Xingwu, Franța
Prima dată când am auzit acest zvon, s-a întins o umbră peste inima mea
Mama mea este un creștin devotat. Încă de când am fost suficient de mare încât să înțeleg lucrurile, ea îmi spunea adesea povești despre Domnul Isus, spunându-mi că Domnul Isus este singurul Dumnezeu adevărat. Când aveam 13 ani, am mers cu mama mea la biserică. La momentul respectiv, îmi plăcea foarte mult să ascult predicile pastorului și aveam multă credință. Participam activ la fiecare părtășie. Dar am descoperit treptat că nu este nicio iluminare în predicile ținute de pastori. Mereu repetau niște teorii și cunoștințe despre Biblie sau niște teorii teologice, iar, pe măsură ce trecea timpul, nu mai găseam deloc plăcere în a le asculta predicile și nici nu simțeam că mi se oferă viață. Așadar, am început să particip la părtășii din ce în ce mai rar.
După ce am absolvit, am mers în Franța și mă gândeam: „Situația din bisericile de peste ocean trebuie să fie mai bună decât situația din bisericile de acasă”. Așa că am căutat imediat o biserică. Atunci când am mers la o biserică chineză, am descoperit că predicile ținute erau efectiv la fel ca cele de acasă și că nu aveau nimic nou de spus. După un timp, biserica a invitat niște pastori americani să țină predicile, dar și ei vorbeau fără iluminare. Pentru a revitaliza biserica, pastorii și bătrânii au organizat până și o excursie în care să mergem noi, credincioșii, folosindu-se de obiective turistice și de distracție pentru a trezi entuziasmul credincioșilor, consolidându-și astfel puterea și faima exterioară. Văzând că biserica era astfel, m-am simțit foarte dezamăgită și, neavând o opțiune mai bună, tot ce am putut face a fost să o părăsesc. După aceea, sora mea mai mare m-a luat cu ea la o altă biserică și, spre surprinderea mea, situația din această biserică era chiar mai rea. Credincioșii concurau cu toții pentru faimă și bunăstare. Dispute și certuri se iscau în interiorul bisericii până când trebuia chemată până la urmă poliția pentru a-i despărți. După ce am fost martoră la aceste scene, nu am mai vrut să merg niciodată la biserică.
Într-o zi, când am pășit în casa surorii mele, ea a alergat spre mine spunând: „Ai auzit? A apărut o biserică a Fulgerului de la Răsărit și ține predici foarte mărețe, concentrându-se pe «furarea» oilor bune din biserici. Am auzit că multe oi bune și păstorii lor din toate confesiunile și sectele au acceptat Fulgerul de la Răsărit și că răspândesc peste tot cuvântul și sunt martori pentru întoarcerea Domnului Isus. Am auzit chiar că, odată ce începi să crezi în Fulgerul de la Răsărit, nu mai poți să scapi, că dacă vrei să pleci îți vor scoate ochii, îți vor tăia nasul și îți vor fura averea”. Sora mea m-a avertizat în repetate rânduri, spunându-mi că trebuie să fiu atentă și să mă protejez de Fulgerul de la Răsărit. Când m-am întors acasă și soțul meu mi-a împărtășit vești negative privind Fulgerul de la Răsărit, pe care le găsise pe internet. În special, era vorba despre crima comisă în data de 28 mai într-un McDonald’s din Zhaoyuan, Shandong, despre care relata CCTV. După ce am auzit asta, m-am simțit și mai înspăimântată și după acel moment Fulgerul de la Răsărit a aruncat o umbră asupra inimii mele.
Înșelată de zvonuri, am oprit-o pe mama mea să creadă în Fulgerul de la Răsărit
Într-o seară, am primit deodată un telefon de la fratele meu de acasă, în care îmi spunea că mama noastră crede în Fulgerul de la Răsărit. Am fost șocată de aceste vești: nu avea cum să fie adevărat, nu-i așa? Cum ar putea mama să creadă în Fulgerul de la Răsărit? M-am gândit la zvonurile pe care le auzisem și îmi făceam griji că ceva i s-ar putea întâmpla mamei. Mai multe nopți m-am întors de pe o parte pe alta, neputând să dorm. Mă gândeam: „Nu este în regulă! Trebuie să o opresc pe mama, nu o pot lăsa să creadă în Fulgerul de la Răsărit”. Dar, de fiecare dată când o sunam pe mama și îi spuneam de zvonurile despre Fulgerul de la Răsărit care circulau pe internet, ea îmi închidea imediat telefonul. Nu aveam cum să o conving. După aceea, eu și fratele meu am vorbit și am hotărât ca el să o urmărească pe mama și să o oprească din a crede în Fulgerul de la Răsărit. Totuși, nu a contat ce metodă folosea, nu era de niciun folos, mama noastră nu șovăia deloc în credința ei. Nemaiexistând o altă opțiune, eu, frații și surorile mele am discutat și am hotărât să o amenințăm pe mama o ultimă dată: dacă va continua să creadă în Fulgerul de la Răsărit, atunci o vom abandona cu toții. Spre surprinderea noastră, ea a rămas fermă în decizia ei și a insistat să creadă în Fulgerul de la Răsărit. În martie 2017, eu și sora mea mai mare am hotărât să mergem acasă și să o aducem pe mama în Franța, crezând că dacă vom face asta, ea va înceta să creadă în Dumnezeu Atotputernic. Dar, în mod surprinzător, nu era dispusă să vină, deși am avut succes în cererea vizei pentru ea, așa că eu și sora mea ne agitam ca pe pisicile pe un acoperiș fierbinte, încercând să ne dăm seama ce am putea face pentru a o convinge pe mama să renunțe. Într-un final, ne-am gândit la o ultimă variantă: o vom păcăli pe mama să vină în Franța pentru a-și practica aici credința în Fulgerul de la Răsărit. Spre surprinderea noastră, acest truc chiar a funcționat, iar mama noastră a fost în mod sigur de acord cu asta. Totuși, ne-a pus să acceptăm o condiție. M-am gândit: „Atât timp cât o va aduce pe mama în Franța, aș accepta și zece condiții, nu doar una singură”. Apoi am descoperit că, de fapt, condiția ei era ca sora mea și cu mine să cercetăm lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Pentru a o păcăli pe mama să vină în Franța, nu am avut altă opțiune decât să mă prefac că sunt de acord cu asta, dar m-am gândit: „Pf! În niciun caz nu o să cercetez asta! Atât timp cât o aducem în Franța, atunci vom avea mijloacele pentru a o opri”. Și astfel, mama noastră a fost de acord să vină cu noi în Franța, de vreme ce avea impresia că noi chiar am fost de acord cu cererea ei.
Mama era în Franța de mai puțin de o săptămână când ne-a spus că luase legătura cu o soră de la biserică și chiar programase o întâlnire față în față. M-am gândit: „Chiar că se mișcă repede. Abia am venit și au luat deja legătura, ce e de făcut? Să o lăsăm pe mama să se întâlnească cu ei sau nu? Dacă îi spunem că nu se poate întâlni cu ei, sigur nu va fi de acord; dacă îi spunem că poate să se întâlnească cu ei, atunci ne va destrăma speranțele de a o opri să creadă în Fulgerul de la Răsărit”. Am sfârșit prin a decide să merg împreună cu mama, dar, spre surprinderea mea, soțul meu, sora mea și soțul ei s-au opus vehement. După ce am decis să nu o ducem pe mama să se întâlnească cu ei, ea a spus nervoasă: „De ce insistați să credeți în minciunile inventate de PCC? Ce este PCC? Este un partid politic ateu și, de când este la putere, a reprimat și a împins în afara legii credincioșii religioși în permanență și a descris creștinismul ca pe un cult malefic, numind Sfânta Biblie o lucrare a unui cult malefic, făcând arestări frenetic și persecutând creștinii de pretutindeni, ceea ce a dus la întemnițarea și torturarea multor creștini, până în punctul în care au fost răniți grav sau chiar au murit. Ați uitat aceste fapte istorice? PCC s-a împotrivit dintotdeauna lui Dumnezeu și a fost dușmanul Lui, urăște cuvântul lui Dumnezeu și adevărul, îi urăște pe cei care cred în Dumnezeu adevărat și care pășesc pe calea cea dreaptă, iar pentru a-i opri pe oameni din a crede în Dumnezeu, comite tot felul de lucruri rele, precum lansarea de zvonuri, pătarea numelor oamenilor, înscenarea și capturarea lor. Se poate să nu fiți măcar în stare să discerneți asta? Se poate ca eu, mama voastră, să îmi arunc proprii fii și propriile fiice în adâncul de foc? Am venit în Franța ca să vă fac pe toți să credeți în Dumnezeu Atotputernic aici, să urmați lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și să primiți șansa de a obține întreaga mântuire a lui Dumnezeu. Domnul Isus a profețit cândva că Se va întoarce, iar acum Domnul Isus S-a întors, întrupându-Se ca Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic a exprimat milioane de cuvinte și, pe baza lucrării de mântuire realizate de Domnul Isus, El a realizat lucrarea de judecată din zilele de pe urmă, începând cu casa lui Dumnezeu, astfel încât să ne curețe temeinic, să ne câștige pe toți cei care am fost corupți profund de Satana și să ne aducă în Împărăția lui Dumnezeu. Aceasta este o șansă extrem de rară! De ce ascultați doar zvonuri fără să căutați și să cercetați lucrarea și cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic? Oare credința noastră în Domnul în acești ani mulți nu a fost pentru a întâmpina întoarcerea Domnului? Dacă nu mă lăsați să merg să o văd pe această soră din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, atunci cumpărați-mi un bilet de avion acum, mă duc acasă!” Văzând că mama este atât de fermă în decizia ei și auzind-o rostind cuvinte cu atâta înțelegere și pătrundere, am rămas cu toții fără grai. Totuși, nu am făcut un compromis. Nu am vrut să o ducem pe mama să o vadă pe soră. În următoarele câteva zile, oricât de mult am încercat să o înveselim pe mama, oriunde o duceam și orice îi cumpăram, ea nu arăta niciun pic de entuziasm. Era atât de deprimată întreaga zi încât nici nu mânca. Văzând că mama nu vrea să mănânce sau să bea, m-am simțit foarte stânjenită. M-am gândit cum ne iubea mama noastră când creșteam, cum se supăra foarte rar în fața noastră. Aceasta a fost prima dată când am văzut-o pe mama așa de nervoasă și de rănită, iar asta m-a făcut să simt compasiune. Așadar, am vorbit cu surorile mele și le-am spus că de această dată voi înfrunta „pericolul” și o voi duce pe mama să se întâlnească cu cei ce cred în Fulgerul de la Răsărit.
Zvonurile s-au prăbușit în lumina faptelor și, ascultând glasul lui Dumnezeu, m-am întors înaintea Lui
Două zile mai târziu, două surori din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic au venit la magazinul nostru seara și, de îndată ce au văzut-o pe mama noastră, s-au entuziasmat foarte tare, au venit și au îmbrățișat-o. A fost de parcă erau rude apropiate, care se reîntâlneau după ce fuseseră despărțite mulți ani de zile. Amândouă erau atente și respectuoase una față de cealaltă. Am fost uluită văzând asta și n-am avut cum să nu fiu mișcată de această scenă înduioșătoare și au început să-mi curgă lacrimi pe obraz în mod necontrolat. De ce s-a întâmplat asta? Cum era posibil ca oameni pe care nu-i întâlnisem niciodată până atunci să fie la fel de inimoși ca membri ai familiei care se reunesc? Am văzut, de asemenea, că erau foarte demne în vorbire și purtare și foarte prietenoase și bune la suflet în modul în care tratau oamenii. Nu erau deloc așa cum se zvonea! Dar apoi m-am gândit: „Bine, poate că așa par în acest moment, dar nu mă pot lăsa înșelată de ele, trebuie să continuu să le observ.” După aceea, am început să țin legătura cu frați și surori din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic.
După ce m-am întâlnit cu ei de vreo câteva ori, am realizat că frații și surorile din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic voiau doar să împărtășească adevărul cu noi și să împartă cu noi experiențele și cunoașterea lor, nu ne înșelau în niciun fel și nici nu ne făceau vreun rău. Dimpotrivă, ne-au ajutat cu multă răbdare și compasiune să înțelegem anumite dileme și dificultăți privind credința în Dumnezeu. La început, au stat martori lui Dumnezeu Atotputernic ca fiind arătarea Domnului Isus. Eu nu am acceptat asta în inima mea, așa că au folosit Biblia pentru a-mi explica răbdători motivele pentru care lumea religioasă a devenit atât de pustiită. Mi-au dat un exemplu, spunându-mi: „De ce la sfârșitul Epocii Legii, templul s-a transformat într-un cuib de hoți, unde se schimbau bani și se vindeau vite și păsări? Un motiv pentru acest lucru a fost faptul că liderii religioși nu au urmat legile și poruncile lui Dumnezeu, ei respectau doar ceea ce fusese transmis de oameni și de reguli, făcând fapte ilegale, împotrivindu-I-se lui Dumnezeu și fiind respinși de Dumnezeu; un alt motiv pentru aceasta a fost faptul că lucrarea Duhului Sfânt deja se dezvoltase mai departe, Dumnezeu deja Se întrupase, înfăptuind lucrarea din Epoca Harului în afara templului. Duhul Sfânt nu-Și mai săvârșea lucrarea în interiorul templului, iar acesta devenise pustiit. În același fel, biserica este astăzi pustiită pentru că pastorii și bătrânii nu urmează calea lui Dumnezeu, acționează împotriva poruncilor Domnului, se împotrivesc frenetic noii lucrări a lui Dumnezeu, Dumnezeu i-a respins cu mult timp în urmă, Duhul Sfânt nu Își mai săvârșește lucrarea printre ei; în același timp, întrucât Dumnezeu săvârșește o lucrare nouă în zilele de pe urmă, El a luat înapoi toată lucrarea Duhului din întregul univers și a dat-o celor care urmează noua Lui lucrare. Acești oameni au primit deja încă o dată lucrarea Duhului Sfânt și au intrat într-un oraș de «ploaie». Dar cei care nu au primit noua lucrare a lui Dumnezeu vor fi lăsați în orașul în care nu este «ploaie» și se vor ofili. Această «ploaie» se referă la lucrarea Duhului Sfânt, se referă la noul cuvânt al lui Dumnezeu. Aceasta a împlinit exact ceea ce se spune în Cartea lui Amos 4:7: «Mai mult, tot Eu am oprit ploaia pentru voi, când mai erau încă trei luni până la seceriş. Am dat ploaie peste o cetate, dar peste o alta n-am lăsat să plouă; peste un ogor a plouat, însă alt ogor nu a avut parte de ploaie şi s-a uscat.»”
Părtășia lor a respectat întocmai Biblia și cuvântul Domnului. Ceea ce au spus avea mult sens, dar fiindcă fusesem influențată profund de zvonurile diseminate de PCC și de pastorii și bătrânii din lumea religioasă, tot mă apăram de ei și mă opuneam lor în inima mea. Am făcut tot ce am putut pentru a găsi o portiță ca să contest ce au zis. Deși îi tratam astfel, ei au împărtășit în continuare răbdători cu mine, ceea ce m-a făcut să înțeleg voia lui Dumnezeu și să cunosc lucrarea lui Dumnezeu. Mai târziu, surorile mi-au împărtășit și adevărul despre cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu. După ce am auzit asta, am fost șocată. Se pare că Hristos din zilele de pe urmă – Dumnezeu Atotputernic a dezvăluit toate tainele planului de gestionare (planul mântuirii) de 6.000 de ani al lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii. Lucrarea lui Dumnezeu din Epoca Legii a constat în folosirea numelui „Iahve” pentru a conduce viețile israeliților și a-i face pe oameni conștienți de păcatele lor prin emiterea legii prin intermediul lui Moise; lucrarea lui Dumnezeu din Epoca Harului a constat în folosirea numelui „Isus” pentru a realiza lucrarea de răscumpărare, fiind în cele din urmă răstignit pe cruce și devenind o jertfă de păcat pentru oameni, purtându-le astfel păcatele și iertându-i pentru acestea; lucrarea lui Dumnezeu din Epoca Împărăției constă în folosirea numelui „Dumnezeu Atotputernic” pentru a realiza lucrarea de judecată și de curățire a oamenilor în zilele de pe urmă. Dumnezeu Atotputernic a emis cuvinte pentru a judeca și a mustra oamenii, eliberându-i astfel de natura lor păcătoasă și permițându-le să fie curățiți și să obțină mântuirea lui Dumnezeu, aducându-i în Împărăția Lui, și intrând într-un nou Cer și un nou pământ. Cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu sunt strâns legate între ele, progresând tot mai mult, pas cu pas, completându-se reciproc, niciuna dintre ele nefiind dispensabilă; ele sunt lucrarea unui Dumnezeu și împlinesc profețiile din Apocalipsa lui Ioan, unde stă scris: „Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul, Dumnezeu, Cel Care este, Care era şi Care vine, Cel Atotputernic!” (Apocalipsa 1:8). „S-a terminat! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul” (Apocalipsa 21:6). În acel moment, mi-am simțit inima parcă trezindu-se și am fost foarte entuziasmată. Până atunci crezusem deja în Domnul timp de peste douăzeci de ani, dar indiferent dacă era în China continentală sau peste ocean, nu mai auzisem niciodată un pastor sau un bătrân să țină o predică așa de bună ca aceasta. În ceea ce privește planul lui Dumnezeu și profețiile Bibliei, ele sunt toate taine, nimeni nu știe și, totuși, cei care cred în Fulgerul de la Răsărit vorbesc atât de clar despre atât de multe lucruri precum planul lui Dumnezeu pentru gestionarea omenirii și pașii, principiile, detaliile și efectele care trebuie obținute în fiecare epocă a lucrării lui Dumnezeu, precum și firea exprimată de Dumnezeu, cerințele și voia lui Dumnezeu privind omenirea, de parcă ar enumera valorile propriilor lor familii. Am simțit o confirmare în inima mea cum că cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic este expresia Duhului adevărului, că este cu adevărat glasul lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus cândva: „Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:13). Acum, toate aceste profeții au fost împlinite și realizate prin Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, care S-a arătat și Și-a săvârșit lucrarea! Dumnezeu Atotputernic este întoarcerea Domnului Isus și toate acestea reprezintă lucrarea realizată de același Dumnezeu.
Mai târziu, am citit și cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic unde scrie: „Hristos din zilele de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a adevărului. Acest adevăr este cărarea prin care omul va dobândi viața și singura cărare prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu. Dacă nu cauți calea vieții oferite de Hristos în zilele de pe urmă, atunci nu vei obține niciodată aprobarea lui Isus și nu te vei califica niciodată să pășești prin porțile Împărăției cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei. […] Fără venirea lui Dumnezeu, te poți ridica în cer să te bucuri de fericirea în familie cu Dumnezeu? Încă mai visezi acum? Îți sugerez atunci să te oprești din visare și să te uiți la cine lucrează acum, la cine săvârșește lucrarea de mântuire a omului în zilele de pe urmă. Dacă nu faci aceasta, nu vei obține niciodată adevărul și nu vei obține niciodată viața” („Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic este plin de autoritatea și măreția lui Dumnezeu și dezvăluie firea Lui dreaptă. Știu că lucrarea pe care o săvârșește Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă este lucrarea de exprimare a adevărului și de dăruire de viață omului. Atât timp cât Îl acceptăm pe Hristos din zilele de pe urmă – Dumnezeu Atotputernic, și acceptăm cuvântul exprimat de Dumnezeu Atotputernic, atunci vom fi în cele din urmă capabili să smulgem rădăcina care ne cauzează păcatele. Doar atunci vom putea să obținem calea vieții eterne. Și cei care nu sunt în stare să țină pasul cu lucrarea lui Dumnezeu, care nu acceptă mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, nu se vor califica niciodată pentru a intra în Împărăția Cerului, iar în cele din urmă vor putea doar să fie eliminați de Dumnezeu, pierind și fiind distruși. În fața cuvintelor de judecată ale lui Dumnezeu, m-am gândit la cât de mult neglijasem în ultimii ani realitatea revenirii Domnului și n-am putut să nu simt teamă, și nu am mai îndrăznit să continuu să tratez acest fapt cu atâta necuviință. Mi-am amintit și de situații în care m-am înțeles cu frații și surorile din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic și am văzut că aveau o oarecare trăire a cuvintelor lui Dumnezeu: indiferent ce fel de problemă aș fi adus în discuție, ei îmi ofereau mereu răspunsul cu multă răbdare, folosind cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic, nu se opreau până nu înțelegeam; uneori, surorile veneau la magazinul meu și, de vreme ce magazinul era mic și nu aveam destul spațiu unde să stea jos, stăteau în picioare mai multe ore și chiar își aduceau propria mâncare, să se hrănească; uneori, pentru a nu-mi afecta afacerea, așteptau până venea noaptea și terminam treaba ca să ne întâlnim și să-mi împărtășească adevărul, iar când se termina întrunirea noastră și se întorceau acasă, era deja miezul nopții. Odată, două surori au împărtășit cu mine până târziu în noapte, încât nu mai era niciun tren care să le ducă acasă, așa că au petrecut noaptea în stația de metrou. Am văzut cum acești frați și surori îndură atâtea vitregii și sunt atât de plini de compasiune și de răbdare, încât nu am putut să nu mă gândesc la ce scrie în Biblie: „Îi veţi recunoaşte după roadele lor. Culeg oare oamenii struguri din mărăcini sau smochine din ciulini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar orice pom stricat face roade stricate. Un pom bun nu poate face roade stricate şi un pom stricat nu poate face roade bune” (Matei 7:16-18). De atunci am păstrat legătura cu frații și surorile din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, am văzut că trăiesc într-un mod care era demn de admirație, că puneau în practică cele două mari porunci pe care Domnul Isus le cere oamenilor să le practice: „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi” (Matei 22:37-39). Nu aș îndrăzni să spun că au împlinit deja cerințele lui Dumnezeu, dar am văzut că trăiesc o parte din realitatea acestor două porunci. Și, când acest lucru a fost comparat cu modul în care au trăit acest lucru frații și surorile din diferite alte secte și confesiuni, erau pur și simplu la fel de diferite ca cerul și pământul; acești frați și surori nu trăiau deloc iertarea și răbdarea și erau plini de gelozie și rivalitate, se luptau și concurau unii cu alții, atât de mult încât s-ar fi luptat între ei pentru faimă, profit și statut în interiorul bisericii, iar în ceea ce privește tipul de copac căruia îi aparțin ei, se poate spune în funcție de roadele pe care le poartă. Dar am simțit în inima mea o confirmare pentru felul în care frații și surorile din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic trăiau, felul în care trăiau nu era fals, era o expresie a vieții lor prin practicarea cuvintelor lui Dumnezeu. Întrucât urmau pașii Mielului, aveau lucrarea Duhului Sfânt și aveau cuvântul lui Dumnezeu ca viața lor, erau capabili să trăiască asemănarea unui adevărat creștin, care aduce slavă lui Dumnezeu și este martor pentru Dumnezeu. În acel moment, sub cârmuirea cuvântului lui Dumnezeu și al contraatacului puternic al acestor fapte, aceste zvonuri despre Fulgerul de la Răsărit s-au prăbușit încet în inima mea.
👉🔗 Citiți mai multe articole cu marturii crestine 2020.
Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic