Cea Mai Frumoasa Muzica Crestina „Dumnezeu întrupat are o importanță supremă pentru voi”

Cele mai frumoase cantari crestine „Dumnezeu întrupat are o importanță supremă pentru voi”

Lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă
prin acest om obișnuit se face.
El îți va da ție tot,
pentru tine va decide.
Oare poate fi un astfel de om, credeți,
așa simplu, că nu merită menționat?
Oare adevărul Lui nu vă convinge?
Oare faptele Lui nu v-au încredințat?
Oare nu merită urmat drumul Lui?
De ce vă opuneți într-atât?
Ce vă provoacă să vă purtați astfel,
să-L neglijați și să-L alungați pe El?
Datorită celei de-a doua întrupări a lui Dumnezeu,
El v-a iertat, milă v-a arătat.

Acestea sunt cuvintele ce vi le lasă:
acest om de rând, ce-i Dumnezeu întrupat,
are valoare vitală, grandioasă.
Asta Dumnezeu printre oameni a realizat.
El e Cel ce exprimă adevărul.
El e cel ce oferă adevărul.
El vă oferă calea de-urmat.
Oare nu înțelegeți încă?
Oare nu puteți detecta contururi
ale lucrării lui Dumnezeu în adevăruri?
Fără lucrarea lui Isus,
omul n-ar coborî de pe cruce.
Fără această întrupare,
cei care de pe cruce coboară
de Dumnezeu n-ar putea fi lăudați
și în noua epocă n-ar putea intra.
Datorită celei de-a doua întrupări a lui Dumnezeu,
El v-a iertat, milă v-a arătat.

Acestea sunt cuvintele ce vi le lasă:
Acest om de rând, ce-i Dumnezeu întrupat,
are valoare vitală, grandioasă.
Asta Dumnezeu printre oameni a realizat.
Fără sosirea acestui om, niciodată n-ați putea,
nici n-ați fi potriviți chipul lui Dumnezeu a-L vedea.
Căci toți sunteți cei ce-ar fi trebuit
de mult să fi fost distruși, netăgăduit.
Datorită celei de-a doua întrupări a lui Dumnezeu,
El v-a iertat, milă v-a arătat.

Acestea sunt cuvintele ce vi le lasă:
Acest om de rând, ce-i Dumnezeu întrupat,
are valoare vitală, grandioasă.
Datorită celei de-a doua întrupări a lui Dumnezeu,
El v-a iertat, milă v-a arătat.
Acestea sunt cuvintele ce vi le lasă:
Acest om de rând, ce-i Dumnezeu întrupat,
are valoare vitală, grandioasă.
Asta Dumnezeu printre oameni a realizat.

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”

Fulgerul de la Răsărit, Biserica lui Dumnezeu Atotputernic a fost creată datorită arătării și lucrării lui Dumnezeu Atotputernic, q-a doua venire a Domnului Isus, Hristosul zilelor de pe urmă. Aceasta este alcătuită din toți cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă și care sunt cuceriți și mântuiți de cuvintele Lui. Biserica a fost întemeiată personal, în întregime de Dumnezeu Atotputernic și este condusă de El, ca Păstor. Cu siguranță aceasta nu a fost creată de o persoană. Hristos este adevărul, calea și viața. Oile lui Dumnezeu aud glasul Lui . Atâta timp cât citiți cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, veți vedea că Dumnezeu S-a arătat.

Dragostea lui Dumnezeu nu se schimbă niciodată. Ascultați mai multe imnuri și haideți să simțim dragostea cea mai adevărată a lui Dumnezeu pentru noi.

 

Este extrem de important să înțelegeți firea lui Dumnezeu

Este extrem de important să înțelegeți firea lui Dumnezeu

Sunt multe lucruri pe care sper să le realizați. Totuși, acțiunile voastre și viețile voastre întregi nu pot să-Mi împlinească pe deplin cerințele, deci nu pot face altceva decât să trec direct la subiect și să vă explic voia Mea. Dat fiind că discernământul vostru este slab și la fel și capacitatea voastră de apreciere, sunteți aproape cu desăvârșire neștiutori cu privire la firea Mea, precum și cu privire la esența Mea, astfel că este imperios necesar să vă înștiințez despre acestea. Indiferent de cât ai înțeles până acum sau dacă ești sau nu doritor să încerci să înțelegi aceste lucruri, Eu tot trebuie să vi le explic în amănunt. Aceste lucruri nu vă sunt în întregime străine, însă nu păreți să înțelegeți sau să fiți familiarizați cu sensul conținut în ele. Mulți dintre voi posedă doar o înțelegere neclară, ba mai mult, una parțială și incompletă. Pentru a vă ajuta să profesați mai bine adevărul, adică să puneți mai bine cuvintele Mele în practică, consider că acestea sunt lucrurile pe care trebuie să ajungeți să le cunoașteți mai întâi. Altfel, credința voastră va rămâne vagă, ipocrită și plină de înfloriturile religiei. Dacă nu înțelegi firea lui Dumnezeu, îți va fi imposibil să faci lucrarea pe care trebuie să o faci pentru El. Dacă nu cunoști esența lui Dumnezeu, îți va fi imposibil să Îi arăți venerație și frică, ci îi vei arăta numai complezență nepăsătoare și subterfugii și, în plus, o blasfemie incorigibilă. Deși înțelegerea firii lui Dumnezeu este cu adevărat importantă, iar cunoașterea esenței lui Dumnezeu nu trebuie trecută cu vederea, nimeni nu a examinat vreodată până la capăt și nu a cercetat amănunțit aceste lucruri. Este limpede ca bună ziua că ați respins cu toții decretele administrative pe care le-am promulgat. Dacă nu înțelegeți firea lui Dumnezeu, Îi veți ofensa ușor firea. O astfel de ofensă echivalează cu mânierea lui Dumnezeu Însuși, iar rodul ultim al acțiunii tale va deveni o încălcare a decretelor administrative. Acum, trebuie să fii conștient de faptul că înțelegerea firii lui Dumnezeu vine odată ce I-ai cunoscut esența și că odată cu înțelegerea firii lui Dumnezeu vine înțelegerea decretelor administrative. Desigur, multe dintre decretele administrative au tangență cu firea lui Dumnezeu, însă firea Lui nu și-a găsit o expresie completă în acestea. Prin urmare, trebuie să faceți un pas mai departe pentru a vă dezvolta înțelegerea firii lui Dumnezeu.

