nu putea fi Domnul sau Dumnezeul său. Acestea erau aspirațiile lui Iov. Pe de altă parte a ispitei, Iov obținuse, de asemenea, ceva: el câștigase mari bogății prin încercările date lui de Dumnezeu.
În timpul vieții sale din cele câteva decenii precedente, Iov privise faptele lui Iahve Dumnezeu și câștigase binecuvântările lui Iahve Dumnezeu pentru el. Erau binecuvântări care îl făceau să se simtă extrem de stânjenit și îndatorat, căci el credea că nu făcuse nimic pentru Dumnezeu și, totuși, primise binecuvântări atât de mari și se bucurase de atât de mult har. Din acest motiv, în inima sa el se ruga deseori, sperând că va putea să-L răsplătească pe Dumnezeu, sperând că va avea oportunitatea de a fi mărturie pentru faptele și măreția lui Dumnezeu și sperând că Dumnezeu îi va pune răbdarea la încercare și, mai mult, că putea fi purificată credința sa, până ce ascultarea și credința lui aveau să câștige aprobarea lui Dumnezeu. Și, când încercarea a venit asupra lui Iov, el a crezut că Dumnezeu îi auzise rugăciunile. Iov a prețuit această oportunitate mai mult decât orice altceva și, prin urmare, nu a îndrăznit să o trateze cu ușurință, ca dorința sa de o viață și cea mai mare să poată fi realizată. Sosirea acestei oportunități a însemnat că ascultarea sa și frica de Dumnezeu puteau fi puse la încercare și puteau fi purificate. În plus, însemna că Iov avea șansa de a câștiga aprobarea lui Dumnezeu, astfel ajungând mai aproape de Dumnezeu. În timpul încercării, o astfel de încredere și un astfel de scop i-au permis să devină mai desăvârșit și să câștige o înțelegere mai profundă a voii lui Dumnezeu. Iov, de asemenea, a devenit mai recunoscător pentru binecuvântările și harurile lui Dumnezeu, în inima sa, el a oferit mai mare laudă faptelor lui Dumnezeu și a fost mai temător și respectuos față de Dumnezeu și a tânjit mai mult după frumusețea, măreția și sfințenia lui Dumnezeu. În acest moment, deși Iov era tot o persoană care se temea de Dumnezeu și respingea răul în ochii lui Dumnezeu, în privința experiențelor sale, credința și cunoașterea lui Iov au crescut văzând cu ochii: credința lui sporise, ascultarea sa câștigase un punct de sprijin, iar frica sa de Dumnezeu devenise mai profundă. Deși această încercare îi transformase spiritul și viața lui Iov, o astfel de transformare nu l-a mulțumit pe Iov, și nici nu i-a încetinit progresul. În același timp cu calcularea a ceea ce câștigase din această încercare și luând în considerare propriile sale defecte, el s-a rugat în liniște, așteptând ca următoarea încercare să vină asupra sa, pentru că el tânjea ca ascultarea, credința și teama sa de Dumnezeu să fie înălțate în timpul următoarei încercări a lui Dumnezeu.
Dumnezeu observă gândurile cele mai ascunse ale omului și tot ceea ce omul spune și face. Gândurile lui Iov au ajuns la urechile lui Iahve Dumnezeu și Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile și, în acest mod, următoarea încercare a lui Dumnezeu pentru Iov a sosit precum era de așteptat.
În mijlocul suferințelor teribile, Iov realizează cu adevărat grija lui Dumnezeu pentru omenire
După întrebările lui Iahve Dumnezeu pentru Satana, Satana era fericit în secret. Aceasta era deoarece Satana știa că i se va mai permite încă o dată să îl atace pe omul care era desăvârșit în ochii lui Dumnezeu – ceea ce pentru Satana reprezenta o oportunitate rară. Satana voia să folosească această oportunitate pentru a slăbi complet convingerea lui Iov, pentru a-l face să-și piardă credința în Dumnezeu și, prin urmare, să nu se mai teamă de Dumnezeu sau să binecuvânteze numele lui Iahve Dumnezeu. Aceasta îi va da o șansă Satanei: indiferent de loc sau de timp, va putea să facă din Iov o jucărie sub comanda lui. Satana și-a ascuns uneltirile răutăcioase fără urmă, dar nu a putut să-și țină natura rea sub control. Se face aluzie la acest adevăr în răspunsul său la cuvintele lui Iahve Dumnezeu, precum este consemnat în scripturi: „Iar Satana I-a răspuns lui Iahve Dumnezeu și a zis: «Piele pentru piele, da, un om va da tot ce are pentru viața lui. Dar întinde-Ți acum mâna și atinge-i carnea și oasele și el te va blestema fățiș»” (Iov 2:4-5). Este imposibil să nu dobândești niște cunoștințe substanțiale și un înțeles al malițiozității Satanei din acest dialog între Dumnezeu și Satana. După ce au auzit aceste șiretlicuri ale Satanei, toți aceia care iubesc adevărul și detestă răul vor avea, fără îndoială, o ură mai mare pentru josnicia și nerușinarea Satanei, se vor simți îngroziți și dezgustați de stratagemele Satanei și, în același timp, vor oferi profunde rugăciuni și urări de bine pentru Iov, rugându-se ca acest om al onestității să poată atinge desăvârșirea, dorindu-și ca acest om care se teme de Dumnezeu și respinge răul să biruie întotdeauna ispitele Satanei, să trăiască în lumină și să trăiască sub călăuzirea și binecuvântările lui Dumnezeu; la fel își vor dori și ca faptele drepte ale lui Iov să îi îndemne și încurajeze întotdeauna pe toți cei care urmăresc calea de a se teme de Dumnezeu și a respinge răul. Deși intenția răuvoitoare a Satanei poate fi observată în această declarație, Dumnezeu a fost de acord cu ușurință cu „cererea Satanei” – dar El a avut și o condiție: „Iată, este în mâna ta; dar cruță-i viața” (Iov 2:6). Deoarece, de data aceasta, Satana a cerut să își întindă mâna pentru a-i răni trupul lui Iov, Dumnezeu a spus „dar cruță-i viața.” Înțelesul acestor cuvinte este că El i-a dat trupul lui Iov Satanei, dar El i-a păstrat viața. Satana nu putea să-i ia viața lui Iov, dar, în afară de aceasta, Satana putea să utilizeze orice mijloc sau metodă împotriva lui Iov.
După obținerea permisiunii lui Dumnezeu, Satana s-a grăbit să ajungă la Iov și și-a întins mâna pentru a-i afecta pielea, făcându-l să aibă bube pe tot corpul, iar Iov a simțit durere pe pielea sa. Iov a lăudat minunăția și sfințenia lui Iahve Dumnezeu, ceea ce l-a făcut pe Satana și mai flagrant în îndrăzneala sa. Deoarece simțise bucuria de a-l răni pe om, Satana și-a întins mâna și a zgâriat trupul lui Iov, făcându-i bubele să supureze. Iov a simțit imediat o durere și un chin în trupul său, care erau fără asemănare și nu a putut să se abțină să nu se scarpine din cap până în picioare cu mâinile sale, ca și cum acest lucru ar elibera suflarea spiritului său de această durere a trupului. El a realizat că Dumnezeu îi era alături, privindu-l, și a făcut tot ce a putut să se întărească. A îngenuncheat încă o dată și a spus: Te uiți în inima omului, îi observi suferința; de ce Te preocupă slăbiciunea lui? Lăudat fie numele lui Iahve Dumnezeu. Satana a văzut durerea de nesuportat a lui Iov, dar nu l-a văzut pe Iov lepădând numele lui Iahve Dumnezeu. Prin urmare, și-a întins grăbit mâna să îi afecteze oasele lui Iov, disperat să-l rupă în două. Într-o clipă, Iov a simțit un chin fără precedent; era ca și cum carnea i-ar fi fost smulsă de pe oase și ca și cum oasele i-ar fi fost distruse puțin câte puțin. Acest chin îngrozitor l-a făcut să se gândească la faptul că ar fi mai bine să moară… Abilitatea sa de a suporta își atinsese limita… Voia să plângă, voia să își rupă pielea de pe corp pentru a-și micșora durerea – totuși, s-a abținut să țipe și nu și-a rupt pielea de pe corp, căci nu voia să-l lase pe Satana să-i vadă slăbiciunea. Și, astfel, a îngenucheat din nou, dar de data aceasta el nu a simțit prezența lui Iahve Dumnezeu. El știa că El era deseori înaintea lui și în spatele lui și de ambele părți ale sale. Totuși, în timpul durerii sale, Dumnezeu nu urmărise niciodată; El Și-a acoperit fața și S-a ascuns, căci semnificația creației omului nu era de a aduce suferință asupra omului. În acest moment, Iov plângea și făcea tot ce putea pentru a îndura această agonie fizică, totuși, nu putea să se mai abțină din a-I mulțumi lui Dumnezeu: omul cade la prima lovitură, este slab și fără putere, este tânăr și ignorant – de ce ai dori să fii așa de atent și blând față de el? Mă lovești, totuși Te doare să o faci. Ce anume din om este vrednic de grija și preocuparea Ta? Rugăciunile lui Iov au ajuns la urechile lui Dumnezeu și Dumnezeu a fost tăcut, urmărind fără sunet… După ce a încercat fără succes toate vicleșugurile posibile, Satana a plecat în tăcere, totuși acesta nu a fost sfârșitul încercărilor lui Dumnezeu pentru Iov. Deoarece puterea lui Dumnezeu revelată în Iov nu fusese făcută publică, povestea lui Iov nu s-a încheiat cu retragerea Satanei. Pe măsură ce alte personaje și-au făcut apariția, aveau să se desfășoare mai multe scene spectaculoase.
O altă manifestare a temerii lui Iov de Dumnezeu și a feririi de rău este preamărirea numelui lui Dumnezeu în toate lucrurile de către el
Iov suferise devastarea Satanei, totuși el nu se lepădase de numele lui Iahve Dumnezeu. Soția lui a fost prima care a ieșit și a jucat rolul Satanei, care poate fi văzut atacându-l pe Iov. Textul original descrie astfel lucrurile: „Atunci soția lui i-a zis: Încă rămâi neclintit în curăția ta? Blestemă-L pe Dumnezeu și mori!” (Iov 2:9). Acestea erau cuvintele rostite de Satana deghizat ca om. Acestea erau un atac și o acuzație, precum și o îndemnare, o ispită și o defăimare. După ce a eșuat în a-i ataca trupul lui Iov, Satana apoi a atacat direct integritatea lui Iov, dorind să o utilizeze pentru a-l face pe Iov să renunțe la integritatea sa, să renunțe la Dumnezeu și să nu mai trăiască. La fel, a dorit Satana să utilizeze astfel de cuvinte pentru a-l tenta pe Iov: dacă Iov lepăda numele lui Iahve Dumnezeu, el nu trebuia să îndure un asemenea chin, se putea elibera de chinul trupului. Confruntat cu sfatul soției sale, Iov a certat-o spunând: „El i-a răspuns: Vorbești ca o femeie nebună. Ce?! Să primim de la Dumnezeu doar binele și să nu primim și răul?” (Iov 2:10). Iov cunoștea demult aceste cuvinte, dar în acest moment s-a dovedit adevărul cunoașterii lor de către Iov.
Când soția l-a sfătuit să Îl blesteme pe Dumnezeu și să moară, ceea ce voia să spune ea era: Dumnezeul tău te tratează astfel, deci de ce nu Îl blestemi? De ce încă mai ești în viață? Dumnezeul tău este atât de nedrept cu tine, totuși tu spui binecuvântat fie numele lui Iahve Dumnezeu. Cum a putut El să trimită dezastrul asupra ta, când tu Îi binecuvântezi numele? Grăbește-te și leapădă numele lui Dumnezeu și nu Îl mai urma. În acest mod, se vor termina greutățile tale. În acest moment, s-a produs mărturia pe care Dumnezeu dorea să o vadă în Iov. Nicio persoană obișnuită nu putea să fie o asemenea mărturie, nici nu citim despre aceasta în niciuna dintre poveștile Bibliei – dar Dumnezeu o văzuse cu mult înainte ca Iov să rostească aceste cuvinte. Dumnezeu dorea numai să utilizeze această oportunitate pentru a-i permite lui Iov să dovedească tuturor că Dumnezeu avea dreptate. Confruntat cu sfatul soției lui, Iov nu numai că nu a renunțat la integritate sau la Dumnezeu, ci i-a spus soției lui: „Să primim de la Dumnezeu doar binele și să nu primim și răul?” Au aceste cuvinte o importanță deosebită? Aici, este doar un singur fapt capabil să dovedească importanța acestor cuvinte. Importanța acestor cuvinte este că ele sunt aprobate de Dumnezeu în inima Sa, acestea sunt ceea ce dorea Dumnezeu, sunt ceea ce Dumnezeu dorea să audă și sunt rezultatul pe care Dumnezeu tânjea să-l vadă; aceste cuvinte sunt, de asemenea, esența mărturiei lui Iov. Prin aceasta, desăvârșirea, onestitatea, frica de Dumnezeu și respingerea răului au fost dovedite. Valoarea lui Iov constă în modul în care, când a fost ispitit și chiar când tot corpul i-a fost acoperit cu bube, când a îndurat cel mai groaznic chin și când soția lui și rudele l-au sfătuit, el tot a rostit asemenea cuvinte. Ca să o spunem altfel, în inima sa el credea că, indiferent de ispite sau de cât de teribile ar fi greutățile sau chinul, chiar dacă moartea avea să vină asupra lui, el nu va renunța la Dumnezeu sau nu va abandona calea de a se teme de Dumnezeu și a respinge răul. Vezi, așadar, că Dumnezeu deținea cel mai important loc în inima sa și că exista un singur Dumnezeu în inima lui. Din această cauză citim astfel de descrieri ale sale în Scripturi precum: În toate acestea Iov nu a păcătuit deloc prin vorbele sale. Nu numai că nu a păcătuit cu buzele, ci nici în inima lui nu s-a plâns în privința lui Dumnezeu. El nu a spus cuvinte supărătoare despre Dumnezeu, nici nu a păcătuit împotriva Lui. Nu numai că gura sa a binecuvântat numele lui Dumnezeu, dar în inima sa, el a binecuvântat și numele lui Dumnezeu; gura și inima lui erau la unison. Acesta era adevăratul Iov văzut de Dumnezeu și acesta a fost exact motivul pentru care Dumnezeu îl prețuia pe Iov.
Film creștin | Cronicele persecuției religioase din China „Cicatrici”
De când a ajuns la putere în China continentală în 1949, Partidul Comunist Chinez a persecutat continuu credințele religioase. A arestat și a ucis frenetic creștini, a expulzat și a abuzat misionarii care activau în China, a confiscat și a distrus nenumărate copii ale Bibliei, a închis și a demolat clădirile bisericilor și a încercat în zadar să extermine toate bisericile de casă. Acest documentar spune adevărata poveste a lui Cheng Rui, o creștină de origine chineză și o conducătoare în Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, care este arestată și întemnițată de PCC pentru credința ei. În 2009, în timpul unui alt val al PCC de persecuție frenetică a Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic, Cheng Rui este pusă, în secret, sub supraveghere și apoi arestată, după care îndură torturi brutale, inumane, umilințe de neînchipuit și o viață sumbră și nedreaptă în închisoare.
Cuvântul lui Dumnezeu „Cele zece decrete administrative care trebuie respectate de aleșii lui Dumnezeu în Epoca Împărățieiˮ
1. Omul nu ar trebui să se preamărească, nici să se înalțe pe sine. El ar trebui să se închine și să-L înalțe pe Dumnezeu.
2. Ar trebui să faci orice este benefic pentru lucrarea lui Dumnezeu, și să nu faci nimic care este în detrimentul intereselor lucrării lui Dumnezeu. Ar trebui să aperi numele lui Dumnezeu, mărturia lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu.
3. Banii, obiectele materiale și toate bunurile din gospodăria lui Dumnezeu sunt ofrandele care ar trebui să fie oferite de om. De aceste ofrande nu se pot bucura decât preotul și Dumnezeu, căci ofrandele omului sunt pentru bucuria lui Dumnezeu, Dumnezeu doar împărtășește aceste ofrande cu preotul, și nimeni altcineva nu este calificat sau îndreptățit să se bucure de nicio parte din ele. Toate jertfele omului (inclusiv bani și lucruri materiale de care se poate bucura) sunt date lui Dumnezeu, nu omului. Și astfel, de aceste lucruri nu ar trebui să se bucure oamenii; dacă omul ar fi să se bucure de ele, atunci ar fura ofrandele. Oricine face acest lucru este un Iuda, căci, pe lângă faptul că a fost trădător, Iuda a furat ce era în sacul de bani.
4. Omul are o fire coruptă și, în plus, este stăpânit de emoții. Ca atare, este absolut interzis ca doi membri de sex opus să lucreze împreună neînsoțiți atunci când slujesc lui Dumnezeu. Orice persoană descoperită făcând acest lucru va fi expulzată, fără excepție – și nimeni nu este scutit.
5. Nu Îl vei judeca pe Dumnezeu, nici nu vei dezbate ocazional lucruri legate de Dumnezeu. Ar trebui să faci ceea ce ar trebui să facă omul și să vorbești așa cum omul ar trebui să vorbească, și nu trebuie să-ţi depășești limitele, și nici să-ţi încalci granițele. Pune-ți lacăt la gură și fii atent la pașii tăi. Toate acestea te vor împiedica să faci ceva care să ofenseze firea lui Dumnezeu.
6. Ar trebui să faci ceea ce ar trebui să fie făcut de om, să îți îndeplinești obligațiile, să-ți îndeplinești responsabilitățile, și să-ți respecţi datoria. De vreme ce crezi în Dumnezeu, ar trebui să-ți aduci contribuția la lucrarea lui Dumnezeu; dacă nu faci astfel, atunci nu ești potrivit să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, și nu ești potrivit să trăiești în casa lui Dumnezeu.
7. În lucrarea și problemele bisericii, în afară de a-L asculta pe Dumnezeu, în toate trebuie să urmezi instrucțiunile omului care este folosit de Duhul Sfânt. Chiar și cea mai mică infracțiune este inacceptabilă. Trebuie să fii absolut în ascultarea ta și nu trebuie să analizezi ce este bine sau rău; ce este bine sau rău nu are nimic de a face cu tine. Singura ta grijă trebuie să fie ascultarea deplină.
8. Oamenii care cred în Dumnezeu ar trebui să se supună lui Dumnezeu și să se închine Lui. Nu ar trebui să înalți sau să admiri pe nimeni; nu trebuie să acorzi primul loc lui Dumnezeu, al doilea loc oamenilor pe care-i admiri, și al treilea loc ție. Nicio persoană nu ar trebui să aibă un loc în inima ta și nu ar trebui să consideri că oamenii – în special cei pe care îi venerezi – sunt comparabili cu Dumnezeu, că sunt egalii Săi. Acest lucru este intolerabil pentru Dumnezeu.
9. Ar trebui să te gândeşti la lucrarea bisericii. Ar trebui să renunți la perspectivele propriului trup, să fii ferm în chestiuni legate de familie, să te dedici din toată inima lucrării lui Dumnezeu și să pui lucrarea lui Dumnezeu pe primul loc, iar viața ta pe al doilea loc. Aceasta este decența unui sfânt.
10. Rudele care nu sunt credincioase (copiii tăi, soțul sau soția ta, surorile sau părinții tăi și așa mai departe) nu ar trebui să fie forțațe în biserică. Casa lui Dumnezeu nu este lipsită de membri și nu este nevoie să își constituie numărul cu oameni care nu au niciun folos. Toți aceia care nu cred cu bucurie nu trebuie să fie conduși în biserică. Acest decret este adresat tuturor oamenilor. În această chestiune ar trebui să vă verificați, să vă monitorizați și să vă reamintiți unii celorlalți, și nimeni nu poate încălca aceasta. Chiar și atunci când rudele care nu sunt credincioase intră fără tragere de inimă în biserică, nu trebuie să li se procure cărți sau să li se dea un nou nume; astfel de oameni nu sunt din casa lui Dumnezeu, iar intrarea lor în biserică trebuie să fie oprită prin toate mijloacele necesare. Dacă asupra bisericii se abate un necaz din cauza invaziei demonilor, atunci voi înșivă veți fi expulzați sau restricții vor fi puse asupra voastră. Pe scurt, toată lumea are o responsabilitate față de această chestiune, dar nu ar trebui să fii nesăbuit sau să o folosești pentru a-ţi rezolva problemele personale.
