Cantari crestine 2020 „Cum să căutați urmele lui Dumnezeu”

Cantari crestine 2020 „Cum să căutați urmele lui Dumnezeu”

 

Căutând urmele lui Dumnezeu, ignorați cuvintele:

„El e adevărul, calea și viața.”

Mulți primesc adevărul,

dar nu cred c-au găsit urmele lui Dumnezeu

și nici nu Îi recunosc arătarea.

Ce mare greșeală!

Arătarea Lui nu poate fi în concordanță

cu noțiunile și dorințele omului.

Dumnezeu are propriile alegeri, planuri și scopuri când lucrează.

În căutarea urmelor lui Dumnezeu,

trebuie să-I căutăm voia și cuvintele.

Unde-I sunt noile cuvinte, e și glasul Lui;

unde-I sunt urmele, sunt și faptele Lui, faptele Lui.

Unde sunt exprimările Sale, e și arătarea Lui;

oriunde Se arată El, acolo sunt adevărul, calea şi viaţa.

Nu e nevoie ca Dumnezeu să-l înștiințeze

și să discute cu omul despre lucrarea Sa.

Asta e firea lui, ar trebui recunoscută de toți.

Pentru a-I vedea arătarea, mergeţi pe urmele Lui,

depăşiţi-vă-ntâi noţiunile proprii!

Nu-i cereţi lui Dumnezeu ce să facă

și nu-L limitați la propriile concepții.

Ar trebui să întrebați cum să Îi căutaţi urmele,

să-I acceptați arătarea, să vă supuneți lucrării Lui noi.

Din moment ce nimeni nu-i adevărul și nici nu-l deține,

omul ar trebui să caute, să accepte și să se supună.

În căutarea urmelor lui Dumnezeu,

trebuie să-I căutăm voia și cuvintele.

Unde-I sunt noile cuvinte, e și glasul Lui;

unde-I sunt urmele, sunt și faptele Lui, faptele Lui.

Unde sunt exprimările Sale, e și arătarea Lui;

oriunde Se arată El, acolo sunt adevărul, calea şi viaţa.

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”

💥🌾🌾 Mai multe Cantari de lauda si inchinare . 🎼

Cuvântul lui Dumnezeu „Lucrarea lui Dumnezeu, firea Sa și Dumnezeu Însuși (III)” Partea a patra

Cuvântul lui Dumnezeu „Lucrarea lui Dumnezeu, firea Sa și Dumnezeu Însuși (III)” Partea a patra

Dumnezeu Atotputernic spune: „În inima Sa, Domnul Isus era dispus să Se ofere pentru omenire, să Se sacrifice. El era dispus și să servească drept jertfă de păcat, să fie țintuit pe cruce și era dornic să finalizeze această lucrare. Când a văzut condițiile jalnice ale vieților umane, El a vrut și mai mult să-Și îndeplinească misiunea pe cât de repede posibil, fără să întârzie un singur minut sau secundă. Când avea un asemenea sentiment de urgență, El nu Se gândea la cât de mare avea să fie propria Lui durere, nici nu Se gândea la cât de multă umilință avea să îndure – El avea doar o convingere în inima Sa: atât timp cât Se oferea pe Sine Însuși, atât timp cât era țintuit pe cruce ca jertfă de păcat, voia lui Dumnezeu avea să fie îndeplinită și El avea să poată începe o nouă lucrare. Viețile oamenilor din păcat, starea lor de a exista în păcat aveau să fie complet schimbate. Convingerea Sa și ceea ce El era determinat să facă aveau legătură cu mântuirea omului și El avea un singur obiectiv: să facă voia lui Dumnezeu, pentru ca El să poată începe cu succes următoarea etapă din lucrarea Sa. Asta era în mintea Domnului Isus în acel moment.”

💥 Bine ați venit să urmăriți mai multe conținuturi conexe . 🔗

1. Cuvântul lui Dumnezeu „Lucrarea lui Dumnezeu, firea Sa și Dumnezeu Însuși (III)” Partea a șaptea

Lucrarea și intrarea (3)

Dumnezeu a încredințat mult oamenilor și S-a adresat, de asemenea, intrării lor, în nenumărate moduri. Dar, deoarece calibrul oamenilor este deosebit de modest, multe dintre cuvintele lui Dumnezeu nu au reușit să se înrădăcineze. Există diverse motive pentru acest calibru modest, cum ar fi: corupția gândirii și moralității umane și o lipsă a unei educații adecvate; superstițiile feudale care au acaparat, în mod serios, inima omului; stilul de viață depravat și decadent, care a adăpostit multe boli în cele mai profunde colțuri ale inimii umane; o înțelegere superficială a alfabetizării culturale, cu aproape nouăzeci și opt la sută dintre persoanele cărora le lipsește educația în domeniul alfabetizării culturale și, mai mult decât atât, foarte puțini primesc niveluri mai înalte de educație culturală. Prin urmare, oamenii nu au, în esență, nicio idee despre ce a vrut să spună Dumnezeu sau Duhul, ci au doar o imagine vagă și neclară a lui Dumnezeu, dobândită din superstițiile feudale. Influențe dăunătoare, pe care mii de ani de „spirit înalt al naționalismului” le-au lăsat adânc în inima omului, precum și gândirea feudală, prin care oamenii sunt legați și înlănțuiți, fără un dram de libertate, fără nicio voință de a aspira sau a persevera, nicio dorință de a face progrese, rămânând, în schimb, pasiv și regresiv, înrădăcinat într-o mentalitate de sclav, și așa mai departe – acești factori obiectivi au conferit o distribuție urâtă și o mizerie permanentă a concepției ideologice, idealurilor, moralității și firii umanității. Oamenii, s-ar părea, trăiesc într-o lume teroristă a întunericului, pe care, niciunul dintre ei nu caută să o depășească și, niciunul dintre ei nu se gândește să avanseze spre o lume ideală; mai degrabă, ei sunt mulțumiți cu soarta lor în viață, să-și petreacă zilele purtând și crescând copiii, străduindu-se, transpirând, mergând la treburile lor, visând la o familie confortabilă și fericită, la afecțiune conjugală, la copii ascultători, la bucurie în anii lor de amurg, în timp ce-și trăiesc, în pace, viețile... Timp de zeci, mii, zeci de mii de ani până acum, oamenii și-au risipit timpul, în acest fel, fără ca nimeni să-și creeze o viață desăvârșită. Toți intenționează doar să se ucidă reciproc în această lume întunecată, în cursa pentru faimă și avere, și să se provoace unul pe celălalt. Cine a căutat vreodată voia lui Dumnezeu? A fost cineva vreodată atent la lucrarea lui Dumnezeu? Toate părțile umanității, ocupate de influența întunericului, au devenit, de mult timp, natură umană și, astfel, este destul de dificil de îndeplinit lucrarea lui Dumnezeu, iar oamenii au chiar mai puțină inimă pentru a acorda atenție la ceea ce Dumnezeu le-a încredințat astăzi. Oricum, cred că oamenii nu se vor supăra ca Eu să rostesc aceste cuvinte, de vreme ce, despre ceea ce vorbesc Eu este istoria a mii de ani. A vorbi despre istorie înseamnă fapte și, în plus, scandaluri care sunt evidente tuturor, deci ce rost are să spunem ceea ce este contrar faptului? Dar, de asemenea, Eu cred că oamenii raționali, văzând aceste cuvinte, se vor trezi și vor căuta să progreseze. Dumnezeu speră că oamenii pot trăi și lucra în pace și mulțumire, de vreme ce, în același timp, ei pot să-L iubească pe Dumnezeu. Este voia lui Dumnezeu ca întreaga umanitate să poată intra în odihnă; mai mult decât aceasta, umplerea întregului pământ cu slava lui Dumnezeu este dorința cea mare a lui Dumnezeu. Numai că este păcat că ființele umane rămân scufundate în uitare și nedeșteptate, atât de grav corupte de Satana încât, astăzi, ele nu mai au asemănarea oamenilor. Deci, gândirea umană, moralitatea și educația formează o legătură importantă, cu antrenarea în alfabetizarea culturală care constituie o a doua legătură, pentru a ridica mai bine calibrul cultural al ființelor umane și pentru a schimba perspectivele lor spirituale.

De fapt, cerințele lui Dumnezeu de la umanitate nu sunt atât de mari, dar, întrucât decalajul dintre calibrul oamenilor și standardul, pe care Dumnezeu îl cere, este atât de mare, majoritatea oamenilor caută, pur și simplu, în direcția cerințelor lui Dumnezeu, dar nu au capacitatea de a le împlini. Înzestrarea înnăscută a oamenilor, împreună cu ceea ce sunt dotați după naștere, este departe de a fi suficient pentru a îndeplini cerințele lui Dumnezeu. Dar, pur și simplu, recunoașterea acestui punct nu este o soluție de succes. Apa îndepărtată nu poate stinge o sete imediată. Chiar dacă oamenii se cunosc pe ei înșiși ca fiind inferiori prafului, dacă nu au hotărârea de a satisface inima lui Dumnezeu, cu atât mai puțin iau ei calea avansată pentru a îndeplini cerințele lui Dumnezeu, atunci ce valoare are acel tip de cunoaștere? Nu este un efort inutil, la fel ca a scoate apă cu o sită? Esența a ceea ce spun Eu, are de-a face cu intrarea; acesta este subiectul principal.

Pe parcursul intrării omului, viața este întotdeauna plictisitoare, plină de elementele monotone ale vieții spirituale, cum ar fi a face câteva rugăciuni, a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu sau a constitui adunări, astfel încât, oamenii să simtă mereu că, a crede în Dumnezeu, nu aduce mare bucurie. Astfel de activități spirituale sunt întotdeauna desfășurate pe baza firii originale a omenirii, care a fost coruptă de Satana. Deși oamenii pot primi, uneori, luminarea Duhului Sfânt, gândirea, firea, stilul lor de viață și obiceiurile lor originale sunt încă înrădăcinate în interior și, astfel, natura lor rămâne neschimbată. Activitățile superstițioase în care se implică oamenii sunt ceea ce Dumnezeu urăște cel mai mult, dar mulți oameni nu sunt încă în stare să renunțe la ele, gândindu-se că aceste activități superstițioase urmează să fie decretate de Dumnezeu și, chiar și astăzi, trebuie încă să se lepede complet de ele. Astfel de lucruri, ca aranjamentele pe care tinerii le fac pentru ospățul de nuntă și trusourile mireselor; darurile de bani, banchetele și modalitățile similare cu care sunt celebrate ocaziile fericite; formulele antice care au fost transmise; toate activitățile superstițioase fără sens, care se desfășoară în numele morților și al ritualurilor lor: acestea sunt chiar mai detestabile pentru Dumnezeu. Chiar și ziua de închinare (inclusiv Sabatul, așa cum este respectat de lumea religioasă) este detestabilă pentru El; iar relațiile sociale și interacțiunile lumești dintre oameni sunt cu atât mai mult disprețuite și respinse de către Dumnezeu. Chiar și Festivalul de Primăvară și Ziua de Crăciun, care sunt cunoscute de toată lumea, nu sunt decretate de Dumnezeu, să nu mai vorbim de jucării și decorațiuni (cuplete, tort de Anul Nou, pocnitori, felinare, cadouri de Crăciun, petreceri de Crăciun și Sfânta Împărtășanie) pentru aceste vacanțe festive - nu sunt ele idoli în mintea oamenilor? Ruperea pâinii de Sabat, vinul și inul subțire sunt idoli chiar mai indubitabili. Toate zilele de festivitate tradițională, populare în China, cum ar fi Ziua ridicării Capetelor Dragonului, Festivalul bărcilor-dragon, Festivalul de la jumătatea toamnei, Festivalul Laba și Ziua de Anul Nou, precum și festivalurile din lumea religioasă, cum ar fi Paștele, Ziua Botezului și Ziua de Crăciun, toate aceste festivaluri nejustificate au fost aranjate și transmise, de mulți oameni, din vremuri străvechi până astăzi și sunt total nepotrivite cu rasa umană pe care Dumnezeu a creat-o. Este imaginația bogată a umanității și concepția ingenioasă care au permis să fie transmise până astăzi. Ele par să fie lipsite de defecte, dar sunt, de fapt, tertipuri pe care Satana le joacă asupra umanității. Cu cât un loc este aglomerat de Satane, cu cât acel loc este mai nefolosit și învechit, cu atât mai profund înrădăcinate sunt obiceiurile sale feudale. Aceste lucruri leagă strâns oamenii, nepermițând absolut niciun spațiu pentru mișcare. Multe dintre festivalurile din lumea religioasă par să afișeze o originalitate extraordinară și să creeze un pod pentru lucrarea lui Dumnezeu, dar ele sunt, de fapt, legăturile invizibile cu care Satana îi ține pe oameni de la a ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu - ele sunt toate stratagemele viclene ale Satanei. De fapt, când o etapă a lucrării lui Dumnezeu este terminată, El a distrus deja uneltele și stilul acelei vremi, fără a lăsa nicio urmă. Cu toate acestea, „credincioși devotați” continuă să se închine acelor obiecte materiale tangibile; între timp, ei încredințează subconștientului lor ceea ce are Dumnezeu, fără a studia mai departe acel lucru, părând a fi plini de dragostea de Dumnezeu când, de fapt, ei L-au împins afară din casă, acum mult timp, și l-au pus pe Satana, pe masă, să i se închine. Portretele lui Isus, Crucea, Maria, Botezul lui Isus și Cina cea de Taină - oamenii le venerează pe acestea ca pe Domnul Cerului, tot timpul strigând, în mod repetat: „Dumnezeu Tatăl”. Oare nu este totul o glumă? Până în prezent, multe expresii și practici asemănătoare, care i-au fost transmise umanității, sunt detestate de Dumnezeu; ele obstrucționează, în mod serios, calea către Dumnezeu și, în plus, creează obstacole uriașe în calea intrării umanității. Lăsând la o parte măsura în care Satana a corupt umanitatea, interiorul oamenilor este complet umplut cu lucruri precum legea lui Witness Lee, experiențele lui Lawrence, sondajele lui Watchman Nee și lucrarea lui Pavel. Dumnezeu, pur și simplu, nu are nicio cale de a lucra asupra ființelor umane, deoarece ele au, în interiorul lor, prea mult individualism, legi, reguli, reglementări, sisteme și altele asemenea; aceste lucruri, alături de tendințele feudale superstițioase ale oamenilor, au captat și au devorat omenirea. Este ca și cum gândurile oamenilor ar fi un film interesant care povestește un basm plin de culoare, cu ființe fantastice care merg pe nori, atât de imaginativ încât să uimească oamenii, lăsându-i pe aceștia uimiți și fără cuvinte. Ca să spun adevărul, lucrarea pe care Dumnezeu vine să o facă astăzi este, în primul rând, pentru a trata și a risipi caracteristicile superstițioase ale ființelor umane și pentru a transforma complet mentalitatea lor. Lucrarea lui Dumnezeu nu a durat până astăzi datorită moștenirii transmise generațiilor de către umanitate; este lucrarea așa cum a fost inițiată personal și completată de către El, fără a fi deloc nevoie să succeadă la moștenirea unui anumit mare om spiritual sau să moștenească vreo lucrare, de natură reprezentativă, făcută de Dumnezeu, într-o altă epocă. Ființele umane nu trebuie să se preocupe de niciunul dintre aceste lucruri. Dumnezeu are astăzi un alt stil de a vorbi și de a lucra, deci, de ce ar trebui să se tulbure ființele umane? Dacă oamenii merg pe cărarea de astăzi în curentul actual, în timp ce continuă moștenirea „strămoșilor” lor, ei nu vor ajunge la destinație. Dumnezeu simte o repulsie profundă pentru acest mod particular de comportament uman, la fel cum detestă anii, lunile și zilele lumii umane.

Cea mai bună cale de a schimba firea umană este de a inversa acele porțiuni ale părților celor mai intime ale inimii oamenilor, care au fost profund otrăvite, permițându-le oamenilor să înceapă să-și schimbe gândirea și moralitatea. Mai întâi de toate, oamenii trebuie să vadă clar că toate aceste ritualuri și activități religioase, anii, lunile și festivalurile sunt detestate de Dumnezeu. Ei ar trebui să se elibereze din aceste legături de gândire feudală și să elimine orice urmă a înclinației lor adânc înrădăcinate spre superstiție. Toate acestea sunt incluse în intrarea umanității. Trebuie să înțelegeți de ce Dumnezeu conduce umanitatea afară din lumea seculară și, din nou, de ce El conduce umanitatea departe de reguli și reglementări. Aceasta este poarta prin care veți intra și, deși aceste lucruri nu au nimic de-a face cu experiența voastră spirituală, acestea sunt cele mai mari obstacole care blochează intrarea voastră și cunoașterea lui Dumnezeu. Ele formează o plasă care înfășoară oamenii. Mulți oameni citesc prea mult Biblia și pot chiar să recite, din memorie, numeroase pasaje din Biblie. La intrarea lor astăzi, oamenii folosesc Biblia, în mod inconștient, pentru a măsura lucrarea lui Dumnezeu, ca și cum baza acestei etape în lucrarea lui Dumnezeu este Biblia, iar sursa ei este Biblia. Când lucrarea lui Dumnezeu este în concordanță cu Biblia, oamenii susțin ferm lucrarea lui Dumnezeu și Îl privesc cu un respect nou descoperit; când lucrarea lui Dumnezeu nu se potrivește cu Biblia, oamenii devin atât de nerăbdători încât încep să transpire, căutând în ea fundamentul lucrării lui Dumnezeu; dacă lucrarea lui Dumnezeu nu este deloc menționată în Biblie, oamenii Îl vor ignora pe Dumnezeu. Se poate spune că, în ceea ce privește lucrarea de astăzi a lui Dumnezeu, majoritatea oamenilor o acceptă cu o precauție delicată, îi dau o ascultare selectivă și se simt indiferenți față de cunoașterea ei; în ceea ce privește lucrurile din trecut, ei se țin strâns de o jumătate și o abandonează pe cealaltă. Poate aceasta să fie numită intrare? Ținând cărțile celorlalți ca pe niște comori și abordându-le ca pe cheia de aur de la poarta Împărăției, oamenii, pur și simplu, nu arată niciun interes în ceea ce Dumnezeu cere astăzi de la ei. Mai mult, mulți „experți inteligenți” țin cuvintele lui Dumnezeu în mâna lor stângă și „capodoperele” altora în cea dreaptă, ca și cum ar vrea să găsească fundamentul cuvintelor de astăzi în aceste capodopere, pentru a dovedi, pe deplin, că vorbele lui Dumnezeu sunt corecte și, ei chiar explică altora cuvintele lui Dumnezeu, integrându-le în capodopere, ca și cum ar fi fost la lucru. Ca să spun adevărul, există numeroși „cercetători științifici” în rândul umanității, care nu au avut niciodată o părere bună despre cele mai recente realizări științifice de astăzi, realizări științifice care sunt fără precedent (adică, lucrarea lui Dumnezeu, cuvintele lui Dumnezeu și cărarea pentru intrarea în viață), astfel încât, oamenii sunt toți „autonomi”, „predicând” în lung și-n lat despre puterea elocvenței lor și fălindu-se cu „numele cel bun al lui Dumnezeu”. Între timp, propria lor intrare este în pericol, iar ei par a fi la fel de departe de cerințele lui Dumnezeu, cum este creația față de acest moment. Cât de ușor este să faci lucrarea lui Dumnezeu? Se pare că oamenii s-au hotărât deja să lase jumătate din ei înșiși zilei de ieri și să aducă jumătate până astăzi, să-i cedeze jumătate Satanei și să-I prezinte jumătate lui Dumnezeu, ca și cum aceasta ar fi calea de a le ușura conștiința și de a simți un sentiment de confort. Lumile interioare ale oamenilor sunt atât de insidioase, ei se tem de a nu pierde doar ziua de mâine, ci și pe cea de ieri, profund temători de a nu-l ofensa atât pe Satana cât și pe Dumnezeul de astăzi, care pare să fie și totuși să nu fie. Deoarece oamenii nu au reușit să-și cultive gândirea și moralitatea, în mod corespunzător, ei sunt lipsiți, în mod excepțional, de discernământ și, pur și simplu, nu pot spune dacă lucrarea de astăzi este sau nu cea a lui Dumnezeu. Poate că acest lucru este cauzat de gândirea feudală și superstițioasă a oamenilor, care este atât de profundă încât ei au pus de mult superstiția și adevărul, pe Dumnezeu și idolii, în aceeași categorie, fără să le pese să facă deosebirea între aceste lucruri, iar ei par incapabili de a discrimina, în mod clar, chiar după ce-și storc creierii. De aceea, ființele umane s-au oprit pe loc și nu mai înaintează. Toate aceste probleme se ivesc din lipsa modului corect de educație ideologică a oamenilor, ceea ce creează mari greutăți pentru intrarea lor. Ca urmare, oamenii nu simt vreodată vreun interes în lucrarea adevăratului Dumnezeu, ci rămân legați, în mod persistent, de[1] lucrarea omului (cum ar fi aceia pe care ei îi văd ca oameni grozavi), ca și cum ar fi fost marcați de aceasta. Nu sunt acestea ultimele subiecte în care umanitatea ar trebui să intre?

Note de subsol:

1. „Legați, în mod persistent, de” este folosit în mod batjocoritor. Această frază indică faptul că oamenii sunt încăpățânați și refractari, ținând la lucrurile învechite și nedorind să le dea drumul.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

💥 Bine ați venit pentru a citi mai multe conținuturi conexe . 🔗🔗

1. Lucrarea și intrarea (1)

2 . Lucrarea și intrarea (2)

Predică scrisă: Adevăratul sens al versetului „Dar despre ziua și ora aceea nu știe nimeni”

de Xinjie

Cele patru luni sângerii au apărut, iar dezastrele precum cutremurele, foametea și epidemiile sunt din ce în ce mai frecvente. Practic, profețiile despre reîntoarcerea Domnului s-au îndeplinit, iar unii au mărturisit online, în mod deschis, că El a venit deja. Unii frați și surori sunt nedumeriți, căci în Biblie este scris clar: „Dar despre ziua şi ora aceea nu ştie nimeni, nici îngerii cerurilor, (nici Fiul), ci numai Tatăl” (Matei 24:36). Cum de știu ei că Domnul S-a reîntors? Oare S-a reîntors El cu adevărat? Ce ar trebui să facem pentru a fi capabili să-L întâmpinăm? Haideți să avem părtășie împreună despre această întrebare.

„Dar despre ziua și ora aceea nu știe nimeni” – Care este înțelesul acestui verset?

Pe baza acestui verset biblic, „Dar despre ziua și ora aceea nu știe nimeni”, unii frați și unele surori cred că, atunci când Domnul Se va reîntoarce, nimeni nu va ști. Acesta este motivul pentru care niciunul dintre ei nu dă crezare sau nu ia în considerare afirmațiile venite din partea oamenilor care răspândesc vești despre reîntoarcerea Domnului. Este, într-adevăr, aceasta o înțelegere corectă sau nu? Este oare în conformitate cu voia Domnului? Odată, Domnul Isus a proorocit: „La miezul nopții a răsunat un strigăt: «Iată mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!» (Matei 25:6) „Iată, Eu stau la ușă și bat! Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el și voi mânca cu el, și el cu Mine” (Apocalipsa 3:20). Din aceste rânduri ale Scripturii putem vedea că, după ce Domnul Se va reîntoarce în zilele de pe urmă, va bate la ușa noastră cu spusele Sale și chiar ne va face să ieșim și să-L întâmpinăm cu un strigăt omenesc: „Vine mirele”. Deoarece există oameni care strigă vestea reîntoarcerii Domnului, acest lucru arată că, atunci când El va veni, cu siguranță îi va anunța pe oameni. În mod clar, interpretarea versetului „Dar despre ziua și ora aceea nu știe nimeni”, conform căreia nimeni nu va afla despre venirea Domnului decât după ce se va întâmpla, este complet eronată.

Așadar, cum anume ar trebui să interpretăm acest fragment din Scriptură? Putem corela aceste versete: „Învățați de la smochin pilda lui: când mlădița lui devine deja fragedă și încep să apară frunzele, știți că vara este aproape. Tot așa și voi, când vedeți toate aceste lucruri, să știți că El este aproape, este chiar la uși. Adevărat vă spun că nu va trece această generație până se vor întâmpla toate aceste lucruri. Cerul și pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece! Dar despre ziua și ora aceea nu știe nimeni, nici îngerii cerurilor, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei 24: 32-36). „Prin urmare, fiți pregătiți și voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă așteptați!” (Matei 24:44). Iar în Apocalipsa 3: 3 se spune: „Dacă însă nu te trezești, voi veni ca un hoț și nu vei ști când voi veni la tine.” Aceste fragmente folosesc semnele prevestitoare ale întoarcerii Domnului ca să ne anunțe. Ele menționează formulări precum „vine Fiul Omului” și „ca un hoț”. „Fiul Omului” se referă, într-adevăr, la Dumnezeu întrupat; trupul spiritual nu poate fi numit Fiul Omului. Numai cineva ca Domnul Isus – Duhul lui Dumnezeu îmbrăcat în trup omenesc, care a venit printre oameni pentru a înfăptui o lucrare foarte practică și care are o umanitate normală – poate fi numit Fiul Omului. „Ca un hoț” înseamnă a veni pe furiș și în secret. Din această expresie reiese, în mod evident, că reîntoarcerea Domnului implică pogorârea tainică în trup ca Fiul Omului. Având în vedere că El Se pogoară în taină, nu-L vom percepe cu ușurință, pentru că ziua și ora în care Dumnezeu Se va arăta întrupat sunt necunoscute tuturor. Adică versetul „Dar despre ziua și ora aceea nu știe nimeni” înseamnă că nimeni nu știe ora exactă a reîntoarcerii Domnului. Cu toate acestea, după ce El va veni să grăiască și să-Și înfăptuiască lucrarea, cu siguranță vor exista unele persoane care știu despre asta, iar acela este momentul în care ar trebui să ne trezim. Când auzim oameni răspândind Evanghelia reîntoarcerii Domnului, ar trebui să căutăm și să cercetăm; numai atunci Îl putem întâmpina pe Domnul și mânca împreună cu El. Cu toate acestea, acum, nu numai că nu suntem treji, ci nici nu mergem să căutăm sau să cercetăm când auzim că alții răspândesc vestea reîntoarcerii Domnului. Ca atare, oare nu am înțeles noi greșit voia Domnului? Haideți să citim mai multe fragmente din cuvintele lui Dumnezeu și, astfel, să înțelegem mai bine aceste pasaje din Scriptură.

Dumnezeu Atotputernic a spus: „La revărsatul zorilor, neştiut de nimeni, Dumnezeu a venit pe pământ și Şi-a început viața în trup. Oamenii nu au fost conștienți de acest moment. Poate că ei erau adormiți cu toții, poate că mulți care erau treji aşteptau și poate că mulți se rugau tăcut lui Dumnezeu din ceruri. Cu toate acestea, în rândul acestor mulți oameni, nimeni nu știa că Dumnezeu ajunsese deja pe pământ” („Lucrarea și intrarea (4)” din Cuvântul Se arată în trup). „La început, când Isus încă trebuia să-Și îndeplinească oficial lucrarea Sa de slujire, ca și ucenicii care L-au urmat, uneori a participat și El la întruniri, a cântat imnuri, a dat laudă și a citit Vechiul Testament în templu. După ce a fost botezat și a venit, Duhul a coborât oficial asupra Lui și a început să lucreze, dezvăluindu-I identitatea și lucrarea Sa de slujire pe care trebuia să o urmeze. Înainte de asta, nimeni nu I-a cunoscut identitatea, și, în afară de Maria, nici măcar Ioan nu știa. Isus avea 29 de ani când a fost botezat. După ce botezul Lui s-a încheiat, cerurile s-au deschis și un glas a spus: «Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea!» Odată ce Isus a fost botezat, Duhul Sfânt a început să-I aducă mărturie în acest fel. Înainte de a fi botezat la vârsta de 29 de ani, El a trăit viața unei persoane obișnuite, mâncând când trebuia să mănânce, dormind și îmbrăcându-Se în mod normal, și El nu era cu nimic diferit față de alții. Desigur, acest lucru a fost doar pentru ochii trupești ai omului. […] Deci, lucrarea lui Isus menționată în Biblie este o lucrare care a fost făcută după ce a fost botezat, lucrare care a fost făcută în decursul a trei ani. Biblia nu menționează ce a făcut înainte de a fi botezat pentru că nu a făcut această lucrare înainte de a fi botezat. El era doar un om obișnuit și reprezenta un om obișnuit; înainte ca Isus să-Și înceapă lucrarea Sa de slujire, El nu se deosebea de oamenii obișnuiți, iar alții nu puteau să vadă nicio diferență în El. Abia după ce a ajuns la vârsta de 29 de ani, Isus a știut că a venit să încheie o etapă din lucrarea lui Dumnezeu; înainte, El Însuși nu a știut, pentru că lucrarea făcută de Dumnezeu nu a fost supranaturală” („Referitor la apelative și identitate” din Cuvântul Se arată în trup).

Din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, putem vedea că nimeni nu știe când Dumnezeu întrupat Se va pogorî pe pământ; nici măcar Fiul Omului nu știe. Doar Duhul din cer știe acest lucru. Cu toate acestea, atunci când Dumnezeu începe să-Și înfăptuiască lucrarea, Duhul Sfânt este mărturie pentru lucrarea lui Dumnezeu întrupat și, apoi, îi folosește pe adepții lui Dumnezeu pentru a răspândi Evanghelia; după aceea, treptat, oamenii învață despre asta. Este la fel ca la început, când Iahve Dumnezeu a folosit un profet pentru a prezice venirea lui Mesia, dar când sau unde va sosi Mesia, numai Iahve Dumnezeu a știut. Când Domnul Isus S-a reîntors întrupat pentru a-Și înfăptui lucrarea, nici măcar El Însuși nu a știut, la început, că El este Mesia, că venise să înfăptuiască lucrarea de răscumpărare. El a dus o viață normală, ca un om obișnuit. Nici alți oameni nu au știut că Domnul Isus este Hristos, Dumnezeu Însuși întrupat. După ce Domnul Isus a fost botezat, Duhul Sfânt a început să fie mărturie pentru El, iar Domnul Isus a început să exprime calea spre pocăința omului, dezvăluind semnele și minunile lui Dumnezeu, vindecându-i pe bolnavi și alungând demoni. Unii oameni au ajuns treptat să recunoască faptul că Domnul Isus este Mesia. Cei care au acceptat primii lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus, precum Petru și Ioan, au început să călătorească în lung și-n lat, răspândind Evanghelia Domnului. Mântuirea Domnului a devenit astfel cunoscută din ce în ce mai multor oameni, iar aceasta a fost transmisă de-a lungul veacurilor, până în zilele noastre. Acum există credincioși în toate colțurile lumii.

Domnul Isus a făcut și aceste profeții pentru zilele de pe urmă: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi și vă va anunța lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13). „Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:48). Iar în Biblie se consemnează: „Sfințește-i prin adevăr! Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17). „Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu” (1 Petru 4:17). Când Domnul Se va reîntoarce, El va exprima adevăruri mult mai numeroase și mai mărețe decât cele din Epoca Harului, în conformitate cu statura noastră. El ne judecă și ne curăță prin spusele Sale, astfel încât să ne eliberăm de lanțurile păcatului și, astfel, să fim purificați și transformați. Așadar, când Domnul Se va reîntoarce în zilele de pe urmă pentru a ni Se arăta și a-Și înfăptui lucrarea, vor exista cu siguranță unii oameni care vor auzi glasul lui Dumnezeu și-I vor accepta lucrarea și, apoi, vor călători în cele patru colțuri ale lumii pentru a răspândi veștile bune ale reîntoarcerii Domnului. Este la fel ca atunci când am dobândit prima dată credința în Domnul; am acceptat-o doar după ce am auzit că alții răspândesc Evanghelia răstignirii. Așa cum este scris în Biblie: „Așadar, deci, credința vine prin ceea ce auzim; iar ceea ce auzim vine prin cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17).

Prin urmare, când auzim vestea reîntoarcerii Domnului, categoric nu trebuie să o respingem orbește; ar trebui să căutăm cu mintea deschisă, să îi întrebăm pe cei care răspândesc Evanghelia ce lucrare a înfăptuit Domnul de când S-a reîntors și ce cuvinte a rostit El. Dacă mărturiile lor se potrivesc cu profețiile Domnului, atunci aceasta este o dovadă că, într-adevăr, El a revenit pentru a ni Se arăta și pentru a-Și înfăptui lucrarea, iar noi, acceptând și supunându-ne, Îl vom întâmpina pe Domnul. Dumnezeu Atotputernic spune: „Întrucât căutăm urmele lui Dumnezeu, se cuvine să căutăm voia lui Dumnezeu, cuvintele și cuvântările Lui deoarece, oriunde există noi cuvinte rostite de Dumnezeu, acolo este și glasul Lui și, oriunde se află urmele lui Dumnezeu, acolo sunt și faptele Lui. Oriunde este exprimarea lui Dumnezeu, acolo Se arată El și, oriunde Se arată Dumnezeu, acolo există adevărul, calea și viața. În căutarea urmelor lui Dumnezeu, ați ignorat cuvintele «Dumnezeu este adevărul, calea și viața». Prin urmare, mulți oameni, chiar și atunci când primesc adevărul, nu cred că au găsit urmele lui Dumnezeu și tot cu atât mai puțin recunosc arătarea lui Dumnezeu. Ce greșeală gravă!” („Arătarea lui Dumnezeu a adus o nouă epocă” din Cuvântul Se arată în trup).

În întreaga lume, numai Biserica lui Dumnezeu Atotputernic mărturisește în mod deschis că Domnul S-a reîntors – ceea ce înseamnă că Hristos al zilelor de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic, a exprimat multe adevăruri și a înfăptuit lucrarea de judecată și curățire a oamenilor. Marea majoritate a cuvântărilor lui Dumnezeu Atotputernic sunt consemnate în cartea Cuvântul Se arată în trup. Cuvintele lui Dumnezeu au elucidat fiecare aspect al adevărului. Ele vorbesc foarte clar despre tainele întrupărilor lui Dumnezeu, despre adevărurile lăuntrice ale Bibliei, despre scopul planului lui Dumnezeu de gestionare a omenirii de-a lungul a șase mii de ani, despre diferențele dintre lucrarea Lui și lucrarea omului, precum și despre modul în care Dumnezeu îi judecă și-i curăță pe oameni, despre cum ar trebui oamenii să-L cunoască pe Dumnezeu, despre cum determină Dumnezeu deznodământul și destinația pentru fiecare om etc. Toate aceste adevăruri sunt legate de propria lucrare a lui Dumnezeu; toate sunt taine care ne indică în mod clar calea spre mântuire. Ar trebui să ne implicăm în a căuta să vedem dacă acest lucru este într-adevăr rostit de Duhul Sfânt către biserici și dacă Dumnezeu din zilele de pe urmă este, într-adevăr, Cel care înfăptuiește lucrarea Sa de judecată, începând cu casa Lui. Așa putem verifica dacă Dumnezeu Atotputernic este sau nu Domnul Isus Cel reîntors. Cred că, atât timp cât avem un țel spre care să tindem, Dumnezeu ne va călăuzi să întâmpinăm reîntoarcerea Domnului! Aceasta se datorează faptului că, așa cum a spus Domnul Isus, „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția Cerurilor!” (Matei 5:3).

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

👉🔗 Profețiile privind cea de-a doua venire a lui Iisus au fost de fapt îndeplinite. Învățați mai multe despre venirea Domnului. 

Cea mai bună decizie viața mea: acceptarea lucrării lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă!

Cea mai bună decizie din viața mea: acceptarea lucrării lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă!

De când Și-a început Dumnezeu Atotputernic lucrarea de la sfârșitul timpurilor, în China, cuvintele Lui au fost mărturisite și răspândite tot mai amplu. Acum, lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă s-a extins deja peste hotare. Cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic a fost și tradus în multe limbi și publicat online. Tot mai mulți oameni cu adevărată Credința În Dumnezeu, care caută însetați adevărul, cercetează lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic. Mulți vor să afle mai multe despre Biserica lui Dumnezeu Atotputernic și despre noua lucrare a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Drept răspuns la cererile publicului, în acest episod, doicreștini americani, domnul și doamna Schmidt, de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, își împărtășesc povestirile despre cum au ajuns să creadă în Dumnezeu Atotputernic și, de asemenea, despre ce au experimentat și cules din Biserică.

💥 Bine ați venit pentru a afla pentru a afla mai multe conținuturi conexe. 👇🔗

1. Expoziție de fotografie: „Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic și dezvoltarea Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic”