Numele lui Dumnezeu Atotputernic este mărturisit în toate națiunile pământului

Cantari creștină 2021 „Numele lui Dumnezeu Atotputernic este mărturisit în toate națiunile pământului” Videoclip muzical

De când Dumnezeu Atotputernic, Regele Împărăției, a fost mărturisit,

planul Său de gestionare s-a răspândit în univers.

Apariția lui Dumnezeu a fost mărturisită nu doar în China, ci pretutindeni.

Ei Îi strigă numele sfânt,

caută părtășie cu Dumnezeu în orice fel,

înțelegând voia Lui, slujind împreună în biserică.

Duhul Sfânt lucrează în acest mod minunat.

Dumnezeu Atotputernic, Regele Împărăției, a fost mărturisit.

Numele lui Dumnezeu Atotputernic

a fost mărturisit în toate națiunile.

Deși limbile din lume diferă între ele,

există doar un Duh, o conduită printre biserici,

și-i una cu Dumnezeu, fără vreo diferență.

Duhul Sfânt cheamă, vocea Sa trezește lumea.

E vocea milei lui Dumnezeu.

Toți cheamă numele lui Dumnezeu Atotputernic.

Ei cântă și aduc laude.

E neabătută lucrarea Duhului.

Neclintit merg toți pe calea bună.

Pur și simplu nu dau înapoi.

Sunt minuni peste minuni,

greu de imaginat, de ne înțeles pentru om.

Dumnezeu Atotputernic, Regele Împărăției, a fost mărturisit.

Numele lui Dumnezeu Atotputernic

a fost mărturisit în toate națiunile.

Dumnezeu Atotputernic e Regele vieții în univers!

El stă pe tronul glorios și judecă întreaga lume.

Domină, conduce națiunile.

Toți își pleacă genunchii,

rugându-se Lui, apropiindu-se să fie cu El.

Nu contează de cât timp crezi în Dumnezeu,

indiferent de statut sau de experiență,

dacă Îl contrazici în inima ta, vei fi judecat de El.

Căzând în fața Lui, dureros te vei scuza.

Cu-adevărat culegi roadele faptelor tale.

Jalea-aceasta e-a chinului voce în lacul de pucioasă și foc.

E plânsul când ești certat de-al Său toiag.

E judecata în fața scaunului lui Hristos.

Dumnezeu Atotputernic, Regele Împărăției, a fost mărturisit.

Numele lui Dumnezeu Atotputernic

a fost mărturisit în toate națiunile.

Numele lui Dumnezeu Atotputernic

a fost mărturisit în toate națiunile.

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic 

Ceea ce aţi spus voi mi-a îngăduit să înţeleg...

Ceea ce aţi spus voi mi-a îngăduit să înţeleg că speranţa noastră în legătură cu întoarcerea Domnului şi răpirea a venit într-adevăr din teoriile şi închipuirile oamenilor. Ne-am abătut deja foarte grav de la cuvintele Domnului. Acestea fiind spuse, cum ar trebui să aşteptăm acum întoarcerea Domnului şi răpirea? Puteţi să vorbiţi despre asta cu mai multe detalii?

Răspuns: Speranţele sfinţilor de a fi răpiţi se bazează în principal pe cuvintele Domnului Isus: „Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Iar dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14:2-3). Noi interpretăm cuvintele Domnului Isus bazându-ne pe propriile noastre teorii şi închipuiri. Noi credem că deoarece Domnul Isus S-a înălţat la cer pe un nor, locul pe care Domnul l-a pregătit pentru oameni trebuie să fie în cer. De aceea, noi am aşteptat ca Domnul Isus să Se întoarcă şi să ne ia în cer. În plus, noi ne referim în special la cuvintele lui Pavel: „Apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să-L întâlnim pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi întotdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4:17). De aceea, noi am început să sperăm că Domnul ne va răpi și duce în cer când Se va întoarce. Unii oameni au înţeles în mod diferit răpirea. Cei mai mulţi cred că atunci când Domnul va sosi, El îi va ridica pe sfinţi în cer ca să se întîlnească cu El. Noi am crezut mulţi ani în felul acesta de răpire. Ei bine, ce este răpirea, de fapt? Mulţi oameni nu sunt foarte lămuriţi în privinţa asta. Taina răpirii sfinţilor a fost dezvăluită doar când a sosit Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune, „«A fi adus sus» nu înseamnă a fi adus dintr-un loc jos într-un loc înalt, după cum își închipuie oamenii. Aceasta este o greșeală uriașă. A fi adus sus se referă la predestinarea și apoi selectarea înfăptuite de Mine. Îi vizează pe toți cei pe care Eu i-am predestinat și i-am ales. […] Acest lucru este cel mai incompatibil cu noțiunile oamenilor. Cei care vor avea o parte în casa Mea, în viitor, sunt toți oamenii care au fost aduși sus dinaintea Mea. Acest lucru este absolut adevărat, nu se va schimba niciodată și nu va putea fi respins de nimeni. Acesta este contraatacul împotriva Satanei. Oricine este predestinat de Mine va fi adus sus dinaintea Mea” („Capitolul 104” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt foarte clare. „A fi răpit” nu înseamnă ceea ce credem noi – a fi luaţi în aer de pe pământ şi a-L întâmpina pe Domnul în nori. Şi nici nu înseamnă a fi luaţi în cer. Înseamnă că atunci când Domnul se va întoarce pe pământ ca să rostească cuvintele Sale şi să facă lucrarea Sa, noi vom auzi glasul lui Dumnezeu şi vom putea să-L urmăm şi să ne supunem lucrării Lui în zilele de pe urmă. Asta înseamnă cu adevărat să fii răpit și dus înaintea tronului lui Dumnezeu. Toţi aceia care pot deosebi glasul Domnului, pot găsi adevărul în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, pot accepta adevărul şi se pot întoarce la Dumnezeu Atotputernic sunt fecioare înţelepte. Ei sunt aurul, argintul şi pietrele preţioase care au fost „furate” de Domnul şi care s-au întors în casa Sa pentru că toţi sunt de valoare şi pot înţelege şi accepta adevărul. Ei pot înţelege glasul lui Dumnezeu. Ei sunt aceia care au primit cu adevărat răpirea. Ei sunt aceia care vor fi făcuţi biruitori când Dumnezeu Își face lucrarea Sa când coboară în taină pe pământ în zilele de pe urmă. Încă de când Dumnezeu Atotputernic Și-a început lucrarea Sa în zilele de pe urmă, tot mai mulţi oameni care sunt însetaţi cu adevărat după arătarea lui Dumnezeu au recunoscut glasul Lui în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Unul după altul, au primit lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Ei au fost aduși înaintea tronului lui Dumnezeu ca să-L întâlnească faţă în faţă şi au acceptat să fie adăpaţi şi hrăniţi de cuvintele Lui. Ei au obţinut adevărata înţelegere despre Dumnezeu. Firea lor coruptă a fost purificată şi au putut să trăiască realitatea adevărului din cuvintele lui Dumnezeu. Ei au obţinut deja mântuirea deplină a lui Dumnezeu. Oamenii aceştia au fost făcuţi deja biruitori înainte ca marele prăpăd să se abată. Ei au fost primele roade ale lui Dumnezeu. Cei care se ţin de concepțiile şi închipuirile lor şi aşteaptă orbește ca Domnul să vină şi să-i ducă în cer, cei care resping lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă sunt fecioarele nechibzuite. Ei sunt aceia care vor fi părăsiţi de Dumnezeu. Ei sunt sortiţi să sufere relele; ei vor plânge şi vor scrâşni din dinţi. Acesta e adevărul.

bazat pe scenariul filmului Trezirea din vis

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic  

Întrebare 1: Cu mult timp în urmă, Domnul ne-a promis: „Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.

Întrebare 1: Cu mult timp în urmă, Domnul ne-a promis: „Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Iar dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14:2-3). Domnul a pregătit deja un loc în cer pentru noi. Când Se va întoarce, ne va înălţa imediat în Împărăţia cerurilor. Dacă Domnul S-a întors deja, de ce mai sunt pe pământ toţi sfinţii Lui? De ce n-am fost răpiţi?

Răspuns: Domnul a pregătit un loc pentru credincioşii Lui. Asta e adevărat. Dar locul acesta este pe pământ sau în cer? Nu suntem foarte sigure în privinţa asta. Noi credem că Împărăţia cerurilor este în cer, dar asta se bazează pe teoriile şi închipuirile noastre. Acesta să fie adevărul, totuşi? Să vedem ce a spus Domnul Isus: „Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ!” (Matei 6:9-10). Domnul Isus ne-a spus limpede că Împărăţia lui Dumnezeu se află pe pământ, nu în cer. Voia lui Dumnezeu se va face atât în cer, cât şi pe pământ. Să citim din Apocalipsa 21:2-3: „Şi am văzut Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, coborând din cer, de la Dumnezeu… Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va veni să locuiască împreună cu ei, iar ei vor fi poporul Lui. Şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei (şi va fi Dumnezeul lor).” Să deschidem la Apocalipsa 11:15: „Împărățiile acestei lumi au devenit împărățiile Domnului nostru și ale Hristosului Său; și El va împărăți în vecii vecilor”. Aceste profeţii au arătat că „cortul lui Dumnezeu este cu oamenii!” „Noul Ierusalim, coborând din cer, de la Dumnezeu,” „Împărățiile acestei lumi au devenit împărățiile Domnului nostru și ale Hristosului Său.” Aceasta dovedeşte că Dumnezeu Își va construi Împărăţia pe pământ, iar El va locui pe pământ, printre oameni. Împărăţiile lumii vor deveni toate Împărăţiile lui Hristos şi vor dura pe vecie. Dacă noi credem că Împărăţia lui Dumnezeu este în cer bazându-ne pe teoriile şi închipuirile noastre, dacă credem că, la întoarcere, Domnul ne va lua în cer, cuvintele Lui rostite mai înainte nu vor fi în zadar? În realitate, rezultatul final al planului lui Dumnezeu de mântuire a omenirii este instaurarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Dumnezeu Atotputernic – Hristosul zilelor de pe urmă – face lucrarea Lui de judecată şi purificare a oamenilor ca să formeze un grup de biruitori pe pământ. Cei care obţin mântuirea lui Dumnezeu sunt făcuţi desăvârşiţi şi devin biruitori, sunt aceia care pot pune în practică cuvintele lui Dumnezeu şi pot urma calea Lui pe pământ. Aceştia sunt oamenii Împărăţiei Lui. După ce sunt făcuţi aceşti biruitori, voia lui Dumnezeu va fi împlinită pe tot pământul. Atunci Împărăţia lui Hristos va fi instaurată pe pământ, iar Dumnezeu va câştiga toată slava. La sfârşit, El va împlini profeţiile din Cartea Apocalipsei. Încă nu ne-am lămurit asupra acestor fapte? Ce fel de loc a pregătit Domnul Isus pentru noi? El a rânduit să ne naştem în zilele de pe urmă, Să ne întâlnim cu El pe pământ când Se va întoarce, să fim purificați și desăvârșiți de Dumneuzeu şi să devenim biruitori, astfel încât să putem face voia lui Dumnezeu, şi toate împărăţiile de pe pământ să facă parte din Împărăţia lui Hristos. Aceasta este voia lui Dumneuzeu. Dumnezeu vine pe pământ, dar noi trebuie să ne străduim să ajungem în cer. Dacă ne ridică în aer, ei bine, acolo nu avem mâncare şi loc ca să trăim, cum vom supravieţui? Nu sunt acestea doar teoriile şi închipuirile noastre? Ar face Domnul așa ceva? Faptul că am putea gândi în felul acesta arată că suntem atât de copilăroși. Ca și cum am fi cu capul în nori!

bazat pe scenariul filmului Trezirea din vis

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Noi acceptăm lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă...

Noi acceptăm lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, dar spuneți-ne cum trebuie să experimentăm judecata și mustrarea Sa ca să putem primi adevărul și viața, să scăpăm de natura noastră păcătoasă și să dobândim mântuirea pentru a intra în Împărăția cerurilor?

Răspuns: Cum să experimentăm judecata și mustrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă ca să primim adevărul și viața, să renunțăm la natura noastră păcătoasă și să dobândim mântuirea pentru a intra în Împărăția cerurilor. Acest tip de întrebare este foarte importantă, pentru că implică problemele majore ale sfârșitului și destinației noastre. Pentru a înțelege acest aspect al adevărului, ar trebui să citim mai întâi câteva pasaje din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic.

„Adevărata credință în Dumnezeu înseamnă experimentarea cuvintelor și lucrării lui Dumnezeu în baza credinței că Dumnezeu deține suveranitatea asupra tututor lucrurilor. Așadar, vei fi eliberat de firea ta coruptă, vei îndeplini dorința lui Dumnezeu și vei ajunge să Îl cunoști pe Dumnezeu. Numai după o astfel de călătorie se poate spune că tu crezi în Dumnezeu” (Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”).

„Procesul actual de vorbire este procesul de cucerire. Cum anume ar trebui oamenii să coopereze? Prin a mânca și a bea aceste cuvinte în mod eficient și a le înţelege. Oamenii nu pot deveni cuceriți de unii singuri. Tu trebuie, prin a mânca și a bea aceste cuvinte, să ajungi să-ți cunoști stricăciunea și murdăria, răzvrătirea și nedreptatea ta, și să cazi înaintea lui Dumnezeu. Dacă poţi să înţelegi voia lui Dumnezeu și apoi să o pui în practică și, mai mult, dacă ai viziunea și poţi să asculţi în întregime aceste cuvinte și să nu îţi exerciţi niciuna dintre alegerile proprii, atunci vei fi cucerit. Și aceste cuvinte vor fi cele care te-au cucerit” („Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (1)” din Cuvântul Se arată în trup).

„Să se concentreze pe a mânca și a bea din cuvintele lui Dumnezeu și a căuta adevărul și intenția din cuvintele Sale și să încerce să înțeleagă voia lui Dumnezeu în toate. Aceasta este metoda fundamentală și vitală de practică. […] Devoțiunea sinceră față de cuvintele lui Dumnezeu implică, în primul rând, căutarea adevărului, a intențiilor din cuvintele Sale, concentrarea asupra priceperii voii lui Dumnezeu, a înțelegerii și obținerii de mai mult adevăr din cuvintele Lui. […] pe obținerea unei înțelegeri a firii și a frumuseții Sale. Petru a încercat, de asemenea, să înțeleagă diferitele stări corupte ale omului din cuvintele lui Dumnezeu, precum și natura coruptă și neajunsurile propriu-zise ale omului, îndeplinind astfel toate aspectele cerințelor pe care Dumnezeu le are de la om pentru a-L mulțumi. Petru a avut atât de multe practici corecte ce respectau cuvintele lui Dumnezeu; acest lucru era cel mai potrivit cu voia Lui și era cea mai bună cale prin care o persoană putea coopera în timp ce experimenta lucrarea lui Dumnezeu” („Cum să apuci pe calea lui Petru” dîn Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos).

După cum puteți vedea, noi, credincioși fiind, avem nevoie să înțelegem mai întâi ce înseamnă a crede în Dumnezeu. A crede în Dumnezeu înseamnă să experimentăm lucrarea Sa și cuvântul Său, să înțelegem adevărul și să-l trăim în realitate. Acesta este procesul de a crede în Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă este de a ne judeca prin cuvântul Său. Atunci, dacă vrem ca firea noastră coruptă să fie curățită și să dobândim mântuirea, trebuie mai întâi să depunem cu adevărat puțin efort în cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să mâncăm și să bem cuvântul lui Dumnezeu și să să acceptăm judecata și revelațiile din cuvântul Său. Indiferent cât de mult ne străpunge, cât de aspru este sau cât ne face să suferim cuvântul lui Dumnezeu, nu uitați, cuvântul lui Dumnezeu este adevărul deplin și realitatea vieții pe care trebuie să o trăim. Fiecare exprimare a cuvântului lui Dumnezeu este menită să ne curețe și să ne schimbe, să ne ajute să ne lepădăm de firea noastră coruptă și să dobândim mântuirea, și, mai mult, să ne ajute să înțelegem adevărul, să dobândim cunoașterea de Dumnezeu. Deci trebuie să acceptăm judecata și mustrarea, emondarea și tratarea cuvântului lui Dumnezeu. Dacă vrem să dobândim adevărul cuvântului lui Dumnezeu, trebuie să fim dispuși să suferim pentru a accepta și a asculta de cuvântul lui Dumnezeu și de adevăr. Trebuie să căutăm adevărul din cuvântul lui Dumnezeu, să aflăm voia lui Dumnezeu și să reflectăm și să ne cunoaștem pe noi înșine. Trebuie să reflectăm asupra cuvântului lui Dumnezeu ca să ne cunoaștem propria aroganță, ipocrizia și egoismul, cum facem târguri cu Dumnezeu, cum profităm de El și Îl înșelăm, cum denaturăm adevărul, și alte firi păcătoase, precum și diferitele necuviințe din credința noastră și intențiile de a obține binecuvântări. Astfel, vom ajunge să cunoaștem treptat adevărul din spatele corupției noastre și esența naturii noastre. După ce vom înțelege mai mult din adevăr, cunoașterea noastră despre Dumnezeu se va adânci și apoi vom ști în mod natural ce fel de om Îi place lui Dumnezeu și ce fel nu Îi place, ce fel de om va mântui sau va elimina, ce fel de om va folosi și ce fel de om va binecuvânta. Odată ce vom vedea aceste lucruri, vom începe să înțelegem firea lui Dumnezeu. Acestea sunt toate rezultatele trăirii judecății și mustrării cuvântului lui Dumnezeu. Oricine urmează adevărul ține seama de trăirea judecății și mustrării cuvântului lui Dumnezeu, încercând să caute adevărul în tot, să practice cuvântul lui Dumnezeu și să I se supună. Treptat, acești oameni vor începe să înțeleagă adevărul și vor intra în realitate trăind cuvântul lui Dumnezeu, vor dobândi mântuirea și vor fi desăvârșiți. Cât despre cei care nu iubesc adevărul, deși ei pot recunoaște arătarea și lucrarea lui Dumnezeu din adevărul exprimat de El, ei cred că pot să dobândească mântuirea cu certitudine dacă abandonează totul pentru Dumnezeu și își fac datoria. În cele din urmă, ei tot nu pot primi adevărul după ce au crezut în Dumnezeu mulți ani. Înțeleg doar câteva cuvinte, slove și doctrine, dar cred că știu tot adevărul și că au dobândit realitatea. Se mint singuri și vor fi, cu siguranță, eliminați de Dumnezeu. Cum să experimentăm lucrarea lui Dumnezeu ca să dobândim mântuirea? Haideți să mai citim câteva pasaje din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic.

Dumnezeu Atotputernic spune : „Viața unui om nu poate crește doar citind pur și simplu cuvântul lui Dumnezeu, ci numai când acesta este pus în practică. Dacă tu crezi că a înțelege cuvântul lui Dumnezeu este tot ceea ce e necesar pentru a avea viață și statură, atunci înțelegerea ta este distorsionată. Adevărata înțelegere a cuvântului lui Dumnezeu are loc atunci când practici adevărul, iar tu trebuie să înțelegi că «numai prin practicarea adevărului poate acesta să fie înțeles vreodată»” („Odată ce înțelegeți adevărul, ar trebui să-l puneți în practică” din Cuvântul Se arată în trup).

„Petru, în credința lui în Dumnezeu, a căutat să-L mulțumească pe Dumnezeu în tot și a căutat să asculte de tot ceea ce venea de la Dumnezeu. Fără nici cea mai mică obiecție, el a putut să accepte atât mustrarea și judecata, cât și rafinarea, necazul și lipsa în viața lui, niciuna din acestea neputând să-i altereze dragostea pentru Dumnezeu. Nu este aceasta dragostea supremă pentru Dumnezeu? Nu este aceasta împlinirea datoriei unei creaturi a lui Dumnezeu? Fie că ești mustrat, judecat sau în necaz, ești mereu capabil să obții ascultare până la moarte, aceasta fiind ceea ce o făptură a lui Dumnezeu ar trebui să realizeze și aceasta fiind puritatea dragostei pentru Dumnezeu. Dacă omul poate obține atât de mult, atunci este o creatură calificată a lui Dumnezeu și nimic nu satisface mai bine dorința Creatorului” („Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” din Cuvântul Se arată în trup).

„Dacă ceea ce cauți este adevărul, dacă ceea ce pui în practică este adevărul, și dacă ceea ce obții este o schimbare în firea ta, atunci cărarea pe care calci este cea corectă. Dacă ceea ce cauți este binecuvântarea trupului și ceea ce pui în practică este adevărul propriilor concepții, și dacă nu există nicio schimbare în firea ta, nu ești deloc ascultător lui Dumnezeu în trup și încă trăiești în neclaritate, atunci ceea ce cauți te va duce cu siguranță în iad, deoarece cărarea pe care mergi este cărarea eșecului. Dacă vei fi făcut desăvârșit sau dacă vei fi eliminat, depinde de propria ta căutare. Cu alte cuvinte, succesul sau eșecul depind de cărarea pe care merge omul” („Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” din Cuvântul Se arată în trup).

„Dacă cineva Îl poate mulțumi pe Dumnezeu în timpul îndeplinirii propriei datorii, este principial în propriile cuvinte și acțiuni și poate intra în realitatea tuturor aspectelor adevărului, atunci este o persoană care devine desăvârșită de către Dumnezeu. Se poate spune că lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu au fost complet eficiente pentru asemenea oameni, iar cuvintele lui Dumnezeu au devenit viața lor, ei au dobândit adevărul și sunt capabili să trăiască în conformitate cu ale Lui cuvinte. După aceasta, natura trupului lor – adică, însuși fundamentul existenței lor inițiale – se va zdruncina și se va prăbuși. După ce oamenii posedă cuvintele lui Dumnezeu drept propria lor viață, ei vor deveni oameni noi. Dacă ale lui Dumnezeu cuvinte devin viața lor, dacă viziunea lucrării lui Dumnezeu, cerințele Lui de la omenire, revelațiile Lui către oameni și standardele pentru o viață adevărată, pe care El cere ca aceștia să le întrunească, devin viața lor, dacă ei trăiesc conform acestor cuvinte și adevăruri, atunci sunt desăvârșiți de cuvintele lui Dumnezeu. Astfel de oameni au renăscut și au devenit oameni noi prin cuvintele lui Dumnezeu” („Cum să apuci pe calea lui Petru” dîn Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos).

Dumnezeu Atotputernic spune: „Numai atunci când omul practică cuvântul lui Dumnezeu, viața lui poate înflori cu adevărat […].” Acest rând este adevărul! Este mult prea practic. Credincioșii care nu practică și experimentează cuvântul lui Dumnezeu nu pot primi adevărul. Un om fără adevăr este un om fără viață. Dumnezeu Atotputernic a adus mărturie despre cum Petru a căutat activ adevărul pentru a fi desăvârșit. Petru a fost cineva care a căutat adevărul. El nu numai că a căutat să Îl iubească pe Dumnezeu, dar s-a concentrat, de asemenea, asupra schimbării firii vieții sale. Principala manifestare este că el a putut să se supună judecății și mustrării lui Dumnezeu și să accepte rafinarea și încercările care i s-au dat. Chiar dacă Dumnezeu i l-ar fi dat Satanei, el tot I s-ar fi supus până la moarte. El a fost răstignit cu capul în jos pentru Domnul, oferind o frumoasă și răsunătoare mărturie. Petru a pus deosebită stăruință și grijă în credința sa în Dumnezeu, ascultând de Dumnezeu cu sârguință și iubindu-L. El a făcut mari eforturi nu doar pentru a predica și a lucra, ci s-a concentrat în special pe practicarea adevărului și intrarea în realitate. De aceea, Petru a fost în cele din urmă desăvârșit și a primit aprobarea lui Dumnezeu. Conform mărturiei lui Petru, toți credincioșii trebuie să caute adevărul dacă vor să dobândească mântuirea, să depună efort în citirea cuvântului lui Dumnezeu, în a afla mai multe despre adevăr și despre intențiile lui Dumnezeu și în practicarea adevărului și intrarea în realitate. Prin urmarea acestei căi, noi putem vedea adevărul din ce în ce mai clar și putem avea mai multe căi de a-l folosi. Înainte să ne dăm seama, vom intra în realitatea adevărului. Dacă noi ne vom mulțumi doar cu înțelegerea doctrinelor, atunci nu vom putea practica adevărul și intra în realitate. Să cunoaștem doctrine nu înseamnă să înțelegem adevărul. Doar înțelegerea adevărului ne va permite să Îl cunoaștem pe Dumnezeu, să ne cunoaștem pe noi înșine și să ne căim cu adevărat. Asta nu se întâmplă dacă doar cunoaștem doctrine. Cei care cunosc mai multe despre doctrine vor deveni mai aroganți și mai încrezuți. Și nu Îl vor cunoaște pe Dumnezeu și pe ei înșiși niciodată. Știm asta cu certitudine. Când vine vorba despre a experimenta lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, aceia care nu au iubire față de adevăr vor dori să evite judecata și mustrarea cuvântului lui Dumnezeu. Acel sentiment îi va face doar să se îndepărteze mai mult de Dumnezeu, în special când cuvântul Lui este pătrunzător și aspru. Cum ar putea astfel de oameni să dobândească adevărul? Oamenii care iubesc sincer adevărul sunt dispuși să îndure orice suferință de dragul de a-l dobândi. Ei se pot supune chiar și când suferă din pricina judecății lui Dumnezeu. Ei pot, de asemenea, să rămână neclintiți în fața încercărilor dificile. Chiar dacă își pierd familiile, libertatea sau viețile, ei tot pot mărturisi ferm pentru Dumnezeu. Oamenii ca ei pot dobândi cu siguranță adevărul și primi aprobarea lui Dumnezeu după ce au experimentat lucrarea Sa!

bazat pe scenariul filmului Cântecul victoriei

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic  

O tinerețe fără regrete (2)

O tinerețe fără regrete (2)

de Xiaowen, orașul Chongqing

În această închisoare demonică, nu eram mai bună decât un câine vagabond în ochii poliției celei rele. Nu doar că m-au abuzat fizic și verbal, dar deseori îmi scotoceau patul și îmi împrăștiau obiectele personale peste tot. De asemenea, de fiecare dată când vreun fel de tulburare socială se întâmpla în lumea de afară, oamenii din închisoare care răspundeau de chestiunile politice veneau după mine și mă interogau cu privirile la părerile mele asupra a ceea ce se întâmplase, iar dacă răspunsul meu nu îi mulțumea, mă criticau constant pentru că urmam calea credinței în Dumnezeu. De fiecare dată când trebuia să înfrunt acest fel de interogare, îmi îngheța inima, neștiind ce fel de complot plănuiseră împotriva mea de această dată. Inima mea întotdeauna se ruga grabnic și Îl chema pe Dumnezeu să mă ajute și să mă călăuzească în aceste momente dificile. Zi după zi, an după an, toate aceste tipuri variate de rele tratamente, exploatare și oprimare au fost un chin dincolo de cuvinte: fiind în fiecare zi copleșită de sarcinile de muncă, sarcinile politice monotone și chinurile bolilor, plus opresiunea mentală pe termen lung, am ajuns în pragul colapsului. Mai ales, a fost o dată când am văzut o deținută de vârstă mijlocie spânzurată de fereastra celulei ei în mijlocul nopții pentru că nu a mai putut suporta mai departe torturile inumane ale poliției rele și o dată când o deținută în vârstă a murit în închisoare deoarece nu a fost tratată de o boală suficient de rapid, iar în acele momente cădeam din nou într-o disperare sufocantă. Din nou, concepeam ideea morții drept o cale de a pune capăt necazurilor mele și simțeam că moartea era cel mai bun mod de a fi liberă. Știam, totuși, că ar fi o trădare a lui Dumnezeu și pur și simplu nu am putut să o fac. Tot ce am putut să fac a fost să îndur toată această durere și să mă supun aranjamentelor și orchestrațiilor lui Dumnezeu. Dar când mă gândeam la sentința mea interminabilă și la faptul că obținerea libertății era atât de departe, într-un viitor nedefinit, simțeam o durere și o disperare indescriptibile și simțeam chiar că nu pot merge mai departe; chiar nu știam cât mai puteam continua așa. De atât de multe ori, tot ce puteam face era să mă strecor sub cearceafurile patului și să suspin în secret în toiul nopții, rugându-mă la Dumnezeu Atotputernic și încredințându-I Lui toate problemele inimii mele. Când eram în cea mai mare durere și mă simțeam cel mai neajutorată, mă gândeam la cuvintele lui Dumnezeu: „Voi, mai ales, ați suferit cu toții persecuții și ați experimentat dificultăți la întoarcerea acasă; suferiți și aveți și gânduri de moarte și lipsa voinței de a trăi. Acestea sunt slăbiciuni ale trupului. […] Nu știi ce face astăzi Dumnezeu. Dumnezeu trebuie să vă lase trupul să sufere pentru a vă transforma firea. Chiar dacă trupul tău suferă, ai cuvântul lui Dumnezeu și ai binecuvântarea lui Dumnezeu. Nu poți muri chiar dacă vrei: poți să te resemnezi să nu Îl cunoști pe Dumnezeu și să nu obții adevărul dacă mori? Acum este vorba, în principal, doar de faptul că oamenii n-au obținut încă adevărul și nu au viață. Acum, oamenii se află în mijlocul procesului de căutare a mântuirii, astfel că trebuie să sufere puțin în această perioadă. Astăzi toate persoanele din lume sunt încercate: Dumnezeu încă suferă – este corect ca voi să nu suferiți?” („Doar prin urmărirea adevărului poți obține schimbări în firea ta” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au alinat inima tristă și mi-au permis să înțeleg semnificația suferinței. Dumnezeu face acum lucrarea de a schimba firea omului; sunt în continuare stricată și sunt multe otrăvuriale Satanei în mine, deci cum aș putea obține schimbarea și purificarea fără suferință? Durerea este ceva ce ar trebui să sufăr și este ceva ce trebuie să îndur. Când m-am gândit la aceste lucruri, nu am simțit nicio durere, dimpotrivă, am simțit că abilitatea mea de a îndura persecuția și de a îndura să fiu încarcerată pentru credința mea în Dumnezeu și faptul că pot suferi în căutarea mântuirii sunt lucruri de cea mai mare valoare și importanță – această durere pe care o sufeream merita atât de mult osteneala! Fără să fiu conștientă de asta, inima mea s-a îndepărtat de mâhnire, a devenit bucuroasă și am simțit o nevoie irezistibilă de a cânta un imn în inima mea, numit „Suntem norocoși să întâmpinăm venirea lui Dumnezeu”: „Suntem norocoși să întâmpinăm venirea lui Dumnezeu, Îi auzim glasul. Suntem norocoși să întâmpinăm venirea lui Dumnezeu, luăm parte la ospățul Mielului. Suntem norocoși să întâmpinăm venirea lui Dumnezeu, Îl cunoaștem pe Dumnezeu Atotputernic întrupat. Suntem norocoși să întâmpinăm venirea lui Dumnezeu, Îi vedem faptele minunate. Înțelegem tainele vieții omenești, cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt cele mai iubite. […] Cine poate fi mai binecuvântat? Cine poate fi mai norocos? Dumnezeu ne dă adevărul și viața, trebuie să trăim pentru El. Obținem adevărul și vom fi martori ai lui Dumnezeu, pentru a-I răsplăti iubirea Sa” (din Urmați Mielul și cântați cântări noi). Am cântat acest imn în inima mea iar și iar. Cu cât cântam mai mult, cu atât inima mea devenea mai încurajată și cu cât cântam mai mult, cu atât simțeam că sunt mai puternică și simțeam mai multă bucurie și nu m-am putut abține să depun un jurământ înaintea lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule Atotputernic, Îți mulțumesc pentru consolare și încurajare și pentru că m-ai făcut să am credință și curajul de a trăi. Tu mă faci să simt că Tu ești cu adevărat Domnul vieții mele, puterea vieții mele. Deși am căzut în cuibul diavolilor, nu sunt singură, pentru că Tu ești mereu cu mine pe când trec prin aceste zile întunecate, dându-mi iar și iar credință și puterea de a trăi. O, Dumnezeule, presupunând că într-o zi voi părăsi acest loc și voi putea să trăiesc liberă, eu tot îmi voi face datoria. Nu Îți voi mai cauza mâhnire, nici nu voi mai face vreun plan pentru mine. O, Dumnezeule, indiferent de cât de dureroase sau de dificile vor fi zilele ce vor urma, eu îmi doresc să mă bazez pe Tine și să trăiesc cu tărie!”

În timp ce eram în închisoare, mă gândeam adesea la zilele petrecute cu frații mei și cu surorile mele – ce vremuri minunate au fost! Toată lumea era fericită și râdea. Au fost și dispute, dar totul a devenit o frumoasă amintire pentru mine. De fiecare dată când mă gândeam cum obișnuiam să fiu neglijentă cu datoriile mele, mă simțeam atât de vinovată și îndatorată; gândindu-mă la cum am avut dispute cu frații mei și surorile mele datorită firii mele arogante, mă simțeam extrem de tristă și plină de remușcări. În momente ca acestea, eram într-un potop de lacrimi și cântam un imn în secret în inima mea: „În toți acești ani de credință doar m-am desfătat cu binecuvântările lui Dumnezeu, nu am pus adevărul în practică. Am risipit acest timp și nu am dobândit adevărul, tot ce am sunt regrete. […] Atâta nesupunere, atâta stricăciune, cum pot fi în stare de a-L iubi pe Dumnezeu? Spun că Îl iubesc pe Dumnezeu, dar nu am fost credincios, nu am realitatea adevărului. Astăzi îmi răscumpăr datoriile trecutului, o iau de la început plin de credință. Dumnezeu mi-a dat această șansă, din nou blând, vreau să fac alegerea încă odată. Voi prețui prezentul, voi da tot ce am, îmi voi împlini datoria de a-L satisface pe Dumnezeu. Dumnezeu simte îngrijorare, El anticipează. Nu pot să Îl dezamăgesc din nou. Îi voi fi mereu credincios lui Dumnezeu” („Sunt atât de plin de remușcări” din Urmați Mielul și cântați cântări noi). În mijlocul acestei dureri și a reproșului de sine, deseori mă rugam în inima mea lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule! Îți datorez cu adevărat atât de mult. Dacă îmi vei permite, aș dori să caut să Te iubesc și, după ce voi ieși din închisoare, aș dori să îmi fac datoria în continuare. Îmi doresc să o iau de la capăt și să mă revanșez pentru datoriile anterioare!” În timpul zilelor mele din închisoare, mi-au lipsit cu adevărat frații și surorile de care mă apropiasem atât de mult și chiar doream să îi văd. Însă eram în captivitate în această închisoare demonică, astfel că această dorință nu era nimic mai mult decât o dorință fantezistă. Totuși îi vedeam adesea pe frații mei și pe surorile mele în vise, visând că eram împreună citind cuvintele lui Dumnezeu și părtășind adevărul, atât de fericiți, atât de veseli…

Când a fost cutremurul Wenchuan în 2008, închisoarea în care eram reținuți a fost de asemenea zgâlțâită și eu am fost chiar ultima care a evacuat premisele. Replicile au continuat zile întregi și atât deținuții cât și gardienii erau cu toții terifiați și în stare de alarmă toată ziua. Dar în inima mea mă simțeam extrem de calmă și sigură, pentru că eu știam că era o împlinire a cuvintelor lui Dumnezeu, era focul mâniei lui Dumnezeu care se abătuse și îi pedepsise pe cei ce I se împotriveau lui Dumnezeu pe pământ. Acest cutremur a fost cel mai mare din ultima sută de ani, iar în timpul acesta cuvintele lui Dumnezeu îmi protejau mereu inima. Credeam că viața și moartea sunt în mâinile lui Dumnezeu și că, indiferent de ce ar fi făcut Dumnezeu, eu aveam să fiu mereu dornică să mă supun orchestrațiilor și aranjamentelor lui Dumnezeu. Singurul lucru care mă întrista, totuși, era că dacă aș fi murit nu aș mai fi avut șansa să îmi fac datoria față de Creator, nu aș mai fi avut șansa să răsplătesc iubirea lui Dumnezeu și nu aș mai fi putut să îmi văd frații și surorile. Îngrijorarea mea nu era, totuși, necesară. Dumnezeu era mereu cu mine, dându-mi cea mai mare protecție, permițându-mi să scap de moarte în timpul marelui cutremur și să continui să trăiesc întreagă și nevătămată.

În ianuarie 2011, am obținut o eliberare timpurie și viața mea de rob din pușcărie a ajuns în sfârșit la final. Obținându-mi libertatea, inima mea s-a simțit incredibil de încântată: „Mă pot întoarce din nou la biserică! Pot fi din nou cu frații mei și surorile mele!” Eram atât de încântată, chiar nu era niciun mod de a o descrie în cuvinte. Ceea ce nu am anticipat a fost că, odată întoarsă acasă, fiica mea nu m-a recunoscut, iar atât rudele cât și prietenii s-au uitat chiorâș la mine, s-au ascuns de mine și nu au vrut să aibă nimic de a face cu mine. Nimeni din jur nu m-a înțeles și nu m-a putut accepta. Deși în acel moment nu mai eram supusă relelor tratamente și chinului închisorii, totuși, faptul că am avut parte de o primire rece, că am fost ridiculizată și respinsă a fost chiar mai greu de îndurat; am devenit slabă. Nu m-am putut abține să nu îmi reamintesc trecutul: abia împlinisem 31 de ani în anul în care am fost trimisă în închisoare, iar când am ieșit din închisoare aveam deja 39. Petrecusem opt ierni și șapte veri în închisoare. De atât de multe ori, când mă simțeam singură și neputincioasă, Dumnezeu a orchestrat oamenii, evenimentele și lucrurile să mă ajute; de atât de multe ori când eram îndurerată și disperată, Dumnezeu Și-a folosit cuvintele pentru a mă alina; de atât de multe ori, când mi-am dorit să mor, Dumnezeu mi-a dat putere și mi-a dat curajul de a continua să trăiesc. În timpul acestor ani nesfârșiți, dureroși, Dumnezeu a fost Cel Care m-a călăuzit pas cu pas prin valea morții și mi-a permis să trăiesc în continuare cu tenacitate. Și iată-mă înfruntând un pic de suferință și devenind supărată și slabă, mâhnind pe Dumnezeu – eram cu adevărat o persoană meschină, slabă, nefolositoare și atât de nerecunoscătoare! Gândindu-mă la asta, m-am condamnat mult și nu m-am putut abține să nu mă gândesc la jurământul pe care I l-am făcut lui Dumnezeu în închisoare: „Presupunând că într-o zi voi părăsi acest loc și voi putea să trăiesc liberă, eu tot îmi voi face datoria. Nu Îți voi mai cauza mâhnire, nici nu voi mai face vreun plan pentru mine.” Gândindu-mă la acest jurământ și amintindu-mi momentul în care I-am făcut acest jurământ lui Dumnezeu, lacrimi mi-au încețoșat privirea și am început să cânt un imn încet: „Eu însumi sunt dispus să-L caut pe Dumnezeu și să-L urmez. Acum Dumnezeu vrea să mă abandoneze, dar eu tot vreau să-L urmez. Indiferent dacă El mă vrea sau nu, eu voi continua să-L iubesc și, în cele din urmă, trebuie să-L câștig. Îmi ofer inima lui Dumnezeu și, orice ar face El, Îl voi urma toată viața mea. Indiferent ce se va întâmpla, trebuie să-L iubesc pe Dumnezeu și trebuie să-L câștig; nu voi avea odihnă până ce nu-L voi fi câștigat” („Sunt hotărât să-L iubesc pe Dumnezeu” din Urmați Mielul și cântați cântări noi).

După ce am petrecut ceva timp în închinăciuni spirituale și făcând ajustări, sub luminarea și călăuzirea lui Dumnezeu, am lăsat în urmă foarte repede negativitatea și m-am aruncat din nou în a îmi face datoria.

Deși mi-am petrecut cei mai buni ani ai tinereții în închisoare, în timpul acestor șapte ani și patru luni am putut să sufăr pentru credința mea în Dumnezeu și nu am absolut niciun regret. Deoarece am ajuns să înțeleg ceva adevăr și am experimentat iubirea lui Dumnezeu, simt că răbdarea acestei dureri a avut semnificație și valoare, că asta a fost excepționala preamărire și bunătate a lui Dumnezeu pentru mine și favoarea specială a lui Dumnezeu pentru mine. Chiar dacă prietenii și rudele nu mă înțeleg și fiica mea nu mă recunoaște, totuși nimic și nimeni nu poate distruge relația mea cu Dumnezeu; nici măcar moartea nu mă poate despărți de El.

„Dragoste pură fără pată” a fost imnul pe care am iubit cel mai mult să îl cânt în închisoare, iar astăzi vreau să îmi închin cea mai pură iubire lui Dumnezeu prin acțiune concretă!

Note de subsol:

1. „Căpetenia tuturor relelor” se referă la bătrânul diavol. Expresia sugerează neplăcere extremă.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic