Segment 3 - Pentru a studia întoarcerea Domnului trebuie să ascultăm glasul lui Dumnezeu

„De la tron curge apa vieții” Segment 3 - Pentru a studia întoarcerea Domnului trebuie să ascultăm glasul lui Dumnezeu

În fond, toate profețiile menționate în Biblie legate de întoarcerea Domnului s-au adeverit deja. Cei mai mulți au simțit că Domnul S-a întors deja, deci cum să cercetăm asta ca să ne asigurăm dacă Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus care S-a întors sau nu? Să judecăm singuri bazat pe profețiile Bibliei sau să cercetăm direct cuvântul și lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic? Cum să nu ratăm această șansă extrem de rară și de mare și să salutăm întoarcerea Domnului nostru? Dumnezeu Atotputernic zice: „Ceea ce trebuie să faci este să accepți, fără a mai fi nevoie de o fundamentare suplimentară din Biblie, orice lucrare atâta timp cât este cea a Duhului Sfânt, pentru că tu crezi în Dumnezeu ca să-L urmezi pe Dumnezeu, nu să Îl investighezi. Nu ar trebui să cauți alte dovezi despre Mine pentru a arăta că Eu sunt Dumnezeul tău. Mai degrabă, ar trebui să stabilești dacă sunt de folos pentru tine; aceasta este cheia” (Cuvântul Se arată în trup).

Profețiile din Biblie au devenit realitate. Acest articol te va duce să înveți cum să fi fecioarele înțelepte ce întâmpină pe Domnul și participă cu El la ospăț în ultimele zile ! 🔗

Urgia este asupra noastră: care este voia lui Dumnezeu?

„Noul coronavirus” – cuvinte care sădesc frică în inimile oamenilor – a apărut inițial în Wuhan, China, iar de acolo s-a răspândit pe tot globul. Mor oameni pe capete în întreaga lume și mulți alții se află într-o continuă stare de panică, simțind că marile dezastre sunt asupra noastră. Nimeni nu știe cât va dura această pandemie sau câte vieți va mai revendica. Totuși, cei care cred în Dumnezeu știu, în adâncul inimii, că toate lucrurile se întâmplă cu permisiunea lui Dumnezeu și că absolut nimic nu poate avea loc fără aceasta. Așadar, care este voia lui Dumnezeu când permite acestei urgii să se abată asupra noastră?

Priviți înapoi în istorie și căutați voia lui Dumnezeu

În Vechiul Testament e consemnat că oamenii din Sodoma erau răi, promiscui și corupți și că orașul era însetat de vărsare de sânge și măcel, până într-acolo încât cei de acolo voiau să ucidă chiar și îngeri. Nici nu le-a trecut vreodată prin minte să se căiască, așa că Dumnezeu a făcut să plouă foc din cer asupra lor și i-a distrus pe toți. Cu toate acestea, cei care cunosc bine Biblia știu că, înainte ca Dumnezeu să aducă nenorocirea asupra orașului, Avraam L-a implorat în numele Sodomei. Iată un fragment al acestei consemnări din Biblie: „Și Iahve Dumezeu a spus: Dacă voi găsi cincizeci de drepți în oraș, atunci voi cruța întregul loc de dragul lor. […] Avraam a zis: […] Poate vor fi găsiți zece acolo. Iar Dumnezeu i-a răspuns: De dragul celor zece, nu o voi distruge” (Geneza 18:26-32). Aceste versete nu ne dezvăluie doar firea dreaptă a lui Dumnezeu ci, mai mult decât atât, ne fac să vedem marea Sa milă și îngăduință. Dacă s-ar fi putut găsi cincizeci de oameni drepți acolo, Dumnezeu ar fi cruțat Sodoma și la fel ar fi făcut și dacă ar fi fost doar zece oameni drepți. În ciuda faptului că oamenii erau atât de profund corupți și răi, Dumnezeu tot a sperat că se vor pocăi. Este un lucru dureros că nu s-au putut găsi nici măcar zece oameni drepți într-un oraș atât de mare, așa că, în cele din urmă, Dumnezeu nu a avut de ales decât să îl distrugă.

Oamenii care trăiesc acum în această lume, plină de ispite, sunt chiar mai răi decât cei care au trăit în Sodoma cu mulți ani în urmă. Oamenii de astăzi au fost corupți de Satana până la o asemenea extremă: ei adoră maleficul și iubesc nedreptatea; pământul este scăldat în violență și adulter și putem vedea baruri de karaoke, saloane de masaj pentru picioare, hoteluri și cluburi de dans peste tot de-a lungul străzilor principale și aleilor înguste. Astfel de locuri sunt pline de rău și promiscuitate. Cu toții trăiesc ca să mănânce, să bea, să se distreze și să se răsfețe cu plăceri fizice, depravați până la extrem. Nu există iubire de semeni, ci toată lumea păcălește, se luptă și concurează unii cu ceilalți pentru statut, faimă și avere; înșală și complotează unii împotriva altora și se ajunge chiar și la bătăi pentru bani și profit. Întreaga omenire trăiește sub stăpânirea Satanei și nimeni nu iubește lucrurile pozitive, nu tânjește după lumină și nu iese în față să accepte harul mântuirii lui Dumnezeu. Până și credincioșii trăiesc într-un cerc al păcătuirii și mărturisirii, complet incapabili să rămână fideli învățăturilor Domnului. Ei merg atât de departe încât să urmeze tendințele lumești și să caute plăcerile trupului. Chiar și atunci când realizează că trăiesc în păcat, tot nu se pot elibera din robia acestuia – inimile lor s-au rătăcit prea departe de Dumnezeu. Fiind coruptă la extrem, nu a atins întreaga omenire de mult timp punctul în care ar fi trebuit să fie distrusă?

Dumnezeu speră că oamenii se pot căi

Dezastrele apar unul după altul, iar voia lui Dumnezeu este ca noi să ne căim în fața Lui. El dorește ca toată lumea să se căiască și ca nimeni să nu piară. Acum două mii de ani, Domnul Isus a spus: „Pocăiți-vă, pentru că Împărăția Cerurilor este aproape!” (Matei 4:17). În acest moment, unii dintre voi ar putea spune: „Necredincioșii nu cred în Dumnezeu și nu se pot pocăi. Totuși, după dobândirea credinței în Domnul, plângem adesea amarnic în fața Lui atunci când ne rugăm. Ne recunoaștem păcatele din trecut și nu vom mai face vreodată ceva rău. Putem să fim toleranți și răbdători cu ceilalți. Putem face acte de caritate și donații, să-i ajutăm pe alții și chiar să ne petrecem tot timpul trudind și lucrând pentru Domnul și nu-L vom trăda nici dacă am fi arestați și încarcerați. Oare nu este aceasta căință adevărată? Dacă practicăm cu statornicie în această direcție, atunci Domnul ne va proteja și va avea grijă să nu fim măturați de dezastre.” Dar este într-adevăr cazul? Domnul Isus a spus odată: „Oricine săvârșește păcatul este sclav al păcatului. Și sclavul nu rămâne veșnic în casă, însă fiul rămâne veșnic” (Ioan 8:34-35). După ce dobândim credință în Domnul, putem să fim umili și răbdători, putem să îi ajutăm pe alții și să facem sacrificii, să ne jertfim, să predicăm Evanghelia, să fim martori pentru Domnul și avem un comportament exterior bun. Cu toate acestea, ceea ce nu putem nega este că firile corupte care zac în noi, precum aroganța, îngâmfarea, mijloacele necinstite, înșelăciunea, egoismul și dezonoarea nu au fost curățite și încă mai suntem capabili să păcătuim mereu. De exemplu, știm foarte bine că Domnul ne cere să fim onești, dar, sub influența naturii noastre egoiste, josnice, imediat ce apare ceva care ne încalcă interesele personale, nu ne putem abține să nu mințim și să nu recurgem la înșelăciune; controlați de natura noastră arogantă, încrezută, îi punem mereu pe alții să facă orice zicem noi, iar atunci când refuză, ne înfuriem și îi dojenim; și atunci când avem de-a face cu dezastre și încercări, ne plângem și Îl învinuim pe Domnul. Acestea sunt doar câteva exemple. Păcatele noastre sunt precum buruienile: cresc imediat la loc după ce au fost secerate. Deși plângem amarnic în fiecare zi atunci când ne rugăm și ne mărturisim păcatele, tot nu ne schimbăm. Poate aceasta să fie adevărata pocăință? Cine ar putea garanta că Dumnezeu ar proteja o asemenea persoană în plin dezastru? Adevărata pocăință are loc atunci când firile satanice, corupte ale cuiva sunt curățite și schimbate în întregime, când nu mai face rău, nu mai păcătuiește și nu se mai împotrivește lui Dumnezeu. Este atunci când se poate supune cu adevărat și se poate închina lui Dumnezeu. Doar astfel de oameni merită să moștenească promisiunile și binecuvântările lui Dumnezeu și să intre în Împărăția cerurilor. Exact așa cum scrie în Biblie: „Fiți sfinți, după cum Eu sunt sfânt” (Leviticul 11:45), „Ferice de cei ce-și spală hainele, ca să aibă dreptul la pomul vieții și să poată intra pe porți în cetate!” (Apocalipsa 22:14).

Cum să atingem adevărata pocăință și să dobândim protecția lui Dumnezeu

Așadar, cum putem obține adevărata pocăință? Domnul Isus a spus odată: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13). „Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu” (1 Petru 4:17) „Sfinţeşte-i prin adevăr! Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17). Domnul a profețit că Se va întoarce în zilele de pe urmă, că va emite adevăruri mai mărețe și mai înălțătoare decât în Epoca Harului și că va înfăptui o etapă a lucrării pentru a judeca și curăți omul. Asta pentru ca noi să putem fi eliberați din legăturile păcatului o dată pentru totdeauna, să fim curățiți și transformați. Întrucât lucrarea înfăptuită de Domnul Isus în Epoca Harului a fost lucrarea de răscumpărare, oamenilor li s-ar fi putut ierta păcatele dacă ar fi crezut în El. Totuși, oamenii nu au fost curățiți de natura lor păcătoasă. Doar acceptând lucrarea de judecată din zilele de pe urmă a Domnului, având firea noastră coruptă curățită și schimbată și fără să mai facem vreodată rău, să mai comitem păcate sau să ne împotrivim lui Dumnezeu, se poate spune că ne-am pocăit cu adevărat. Numai atunci vom intra sub protecția lui Dumnezeu și vom supraviețui dezastrelor.

Domnul Isus S-a întors deja. El este Dumnezeu Atotputernic întrupat. Dumnezeu Atotputernic, Hristos din zilele de pe urmă, înfăptuiește lucrarea judecății începând cu casa lui Dumnezeu, pe temelia lucrării de răscumpărare a Domnului Isus. Dumnezeu Atotputernic spune: „În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri […]. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El” („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” din Cuvântul se arată în trup).

Pentru a ne salva de lanțurile firii noastre satanice, Dumnezeu Atotputernic exprimă toate adevărurile care ne pot curăți și mântui pe deplin. El dezvăluie tainele lucrării de gestionare de șase mii de ani a lui Dumnezeu; El dezvăluie sursa răului din lume, precum și esența și adevărul corupției omenirii de către Satana. Experimentând judecata cuvintelor lui Dumnezeu, vedem cât de profund corupți suntem de Satana. Aroganța, îngâmfarea, egoismul, dezonoarea, mijloacele necinstite, înșelăciunea, lăcomia, răutatea: nimic din ceea ce trăim nu se aseamănă cu umanitatea, stârnind dezgustul și ura lui Dumnezeu. În același timp, ajungem să cunoaștem firea dreaptă a lui Dumnezeu, care nu tolerează nicio ofensă. Recunoaștem că trăim mereu pe baza firii noastre satanice corupte și că, dacă nu practicăm adevărul, atunci Dumnezeu cu siguranță ne va detesta și ne va respinge. Numai atunci ne prosternăm în fața lui Dumnezeu și ne căim. Ne urâm păcatele și ne dorim să trăim după cuvintele lui Dumnezeu. Lepădându-ne de trupul nostru în mod repetat și practicând adevărul, firile noastre corupte se curățesc și se schimbă treptat. Nu ne mai răzvrătim contra lui Dumnezeu, nu ne mai împotrivim Lui și începem să ne supunem cu adevărat și să-L venerăm. Doar asemenea oameni se căiesc cu adevărat, vor fi protejați de Dumnezeu și vor supraviețui dezastrelor.

Dumnezeu Atotputernic S-a arătat și Și-a început lucrarea acum 30 de ani. Lucrarea Evangheliei s-a răspândit în lung și-n lat la fiecare națiune de pe pământ, iar milioanele de cuvinte exprimate de Dumnezeu Atotputernic au fost de mult publicate pe internet. Aceste cuvinte au fost traduse în peste 20 de limbi; ele sunt mărturie și sunt disponibile public pentru întreaga omenire. În această epocă, cea mai întunecată și rea, adevărurile exprimate de Hristos din zilele de pe urmă apar precum lumina veritabilă, precum fulgerul, care strălucește de la est la vest. Ele sunt mărturie pentru întreaga omenire: Dumnezeu S-a arătat și Domnul Isus S-a întors. El exprimă adevărul pentru a curăți și mântui omul, iar singura cale pentru ca el să obțină mântuirea deplină este să Îl accepte pe Dumnezeu Atotputernic. În orice caz, omenirea a fost profund coruptă de Satana. Nimeni nu iubește adevărul. Tot ceea ce fac oamenii este să râvnească la plăcerile păcatului. Nu sunt dispuși să cerceteze lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic sau să-I accepte judecata și mustrarea în zilele de pe urmă. În schimb, oamenii au noțiuni despre lucrarea lui Dumnezeu adânc înrădăcinate și unii chiar se împotrivesc fățiș lui Dumnezeu și Îi condamnă lucrarea din zilele de pe urmă. Toată lumea trăiește în păcat fără niciun gând de pocăință. Așadar, puțini ard de dorință pentru adevăr sau tânjesc după lumină. Dezastrele pe care le vedem astăzi sunt ultima atenționare din partea lui Dumnezeu, avertismentul Său final pentru omenire. Mai mult decât atât, ele sunt mântuirea lui Dumnezeu. Doar venind înaintea lui Dumnezeu pentru a ne pocăi putem dobândi protecția Lui împotriva dezastrelor.

Luați aminte la admonestările lui Dumnezeu

Dumnezeu Atotputernic spune: „Toate dezastrele se vor abate unul după altul; toate națiunile și toate locurile vor trăi dezastre – ciuma, foametea, potopul, seceta și cutremurele sunt peste tot. Aceste dezastre nu se petrec doar într-un loc sau două, nici nu se vor termina într-o zi sau două, ci, în schimb, se vor extinde pe o arie din ce în ce mai mare, iar dezastrele se vor agrava din ce în ce mai mult. În acest timp, tot felul de insecte aducătoare de năpaste vor apărea unele după altele, iar fenomenul canibalismului va apărea în toate locurile. Aceasta este judecata Mea pentru toate națiunile și popoarele” („Capitolul 56” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup). „Dacă omenirea își dorește să aibă un destin bun, dacă o țară își dorește să aibă un destin bun, atunci omul trebuie să se plece în fața lui Dumnezeu în închinare, să se căiască și să mărturisească înaintea lui Dumnezeu, altfel, destinul și destinația omului vor sfârși inevitabil într-o catastrofă” („Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri” din Cuvântul Se arată în trup). „Lucrarea Mea finală nu este numai de dragul pedepsirii omului, ci și de dragul pregătirii destinației omului. Mai mult, este de dragul primirii de mulțumiri de la toți pentru tot ce am făcut. Vreau ca fiecare om să vadă că tot ceea ce am făcut este drept și că tot ceea ce am făcut este o expresie a firii Mele; nu fapta omului, cel mai puțin din toată natura, este cea care a dat naștere omenirii. Dimpotrivă, Eu sunt cel care hrănește fiecare ființă vie în creație. Fără existența Mea, omenirea poate doar să piară și să sufere o serie de calamități. Nimeni nu va mai vedea vreodată soarele și luna frumoasă sau lumea verde; omenirea se va confrunta numai cu noaptea geroasă și cu valea inexorabilă a umbrei morții. Eu sunt singura mântuire a omenirii. Eu sunt singura speranță a omenirii și, Mai mult, Eu sunt Cel pe care se bazează existența întregii omeniri. Fără Mine, omenirea va înceta complet. Fără Mine, omenirea va îndura catastrofe și va fi călcată în picioare de tot felul de fantome, chiar dacă nimeni nu ține seama de Mine. Am făcut o lucrare care nu poate fi făcută de nimeni altcineva, singura Mea speranță este ca omul să Mă poată răsplăti cu câteva fapte bune” („Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta” din Cuvântul Se arată în trup).

Dezastrele devin tot mai grave peste tot în lume, răspândindu-se pe suprafețe din ce în ce mai mari. Cei care au fost osândiți nu pot scăpa și se pare că sfârșitul lumii se va abate curând asupra noastră. Cu toate acestea, știm cu toții că Dumnezeu ne conduce destinele și că toate dezastrele sunt în mâinile Sale. Doar dacă venim înaintea lui Dumnezeu să ne căim și Îi acceptăm judecata și mustrarea în zilele de pe urmă, avem șansa să ne protejeze de dezastre și să supraviețuim. Direcția în care merge lumea se dezvăluie în fața ochilor noștri. Odată ce Dumnezeu i-a salvat pe toți cei pe care îi poate salva, El va folosi marele dezastru pentru a distruge această lume rea și necurată. Când va veni momentul acela, cei care nu au venit înaintea lui Dumnezeu vor fi măturați de dezastre, plângând și scrâșnind din dinți.

Nota editorului: După ce ai citit acest articol, ai înțeles care este voia lui Dumnezeu în dezlănțuirea dezastrelor? Și ai găsit acum calea spre a fi protejat de Dumnezeu în fața dezastrelor? În caz că ai alte întrebări sau dificultăți, ești binevenit să iei oricând legătura cu noi prin opțiunile de chat și mesagerie de pe site-ul nostru și să comunici cu noi.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

🌟 Acum sunt ultimele zile. Semnele Apocalipsei au apărut până în 2020. profețiile întoarcerii Domnului au fost realizate, iar Domnul s-a întors. Te rog citește acest articol pentru a afla misterul întoarcerii Domnului. 

Lucrarea și intrarea (7)

I-a trebuit timp omului, până în această zi, să înțeleagă că ceea ce-i lipsește lui nu este numai alimentarea vieții spirituale și experiența cunoașterii lui Dumnezeu, ci, mai important, schimbările în firea lui. Din cauza ignorării complete a istoriei și a culturii antice a omenirii de către om, oamenii nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu câtuşi de puţin. În adâncul inimii, omul speră că poate fi însoțit de Dumnezeu, dar din cauza corupției excesive a trupului omului, precum și a indiferenței și prostiei, omul este redus la a nu-L cunoaşte câtuşi de puţin pe Dumnezeu. Dumnezeu vine astăzi printre oameni pentru a le transforma gândurile și duhurile, precum și imaginea lui Dumnezeu din inimile lor, pe care au avut-o timp de mii de ani. Prin această șansă, El va face omul desăvârșit. Adică, prin cunoașterea omului, El va schimba modul în care oamenii ajung să-L cunoască și atitudinea lor față de El, astfel încât cunoașterea lor despre Dumnezeu să poată să înceapă de la zero, iar inimile lor să fie reînnoite și transformate prin aceasta. Tratarea și disciplina sunt mijloacele, în timp ce cucerirea și reînnoirea sunt obiectivele. Risipirea gândurilor superstițioase pe care omul le-a păstrat în legătură cu Dumnezeul nedeslușit a fost întotdeauna intenția lui Dumnezeu și, în ultimul timp, a devenit o chestiune urgentă pentru El. Sper ca toți oamenii să se gândească în continuare la aceasta. Schimbați modul în care fiecare persoană experimentează, astfel încât această intenție urgentă a lui Dumnezeu să poată fi săvârșită în curând, iar ultima etapă a lucrării lui Dumnezeu pe pământ să poată fi adusă la o concluzie roditoare. Arătați-vă loialitatea așa cum ar trebui și mângâiați inima lui Dumnezeu pentru ultima oară. Sper că niciunul dintre frați și surori nu caută să scape de această responsabilitate sau nu face ceva numai de mântuială. Dumnezeu vine în trup, de această dată, invitat, și prin prisma situației omului. Adică, El vine să-i asigure omului ceea ce este necesar. El va permite fiecărui om, indiferent de calibru sau de rasă, să vadă cuvântul lui Dumnezeu și, din cuvântul Său, să vadă existența și manifestarea lui Dumnezeu și să accepte desăvârșirea lor de către Dumnezeu. Cuvântul Lui va schimba gândurile și concepțiile omului, astfel încât adevărata înfățișare a lui Dumnezeu să fie înrădăcinată ferm în adâncurile inimii omului. Aceasta este singura dorință a lui Dumnezeu pe pământ. Oricât de mare ar fi natura omului, cât de săracă esența lui sau modul în care omul a acționat în trecut, Dumnezeu nu ia în considerare aceste lucruri. El speră doar ca omul să reînnoiască în totalitate imaginea lui Dumnezeu pe care oamenii o au în inimile lor și să ajungă să cunoască esența omenirii, schimbând prin aceasta perspectiva ideologică a omului. El speră că omul este în stare să-L râvnească profund pe Dumnezeu și să fie veşnic ataşaţi de El. Aceasta este tot ceea ce Dumnezeu cere omului.

Cunoașterea câtorva mii de ani de cultură și istorie antică a închis gândirea, conceptele și perspectiva mentală a omului atât de strâns, încât să fie de nepătruns și nedegradabil.[1] Omul trăiește la nivelul al optsprezecelea al iadului, ca și cum ar fi fost alungat de Dumnezeu în temnițe ca să nu vadă niciodată lumina. Gândirea feudală l-a oprimat pe om astfel încât acesta poate cu greu respira și se sufocă. Ei nu au nici cea mai mică putere să reziste și doar îndură și îndură în tăcere… Nimeni nu a îndrăznit niciodată să lupte sau să apere dreptatea și justiția; ei pur și simplu trăiesc o viață, cu nimic mai bună decât cea a unui animal, sub abuzul și asaltul domnilor feudali, an după an, zi după zi. Omul nu s-a gândit niciodată să-L caute pe Dumnezeu pentru a se bucura de fericire pe pământ. Este ca și cum omul ar fi fost înfrânt, ca frunzele căzute ale toamnei, uscate și ruginii. Omul și-a pierdut de mult memoria și trăiește neajutorat în iad prin numele lumii umane, așteptând venirea zilei de pe urmă, astfel încât să poată să piară împreună cu iadul, ca și când ziua de pe urmă după care tânjesc ei este ziua în care se vor bucura de pace odihnitoare. Etica feudală a luat viața omului în „Infern”, astfel încât omul este chiar mai puțin abil să reziste. Diferite tipuri de opresiune l-au forțat pe om să cadă treptat mai adânc în Infern și mai departe de Dumnezeu. Acum, Dumnezeu este complet străin pentru om, iar omul încă se grăbește să-L evite când se întâlnesc. Omul nu-I acordă atenție și Îl izolează ca și cum nu L-ar fi cunoscut sau văzut niciodată mai înainte. Dumnezeu aşteaptă pe parcursul lungii călătorii a vieții umane, dar nu Și-a îndreptat niciodată furia incontrolabilă către om. El doar a așteptat în tăcere ca omul să se pocăiască și să o ia de la început. Dumnezeu a venit de mult timp în lumea umană și îndură aceeași suferință ca omul. El a trăit cu omul timp de mulți ani și nimeni nu I-a descoperit existența. Dumnezeu a îndurat în tăcere nefericirea lumii umane în timp ce îndeplinea lucrarea pe care a adus-o cu El. El a îndurat pentru voia lui Dumnezeu Tatăl și nevoile omenirii, suferind o durere pe care omul nu a mai experimentat-o niciodată înainte​​. Înaintea omului, El a slujit în tăcere și S-a smerit de dragul voii lui Dumnezeu Tatăl și pentru nevoile omenirii. Cunoașterea culturii antice i-a furat omului în tăcere prezența lui Dumnezeu și l-a predat pe om împăratului diavolilor și fiilor acestuia. Cele Patru cărți și Cinci Clasici au purtat gândirea și conceptele omului într-o altă epocă de revoltă, făcându-l pe om să se închine în continuare celor care au scris Cărțile și Clasicii, promovându-și noțiunile despre Dumnezeu. Împăratul diavolilor L-a alungat fără milă pe Dumnezeu din inima omului, fără ca oamenii să-și dea seama, în timp ce el a preluat cu bucurie inima omului. De-atunci, omul a fost posedat de un suflet urât și rău, cu fața împăratului diavolilor. O ură față de Dumnezeu le-a umplut piepturile, iar răutatea împăratului diavolilor s-a răspândit în om zi de zi, până când omul a fost complet mistuit. Omul nu a mai avut libertate și nu a fost în stare să se elibereze din încurcătura cu împăratul diavolilor. De aceea, omul a putut doar să rămână pe loc și să fie capturat, predându-se lui și devenind subjugat de el. Cu mult timp în urmă, el a plantat sămânța tumorii ateismului în inima tânără a omului, învățându-l erezii, cum ar fi „învățați din știință și tehnologie, înțelegeți cele Patru Modernizări, nu există niciun Dumnezeu în lume”. Nu doar atât, a proclamat în repetate rânduri „Să construim o țară frumoasă prin munca noastră sârguincioasă”, cerând tuturor să fie pregătiți din copilărie să-și slujească țara. Omul a fost adus în mod inconștient înaintea lui și el și-a asumat fără ezitare meritul (referindu-se la Dumnezeu care ţine toată omenirea în mâinile Sale). Niciodată nu s-a simțit, măcar o dată, rușinat sau a avut un sentiment de rușine. Mai mult, a capturat fără rușine poporul lui Dumnezeu în casa proprie, în timp ce a sărit ca un șoarece pe masă și l-a făcut pe om să i se închine ca unui Dumnezeu. Un astfel de răufăcător deznădăjduit este el! El strigă astfel de vorbe răutăcioase, scandaloase: „Nu există niciun Dumnezeu în lume. Vântul se datorează legilor naturale; ploaia este umiditate care se condensează și cade în picături pe pământ; un cutremur este zguduirea suprafeței pământului datorită schimbărilor geologice; seceta se datorează uscăciunii din aer provocate de distrugerea nucleonică de pe suprafața soarelui. Acestea sunt fenomene naturale. Care parte este o acțiune a lui Dumnezeu?” El chiar strigă[a] astfel de declarații nerușinate: „Omul a evoluat din vechile maimuțe, iar lumea de astăzi a progresat de la o societate primitivă cu aproximativ un miliard de ani în urmă. Poporul hotărăşte dacă o ţară înfloreşte sau cade.” În spate, omul îl atârnă cu susul în jos pe pereți și îl pune pe mese pentru a fi venerat și a i se închina. În timp ce acesta strigă: „Nu există Dumnezeu”, se consideră drept Dumnezeu, împingându-L, neînduplecat, pe Dumnezeu dincolo de marginile pământului. Stă în locul lui Dumnezeu și acționează ca împărat al diavolilor. Este complet absurd! Aceasta face ca o persoană să fie mistuită de o ură otrăvitoare. Se pare că Dumnezeu este dușmanul acestuia sub jurământ și că împăcarea cu Dumnezeu este imposibilă. Acesta plănuiește să-L alunge pe Dumnezeu în timp ce rămâne nepedepsit și liber.[2] Un astfel de împărat al diavolilor este el! Cum am putea să-i tolerăm existența? Nu se va odihni până când nu a deranjat lucrarea lui Dumnezeu și l-a lăsat în zdrențe și complet rușinat,[3] ca și cum vrea să se împotrivească lui Dumnezeu până la sfârșit, până când ori va muri peștele, ori se va rupe năvodul. El se opune în mod intenționat lui Dumnezeu și se tot apropie. Fața odioasă i-a fost de mult complet demascată și acum este zdrobită și bătută,[4] într-o stare groaznică, totuși nu se domolește în ura față de Dumnezeu, ca și cum dorește să-L fi putut devora în întregime pe Dumnezeu într-o singură înghițitură, pentru a-i ușura ura din inimă. Cum am putea să-l tolerăm, acest dușman urât al lui Dumnezeu! Doar distrugerea și exterminarea completă a acestuia vor pune capăt dorinței vieții noastre. Cum poate fi lăsat să fie de nestăpânit? El l-a corupt pe om într-o asemenea măsură, încât omul nu cunoaște cerul-soare și devine insensibil și limitat. Omul a pierdut rațiunea umană normală. De ce să nu sacrificăm întreaga noastră ființă pentru a-l distruge și arde ca să eliminăm teama de pericol care rămâne și pentru a permite ca lucrarea lui Dumnezeu să ajungă mai devreme la strălucirea nemaivăzută? Această bandă de nemernici a venit printre oameni și a provocat totală neliniște și tulburare. Ei i-au adus pe toți oamenii la marginea unei prăpastii, planificând în secret să-i împingă în jos pentru a fi zdrobiți în bucăți și pentru a le devora cadavrele. Ei speră în zadar să întrerupă planul lui Dumnezeu și să concureze cu Dumnezeu într-un joc de noroc cu șanse mici.[5] Acest lucru nu este deloc ușor! Crucea este pregătită, la urma urmei, pentru împăratul diavolilor care se face vinovat de cele mai groaznice nelegiuiri. Dumnezeu nu aparține crucii și i-a lăsat-o deja diavolului. Dumnezeu a învins cu mult timp în urmă și nu mai simte tristețe pentru păcatele omenirii. El va aduce mântuire întregii omeniri.

De sus în jos și de la început până la sfârșit, el a deranjat lucrarea lui Dumnezeu și a acționat în dezacord cu El. Toate vorbele despre moștenirea culturală antică, cunoștințele valoroase ale culturii antice, învățăturile taoismului și confucianismului, clasicii confucianiști și ritualurile feudale au dus omul în iad. Știința și tehnologia moderne avansate, precum și industria, agricultura și afacerile dezvoltate nu pot fi văzute nicăieri. Mai degrabă, el subliniază pur și simplu riturile feudale propagate de vechile „maimuțe” pentru a perturba, a se opune și a distruge în mod intenționat lucrarea lui Dumnezeu. Nu numai că a mâhnit omul până în ziua de astăzi, dar vrea să-l mistuie[6] complet. Învățătura codului feudal de etică și transmiterea cunoașterii culturii antice au contaminat mult timp omul și l-au transformat în diavoli mari și mici. Sunt puțini care L-ar primi cu ușurință pe Dumnezeu și ar întâmpina cu bucurie venirea lui Dumnezeu. Fața omului este plină de crimă și, în toate locurile, moartea este în aer. Ei caută să-L alunge pe Dumnezeu din acest ținut; cu cuțite și săbii în mână, se aranjează în formațiune de luptă pentru a-L nimici pe Dumnezeu. Idolii sunt răspândiți în tot ținutul diavolului, unde omul este în mod constant învățat că nu există Dumnezeu. Pe deasupra acestui ținut pătrunde un miros dezgustător de hârtie arsă și tămâie atât de gros, încât este sufocant. Pare să fie mirosul de nămol ce plutește când șarpele se învârte și se încolăcește și este de ajuns încât omul nu se poate stăpâni să nu vomite. În afară de aceasta, pot fi auziți cu ușurință demoni răi cântând scripturi. Acest sunet pare să vină de departe din iad, iar omul nu poate decât să simtă o răceală pe şira spinării. În tot acest ținut sunt împrăștiați idoli, în toate culorile curcubeului, care transformă ținutul într-o lume orbitoare, iar împăratul diavolilor își păstrează un rânjet pe față, ca și cum uneltirea sa rea a reușit. Între timp, omul este complet neștiutor de acest lucru, nici nu știe omul că diavolul l-a corupt deja într-o asemenea măsură încât a devenit fără rațiune și învins. Acesta dorește să distrugă tot ce este al lui Dumnezeu dintr-o singură suflare, să-L insulte și să-L ucidă din nou și încearcă să-I distrugă și să-I tulbure lucrarea. Cum I-ar putea acesta permite lui Dumnezeu să aibă un statut egal? Cum poate acesta îngădui ca Dumnezeu „să se amestece” în lucrarea printre oameni? Cum poate acesta să-I permită lui Dumnezeu să-i demaște fața sa odioasă? Cum Îi poate permite lui Dumnezeu să-i perturbe lucrarea? Cum ar putea acest diavol, care fumegă de furie, să-I permită lui Dumnezeu să-i conducă reședința puterii lui pe pământ? Cum ar putea el recunoaște de bunăvoie înfrângerea? Înfățișarea odioasă a acestuia a fost dezvăluită pentru ceea ce este ea, de aceea se constată că nu se știe dacă să se râdă sau să se plângă, și este cu adevărat dificil să se vorbească despre aceasta. Oare nu este aceasta esența lui? Cu un suflet urât, el crede totuși că este incredibil de frumos. Această bandă de complici![7] Ei coboară printre muritori pentru a se răsfăța cu plăceri și pentru a provoca tulburare. Perturbarea lor provoacă nestatornicie în lume și aduce panică în inima omului, iar ei au distorsionat omul astfel încât el seamănă cu fiarele de o urâțenie insuportabilă, care nu mai au absolut nimic în comun cu omul sfânt original. Ei chiar doresc să-și însușească puterea ca tirani pe pământ. Ei împiedică lucrarea lui Dumnezeu, astfel încât ea de-abia poate să progreseze și îl închid pe om ca în spatele zidurilor de cupru și oțel. Săvârșind atâtea păcate și provocând atât de multe necazuri, cum ar putea ei să spere la altceva decât să aștepte mustrarea? Demonii și duhurile rele au alergat înnebuniţi de furie pe pământ și au oprit voința și efortul conștiincios ale lui Dumnezeu, făcându-le de nepătruns. Ce păcat mortal! Cum ar putea Dumnezeu să nu fie nerăbdător? Cum ar putea Dumnezeu să nu se simtă înfuriat? Ei cauzează obstacole dureroase și se opun lucrării lui Dumnezeu. Prea rebeli! Chiar și acei demoni mari și mici devin aroganți în privinţa puterii celui mai puternic diavol și încep să facă valuri. Ei se opun adevărului, în mod intenționat, în ciuda conștientizării clare a acestuia. Fii ai răzvrătirii! Este ca și cum, acum că împăratul lor din iad a urcat pe tronul împărătesc, ei devin îngâmfați și îi tratează pe toți ceilalți cu dispreț. Câți caută adevărul și urmează dreptatea? Toți sunt animale, la fel ca porcii și câinii, conducând un nor de muște urât mirositoare într-o grămadă de bălegar, ca să dea din capete și să stârnească dezordine.[8] Ei cred că regele lor, care este regele iadului, este cel mai înalt dintre regi, fără să-și dea seama că nu sunt decât muște peste un putregai. Nu numai că ei fac remarci calomnioase împotriva existenței lui Dumnezeu, bazându-se pe porcii și pe câinii lor de părinți. Minusculele muște cred că părinții lor sunt la fel de mari ca o balenă cu dinți.[9] Ei nu-și dau seama că sunt mici, deși părinții lor sunt porci și câini necurați de un miliard de ori mai mari decât ei înșiși? Inconștienți de propria lor umilință, ei aleargă haotic pe baza mirosului împuțit al acelor porci și câini și au ideea înșelătoare de a procrea generații viitoare. Acest fapt este absolut lipsit de rușine! Cu aripi verzi pe spate (asta se referă la faptul că pretind a avea încredere în Dumnezeu), ei încep să fie încrezuți și să se laude pretutindeni cu frumusețea și farmecul lor, aruncându-și în secret necurățenia asupra omului. Și sunt şi mulțumiți de sine, ca și cum o pereche de aripi de culoarea curcubeului ar putea să le ascundă necurățenia și, astfel, ei persecută existența adevăratului Dumnezeu (aceasta se referă la povestea interioară a lumii religioase). Puțin bănuieşte omul că, deși aripile muştei sunt frumoase și încântătoare, la urma urmelor nu este decât o muscă minusculă, plină de murdărie și acoperită de germeni. Prin forța părinților lor, nişte porci și câini, ei aleargă înnebuniţi de furie de-a curmezişul țării (acest lucru se referă la oficialii religioși care-L persecută pe Dumnezeu pe baza unui sprijin puternic din partea țării, trădând adevărul şi pe adevăratul Dumnezeu) cu o ferocitate copleşitoare. E ca și cum fantomele fariseilor evrei s-au întors, împreună cu Dumnezeu, la națiunea marelui balaur roșu, în vechiul lor cuib. Ei și-au reînceput persecuția, continuându-şi lucrarea care se întinde peste câteva mii de ani. În cele din urmă, acest grup de degenerați cu siguranță va pieri de pe pământ! Se pare că, după câteva milenii, duhurile necurate au devenit chiar mai viclene și șirete. Ele se gândesc în mod constant la modalități de a submina în mod secret lucrarea lui Dumnezeu. Sunt îndemânatici și dibaci și doresc să reia în patria lor tragedia de acum câteva mii de ani. Acest lucru aproape Îl îndeamnă pe Dumnezeu să scoată un strigăt puternic și cu greu poate El să Se rețină de la a Se reîntoarce la al treilea cer pentru a-i nimici. Pentru ca omul să-L iubească pe Dumnezeu, trebuie să-I înțeleagă voia, bucuria și tristețea, precum și ceea ce El urăște. Aceasta va avansa mai bine intrarea omului. Cu cât este mai rapidă intrarea omului, cu atât mai mult este mulțumită inima lui Dumnezeu; cu cât înțelegerea omului este mai clară cu privire la împăratul diavolilor, cu atât mai mult se îndreaptă omul spre Dumnezeu, astfel încât dorința Lui să poată fi împlinită.

Note de subsol:

1. „Nedegradabil” este folosit ca satiră, ceea ce înseamnă că oamenii sunt rigizi în cunoașterea, cultura și perspectiva lor spirituală.

2. „El rămâne nepedepsit și liber” indică faptul că diavolul merge turbat și înnebunit de furie.

3. „Haos total” se referă la modul în care comportamentul violent al diavolului este insuportabil de văzut pentru oameni.

4. „Zdrobită și bătută” se referă la fața urâtă a împăratului diavolilor.

5. „Un joc de noroc cu șanse mici” este o metaforă pentru planurile periculoase și sinistre ale diavolului. Este folosit cu sens batjocoritor. „

6. A mistui” se referă la comportamentul violent al împăratului diavolilor, care-i jefuiește pe oameni în întregime.

7. „Complicii” sunt de aceeași teapă cu „o bandă de vagabonzi.”

8. „A provoca tulburare” se referă la modul în care oamenii care sunt demonici provoacă dezordine, împiedicând și opunându-se lucrării lui Dumnezeu.

9. „O balenă cu dinți” este folosit cu sens batjocoritor. Este o metaforă a felului în care muștele sunt atât de mici, încât porcii și câinii par la fel de mari ca balenele pentru acestea.

a. Textul original spune „Unii chiar strigă”.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

🔗 Dacă doriți să înțelegeți mai bine activitatea Domnului Atotputernic din ultimele zile, și vă vor ajuta să Îl cunoașteți pe Domnul. Descărcați aplicația gratuit . 📲

 

   

 

Predica creștină: Cum Îl deosebim pe adevăratul Hristos de falși hristoși

În întâmpinarea Domnului, nu putem pierde ocazia de a-L primi cu bucurie, ferindu-ne de profeți mincinoși și de falși hristoși. Elementul cheie este să ne concentrăm asupra ascultării glasului Domnului.

Tot felul de dezastre apar acum și profețiile din Biblie referitoare la venirea Domnului au fost, în mare parte, îndeplinite până la acest moment. Mulți frați și surori simt în adâncul inimii că Domnul e posibil să Se fi întors deja și cu toții Îl caută. Și totuși sunt mulți care se gândesc la aceste versete din Biblie: „Atunci, de vă va zice cineva: «Iată, aici e Hristos, sau acolo!», să nu credeți. Că se vor scula hristoşi mincinoși și proroci mincinoși și vor da semne mari și minuni ca să amăgească, de se va putea, și pe cei aleși” (Matei 24:23-24). Chiar dacă ar putea auzi pe cineva mărturisind că Domnul S-a întors, ei nu caută sau cercetează această afirmație ci, în schimb, urmează lumea religioasă și se agață de ideea că „orice mesaj care propovăduiește că Domnul S-a întors în trup este fals”. Dacă facem acest lucru, vom fi noi capabili să întâmpinăm întoarcerea Domnului? Domnul Isus Și-a profețit în repetate rânduri întoarcerea așa că, dacă am interpreta cuvintele Sale prin faptul că orice mesaj care propovăduiește că Domnul S-a întors în trup este fals, atunci nu am nega întoarcerea Domnului? Într-adevăr, atunci ne-am împotrivi lui Dumnezeu și am comite o greșeală teribilă. Când vine vorba de așteptarea întoarcerii Domnului, nu putem rămâne pasiv reticenți, deoarece, procedând astfel, vom rata întoarcerea Lui. Pentru a-L întâmpina pe Domnul, trebuie să căutăm să ascultăm activ glasul lui Dumnezeu, exact așa cum zice în Biblie: „La miezul nopţii a răsunat un strigăt: «Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!»” (Matei 25:6). De asemenea, și Apocalipsa profețește: „Iată, Eu stau la uşă şi bat! Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi mânca cu el, şi el cu Mine” (Apocalipsa 3:20), și „Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” (Apocalipsa 2:7). Este voia Domnului ca noi să rămânem atenți și concentrați pe auzirea vocii lui Dumnezeu. În momentul în care cineva mărturisește că Domnul S-a întors, noi trebuie să fim fecioarele înțelepte care caută activ glasul Domnului, căci numai în acest felvom fi capabili să Îl întâmpinăm pe Domnul. Dacă tot ce facem este să ne ferim de falșii hristoși și sfârșim prin a-I închide ușile noastre Domnului chiar și atunci când Se întoarce, nu ar fi acest lucru ca și cum am înceta întru totul să mâncăm doar de teamă să nu ne înecăm? Și nu am fi noi atunci asemeni fecioarelor nesăbuite, incapabili să-L întâmpinăm pe Domnul, abandonați și eliminați? Oile lui Dumnezeu Îi ascultă glasul; cei care au cu adevărat calibru și discernământ vor asculta vocea lui Dumnezeu, pot căuta adevărul și pot face diferența între adevăratul Hristos și falșii hristoși. Ei nu vor fi amăgiți de falși hristoși. Prin urmare, ceea ce trebuie să înțelegem acum mai mult decât orice, este cum să facem diferența între adevăratul Hristos și falșii hristoși. Numai procedând în acest fel vom fi protejați de înșelăciunile hristoșilor mincinoși și vom fi capabili să întâmpinăm întoarcerea Domnului. Părtășia noastră de mai jos urmărește acest aspect al adevărului.

Prima cale de a face diferența între Hristos adevărat și falși hristoși: recunoașterea lui Hristos ca fiind adevărul, calea și viața

Pentru a judeca dacă cineva este adevăratul Hristos sau un hristos fals, trebuie să urmărim dacă poate exprima adevărul și dacă poate îndeplini lucrarea de mântuire a omului. Dumnezeu spune: „El, care este întruparea lui Dumnezeu, va avea esenţa lui Dumnezeu şi El, care este întruparea lui Dumnezeu, se va exprima ca Dumnezeu. De vreme ce Dumnezeu se întrupează, va aduce cu Sine lucrarea pe care trebuie să o facă şi, de vreme ce Dumnezeu se întrupează, va exprima ce este El şi va putea să aducă adevărul omului, să dea viaţă omului şi să îi arate omului calea. Trupul care nu conţine esenţa lui Dumnezeu cu siguranţă nu este Dumnezeu întrupat; în privinţa aceasta nu există nicio îndoială. Pentru a cerceta dacă este trupul întrupat al lui Dumnezeu, omul trebuie să constate lucrul acesta după firea pe care o exprimă El şi cuvintele pe care le spune. Adică faptul că este sau nu trupul întrupat al lui Dumnezeu şi dacă este sau nu adevărata cale trebuie judecat după esenţa Lui. Şi astfel, pentru a stabili[a] dacă este trupul lui Dumnezeu întrupat, cheia este să se acorde atenţie esenţei Lui (lucrării Lui, cuvintelor Lui, firii Lui şi multor altor lucruri) mai degrabă decât aspectului exterior. Dacă omul Îi vede doar înfăţişarea exterioară şi nu ţine seamă de esenţa Lui, atunci aceasta arată ignoranţa şi naivitatea omului” (Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”). „Dumnezeu care S-a întrupat se numește Hristos, iar astfel Hristosul care le poate da oamenilor adevărul se numește Dumnezeu. Nu există nimic prea exagerat în această privință, deoarece El deține esența lui Dumnezeu și firea și înțelepciunea lui Dumnezeu în lucrarea Lui, care sunt nerealizabile de către om. Aceia care se numesc Hristoși pe ei înșiși și totuși nu pot săvârși lucrarea lui Dumnezeu, sunt escroci. Hristos nu este numai manifestarea lui Dumnezeu pe pământ, ci și trupul special asumat de Dumnezeu în timp ce Își săvârșește și întregește lucrarea printre oameni. Acest trup nu este unul care poate fi înlocuit de orice om, ci unul care poate purta așa cum trebuie lucrarea lui Dumnezeu pe pământ și poate exprima firea lui Dumnezeu și Îl reprezintă bine pe Dumnezeu, oferindu-i omului viață. Mai devreme sau mai târziu, cei care se dau drept Hristos vor cădea cu toții, pentru că, deși susțin că sunt Hristos, ei nu dețin nimic din esența lui Hristos. Și astfel spun că autenticitatea lui Hristos nu poate fi definită de om, ci este acceptată și decisă de Dumnezeu Însuși” („Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” din Cuvântul Se arată în trup).

Cuvintele lui Dumnezeu spun foarte clar că numai Dumnezeu întrupat poate fi numit Hristos. Hristos este Duhul lui Dumnezeu materializat în trup, adică ceea ce Dumnezeu are și este, firea lui Dumnezeu și înțelepciunea Lui, toate realizate în trup. Hristos are esență divină, El este adevărul întrupat; El poate exprima adevărul pentru a păstori și a aproviziona oamenii oameni oricând și oriunde și doar Hristos poate face lucrarea de răscumpărare și de mântuire a omenirii. Acesta este un lucru de netăgăduit. De exemplu, Domnul Isus a fost Hristos întrupat; El a fost capabil să exprime adevărul oricând și oriunde, i-a adus omului calea pocăinței și l-a izbăvit pe om de robia legii. Domnul a avut, de asemenea, câteva cerințe pentru ca noi să înțelegem cum să îi iubim și să-i iertăm pe alții și, pentru a putea lua asupra-Și păcatele noastre, a fost El Însuși răstignit. Toată lucrarea pe care Domnul Isus a făcut-o și toate cuvintele pe care le-a rostit, la fel ca iubirea și mila Sa pentru omenire, toate au fost lucruri pe care niciun om nu le-ar fi putut săvârși vreodată și ele rerezintă în întregime identitatea lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, falșii hristoși sunt, în esență, duhuri rele și demoni. Falșii hristoși sunt complet lipsiți de adevăr, darămite capabili de a-l exprima. Cei mai mulți dintre ei sunt aroganți și extrem de absurzi. Ei știu că oamenii idolatrizează cunoașterea biblică, așa că se folosesc de această mentalitate pentru a răstălmăci Biblia, a scoate versete din context și pentru a lansa tot felul de teorii absurde menite să înșele oamenii. Cuvintele lor nu numai că sunt incapabile să aducă schimbări în firea oamenilor sau să le permită să-L cunoască pe Dumnezeu, dar fac și ca sufletele oamenilor să se întunece și să se deprime. Ei nu îndrăznesc să își facă publice cuvintele pentru ca întreaga omenire să poată căuta și cerceta, ci doar pot să înșele în secret o mână de oameni lipsiți de discernământ. Așadar, pentru a face diferența dintre Hristos adevărat și hristoșii falși, trebuie să le deslușim mai întâi esența; doar acel Hristos care are esență divină este capabil să exprime adevărul pentru a mântui și pentru a aproviziona omenirea, în timp ce aceia lipsiți de esență divină nu pot face asta, indiferent câtă cunoaștere au sau cât de capabili sunt. Spiritele rele și demonii sunt chiar mai puțin capabili să exprime adevărul sau să facă lucrarea de mântuire a omului; tot ce pot să facă este să înșele și să corupă oamenii. Prin urmare, este clar că, pentru a face diferența dintre adevăratul Hristos și falșii hristoși, trebuie să recunoaștem că Hristos este adevărul, calea și viața. Este exact așa cum a spus Domnul Isus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14:6). „Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge” (Apocalipsa 14:4).

A doua cale prin care să facem diferența între adevăratul Hristos și falșii hristoși: lucrarea lui Dumnezeu este întotdeauna nouă și niciodată veche, iar El nu Își repetă lucrarea

După cum știm cu toții, Dumnezeu e întotdeauna nou și niciodată vechi și El nu Își repetă lucrarea. Prin urmare, putem porni de la acest punct pentru a distinge între adevăratul Hristos și falșii hristoși. Mai întâi, permiteți-ne să citim un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă, în prezent, trebuie să apară o persoană capabilă să arate semne și să facă minuni, să alunge demoni, să vindece bolnavii și să facă multe miracole, iar dacă această persoană pretinde că vine de la Isus, atunci ar fi vorba despre un fals realizat de duhurile rele și imitația acestora a lui Isus. Reține! Dumnezeu nu repetă aceeași lucrare. Etapa lucrării lui Isus a fost deja finalizată, iar Dumnezeu nu va relua niciodată acea etapă a lucrării. […] Dacă, în timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu ar arăta semne, ar face minuni, ar alunga demoni și ar vindeca bolnavii – dacă ar face exact așa cum a făcut Isus – atunci Dumnezeu ar repeta aceeași lucrare, iar lucrarea lui Isus nu ar avea semnificație sau valoare. Astfel, Dumnezeu realizează o singură etapă a lucrării în fiecare epocă. Odată ce fiecare etapă a lucrării Sale a fost finalizată, este imitată la scurt timp de duhurile rele, iar după ce Satana începe să calce pe urmele Lui, Dumnezeu trece la o metodă diferită. Odată ce El a completat o etapă a lucrării Sale, aceasta este imitată de duhurile rele. Asta trebuie să vă fie clar” („Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi” din Cuvântul Se arată în trup).

Din cuvintele lui Dumnezeu, putem să ne dăm seama că El este mereu nou și niciodată vechi și că nu Își repetă lucrarea. De fiecare dată când Dumnezeu Își îndeplinește lucrarea, El începe o nouă epocă și o încheie pe cea veche, prilejuind o etapă mai nouă și mai înaltă a lucrării. De exemplu, Iahve Dumnezeu a finalizat lucrarea de proclamare a legilor și poruncilor și de conducere a vieților oamenilor din Epoca Legii. Când Domnul Isus a venit să-Și îndeplinească lucrarea, El nu a repetat lucrarea ce fusese făcută deja; în schimb, El a dus la bun sfârșit Epoca Legii, a început Epoca Harului și a îndeplinit lucrarea de mântuire a omului și de iertare a păcatelor sale. Doar Dumnezeu Însuși ar fi putut face o asemenea lucrare. Cu toate acestea, întrucât falșii hristoși nu au esența lui Dumnezeu, ei sunt incapabili să facă lucrarea lui Dumnezeu și cu atât mai puțin sunt capabili să facă lucrarea începerii unei noi epoci și încheierii unei epoci vechi. Tot ce pot face este să urmărească lucrarea lui Dumnezeu, imitând tonul vorbirii lui Dumnezeu și cuvintele pe care le-a spus și imitând lucrarea pe care El a făcut-o în trecut. Ei afișează niște semne și minuni simple și se pretind a fi Dumnezeu cu scopul de a înșela oamenii. În plus, hristoșii falși nu dețin nicio autoritate; oricât ar încerca să Îl imite pe Domnul, ei nu vor putea niciodată să facă semne și minuni asemeni celor săvârșite de Domnul Isus, cum ar fi hrănirea celor cinci mii cu doi pești și cinci pâini sau readucerea la viață a lui Lazăr. Asta înseamnă că Dumnezeu din zilele de pe urmă cu siguranță nu va repeta lucrarea făcută anterior de Domnul Isus, iar toți cei care în zilele de pe urmă imită lucrarea lui Dumnezeu, care afișează câteva semne și minuni simple, vindecă bolnavii și alungă demonii pentru a înșela oamenii sunt, în mod cert, spirite rele deghizate; sunt hristoși falși. De aceea, Domnul Isus ne-a dat acest avertisment: „Că se vor scula hristoşi mincinoși și proroci mincinoși și vor da semne mari și minuni ca să amăgească, de se va putea, și pe cei aleși” (Matei 24:23-24).

În urma acestei părtășii devenim conștienți de faptul că Hristos are esența vieții lui Dumnezeu și numai Hristos poate să exprime adevărul și să aprovizioneze viețile oamenilor. Atunci când cei care iubesc adevărul și sunt însetați de adevăr ascultă cuvântul lui Dumnezeu, ei sunt atrași și cuceriți de cuvântul Lui. Astfel de oameni aparțin lui Dumnezeu; ei sunt capabili să înțeleagă glasul lui Dumnezeu și să-L recunoască pe Hristos drept Dumnezeu Însuși. De exemplu, Petru, Ioan și alți discipoli au recunoscut cu toții în cuvintele Domnului Isus că El era Messia întors, așadar, unul câte unul, au început să-L urmeze. Dumnezeu Atotputernic a venit acum în zilele de pe urmă și, începând cu casa lui Dumnezeu, El face lucrarea de judecată și exprimă toate adevărurile întru mântuirea omenirii; El dezvăluie în totalitate misterul lucrării de gestionare de șase mii de ani a lui Dumnezeu și expune natura și esența satanică a omului, astfel încât acesta să poată cunoaște adevărul corupției sale și să aibă o cale care să conducă spre o schimbare a firii sale. De asemenea, Dumnezeu Atotputernic ne spune cum să punem în practică cuvintele lui Dumnezeu, cum să trăim o umanitate adecvată, laolaltă cu multe alte lucruri și, împreună, toate aceste lucruri sunt calea spre viață veșnică. Lucrarea de mântuire a omenirii făcută de Dumnezeu Atotputernic este lucrarea lui Dumnezeu Însuși care îndeplinește cu precizie aceste profeții din Biblie: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13). „Iar dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea” (Ioan 12:47).

Acum, cartea cuvintelor exprimate de Dumnezeu Atotputernic „Cuvântul Se arată în trup”, a fost făcută publică pe internet pentru a putea fi urmărită și cercetată de către iubitorii de adevăr din întreaga lume. Mulți oameni care tânjesc după apariția lui Dumnezeu au citit cuvintele exprimate de Dumnezeu Atotputernic și le-au recunoscut ca glasul Lui, devenind astfel siguri că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors în zilele de pe urmă. Unul câte unul, ei calcă pe urmele Mielului și se întorc înaintea tronului lui Dumnezeu. Acesta este în întregime rezultatul lucrării lui Dumnezeu Însuși, care îndeplinește întru totul această profeție din Isaia, capitolul 2, versetul 2: „Și, în zilele de pe urmă, se va întâmpla că muntele casei lui Iahve va fi stabilit în vârful munților și va fi înălțat deasupra dealurilor; iar toate popoarele vor merge la el.” Este evident că, în întâmpinarea Domnului, este esențială concentrarea asupra ascultării vocii lui Dumnezeu și recunoașterii lui Hristos ca fiind adevărul, calea și viața. Ar trebui să căutăm și să cercetăm atunci când auzim că undeva există cuvântările lui Dumnezeu sau cineva propovăduiește întoarcerea Domnului. Dacă rămânem temători în a fi înșelați de hristoși falși și ne ținem garda sus, dacă nu îndrăznim să căutăm sau să cercetăm și refuzăm să acceptăm mântuirea lui Dumnezeu Atotputernic – Hristos din zilele de pe urmă – nu am fi noi atunci nesăbuiți până la extrem? Dacă am face asta, vom fi pierdut pentru totdeauna mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă!

Note de subsol:

a. În textul original se citeşte „cât despreˮ.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

🌟 Profețiile biblice au fost îndeplinite. Mirele a venit și tu L-ai recunoscut? Te rog citește acest articol, și te va ajuta să devi virgină înțeleaptă pentru a întâmpina pe Domnul.

Segment 4 - Adevăratul scop din spatele negării și condamnării de către PCC a lui Hristos

Film creștin subtitrat „Minciunile Comunismului” Segment 4 - Adevăratul scop din spatele negării și condamnării de către PCC a lui Hristos

 

În timpul Epocii Harului, Domnul Isus întrupat S-a arătat ca un om obişnuit, comun, pe dinafară, dar Domnul Isus a adus calea pocăinţei. „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape!” (NTLR®) A făcut lucrarea de răscumpărare a omenirii prin răstignire. Acest lucru e suficient pentru a dovedi că Domnul Isus era Dumnezeu întrupat. Hristos din zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic, precum Domnul Isus, arată pe dinafară ca un om obişnuit. Dar El poate exprima adevărul şi face lucrarea de purificare şi mântuire a omenirii. Asta demonstrează că El este Dumnezeu întrupat. Pe de altă parte, Partidul Comunist Chinez face tot posibilul să-L nege pe Hristos şi să-L condamne pe Hristos, spunând că Hristos întrupat este un om obişnuit. Care este, cu adevărat, josnicul motiv din spatele acestui lucru?

🌾Vizionați marturii crestine video bazate pe adevăratele experiențe ale creștinilor de a fi persecutați .