Vă vorbesc astăzi nu ca într-o conversație obișnuită, deci se cuvine ca voi să tratați cuvintele Mele cu circumspecție și, mai mult, să reflectați profund asupra lor. Ceea ce vreau să spun prin aceasta este că ați dedicat prea puțin efort cuvintelor rostite de Mine. În ceea ce privește firea lui Dumnezeu, sunteți și mai puțin dispuși să cugetați serios asupra acestui subiect și rareori depune cineva efort pentru aceasta. Din acest motiv, consider credința voastră doar un mod pretențios de a vorbi. Chiar și acum, nici măcar unul singur dintre voi nu a dedicat un efort serios slăbiciunii voastre celei mai funeste. M-ați dezamăgit, după toate ostenelile pe care Mi le-am dat pentru voi. Nu este de mirare că nu aveți respect pentru Dumnezeu și că duceți vieți lipsite de adevăr. Cum ar putea astfel de oameni să fie considerați sfinți? Legea Raiului nu va tolera așa ceva! Dat fiind că înțelegeți atât de puțin acest lucru, nu am de ales decât să vin să vă mai vorbesc.

Firea lui Dumnezeu este un subiect care pare tuturor foarte abstract; mai mult, el nu este ușor de acceptat de către oricine, deoarece firea Lui se deosebește de personalitatea unei ființe umane. Și Dumnezeu Își are propriile emoții: bucurie, mânie, tristețe și fericire, dar aceste emoții diferă de cele ale omului. Dumnezeu este ceea ce El este și are ceea ce El are. Tot ceea ce exprimă și dezvăluie El sunt reprezentări ale esenței Lui și ale identității Lui. Ceea ce El este și ceea ce El are, precum și esența și identitatea Sa, sunt lucruri care nu pot fi înlocuite de către niciun om. Firea Lui conține iubirea Lui pentru omenire, alinarea pe care o aduce El omenirii, ura față de omenire și, mai mult, o înțelegere deplină a omenirii. Personalitatea omului, în schimb, poate fi optimistă, energică sau nesimțitoare. Firea lui Dumnezeu aparține Cârmuitorului tuturor lucrurilor și ființelor vii, Domnului întregii creații. Firea Sa înseamnă onoare, putere, noblețe, măreție și, mai presus de orice, supremație. Firea Lui este simbolul autorității, simbolul a tot ceea ce este drept, simbolul a tot ceea ce este frumos și bun. Mai mult, este un simbol al Celui care nu poate fi[a] înfrânt sau invadat de întuneric și de nicio forță inamică, precum și un simbol al Celui care nu poate fi ofensat (și care nu va tolera să fie ofensat)[b] de nicio ființă creată. Firea Lui este simbolul celei mai înalte puteri. Nicio persoană sau persoane nu pot și nu au voie să-I tulbure lucrarea sau firea. Însă personalitatea omului nu este mai mult decât un simbol al ușoarei superiorități a omului asupra animalelor. Omul ca atare nu are nicio autoritate, nicio autonomie și nicio capacitate de a-și transcende sinele, ci este, în esența sa, o ființă care se pleacă la mila a tot felul de persoane, evenimente și lucruri. Bucuria lui Dumnezeu se datorează existenței și manifestării dreptății și luminii; distrugerii întunericului și a răului. El se bucură fiindcă a adus omenirii lumina și o viață bună; bucuria Lui este una dreaptă, un simbol al existenței tuturor lucrurilor pozitive și, mai mult, un simbol al favorabilității. Mânia lui Dumnezeu se datorează existenței nedreptății care fac rău omenirii Lui; existenței răului și întunericului, a lucrurilor care alungă adevărul, ba mai mult, existenței lucrurilor care se opun la ceea ce este bine și frumos. Mânia Lui este un simbol al faptului că toate lucrurile negative nu mai există și, mai mult, este un simbol al sfințeniei Lui. Tristețea Lui se datorează omenirii, pentru care El nutrește speranțe, dar care a căzut în întuneric, fiindcă lucrarea Lui asupra omului nu se ridică la așteptările Sale și fiindcă omenirea pe care El o iubește nu poate trăi în întregime în lumină. El simte tristețe pentru omenirea inocentă, pentru omul onest, dar ignorant și pentru cel care este bun, dar cu deficiențe în ceea ce privește concepțiile proprii. Tristețea Lui este un simbol al bunătății și milei Lui, un simbol al frumuseții și bunătății. Fericirea Lui, bineînțeles, se naște prin înfrângerea dușmanilor Săi și prin câștigarea bunei credințe a omului. Mai mult, ea apare atunci când toate forțele inamice sunt izgonite și distruse și pentru că omenirii i se dă o viață bună și pașnică. Fericirea lui Dumnezeu nu seamănă cu bucuria omului, ci este sentimentul de a culege roadă bună, un sentiment mai înalt chiar decât bucuria. Fericirea Lui este un simbol al eliberării omenirii de suferință începând din acest moment și un simbol al faptului că omenirea intră într-o lume a luminii. Emoțiile oamenilor, pe de altă parte, se nasc toate de dragul propriilor lor interese, nu în numele dreptății, al luminii sau al frumuseții și cu atât mai puțin de dragul harului dăruit din Cer. Emoțiile omenirii sunt egoiste și aparțin lumii întunericului. Ele nu există de dragul liberului arbitru, cu atât mai puțin de dragul planului lui Dumnezeu, astfel că, despre om și Dumnezeu nu se poate niciodată vorbi împreună. Dumnezeu este mereu suveran și pururi onorabil, în timp ce omul este pururi ignobil, pururi lipsit de valoare. Aceasta pentru că Dumnezeu face pururi sacrificii și Se devotează omenirii; omul, însă, pururi ia și se străduie doar pentru sine. Dumnezeu își dă pururi osteneala pentru supraviețuirea omenirii, însă omul nu contribuie niciodată cu nimic de dragul luminii sau al dreptății. Chiar dacă omul face un efort o perioadă, acesta este atât de slab încât nu poate rezista nici măcar unei singure lovituri, fiindcă efortul omului este întotdeauna pentru el însuși, iar nu pentru alții. Omul este întotdeauna egoist, în timp ce Dumnezeu este pururi altruist. Dumnezeu este sursa a tot ceea ce este just, bun și frumos, pe când omul este cel care urmează și dă dovadă de toată urâțenia și răul. Dumnezeu nu-Și va schimba niciodată esența de neprihănire și frumusețe, însă omul este perfect capabil, în orice moment și în orice situație, să trădeze neprihănirea și să se abată departe de Dumnezeu.

Fiecare propoziție pe care am rostit-o conține în ea firea lui Dumnezeu. Ați face bine să cugetați atent la vorbele Mele, iar ele vă vor fi, cu siguranță, de mare folos. Esența lui Dumnezeu este foarte dificil de pătruns, dar am încredere că voi toți aveți măcar o oarecare idee despre firea lui Dumnezeu. Sper, prin urmare, că Îmi veți arăta și că veți face mai multe dintre acele lucruri care nu aduc ofensă firii lui Dumnezeu. Atunci Eu voi fi liniștit. De exemplu, păstrează-l pe Dumnezeu în inima ta în orice moment. Când acționezi, fă-o conform cuvintelor Lui. Caută-I intențiile în toate lucrurile și abține-te să faci ceea ce arată lipsă de respect și de cinstire față de Dumnezeu. Chiar mai mult să te ferești să nu te preocupi de Dumnezeu, pentru a umple golul din inima ta din viitor. Făcând acest lucru, vei fi adus ofensă firii lui Dumnezeu. Din nou, presupunând că nu faci niciodată, în toată viața ta, remarci blasfematoare sau nu aduci plângeri împotriva lui Dumnezeu și presupunând, din nou, că ești capabil să te achiți bine de tot de ceea ce El ți-a încredințat, precum și să te supui tuturor cuvintelor Lui pe parcursul întregii tale vieți, vei fi evitat să încalci decretele administrative. De exemplu, dacă ai spus vreodată: „De ce nu cred eu că El este Dumnezeu?” „Cred că aceste cuvinte nu sunt nimic mai mult decât o anumită iluminare venită de la Duhul Sfânt,” „În opinia mea, nu tot ce face Dumnezeu este neapărat drept,” „Umanitatea lui Dumnezeu nu este superioară umanității mele,” „Cuvintele lui Dumnezeu sunt pur și simplu imposibil de crezut,” sau alte asemenea remarci critice, te îndemn să-ți mărturisești păcatele și să te căiești mai des de ele. Altfel, nu vei avea niciodată șansa să fii iertat, căci nu ofensezi un om, ci pe Dumnezeu Însuși. Poate crezi că judeci un om, însă Duhul lui Dumnezeu nu este de aceeași părere. Lipsa ta de respect pentru trupul Lui este egală cu lipsa de respect față de El. Așa stând lucrurile, nu ai adus oare ofensă firii lui Dumnezeu? Trebuie să-ți amintești că tot ceea ce face Duhul lui Dumnezeu este pentru a proteja lucrarea Lui în trup și pentru ca această lucrare să fie bine făcută. Dacă neglijezi aceste lucruri, voi spune că ești o persoană care nu va reuși niciodată să creadă în Dumnezeu. Fiindcă ai provocat mânia lui Dumnezeu, El va utiliza, așadar, o pedeapsă potrivită pentru a-ți da o lecție.

A ajunge să cunoști esența lui Dumnezeu nu este puțin lucru. Trebuie să înțelegi firea Lui. Astfel vei ajunge să cunoști, treptat și pe nesimțite, esența lui Dumnezeu. După ce vei pătrunde această cunoaștere, te vei pomeni pășind într-o stare mai înaltă și mai frumoasă. În final, vei ajunge să te rușinezi de sufletul tău hidos, într-atât încât vei crede că nu te poți ascunde nicăieri. În acel moment în comportamentul tău vor exista din ce în ce mai puține lucruri care să ofenseze firea lui Dumnezeu, inima ta se va apropia tot mai mult de cea a lui Dumnezeu și, treptat, în inima ta va crește o iubire pentru El. Acesta este un semn că omenirea intră într-o stare frumoasă. Însă voi încă nu ați atins acea stare. În timp ce forfotiți încoace și încolo, de dragul destinului vostru, cine ar putea fi înclinat să încerce să cunoască esența lui Dumnezeu? Dacă acest lucru va continua, veți încălca fără să vă dați seama decretele administrative, fiindcă veți fi înțeles mult prea puțin din firea lui Dumnezeu. Deci, oare ceea ce faceți voi acum nu pune temelia ofenselor voastre la adresa firii lui Dumnezeu? Faptul că vă cer să înțelegeți firea lui Dumnezeu nu este în dezacord cu lucrarea Mea. Fiindcă, dacă încălcați des decretele administrative, care dintre voi ar putea să scape de pedeapsă? Nu va fi fost lucrarea Mea atunci în întregime în van? Prin urmare, încă vă cer, pe lângă cercetarea propriului vostru comportament, să fiți atenți cu pașii pe care-i veți face. Aceasta ar fi cererea mai înaltă pe care v-o fac și sper ca voi toți să chibzuiți atent asupra ei și să-i acordați considerația voastră cu seriozitate. De va veni o zi când acțiunile voastre vor stârni în Mine o mânie nestăpânită, consecințele vor cădea doar asupra voastră și nu va exista nimeni altcineva care să sufere pedeapsa în locul vostru.

Note de subsol:

a. Textul original este: „este un simbol al faptului de a fi incapabil să fie.”

b. Textul original este: „precum și un simbol al imposibilității de a fi ofensat (și al lipsei de toleranță față de a fi ofensat).”

 

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Cum să Îl cunoașteți pe Dumnezeul de pe pământ

Cum să Îl cunoașteți pe Dumnezeul de pe pământ

Cu toții sunteți bucuroși să primiți răsplăți de la Dumnezeu și să deveniți obiectul favorii lui Dumnezeu în ochii Lui. Aceasta este dorința fiecăruia după ce începe să aibă credință în Dumnezeu, căci omul se străduie din toată inima să ajungă la lucruri mai înalte și nimeni nu este dispus să rămână în urma celorlalți. Aceasta este calea omului. Tocmai din acest motiv, mulți dintre voi încercați constant să intrați în grațiile Dumnezeului din cer, când de fapt, loialitatea și candoarea voastră față de Dumnezeu sunt cu mult mai prejos decât loialitatea și candoarea voastră față de voi înșivă. De ce spun aceasta? Deoarece eu nu recunosc deloc loialitatea voastră față de Dumnezeu și, mai mult, neg existența Dumnezeului care există în inimile voastre. Cu alte cuvinte, Dumnezeul căruia vă închinați, Dumnezeul nedeslușit pe care Îl admirați, nu există deloc. Motivul pentru care pot spune acest lucru atât de categoric este că sunteți prea departe de Dumnezeul adevărat. Motivul pentru care aveți loialitate se datorează prezenței unui idol în inimile voastre, cât despre Mine, Dumnezeul care pare nici mare nici mic în ochii voștri, tot ce faceți voi este că Mă recunoașteți cu cuvintele voastre. Când vorbesc despre distanța voastră mare față de Dumnezeu, mă refer la cât de departe sunteți de Dumnezeul adevărat, în timp ce Dumnezeul nedeslușit pare a vă fi la îndemână. Când spun „nici mare”, are legătură cu faptul că Dumnezeul în care credeți în ziua de azi pare a fi doar un om fără abilități mărețe; un om nu foarte elevat. Iar când spun „nici mic”, aceasta înseamnă că, deși acest om nu poate invoca vântul sau porunci ploii, El poate totuși chema Duhul lui Dumnezeu să facă o lucrare ce zguduie cerurile și pământul, lăsând omul de-a dreptul buimac. Din afară, păreți cu toții foarte ascultători de Hristosul de pe pământ, dar în esență, nici nu aveți credință în El, nici nu-L iubiți. Ce vreau să spun este că cel în care aveți credință cu adevărat este acel Dumnezeu nedeslușit din sentimentele voastre, iar cel pe care Îl iubiți cu adevărat este Dumnezeul după care tânjiți zi și noapte, dar pe care nu L-ați văzut niciodată în persoană. Cât despre acest Hristos, credința voastră este doar parțială, iar dragostea voastră pentru El este zero. Credința înseamnă convingere și încredere; dragostea înseamnă adorare și admirație în inimă, iar ele nu se separă niciodată. Cu toate acestea, credința voastră în Hristosul de azi și dragostea față de El nu se ridică la acest nivel. Când este vorba de credință, cum aveți credință în El? Când este vorba de dragoste, în ce mod Îl iubiți? Pur și simplu nu-I cunoașteți firea, cu atât mai puțin esența Lui, așadar cum aveți credință în El? Unde este realitatea credinței voastre în El? Cum Îl iubiți? Unde este realitatea dragostei voastre pentru El?

Mulți M-ați urmat fără ezitare până în ziua de azi, iar în decursul acestor puțini ani, ați suferit cu toții o epuizare puternică. Eu v-am surprins în detalii caracterul înnăscut și obiceiurile fiecăruia dintre voi și a fost extrem de anevoios să interacționez cu voi. Partea tristă e că, deși Eu am cules multe informații despre voi, voi nu aveți nici cea mai mică înțelegere despre Mine. Nu-i de mirare că oamenii spun că ați fost trași pe sfoară de un om, într-un moment de confuzie. Într-adevăr, nu înțelegeți nimic despre firea Mea și nu pricepeți nici atât ce este în mintea Mea. Acum înțelegerile voastre greșite vizavi de Mine se întețesc, iar credința voastră în Mine rămâne o credință confuză. În loc să spunem că aveți credință în Mine, ar fi mai potrivit să spunem că încercați cu toții să intrați în grațiile Mele și să vă lingușiți pe lângă Mine. Motivele voastre sunt foarte simple – voi urma pe oricine mă poate răsplăti și voi crede în oricine mă poate ajuta să scap de marile nenorociri, fie că acel cineva este Dumnezeu fie că este orice alt Dumnezeu. Nu mă interesează niciunul din aceste lucruri. Sunt mulți astfel de oameni printre voi, iar această stare este una foarte gravă. Dacă, într-o zi, se va da un test care să arate câți dintre voi aveți credință în Hristos deoarece I-ați înțeles esența, atunci Mă tem că niciunul din voi nu se va descurca așa cum Îmi doresc. Prin urmare, n-ar strica ca fiecare dintre voi să ia această întrebare în considerare: dat fiind că Dumnezeul în care aveți credință este extrem de diferit de Mine, care este atunci esența credinței voastre în Dumnezeu? Cu cât credeți mai mult în așa-zisul vostru Dumnezeu, cu atât vă îndepărtați de Mine mai mult. Ce stă, așadar, la baza acestei chestiuni? Sunt sigur că niciunul din voi nu a luat această chestiune în considerare, dar v-a trecut vreodată prin minte gravitatea ei? Ați stat să meditați la consecințele stăruirii în acest tip de credință?

Acum, problemele ce vă stau în față sunt multe și niciunul din voi nu este expert în a găsi soluții. Dacă acest lucru va continua, singurii care vor avea de pierdut sunteți voi înșivă. Eu vă voi ajuta să recunoașteți problemele, dar depinde de voi să găsiți soluțiile.

Îi apreciez foarte mult pe aceia care nu nutresc suspiciuni cu privire la alții și, de asemenea, Îmi plac foarte mult aceia care acceptă adevărul cu dragă inimă; de aceste două tipuri de oameni Eu mă îngrijesc foarte mult, căci în ochii Mei ei sunt oameni sinceri. Dacă ești foarte înșelător, atunci vei avea o inimă precaută și gânduri de suspiciune cu privire la toate lucrurile și toți oamenii. Din această cauză, credința ta în Mine este clădită pe o temelie de suspiciune. Acest tip de credință este unul pe care nu îl voi recunoaște niciodată. Din cauza lipsei credinței autentice, vei ajunge și mai departe de dragostea adevărată. Iar dacă ești capabil să te îndoiești de Dumnezeu și să faci speculații cu privire la El după bunul tău plac, atunci nu încape îndoială că ești cel mai înșelător dintre oameni. Tu faci speculații despre faptul dacă Dumnezeu poate fi asemenea omului: păcătos de neiertat, cu un caracter meschin, lipsit de corectitudine și rațiune, fără simțul dreptății, predispus la tactici răutăcioase, trădătoare și viclene, precum și încântat de rău și de întuneric și așa mai departe. Nu este motivul pentru care omul are astfel de gânduri acela că omul nu-L cunoaște câtuși de puțin pe Dumnezeu? Acest fel de credință este pur și simplu păcat! Mai mult, unii chiar cred că cei care sunt pe placul Meu nu sunt nimeni alții decât lingușitorii și slugarnicii, iar cei cărora le lipsesc aceste abilități nu vor fi bineveniți și își vor pierde locul în casa lui Dumnezeu. Aceasta este întreaga cunoștință pe care ați acumulat-o de-a lungul atâtor ani? Aceasta este ceea ce ați câștigat? Iar cunoștința voastră despre Mine nu se oprește la aceste înțelegeri greșite; chiar mai rea este blasfemia voastră împotriva Duhului lui Dumnezeu și denigrarea Cerului. De aceea spun că acest fel de credință ca a voastră vă va face doar să vă îndepărtați și mai tare de Mine și să vă împotriviți Mie și mai mult. De-a lungul multor ani de lucrare, voi ați văzut multe adevăruri, dar știți ce au auzit urechile Mele? Câți dintre voi sunteți dispuși să acceptați adevărul? Voi credeți cu toții că sunteți dispuși să plătiți prețul pentru adevăr, dar câți ați suferit cu adevărat pentru adevăr? În inimile voastre nu există decât nedreptate, drept urmare, credeți că orice om, indiferent cine ar fi el, este un om înșelător și necinstit. Ba chiar credeți că Dumnezeu întrupat, asemenea unui om obișnuit, n-ar avea o inimă bună sau o dragoste binevoitoare. Mai mult, credeți că un caracter nobil și o natură miloasă și binevoitoare se găsesc numai la Dumnezeul din cer. Și credeți că un asemenea sfânt nu există și că pe pământ domnesc doar întunericul și răul, în timp ce Dumnezeu este ceva în care omul își pune tânjirea după bine și frumos, o imagine de legendă născocită de om. În mințile voastre, Dumnezeul din cer este foarte corect, drept și măreț, vrednic de închinare și admirație, dar acest Dumnezeu de pe pământ este un simplu înlocuitor și un instrument al Dumnezeului din cer. Voi credeți că acest Dumnezeu nu poate fi echivalentul Dumnezeului din cer, nici măcar menționat alături de El. Când vine vorba de măreția și onoarea lui Dumnezeu, ele aparțin slavei Dumnezeului din cer, dar când vine vorba de natura și stricăciunea omului, ele sunt atributele în care Dumnezeul de pe pământ are o parte. Dumnezeul din cer este veșnic elevat, în timp ce Dumnezeul de pe pământ este veșnic neînsemnat, slab și incompetent. Dumnezeul din cer nu este predispus la emoții, doar la dreptate, pe când Dumnezeul de pe pământ are motive egoiste și este lipsit de corectitudine și rațiune. Dumnezeul din cer n-are nici cea mai mică înșelăciune și este mereu credincios, pe când Dumnezeul de pe pământ are mereu o latură necinstită. Dumnezeul din cer iubește omul nespus de mult, pe când Dumnezeul de pe pământ nu se îngrijește suficient de om, ba chiar îl neglijează complet. Această cunoștință eronată și-a făcut loc demult în inimile voastre și se poate perpetua și în viitor. Voi priviți toate faptele lui Hristos din punct de vedere al celor nedrepți și Îi evaluați toată lucrarea, precum și identitatea și esența Sa, din perspectiva celor răi. Ați făcut o greșeală gravă și ați făcut ceva ce nimeni din cei care au venit înaintea voastră nu a mai făcut vreodată. Și anume, voi Îl slujiți doar pe Dumnezeul elevat din cer, cu coroană pe capul Său și nu țineți cont niciodată de Dumnezeul pe care Îl considerați atât de neînsemnat încât pentru voi este invizibil. Nu este acesta păcatul vostru? Nu este acesta un exemplu clasic al ofensei voastre la adresa firii lui Dumnezeu? Voi vă închinați Dumnezeului din cer. Adorați imaginile elevate și îi stimați pe cei renumiți pentru elocvența lor. Primești cu bucurie poruncile Dumnezeului care îți umple mâinile de bogății și tânjești enorm după Dumnezeul care îți poate împlini orice dorință. Singurul Căruia nu I te închini este acest Dumnezeu care nu e elevat; singurul lucru pe care-l urăști este asocierea cu acest Dumnezeu pentru care nimeni nu are o stimă deosebită. Singurul lucru pe care nu ești dispus să-l faci este să-L slujești pe acest Dumnezeu care nu ți-a dat niciun ban vreodată, iar Singurul care nu te poate face să tânjești după El este acest Dumnezeu neatrăgător. Acest fel de Dumnezeu nu te poate ajuta să-ți lărgești orizontul, să simți de parcă ai găsit o comoară, cu atât mai puțin să îndeplinească ce-ți dorești. De ce Îl urmezi atunci? Ai reflectat la asemenea întrebări? Ceea ce faci nu-L ofensează doar pe Hristos; mai important, Îl ofensează pe Dumnezeul din cer. Eu cred că nu acesta este scopul credinței voastre în Dumnezeu!

Voi vă doriți puternic ca Dumnezeu să-Și găsească plăcerea în voi, cu toate acestea sunteți foarte departe de Dumnezeu. Care este problema aici? Voi acceptați doar cuvintele Lui, însă nu și tratarea și curățirea Lui; nu sunteți capabili nici atât să-I acceptați toate orânduirile, să aveți credință totală în El. Care este atunci problema? La o analiză finală, credința voastră este o coajă goală de ou din care nu va ieși niciodată un pui. Căci credința voastră nu v-a adus adevărul, nici nu v-a obținut viață, ci v-a adus în schimb, un sentiment iluzoriu de susținere și speranță. Scopul vostru pentru care credeți în Dumnezeu este mai degrabă de dragul acestei speranțe și a sentimentului de susținere decât de dragul adevărului și al vieții. Așadar, Eu vă spun că demersul credinței voastre în Dumnezeu nu este altul decât încercarea de a intra în grațiile lui Dumnezeu prin servilism și nerușinare, iar aceasta nu poate fi considerată sub nicio formă credință adevărată. Cum poate ieși un pui dintr-o astfel de credință? Cu alte cuvinte, ce rod poate da acest fel de credință? Scopul credinței voastre în Dumnezeu este de a vă folosi de Dumnezeu pentru a vă împlini obiectivele. Nu este aceasta încă o certitudine a ofensei voastre la adresa firii lui Dumnezeu? Voi credeți în existența Dumnezeului din cer însă o negați pe cea a Dumnezeului de pe pământ. Oricum, Eu nu sunt de acord cu perspectiva voastră. Îi laud doar pe aceia care-și mențin picioarele pe pământ și Îl slujesc pe Dumnezeul de pe pământ, dar niciodată pe aceia care nu Îl recunosc vreodată pe Hristosul de pe pământ. Indiferent cât de loiali sunt acești oameni Dumnezeului din cer, până la urmă nu vor scăpa de mâna Mea care pedepsește pe cei răi. Acești oameni sunt cei răi; ei sunt cei răi care se opun lui Dumnezeu și nu au ascultat niciodată de Hristos cu dragă inimă. Bineînțeles, numărul lor îi cuprinde pe toți aceia care nu Îl cunosc și, mai mult, nu Îl recunosc pe Hristos. Crezi tu că te poți comporta cum vrei față de Hristos, atâta timp cât ești loial Dumnezeului din cer? Greșit! Când Îl ignori pe Hristos, Îl ignori și pe Dumnezeul din cer. Indiferent cât de loial ești Dumnezeului din cer, sunt doar vorbe goale și prefăcătorie, căci Dumnezeul de pe pământ nu doar că ajută omul să primească adevărul și o cunoștință mai profundă, ci are un rol și mai important în condamnarea omului și adunarea ulterioară a faptelor în vederea pedepsirii celor răi. Ai înțeles urmările benefice dar și cele dăunătoare de aici? Le-ai experimentat? Îmi doresc ca voi să înțelegeți în curând acest adevăr: pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu trebuie să-L cunoașteți nu doar pe Dumnezeul din cer ci, chiar mai important, pe Dumnezeul de pe pământ. Nu îți încurca prioritățile și nu permite lucrurilor din plan secundar să le înlocuiască pe cele din prim-plan. Doar în acest mod poți clădi cu adevărat o relație bună cu Dumnezeu, te poți apropia de Dumnezeu și îți poți apropia inima mai mult de El. Dacă ai fost de credință timp de mulți ani și te-ai asociat demult cu Mine, dar cu toate acestea ești distant față de Mine, atunci Eu spun că trebuie să fie faptul că tu ofensezi des firea lui Dumnezeu, iar sfârșitul tău va fi foarte greu de apreciat. Dacă acești mulți ani de asociere cu Mine nu doar că nu au reușit să te schimbe într-o persoană care are umanitate și adevărul, ci dimpotrivă, au insuflat căile rele în natura ta, iar tu nu doar că ai o grandomanie de două ori mai mare decât înainte, ci au crescut și înțelegerile tale greșite vizavi de Mine, așa încât ai ajuns să mă vezi drept micul tău camarad, atunci îți zic că boala de care suferi nu mai e una superficială ci ți-a pătruns până în măduva oaselor. Tot ce-ți rămâne de făcut este să-ți aștepți pregătirile de înmormântare. Nu va trebui atunci să mă implori să fiu Dumnezeul tău, căci ai comis un păcat vrednic de moarte, un păcat de neiertat. Chiar dacă aș putea avea milă de tine, Dumnezeul din cer va insista să-ți ia viața, căci ofensa ta la adresa firii lui Dumnezeu nu 0este o problemă obișnuită, ci una foarte serioasă. Când vine vremea, nu Mă învinovăți pe Mine că nu te-am înștiințat dinainte. Totul se rezumă la aceasta: când te asociezi cu Hristosul – Dumnezeul de pe pământ – ca și cu un om obișnuit, adică atunci când crezi că acest Dumnezeu nu este altceva decât un om, acela este momentul în care vei pieri. Aceasta este singura mea admonestare pentru voi toți.

 

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Cuvântului lui Dumnezeu „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” (Fragment 1)

 Cuvântului lui Dumnezeu „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” (Fragment 1)

Dumnezeu Atotputernic spune: „Lucrarea judecății lui Dumnezeu este însăși lucrarea Sa, astfel că trebuie săvârșită, evident, de către Dumnezeu Însuși; nu poate fi săvârșită de om în locul Său. Deoarece judecata înseamnă cucerirea rasei umane prin adevăr, este de necontestat că Dumnezeu tot apare ca imagine întrupată pentru a săvârși această lucrare printre oameni. Aceasta înseamnă că, în zilele de pe urmă, Hristos va folosi adevărul pentru a-i învăța pe oamenii din întreaga lume și le va face cunoscute toate adevărurile. Aceasta este lucrarea judecății lui Dumnezeu. Mulți au un sentiment neplăcut cu privire la a doua întrupare a lui Dumnezeu, deoarece oamenilor le este greu să creadă că Dumnezeu se va întrupa pentru a săvârși lucrarea judecății. Cu toate acestea, trebuie să spun că, de cele mai multe ori, lucrarea lui Dumnezeu depășește cu mult așteptările omului și este greu pentru mințile oamenilor să o accepte. Căci oamenii sunt doar niște viermi pe pământ, în timp ce Dumnezeu este Cel suprem, care umple universul; mintea omului este asemenea unei gropi cu apă murdară care dă naștere doar viermilor, în timp ce fiecare etapă a lucrării îndrumate de gândurile lui Dumnezeu este distilarea înțelepciunii lui Dumnezeu. Oamenii își doresc în permanență să rivalizeze cu Dumnezeu, iar eu spun că este de la sine înțeles cine va suferi pierderi în cele din urmă. Vă îndemn pe toți să nu vă considerați mai importanți decât aurul. Dacă alții pot accepta judecata lui Dumnezeu, atunci voi de ce nu puteți? Cu ce sunteți mai presus decât alții? Dacă alții pot să-și plece capul în fața adevărului, de ce nu puteți și voi să faceți la fel? Lucrarea lui Dumnezeu are un avânt de neoprit. El nu va repeta lucrarea judecății de dragul «meritelor» tale, iar tu te vei umple de regrete fără margini, deoarece ai lăsat o oportunitate atât de bună să-ți scape. Dacă nu crezi cuvintele Mele, atunci așteaptă acel tron alb măreț din cer să săvârșească judecata asupra ta! Trebuie să știi că toți fiii lui Israel L-au respins și L-au negat pe Isus și, totuși, mântuirea omenirii de către Isus s-a răspândit până la capătul universului. Nu este aceasta o realitate pe care Dumnezeu a săvârșit-o cu mult timp în urmă? Dacă încă mai aștepți ca Isus să te ducă la ceruri, atunci Eu îți spun că ești o bucată îndărătnică de ramură uscată. Isus nu îi va recunoaște pe credincioșii falși ca tine, care nu sunt loiali adevărului și caută doar binecuvântări. Din contră, Lui nu Îi va fi milă să te arunce în iazul de foc pentru a arde zeci de mii de ani.”

Fulgerul de la Răsărit, Biserica lui Dumnezeu Atotputernic a fost creată datorită arătării și lucrării lui Dumnezeu Atotputernic, q-a doua venire a Domnului Isus, Hristosul zilelor de pe urmă. Aceasta este alcătuită din toți cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă și care sunt cuceriți și mântuiți de cuvintele Lui. Biserica a fost întemeiată personal, în întregime de Dumnezeu Atotputernic și este condusă de El, ca Păstor. Cu siguranță aceasta nu a fost creată de o persoană. Hristos este adevărul, calea și viața. Oile lui Dumnezeu aud glasul Lui . Atâta timp cât citiți cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, veți vedea că Dumnezeu S-a arătat.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

O problemă foarte serioasă: Trădarea (1)

O problemă foarte serioasă: Trădarea (1)

Lucrarea Mea este pe cale să fie completă. Anii mulţi petrecuți împreună s-au transformat în amintiri insuportabile ale trecutului. Am continuat să repet cuvintele Mele și nu am încetat să progresez în noua Mea lucrare. Desigur, sfatul Meu este o componentă necesară pentrufiecare lucrare pe care o fac. Fără sfatul Meu, vă veți rătăci cu toții și veți fi chiar și mai mult în pierdere. Lucrarea Mea este acum pe cale să se termine și să se încheie; încă mai vreau să lucrez dându-vă povață, şi anume să vă ofer câteva sfaturi pe care să le ascultați. Sper doar că nu veți irosi eforturile Mele minuțioase și, în plus, că puteți înțelege toată grija și gândirea pe care le-am cheltuit, considerându-Mi cuvintele drept temelie a modului în care să vă comportați ca ființe umane. Fie că sunt cuvinte pe care sunteți dispuși să le ascultați sau nu, fie că sunt cuvinte pe care vă bucuraţi să le acceptaţi sau pe care le acceptați într-un mod neplăcut, voi trebuie să le luați în serios. În caz contrar, dispozițiile și comportamentele voastre delăsătoare și nepăsătoare Mă vor supăra cu adevărat și, mai mult, Mă vor dezgusta chiar mai mult. Am foarte mari speranţe că voi toți puteţi să-Mi citiţi Cuvintele iarăși și iarăși – de mii de ori – și chiar să le știți pe dinafară. Doar în felul acesta puteți să nu-Mi înșelați așteptările pe care le am de la voi. Cu toate acestea, niciunul dintre voi nu trăiește așa acum. Dimpotrivă, voi toți sunteți scufundați într-o viață desfrânată în care mâncaţi şi beţi pe săturate, și niciunii dintre voi nu folosesc cuvintele Mele pentru a-și îmbogăți inimile și sufletele. Acesta este motivul pentru care am ajuns la concluzia că adevărata față a omenirii este una care Mă va trăda întotdeauna și că nimeni nu poate să fie absolut credincios cuvintelor Mele.

„Omul a fost atât de corupt de Satana, încât nu mai are înfățișarea omului”. Această sintagmă a devenit oarecum de recunoscut acum de marea majoritate a oamenilor. Se spune aşa deoarece „recunoașterea” este aici doar una superficială, spre deosebire de adevărata cunoaștere. Deoarece niciunul dintre voi nu poate să se evalueze cu exactitate sau să se analizeze pe deplin, credeți întotdeauna pe jumătate, vă îndoiți pe jumătate de Cuvintele Mele. Dar, de data aceasta, folosesc fapte pentru a explica o problemă mult mai serioasă pe care o aveți, și anume trădarea. Toți cunoaşteţi cuvântul „trădareˮ deoarece majoritatea oamenilor au făcut ceva pentru a-i trăda pe alții mai înainte, ca de exemplu soţul care îşi trădează soţia, soţia care îşi trădează soţul, fiul care îşi trădează tatăl, fiica ce îşi trădează mama, sclavul care îşi trădează stăpânul, prietenii care se trădează unii pe alţii, rudele care se trădează unele pe altele, vânzătorii care îi trădează pe cumpărători şi aşa mai departe. Toate aceste exemple conțin esența trădării. Pe scurt, trădarea este o formă de comportament în care cineva nu respectă o promisiune, încalcă principiile morale sau contravine eticii umane și care demonstrează o pierdere a umanității. Ca ființe umane, indiferent dacă vă amintiți că ați făcut vreodată ceva pentru a trăda pe altul sau dacă ați trădat deja pe alții de mai multe ori, în general vorbind, dacă voi v-aţi născut în această lume, atunci ați făcut ceva ce trădează adevărul. Dacă ești capabil să-ți trădezi părinții sau prietenii, atunci ești capabil să-i trădezi pe alții și, în plus, eşti capabil să Mă trădezi pe Mine și să faci lucruri pe care le disprețuiesc. Cu alte cuvinte, trădarea nu este doar o formă de comportament imoral în aparenţă, ci este ceva care contravine adevărului. Acest lucru este tocmai sursa rezistenței și neascultării omenirii față de Mine. De aceea l-am rezumat în următoarea afirmație: Trădarea este natura omului. Această natură este dușmanul natural al fiecărei persoane care este compatibilă cu Mine.

Comportamentul care nu poate să Mă asculte în mod absolut este trădare. Comportamentul care nu Îmi poate fi loial Mie este trădare. Să mă înşeli şi să apelezi la minciuni pentru a Mă înșela este trădare. Să fii plin de noțiuni și să le răspândeşti peste tot este trădare. Neprotejarea mărturiilor și a intereselor Mele este trădare. Zâmbetul fals când cineva M-a lăsat în inima lui este trădare. Aceste comportamente sunt toate lucruri de care sunteți întotdeauna capabili și, de asemenea, sunt obișnuite printre voi. S-ar putea ca niciunul dintre voi să nu creadă că este o problemă, dar asta nu e ceea ce cred Eu. Nu pot să tratez trădarea Mea ca pe un fleac și, în plus, nu pot să o ignor. Eu lucrez acum printre voi, dar voi sunteți la fel. Dacă într-o zi nu va fi nimeni căruia să îi pese și care să vegheze asupra voastră, nu veți deveni toți regi ai dealului[a]? Până atunci, cine va curăța mizeria după voi când veţi cauza o catastrofă uriașă? S-ar putea să credeți că unele acte de trădare sunt doar un lucru ocazional, și nu un comportament persistent și că nu ar trebui să fie discutate într-o manieră atât de serioasă, ceea ce vă face să vă pătați reputația. Dacă într-adevăr credeți asta, atunci sunteți lipsiți de sensibilitate. Cu cât cineva gândește mai mult în acest fel, cu atât mai mult este un specimen și un arhetip de rebeliune. Natura oamenilor este viața lor, este un principiu pe care se bazează pentru a supraviețui și ei sunt incapabili să o schimbe. La fel ca natura trădării – b dacă poți face ceva pentru a trăda o rudă sau un prieten, e o dovadă că acest lucru face parte din viața ta și din natura cu care te-ai născut. Acesta este un lucru pe care nimeni nu-l poate nega. De exemplu, dacă unora le place să fure lucrurile altora, atunci această „plăcere de a fura” este o parte a vieții lor. Doar că uneori fură, iar alteori nu. Indiferent dacă fură sau nu, nu pot dovedi că furtul lor este doar un tip de comportament. Mai degrabă, dovedește că furtul face parte din viața lor, adică din natura lor. Unii oameni vor întreba: dacă aceasta este natura lor, atunci de ce uneori văd lucruri frumoase, dar nu le fură? Răspunsul este foarte simplu. Există multe motive pentru care ei nu fură, cum ar fi că obiectul este prea mare pentru a-l înşfăca de sub ochii vigilenți sau nu au timp suficient pentru a acționa sau obiectul este prea scump, păzit prea bine, nu sunt interesați în mod deosebit de un lucru atât de frumos sau nu s-au gândit încă la o utilizare pentru acesta și așa mai departe. Toate aceste motive sunt posibile. Dar, indiferent dacă ei fură sau nu, aceasta nu poate dovedi că acest gând scapără doar pentru o clipă în sinea lor. Dimpotrivă, aceasta este o parte a naturii lor care este greu de reînnoit. O astfel de persoană nu se mulțumește să fure numai o singură dată, ci gândurile de a pretinde că lucrurile altora îi aparţin se activează atunci când întâlnește ceva frumos sau o situație potrivită. Acesta este motivul pentru care spun că acest gând nu este nutrit din când în când, ci vine din propria natură a persoanei.

Oricine îşi poate folosi propriile cuvinte și faptele pentru a-și prezenta adevărata față. Această față adevărată este, desigur, natura lor. Dacă ești o persoană care vorbește într-o manieră foarte ocolitoare, atunci ai o natură strâmbă. Dacă natura ta este foarte vicleană, atunci modul în care faci lucrurile este foarte alunecos și șiret, și este foarte ușor ca oamenii să fie păcăliți de tine. Dacă natura ta este foarte sinistră, cuvintele tale ar putea fi plăcute auzului, dar faptele tale nu pot să-ți acopere mijloacele sinistre. Dacă natura ta este foarte leneșă, atunci tot ceea ce spui are ca scop evitarea vinei şi a responsabilităţii pentru lenea şi superficialitatea ta și faptele tale vor fi foarte lente și de mântuială și foarte bune pentru a acoperi adevărul. Dacă natura ta este foarte empatică, atunci cuvintele tale vor fi chibzuite și faptele tale se vor conforma, de asemenea, foarte mult adevărului. Dacă natura ta este foarte loială, atunci cuvintele tale trebuie să fie sincere și modul în care faci lucrurile trebuie să fie plin de bun-simț, fără ca stăpânul tău să aibă multe motive să se îndoiască de tine. Dacă natura ta este foarte desfrânată ori avară, atunci inima ta va fi adesea plină de astfel de sentimente și vei face involuntar unele lucruri deviante și imorale, pe care oamenii le vor uita cu greu şi care, în plus, îi vor dezgusta. Așa cum am spus, dacă ai o natură de trădător, atunci cu greu poți scăpa de ea. Nu lăsaţi în baza norocului faptul că nu aveți o natură trădătoare doar pentru că nu ați nedreptățit pe nimeni. Dacă asta crezi, atunci ești prea revoltător. Cuvintele pe care le-am spus de fiecare dată sunt adresate tuturor oamenilor, nu doar unei singure persoane sau unui tip de persoană. Doar pentru că nu M-ai trădat într-o anumită privință, nu dovedește că nu Mă poți trăda. Unii oameni își pierd încrederea în căutarea adevărului când întâmpină greutăţi în căsătorie. Unii oameni își abandonează obligația de a fi loiali față de Mine în timpul unei dezbinări în familie. Unii oameni Mă abandonează de dragul unui moment de bucurie și stimulare. Unii oameni ar prefera să cadă într-o râpă întunecată decât să trăiască în lumină și să câștige încântarea lucrării Duhului Sfânt. Unii oameni ignoră sfatul prietenilor de dragul de a-şi satisface dorinţa bogăție și nici măcar acum nu își pot recunoaște greșelile și nu pot să se îndrepte. Unii oameni trăiesc doar temporar sub numele Meu pentru a primi protecția Mea, în timp ce alții sunt devotaţi numai un pic pentru că se agață de viață și se tem de moarte. Nu sunt acestea și alte fapte imorale și, mai mult, nedemne, doar comportamente prin care oamenii M-au trădat de multă vreme în adâncul inimii lor? Desigur, știu că trădarea oamenilor nu a fost planificată în avans, dar este o revelare firească a naturii lor. Nimeni nu vrea să Mă trădeze și, în plus, nimeni nu este fericit pentru că a făcut ceva ca să Mă trădeze. Dimpotrivă, ei tremură de teamă, nu-i aşa? Așadar, vă gândiți voi la cum puteți răscumpăra aceste trădări și la cum puteți schimba situația actuală?

Note de subsol:

a. O zicală chinezească a cărei semnificație literală este „bandiți care ocupă munții și se declară împărați”.

 

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic