Semnele vremurilor de pe urmă s-au arătat: ai fost răpit?

Semnele vremurilor de pe urmă s-au arătat: ai fost răpit?

de Becky, SUA

În prezent, dezastrele din întreaga lume devin din ce în ce mai severe. Știrile sunt pline de povești despre molime, cutremure, inundații și secete. V-ați spus vreodată: profețiile despre întoarcerea Domnului s-au îndeplinit, așa că de ce încă nu L-am întâmpinat? Dacă aceste lucruri continuă, când sosește marea nenorocire, nu vom fi și noi aruncați în mijlocul dezastrelor? Când ne va lua Domnul în împărăția cerurilor?

Când suntem răpiți, chiar vom fi ridicați la cer?

Mulți credincioși în Domnul au citit aceste cuvinte în Biblie: „Apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți împreună cu ei în nori, ca să-L întâlnim pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi întotdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4:17). Ei tânjesc să fie ridicați la cer și să-L întâlnească pe Domnul când vine. Dar, în realitate, aceste cuvinte nu au fost rostite, de fapt, de Domnul Isus, și nu sunt nici o profeție din Apocalipsa. Ele sunt doar cuvintele apostolului Pavel. Este corect să te bazezi pe cuvintele lui Pavel în ceea ce privește întâmpinarea venirii Domnului? Pot cuvintele lui Pavel să le reprezinte pe cele ale Domnului? Modul în care sosește Domnul din zilele de pe urmă și modul în care îi ia pe cei care cred în El în Împărăție este lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Pavel a fost doar un apostol care a răspândit mesajul pentru Domnul; cum ar fi putut ști astfel de lucruri? Întâmpinarea sosirii Domnului este un aspect extrem de important, unul în care este corect doar să ne bazăm pe cuvintele Domnului Isus. Domnul Isus a spus: „Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ!” (Matei 6: 9-10). Apocalipsa conține, de asemenea, următoarele profeții: „Şi am văzut Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, coborând din cer, de la Dumnezeu […]. Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va veni să locuiască împreună cu ei, iar ei vor fi poporul Lui. Și Dumnezeu Însuși va fi cu ei și va fi Dumnezeul lor»” (Apocalipsa 21:2-3). „Împărățiile acestei lumi au devenit împărățiile Domnului nostru și ale Hristosului Său; și El va împărăți în vecii vecilor” (Apocalipsa 11:15). În aceste profeții, cuvintele „coborând din cer, de la Dumnezeu”, „cortul lui Dumnezeu este cu oamenii” și „Împărățiile acestei lumi au devenit împărățiile Domnului nostru și ale Hristosului Său”, arată că Dumnezeu Își va întemeia Împărăția pe pământ și că destinația pe care a aranjat-o pentru oameni se află, de asemenea, pe pământ. Dorința noastră constantă de a fi ridicați la cer nu reprezintă, oare, propriile noastre noțiuni și închipuiri? Și nu înseamnă asta să mergi pe o cale care se abate de la Dumnezeu?

Realitatea este că Dumnezeu nu a vorbit niciodată despre ridicarea oamenilor la cer și acest lucru îl recunoaștem din faptele lucrării lui Dumnezeu. La început, Dumnezeu l-a creat pe om din țărână și l-a dus în Grădina Raiului, unde a trăit și s-a închinat la Dumnezeu așa cum se cuvine. Pe vremea lui Noe, Dumnezeu nu l-a ridicat pe Noe și pe familia acestuia la cer pentru a scăpa de potop; în schimb, i-a poruncit lui Noe să ia măsura practică de a construi o arcă pe pământ. Târziu în Epoca Legii, oamenii s-au confruntat cu pericolul de a fi uciși pentru încălcarea legilor lui Dumnezeu. Dumnezeu nu i-a ridicat în aer pentru a obține jertfe de păcat, ci, în schimb, S-a întrupat El Însuși și a venit pe pământ unde a fost chiar răstignit pentru omenire, absolvindu-i pe oameni de păcat. Din acest lucru, putem vedea că Dumnezeu a lucrat continuu pe pământ pentru mântuirea oamenilor, îndrumând omenirea în ceea ce privește traiul și închinarea la Dumnezeu. Dorința noastră constantă de a fi luați la cer este, în mod clar, complet diferită de voia lui Dumnezeu!

Ce reprezintă răpirea înainte de marea nenorocire?

Poate unora dintre voi nu le este clar ce înseamnă, de fapt, „a fi răpit”. Pentru a înțelege asta, să vedem, mai întâi, ce spun cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu a spus: „«A fi adus sus» nu înseamnă a fi adus dintr-un loc jos într-un loc înalt, după cum își închipuie oamenii. Aceasta este o greșeală uriașă. A fi adus sus se referă la predestinarea și selectarea înfăptuite de Mine. Îi vizează pe toți cei pe care Eu i-am predestinat și i-am ales. Cei care au dobândit statutul de fiu întâi născut, statutul fiilor sau al poporului, sunt toți aceia care au fost răpiți la Cer^[a]. Acest lucru este cel mai incompatibil cu noțiunile oamenilor. Cei care vor avea o parte în casa Mea, în viitor, sunt toți oamenii care au fost aduși sus dinaintea Mea. Acest lucru este absolut adevărat, nu se va schimba niciodată și nu va putea fi respins de nimeni. Acesta este contraatacul împotriva Satanei. Oricine este predestinat de Mine va fi adus sus dinaintea Mea” („Capitolul 104” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup). Aceste cuvinte ne spun că a fi răpit nu înseamnă a fi luat în cer pentru a-L întâlni pe Domnul, după cum ne-am imaginat; în schimb, înseamnă să poți accepta noua lucrare a lui Dumnezeu și să i te poți supune după ce-I auzi glasul, să mergi îndeaproape pe urmele Mielului și să vii înaintea lui Dumnezeu când vine pe pământ și săvârșește lucrări. Doar asta este adevărata răpire. Este chiar ca atunci când Domnul Isus a venit să săvârșească lucrarea de răscumpărare: Petru, femeia samariteană, Iacov și alții au recunoscut glasul Domnului când I-au auzit cuvintele și au stabilit că El era Mesia care urma să vină. Ca urmare, ei au primit mântuirea Domnului și au fost ridicați cu toții înaintea Domnului în Epoca Harului. Toți cei care, în zilele de pe urmă, întâmpină întoarcerea Domnului și acceptă lucrarea din prezent a lui Dumnezeu sunt cei care merg pe urmele Mielului și care sunt ridicați înaintea Domnului!

Cum să fii răpit înaintea marii nenorociri

Așadar, ce ar trebui să facem pentru a-L întâmpina pe Domnul și a fi răpiți înainte de dezastru? Acest lucru a fost profețit în Biblie cu mult timp în urmă, când Domnul Isus a spus: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi și vă va anunța lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16: 12-13). Capitolele 2 și 3 din Apocalipsa profețesc de multe ori: „Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” Există, de asemenea, capitolul 3, versetul 20: „Iată, Eu stau la ușă și bat! Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el și voi mânca cu el, și el cu Mine.” Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Întrucât căutăm urmele lui Dumnezeu, se cuvine să căutăm voia lui Dumnezeu, cuvintele și cuvântările Lui deoarece, oriunde există noi cuvinte rostite de Dumnezeu, acolo este și glasul Lui și, oriunde se află urmele lui Dumnezeu, acolo sunt și faptele Lui. Oriunde este exprimarea lui Dumnezeu, acolo Se arată El și, oriunde Se arată Dumnezeu, acolo există adevărul, calea și viața” („Arătarea lui Dumnezeu a adus o nouă epocă” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu ne spun că, dacă vrem să-L întâmpinăm pe Domnul, cheia este să căutăm lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu. Nimic nu este mai important decât să căutăm unde sunt în prezent cuvântările Duhului Sfânt către biserici și unde sunt în prezent arătarea și lucrarea lui Dumnezeu. Dacă nu ne asumăm sarcina de a căuta urmele lui Dumnezeu, dacă nu acordăm importanță atunci când auzim glasul lui Dumnezeu, ci privim pasiv la norii din cer, așteptând leneși ca Domnul să vină și să ne ducă în aer, oare aceste gânduri nu sunt fanteziste? Și, atunci, nu vom fi pentru totdeauna incapabili să-L întâmpinăm pe Domnul, irosindu-ne, în cele din urmă, șansa de a fi răpiți de El?

Așadar, unde sunt urmele Domnului? Și unde Își rostește Dumnezeu cuvintele? În prezent, doar Biserica lui Dumnezeu Atotputernic este în mod deschis martoră omenirii că Domnul S-a întors deja: adică, Dumnezeu întrupat din zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic a exprimat milioane de cuvinte, a dezvăluit mai multe adevăruri și taine și, de asemenea, ne-a destăinuit planul de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu (planul mântuirii), taina întrupării și tainele Bibliei. De asemenea, a exprimat cuvinte pentru a judeca și expune omenirea și a dezvăluit adevăratele fapte ale corupției noastre de către Satana și diversele noastre firi satanice. Acceptând cuvintele de judecată și de mustrare ale lui Dumnezeu, ajungem să ne cunoaștem propria corupție și vedem că tot ceea ce dezvăluim sunt firi satanice precum aroganța, egoismul, josnicia, perfidia și viclenia și faptul că suntem lipsiți de conștiință și rațiune. Am fost pe deplin convinși de cuvintele lui Dumnezeu, ne prosternăm înaintea Lui, copleșiți de regret, și avem unele cunoștințe despre firea Lui dreaptă și sfântă; se naște în noi o inimă de venerare și ascultare față de Dumnezeu și confirmăm din inimile noastre că tot ceea ce este exprimat de Dumnezeu Atotputernic este adevărul și este capabil de a curăți și transforma oamenii.

În prezent, cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic se răspândesc printre oameni. Mulți din diferite confesiuni creștine care sunt adevărați credincioși și chiar iubesc adevărul au auzit glasul lui Dumnezeu, au fost treziți de cuvintele Lui și s-au întors înaintea tronului Său. Ei se scaldă în udarea și susținerea cuvintelor Lui și simt câtă autoritate și putere au aceste cuvinte, ei au stabilit că Dumnezeu Atotputernic este întoarcerea Domnului Isus. Ei sunt cei care sunt răpiți înaintea marii nenorociri! Să citim un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Glasul Meu se va răspândi pe tot pământul; Îmi doresc, uitându-Mă la poporul Meu ales, să-i spun mai multe cuvinte. Ca și tunetele puternice care scutură munții și râurile, Eu rostesc cuvintele Mele întregului univers și omenirii. De aceea, cuvintele din gura Mea au devenit comoara omului și toți oamenii Îmi prețuiesc cuvintele. Fulgerul luminează dinspre Răsărit către Apus. Cuvintele Mele sunt de așa natură încât omul nu vrea să renunțe la acestea, însă, în același timp, le găsește de nepătruns, dar se bucură și mai mult de ele. Ca un nou-născut, toți oamenii sunt mulțumiți și bucuroși, sărbătorind venirea Mea. Prin vocea Mea, voi aduce pe toți oamenii înaintea Mea. De atunci, voi intra în mod oficial în neamul oamenilor, pentru ca ei să vină să Mă slăvească. Cu slava pe care o radiez și cuvintele din gura Mea, voi face astfel încât toți oamenii să vină înaintea Mea și să vadă că fulgerul luminează de la Răsărit și că am coborât și pe «Muntele Măslinilor» din Răsărit. Ei vor vedea că sunt deja de mult timp pe pământ, nu ca Fiul evreilor, ci ca Fulgerul din Răsărit. Deoarece de mult am înviat și am plecat din mijlocul omenirii și apoi am reapărut cu slavă printre oameni. Eu sunt Cel ce a fost adorat în urmă cu nenumărate veacuri și Eu sunt și copilul părăsit de israeliți în urmă cu nenumărate veacuri. Mai mult, Eu sunt Dumnezeul Atotputernic plin de glorie al acestei epoci! Să vină toți înaintea scaunului Meu de domnie și să-Mi vadă fața plină de slavă, să-Mi audă glasul și să-Mi privească faptele. Aceasta este întreaga Mea voință; este sfârșitul și punctul culminant al planului Meu, și scopul gestionării Mele. Fie ca fiecare neam să se închine Mie, fiecare limbă să Mă recunoască, fiecare om să-și pună credința în Mine și fiecare popor să Mi se supună!” („Cele șapte tunete răsună – Prorocind că Evanghelia Împărăției se va răspândi în tot universul” din Cuvântul Se arată în trup).

Ce simțiți după ce ați citit acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu? Nu vă simțiți inima cuprinsă de emoție? Simțiți că acestea reprezintă cuvintele Creatorului către întreaga omenire? Simțiți că Dumnezeu ne mărturisește acum că S-a întors deja? Orice ați simți, ne așteaptă o sarcină urgentă: trebuie să fim fecioarele înțelepte, să auzim cuvintele rostite de Dumnezeu Atotputernic și să-I căutăm lucrarea din zilele de pe urmă fără idei preconcepute. Nu există o altă cale de a fi răpit înaintea marii nenorociri!

Note de subsol:

a. Textul original nu conține expresia „vezi asta”.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Care este adevărata răpire?

Care este adevărata răpire?

 

Versete din Biblie pentru referințe:

„La miezul nopţii a răsunat un strigăt: «Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!» Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit lămpile.Cele nesăbuite le-au zis celor înţelepte: Daţi-ne şi nouă din untdelemnul vostru, pentru că ni se sting lămpile!Dar cele înţelepte au răspuns: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă! Duceţi-vă mai bine la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă!În timp ce ele se duceau să cumpere untdelemn, a venit mirele. Cele ce erau gata au intrat la nuntă împreună cu el, iar uşa a fost închisă” (Matei 25:6-10).

„Iată, Eu stau la uşă şi bat! Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi mânca cu el, şi el cu Mine” (Apocalipsa 3:20).

„Apoi mi-a zis: «Scrie! Ferice de cei chemaţi la cina de la nunta Mielului!»” (Apocalipsa 19:9).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

„A fi adus sus” nu înseamnă a fi adus dintr-un loc jos într-un loc înalt, după cum își închipuie oamenii. Aceasta este o greșeală uriașă. A fi adus sus se referă la predestinarea și selectarea înfăptuite de Mine. Îi vizează pe toți cei pe care Eu i-am predestinat și i-am ales. Cei care au dobândit statutul de fiu întâi născut, statutul fiilor sau al poporului, sunt toți aceia care au fost răpiți la Cer[a]. Acest lucru este cel mai incompatibil cu noțiunile oamenilor. Cei care vor avea o parte în casa Mea, în viitor, sunt toți oamenii care au fost aduși sus dinaintea Mea. Acest lucru este absolut adevărat, nu se va schimba niciodată și nu va putea fi respins de nimeni. Acesta este contraatacul împotriva Satanei. Oricine este predestinat de Mine va fi adus sus dinaintea Mea.

Fragment din „Capitolul 104” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup

Biserica din Filadelfia a prins contur, și asta doar datorită harului și milei lui Dumnezeu. Sfinții și-au adus dragostea pentru Dumnezeu și nu s-au abătut niciodată de la calea lor spirituală. Sunt de neclintit în credința că unicul Dumnezeu adevărat S-a întrupat, că El este Conducătorul Universului, care stăpânește peste toate – acest lucru este confirmat de Duhul Sfânt și susținut de dovezi de netăgăduit! Acest lucru nu se poate schimba niciodată!

[…]

Astăzi ai întregit toate bisericile – biserica din Filadelfia – ceea ce este îndeplinirea planului Tău de gestionare de 6000 de ani. Sfinții pot acum să fie supuși cu smerenie înaintea Ta; sunt legați unul de altul în duh și se întovărășesc unul pe altul în iubire. Sunt conectați la sursa fântânii. Apa vieții cea vie curge fără încetare și spală și curăță toată murdăria și mâzga din biserică, purificând încă odată templul Tău. L-am cunoscut pe Dumnezeul adevărat și real, am cutreierat printre cuvintele Sale, am realizat care ne sunt îndatoririle și rolurile și am făcut tot ce am putut pentru a ne consuma pentru biserică. Ar trebui să folosim fiecare clipă pentru a sta tăcuți înaintea Ta și a lua aminte la lucrarea Duhului Sfânt, astfel încât voința Ta să nu fie oprită în noi. Între sfinți există dragoste reciprocă și punctele forte ale unora vor compensa eșecurile altora. Ei pot umbla în duh în orice moment și pot căpăta iluminarea și luminarea Duhului Sfânt. Ei pun adevărul în practică imediat ce îl înțeleg; țin pasul cu noua lumină și calcă pe urmele lui Dumnezeu.

[…]

Cooperează activ cu Dumnezeu, slujește în acord și devino una, mulțumește voia lui Dumnezeu Atotputernic, grăbește-te să devii un corp spiritual sfânt, calcă-l în picioare pe Satana și sfârșește-i destinul. Biserica din Filadelfia a fost răpită înaintea lui Dumnezeu și se manifestă în gloria lui Dumnezeu.

Fragment din „Capitolul 2” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup

Precum sute de milioane de alți urmași ai Domnului Isus Hristos, noi respectăm legile și poruncile Bibliei, ne bucurăm de harul abundent al Domnului Isus Hristos ne adunăm împreună, ne rugăm, dăm slavă și servim în numele Domnului Isus Hristos – și toate acestea le facem sub protecția și grija Domnului. Deseori suntem slabi și deseori puternici. Credem că toate acțiunile noastre sunt în conformitate cu învățăturile Domnului. Se înțelege de la sine, atunci, că noi credem, de asemenea, despre noi înșine că mergem pe calea supunerii față de voia Tatălui din ceruri. Tânjim după întoarcerea Domnului Isus, după venirea glorioasă a Domnului Isus, după sfârșitul vieții noastre pe pământ, după apariția împărăției și după tot, așa cum a fost prezis în Cartea Apocalipsei: Domnul sosește și aduce dezastru și răsplătește binele și îi pedepsește pe cei răi și îi ia pe toți aceia care Îl urmează și care se bucură de întoarcerea Sa în văzduh pentru a-L întâlni. De câte ori ne gândim la aceasta, nu putem să nu fim copleșiți de emoție. Suntem recunoscători că ne-am născut în zilele de pe urmă și suntem suficient de norocoși pentru a fi martori ai venirii Domnului. Deși am suferit persecuție, este în schimbul unei „glorii excepționale și eterne”; ce binecuvântare este acest lucru! Toată această dorință și acest har trimis de Domnul ne face, deseori, atenți la rugăciune și ne aduce împreună mai des. Poate următorul an, poate mâine sau poate chiar mai curând când omul nu se așteaptă, Domnul va apărea deodată și va apărea într-un grup de oameni care L-au așteptat cu multă atenție. Concurăm cu toții unii cu ceilalți, niciunul dintre noi nu vrea să rămână în urmă, pentru a fi primul grup care va privi apariția Domnului, pentru a deveni unul din aceia care vor fi răpiți. […]

Dumnezeu e tăcut și nu ni S-a arătat niciodată, totuși lucrarea Sa nu a încetat niciodată. El privește asupra tuturor ținuturilor și poruncește tuturor lucrurilor și Se uită la toate cuvintele și faptele omului. Gestionarea Sa este efectuată în etape și conform planului Său. Înaintează tăcut, fără efecte dramatice, totuși pașii Săi se apropie tot mai mult de omenire, iar scaunul Său de judecător este așezat în univers cu viteza fulgerului, imediat urmat de coborârea tronului Său printre noi. Ce scenă măreață este aceea, ce tablou grandios și solemn! Precum un porumbel și precum un leu care rage, Duhul ajunge printre noi toți. El este înțelept, El este drept și măreț, El ajunge în tăcere printre noi plin de autoritate și plin de iubire și milă. Nimeni nu este conștient de sosirea Sa, nimeni nu întâmpină cu bucurie sosirea Sa și mai mult, nimeni nu știe tot ceea ce va face El. Viața omului rămâne neschimbată; inima sa nu este diferită, iar zilele se scurg ca de obicei. Dumnezeu trăiește printre noi ca o persoană obișnuită, ca cel mai neimportant adept și un credincios obișnuit. El are propriile Lui îndeletniciri, propriile Sale scopuri și mai mult, El are divinitatea pe care nu o posedă oamenii obișnuiți. Nimeni nu a observat existența divinității Sale și nimeni nu a perceput diferența dintre substanța Sa și cea a omului. […]

Și totuși, este această persoană obișnuită, ascunsă printre oameni, cea care face noua lucrare de a ne salva. El nu clarifică nimic pentru noi, nici nu ne spune de ce a venit. El doar face lucrarea pe care intenționează El să o facă în etape și conform planului Său. Cuvintele și prorocirile Sale devin tot mai frecvente. De la consolare, predici, reamintire și avertizare, până la reproșuri și disciplinare; de la un ton care este blând și bun, până la cuvinte care sunt aprige și mărețe – ele toate insuflă omului atât milă, cât și tulburare. Tot ceea ce El spune își găsește ecou în secretele ascunse profund în interiorul nostru, cuvintele Sale ne înțeapă inimile, ne înțeapă duhurile și ne lasă rușinați și umiliți. […]

Fără ca noi să știm, acest om nesemnificativ ne-a condus în lucrarea lui Dumnezeu, etapă după etapă. Trecem prin nenumărate încercări, suntem supuși unor nenumărate mustrări și testați prin moarte. Învățăm despre firea dreaptă și măreață a lui Dumnezeu, ne bucurăm, de asemenea, de iubirea și mila Lui, ajungem să apreciem marea putere și înțelepciune a lui Dumnezeu, suntem martori ai frumuseții lui Dumnezeu și privim dorința fierbinte a lui Dumnezeu de a mântui omul. După cum spun cuvintele acestei persoane obișnuite, ajungem să cunoaștem firea și esența lui Dumnezeu, ajungem să înțelegem voia lui Dumnezeu, ajungem să cunoaștem natura și esența omului și vedem calea mântuirii și desăvârșirii. Cuvintele Sale ne fac să murim și ne fac să renaștem; cuvintele Sale ne consolează, totuși ne lasă copleșiți de vină și de un sentiment de datorie; cuvintele Sale ne aduc bucurie și pace, dar și mare durere. Uneori, suntem precum mieii la tăiere în mâinile Sale; uneori, suntem precum lumina ochilor Lui și ne bucurăm de iubirea și afecțiunea Sa; uneori, suntem precum dușmanul Său, transformat în cenușă de mânia Sa în ochii Lui. Suntem omenirea mântuită de El, suntem viermii din ochii Lui și suntem mieii pierduți pe care El se gândește să îi găsească zi și noapte. El este milos față de noi, El ne disprețuiește, El ne înalță, El ne consolează și ne îndeamnă, El ne ghidează, El ne luminează, El ne mustră și ne disciplinează și El chiar ne și blestemă. El se îngrijorează pentru noi zi și noapte, El ne protejează și are grijă de noi zi și noapte, El nu ne părăsește niciodată și Își dedică toată grija Sa nouă și plătește orice preț pentru noi. Printre cuvintele acestui trup mic și obișnuit, noi ne-am bucurat de întregimea lui Dumnezeu și am privit destinația pe care Dumnezeu ne-a acordat-o. […]

Vorbirea lui Dumnezeu continuă și El utilizează diverse metode și perspective pentru a ne povățui ce să facem și pentru a-Și exprima vocea inimii Sale. Cuvintele Sale au puterea vieții și ne arată calea pe care ar trebui să mergem și ne permit să înțelegem care este adevărul. Începem să fim atrași de cuvintele Sale, începem să ne concentrăm pe tonul și maniera Sa de a vorbi și în mod involuntar începem să ne interesăm de vocea inimii acestei persoane neînsemnate. El face eforturi minuțioase pentru noi, Își pierde somnul și apetitul de dragul nostru, plânge pentru noi, oftează pentru noi, ne poartă bolile în locul nostru, suferă umilință de dragul destinației și mântuirii noastre, iar inima Sa sângerează și varsă lacrimi pentru împietrirea și răzvrătirea noastră. O astfel de ființă și posesiunile Sale sunt mai presus de o persoană obișnuită și nu pot fi avute sau obținute de niciunul dintre cei corupți. El are îngăduința și răbdarea pe care nicio persoană obișnuită nu le are, iar iubirea Sa nu este pomenită la nicio ființă creată. Nimeni în afară de El nu poate ști toate gândurile noastre sau nu poate avea o astfel de înțelegere a naturii și esenței noastre sau nu poate judeca răzvrătirea și corupția omenirii sau vorbi și lucra printre noi astfel în numele Dumnezeului din ceruri. Nimeni în afară de El nu poate avea autoritatea, înțelepciunea și demnitatea lui Dumnezeu; firea lui Dumnezeu și ce are El și ce este El sunt transmise, în întregime, de la El. Nimeni în afară de El nu ne poate arăta calea și nu ne poate aduce lumină. Nimeni în afară de El nu poate dezvălui tainele pe care Dumnezeu nu le-a divulgat de la creație până astăzi. Nimeni în afară de El nu ne poate salva de legăturile Satanei și de firea noastră coruptă. El Îl reprezintă pe Dumnezeu și exprimă vocea inimii lui Dumnezeu, îndemnurile lui Dumnezeu și cuvintele de judecată ale lui Dumnezeu către toată omenirea. El a început o epocă nouă, o eră nouă și a adus un pământ nou și cer nou, o lucrare nouă și El ne-a adus speranță și a încheiat viața neclară pe care o duceam și ne-a permis să privim complet calea mântuirii. El a cucerit întreaga noastră ființă și ne-a câștigat inimile. Din acel moment înainte, mințile noastre au devenit conștiente, iar duhurile noastre par să fie reînviate: Această persoană obișnuită, nesemnificativă, care trăiește printre noi și care a fost demult respinsă de noi – nu este El Domnul Isus, care este mereu în gândurile noastre și după care tânjim zi și noapte? Este El! Este chiar El! El este Dumnezeul nostru! El este adevărul, calea și viața! El ne-a permis să trăim din nou, să vedem lumina și ne-a oprit inimile noastre de la rătăcire. Ne-am întors în casa lui Dumnezeu, ne-am întors înaintea tronului Său, suntem față în față cu El, am fost martori ai înfățișării Sale și am văzut drumul ce ne așteaptă. În acel moment, inimile noastre au fost complet cucerite de El; nu ne mai îndoim de cine este El și nu ne mai opunem lucrării și cuvântului Său și ne prosternăm complet înaintea Lui. Nu ne dorim nimic altceva decât să călcăm pe urmele lui Dumnezeu pentru tot restul vieții noastre și să fim desăvârșiți de El și să Îi răsplătim harul și să-I răsplătim iubirea pentru noi și să ne supunem aranjamentelor și orchestrațiilor Lui și să cooperăm cu lucrarea Sa și să facem tot ce putem pentru a finaliza ceea ce El ne încredințează.

[…]

Suntem doar un grup obișnuit de oameni stăpâniți de firea satanică stricată suntem cei predestinați de Dumnezeu din vechime și suntem cei în nevoie pe care Dumnezeu i-a ridicat din murdărie. Cândva L-am respins și condamnat pe Dumnezeu, dar acum am fost cuceriți de El. Am primit viață și am primit calea vieții veșnice de la Dumnezeu. Indiferent unde suntem pe pământ, în ciuda prigoanei și a nenorocirilor, nu putem fi despărțiți de mântuirea lui Dumnezeu Atotputernic. Căci El este Creatorul nostru și singura noastră răscumpărare!

Fragment din „Privind arătarea lui Dumnezeu întru judecata și mustrarea Sa” în Cuvântul Se arată în trup

Note de subsol:

a. „Caught up” în original.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Film crestin noi „Eliberați-vă din laț” Fecioarele înțelepte participă cu Domnul la ospățul nunții

Film crestin noi „Eliberați-vă din laț” Fecioarele înțelepte participă cu Domnul la ospățul nunții

Acum 2.000 de ani, când Domnul Isus a realizat lucrarea de răscumpărare, El a fost foarte ponegrit și condamnat de către comunitatea religioasă iudaică. Liderii iudei s-au alăturat guvernării romane și L-au răstignit. În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic – Domnul Isus întors întrupat – a sosit în China pentru a realiza lucrarea judecății. Din nou, El se confruntă cu condamnare, reprimare frenetică și cu arestare, de data aceasta de către guvernul comunist chinez și de lumea religioasă. Zvonurile și înțelegerile greșite răspândite care judecă și defăimează Biserica lui Dumnezeu Atotputernic sunt ca un laț invizibil, care îi înfășoară și îi controlează pe nenumărați credincioși. Tragedia istorică se repetă…

Fulgerul de la Răsărit, Biserica lui Dumnezeu Atotputernic a fost creată datorită arătării și lucrării lui Dumnezeu Atotputernic, q-a doua venire a Domnului Isus, Hristosul zilelor de pe urmă. Aceasta este alcătuită din toți cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă și care sunt cuceriți și mântuiți de cuvintele Lui. Biserica a fost întemeiată personal, în întregime de Dumnezeu Atotputernic și este condusă de El, ca Păstor. Cu siguranță aceasta nu a fost creată de o persoană. Hristos este adevărul, calea și viața. Oile lui Dumnezeu aud glasul Lui . Atâta timp cât citiți cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, veți vedea că Dumnezeu S-a arătat.

Vă invităm să vizionați mai multe conținuturi similare despre pilda celor 10 fecioare.                   

Putem intra în Împărăția cerurilor acum că păcatele noastre au fost iertate?

Putem intra în Împărăția cerurilor acum că păcatele noastre au fost iertate?

He Jun, Sichuan

Duminică, 5 august 2018. Cer noros.

După întâlnirea de azi, un frate a venit să mă caute. Pe chipul lui se citea îngrijorarea. A spus că Dumnezeu le cere oamenilor să fie sanctificați, dar că el comite deseori păcate în mod involuntar și, dacă trăiește mereu astfel, în păcat, va putea oare să intre în Împărăția cerurilor atunci când vine Domnul? I-am spus că Domnul Isus a fost răstignit și a luat asupra Lui toate păcatele noastre, plătind prețul cu propria viață. I-am zis că păcatele noastre fuseseră iertate datorită credinței noastre în Domnul Isus, că Domnul nu ne mai considera niște păcătoși și că, atât timp cât putem să renunțăm la tot și să ne sacrificăm, să lucrăm din greu pentru Domnul și să îndurăm până la sfârșit, atunci vom fi răpiți în Împărăția cerurilor când Se întoarce Domnul. După ce m-a auzit spunând acestea, fratele părea a nu fi primit răspunsul pe care-l dorea și a plecat arătând oarecum dezamăgit. Privindu-l cum se îndepărtează, m-au încercat niște emoții foarte complexe. Ca să fiu sincer, nu aveam oare aceleași îngrijorări ca acest frate? Gândindu-mă la modul în care crezusem în Domnul de mulți ani, dar eram deseori prizonierul păcatului și trăiam într-o situație în care păcătuiam ziua și mărturiseam seara, nici eu nu doream să trăiesc în continuare astfel. Dar chiar nu eram capabil să biruiesc păcatul, așa că mă rugam deseori Domnului și îmi consolidam lectura scripturilor. Și totuși, n-am rezolvat niciodată problema păcatelor mele. Domnul este sfânt, ar accepta El, așadar, pe cineva ca mine, atât de plin de păcat?

Marți, 7 august 2018. Cer noros.

Astăzi m-am certat cu soția mea din cauza unei chestiuni neînsemnate, am și mustrări de conștiință și sunt și supărat. De ce repet iarăși greșeli din trecut? În seara aceasta, am plâns în timp ce mă rugam Domnului și îmi mărturiseam păcatele și, după ce m-am rugat, încă simțeam supărarea. M-am gândit la învățăturile Domnului: „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi” (Matei 22:37-39). Aceste cuvinte ne cer în primul rând să-L iubim pe Dumnezeu din toată inima și din tot sufletul și, în al doilea rând, să-i iubim pe ceilalți ca pe noi înșine; frații și surorile ar trebui să se încurajeze reciproc, să fie toleranți și răbdători unii cu alții și să-și ofere reciproc alinare și consolare. Acestea sunt acțiuni pe care ar trebui să le facem în calitatea noastră de creștini și doar astfel putem trăi vieți care Îl preaslăvesc și Îl mărturisesc pe Domnul. Dar, în anii care au trecut de când cred în Domnul, nu am îndeplinit nici măcar această cerință: când sunt acasă, mă cert uneori cu soția din cauza unor probleme mărunte; când sunt la biserică, iar frații și surorile spun lucruri care-mi știrbesc reputația, încep să mă simt plin de prejudecăți împotriva lor și uneori chiar îi ignor. În majoritatea timpului, mă rog spunând că doresc să-L iubesc pe Domnul, dar când se întâmplă ceva neplăcut acasă sau are loc vreun accident, tot nu-L înțeleg și dau vina pe Domnul, gândindu-mă: „M-am sacrificat pentru Domnul, deci de ce nu mă protejează?…” Oh, nimic din ceea ce fac nu îndeplinește cerințele Domnului și nu se conformează voii Lui. Deși mă rog deseori Domnului, încă păcătuiesc des și nu pot controla acest lucru oricât de mult mi-aș dori. Deseori mă gândesc: „Cu toate că păcatele mi-au fost iertate datorită credinței mele în Domnul, tot păcătuiesc și Îl nemulțumesc în permanență pe Domnul. Dacă voi continua astfel, voi putea să intru în Împărăția cerurilor atunci când vine Domnul? Cum mă pot opri din comiterea păcatelor?”

În ultima vreme am consultat frecvent Biblia și i-am căutat de multe ori pe pastori și pe prezbiteri, dar nu am primit niciodată un răspuns mulțumitor. Această problemă este direct legată de întrebarea importantă dacă voi putea sau nu să intru în Împărăția cerurilor și nu pot renunța în niciun caz la ea. Domnul a spus: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide!” (Matei 7:7). Cred că, atât timp cât am o inimă ce caută, Domnul mă va lumina cu siguranță.

În dimineața aceasta, după ce m-am rugat sincer Domnului, ca de obicei, am deschis Biblia și mi-am început devoțiunile spirituale. Apoi am citit un verset din Apocalipsa, care mi-a tulburat inima: „Nimic necurat nu va intra în ea şi nimeni care trăieşte în spurcăciune şi minciună, ci doar cei care sunt scrişi în Cartea Vieţii Mielului” (Apocalipsa 21:27). Biblia ne spune clar că aceia dintre noi care nu am fost curățați nu pot intra în ea, iar acest cuvânt „ea” nu se referă oare la Împărăția cerurilor? Apoi am citit capitolul 7, versetul 21 din Evanghelia după Matei: „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri.” Și, de asemenea, în Ioan 8:34-35 scrie, „Adevărat, adevărat vă spun că oricine săvârşeşte păcatul este sclav al păcatului. Şi sclavul nu rămâne veşnic în casă, însă fiul rămâne veşnic.” În timp ce meditam la aceste versete din Scriptură, m-am gândit că, deși mă rugam Domnului și citeam Biblia în fiecare zi din toți acești ani ai credinței mele în Domnul și, deși am răspândit deseori Evanghelia, am lucrat, am renunțat la lucruri și m-am sacrificat pentru El, tot comit cu bună știință păcate, păcătuiesc și apoi mărturisesc și nu pot să respect învățăturile Domnului sau să practic ceea ce ne cere Domnul. Cu siguranță nu sunt o persoană care face voia Tatălui aflat în ceruri și, cu atât mai puțin, o persoană care a fost curățată, prin urmare voi putea totuși să intru în Împărăția cerurilor? Împărăția cerurilor este Împărăția lui Dumnezeu și Dumnezeu este sfânt, deci cum ar putea cineva întinat și care păcătuiește mereu să aibă vreodată vreo calitate pentru a intra în Împărăția cerurilor și să trăiască împreună cu Dumnezeu? Se pare că intrarea în Împărăția cerurilor nu este așa de simplă pe cât ne-am imaginat!

Luni, 13 august 2018. Cer noros, care se însorește.

Astăzi m-am întâlnit cu fratele Zheng, pe care nu-l mai văzusem de mulți ani și m-am bucurat foarte mult să-l văd. În timp ce vorbeam, am menționat lucrul care mă nedumerise în tot acest timp. După ce i-am vorbit despre acesta, fratele Zheng a avut părtășie cu mine, spunând: „Păcatele omului au fost iertate când a fost răstignit Domnul Isus și, atunci când credem în Domnul, păcatele noastre sunt iertate și suntem mântuiți. Dar ce înseamnă mai exact a spune că ne sunt iertate păcatele? Dacă putem înțelege această chestiune, atunci am ști de ce comitem în continuare păcate chiar și după ce credem în Domnul și ne sunt iertate păcatele. Când se pune întrebarea dacă vom putea sau nu să intrăm în Împărăția cerurilor, trebuie să privim mai întâi contextul arătării și lucrării Domnului Isus. La sfârșitul Epocii Legii, oamenii erau corupți tot mai mult de Satana și comiteau din ce în ce mai multe păcate, în așa măsură încât nu mai exista vreo jertfă de păcat pe care să o facă, astfel încât să compenseze suficient pentru păcatele lor, fiind în pericolul de a fi pedepsiți și condamnați la moarte de legea vremurilor. În acest context, Dumnezeu S-a întrupat ca Domnul Isus și a fost răstignit ca jertfă de păcat pentru om, iar astfel păcatele omului au fost iertate o dată pentru totdeauna. După aceasta, atât timp cât oamenii se rugau, mărturiseau și se căiau în numele Domnului, păcatele lor erau iertate și ei nu mai erau supuși condamnării și pedepsei legii. Nici Dumnezeu nu i-a mai considerat păcătoși pe oameni, iar aceștia se puteau ruga direct și apela la Dumnezeu, bucurându-se de harul Lui îmbelșugat și de adevărul oferit de El. Din aceasta se poate vedea că păcatele noastre au fost iertate datorită credinței noastre în Domnul și că prin «păcatele noastre au fost iertate» se înțelege pur și simplu că Dumnezeu ne-a iertat păcatele de încălcare a legilor și poruncilor Lui și de împotrivire față de cuvântul Lui. Cu alte cuvinte, Domnul nu-Și va aminti faptele noastre păcătoase de încălcare și de nesocotire a legilor lui Dumnezeu. Dar firile noastre satanice și natura noastră păcătoasă, care ne face să păcătuim, nu au fost iertate de Dumnezeu și tocmai din cauză că natura noastră păcătoasă care Îl sfidează pe Dumnezeu și firile noastre satanice există în continuare suntem capabili încă să comitem frecvent păcate. Prin urmare, se poate vedea că natura noastră păcătoasă este extrem de sfidătoare față de Dumnezeu și contrară adevărului și, dacă nu ne rezolvăm natura păcătoasă, atunci problema păcatelor omului va fi imposibil de rezolvat și putem chiar să comitem păcate mai grave decât cel al încălcării legii, iar intrarea în Împărăția cerurilor va fi categoric exclusă. În Biblie scrie clar: «ci, aşa cum Cel Ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră, deoarece este scris: „Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt sfânt!”» (1 Petru 1:15-16). «Dacă noi păcătuim în mod intenţionat, după ce ni s-a făcut cunoscut adevărul, nu mai este nici o jertfă pentru păcat, ci numai o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi a focului cumplit care-i va mistui pe cei care I se împotrivesc lui Dumnezeu» (Evrei 10:26-27). «Fiindcă plata păcatului este moartea» (Romani 6:23). Din aceste versete am văzut că, dacă natura noastră păcătoasă rămâne nerezolvată și continuăm să trăim într-o situație în care păcătuim în timpul zilei și mărturisim seara, atunci, chiar dacă am crede în Domnul până la sfârșit, tot vom pieri pentru că Dumnezeu este sfânt și omenirea, care este murdară și coruptă, nu este demnă să primească binecuvântările și promisiunile lui Dumnezeu și nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu.”

În acest moment, inima mea pare întrucâtva mai senină și înțeleg că faptul că păcatele noastre sunt iertate înseamnă doar că Domnul ne-a iertat faptele păcătoase de încălcare a legilor lui Dumnezeu. Dar nu ne-am rezolvat încă natura păcătoasă și sfidătoare față de Dumnezeu, așa că nu este de mirare că nu o pot rezolva oricât de mult mi-aș dori, atât timp cât trăiesc zilnic într-o situație de comitere a păcatelor în timpul zilei și de mărturisire seara! Slavă Domnului! Părtășia pe care am primit-o azi a fost într-adevăr atât de clară și simt că norii s-au împrăștiat și pot să văd în sfârșit cerul albastru. Când plecam, fratele Zheng mi-a dat o carte și mi-a spus că toată înțelegerea lui provine din citirea acestei cărți și m-am simțit fericit.

Miercuri, 15 august 2018. O zi senină.

Datorită iubirii lui Dumnezeu, m-am simțit destul de bine în ultimele câteva zile. Din cartea pe care mi-a dat-o fratele Zheng, am ajuns să înțeleg multe adevăruri pe care nu le înțelesesem până acum, iar acest lucru a dispersat mulți ani de confuzie și nedumerire. Am citit în carte: „Căci, în Epoca Harului, demonii au fost alungați din om prin punerea mâinilor și prin rugăciune, însă firea pervertită din om a rămas încă. Omul a fost vindecat de boala lui și i-au fost iertate păcatele, dar, în ceea ce privește modul în care omul urma să fie curățat de firea satanică pervertită din interiorul lui, această lucrare trebuia încă să fie făcută. Omul a fost doar mântuit și i-au fost iertate păcatele pentru credința sa, dar natura păcătoasă a omului nu a fost distrusă și încă a rămas în el. Păcatele omului au fost iertate prin intermediul Dumnezeului întrupat, dar acest lucru nu înseamnă că omul nu mai are păcat în el. Păcatele omului ar putea fi iertate prin jertfa de păcat, dar, doar în ceea ce privește modul în care omul poate fi făcut să nu mai păcătuiască și modul în care natura sa păcătoasă poate fi distrusă complet și transformată, el nu are nicio cale de a rezolva această problemă” („Taina Întrupării (4)”). „Știi doar că Isus va coborî în zilele de pe urmă, dar cum va coborî El mai exact? Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau desăvârșit de Dumnezeu, poți fi tu după inima lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu eşti socotit ca păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu eşti păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău, ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus – ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să fii după inima lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și curăța; dacă eşti doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi sfințenia. În acest fel, nu vei fi calificat să te împărtășeşti din binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, eşti incapabil să primeşti direct moștenirea lui Dumnezeu” („Referitor la apelative și identitate”).

Citind aceste cuvinte și apoi gândindu-mă la ce îmi comunicase fratele Zheng, dintr-odată totul a devenit clar pentru mine. Am aflat că Domnul Isus a făcut doar lucrarea de răscumpărare a omenirii, astfel încât păcatele noastre să fie iertate și noi să fim mântuiți prin credința noastră. Ce nu a făcut El a fost lucrarea de curățire și de schimbare totală a omului. Deși Domnul ne-a iertat păcatele, nu ne-a absolvit de natura noastră satanică, iar firile corupte din noi, cum ar fi aroganța, egoismul, înșelăciunea și răutatea, au continuat să existe. Aceste lucruri sunt mai profunde și mai îndărătnice decât păcatul și, dacă nu se rezolvă această natură satanică sfidătoare față de Dumnezeu și aceste firi corupte, vom continua să comitem involuntar păcate și să-L sfidăm pe Dumnezeu. Acest lucru m-a făcut să mă gândesc la modul în care am trăit mereu în păcat. De exemplu, în relațiile noastre cu alții, vrem mereu să profităm de ceilalți, iar noi să nu pierdem nimic; când îi vedem pe alții care sunt mai buni decât noi, deseori ne exprimăm firile corupte de invidie și nesupunere; nu spunem nimic atunci când cineva ne supără, dar inimile noastre devin pline de ură față de acea persoană; când Dumnezeu ne arată bunăvoință ne simțim fericiți, dar, când nu ne arată bunăvoință, Îl condamnăm în așa măsură încât, atunci când se abat dezastre naturale sau calamități provocate de om, în sufletul nostru izvorăsc concepții despre Dumnezeu și, în cazurile grave, chiar Îl putem lepăda și trăda pe Dumnezeu… În fiecare zi, trăim în această spirală vicioasă a comiterii de păcate, a mărturisirii și apoi din nou a comiterii de păcate, așa cum a spus apostolul Pavel: „Eu ştiu că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea, întrucât vreau să fac ceea ce este bine, dar nu pot!” (Romani 7:18). Dacă Dumnezeu n-ar fi venit Însuși să înfăptuiască lucrarea de curățare și de schimbare a omului, atunci niciunul dintre noi n-ar fi capabil să scape din robia și din lanțurile păcatului, am fi biruiți de păcat, am urma tendințele diabolice ale lumii, am râvni la plăcerile păcatului și nimic din ce am trăi n-ar avea măcar o fărâmă de umanitate normală. Chiar și oamenii care cred toată viața lor în Dumnezeu sau acei conducători religioși care cunosc bine Biblia și au o minte enciclopedică atunci când vine vorba de Scriptură sunt astfel – niciunul dintre ei nu poate scăpa din robia păcatului. Prin urmare, chiar dacă păcatele noastre ar fi iertate de o mie de ori, de zece mii de ori, tot n-am avea nicio calitate pentru a intra în Împărăția cerurilor.

Slavă Domnului! Aceste cuvinte sunt atât de prețioase și au rezolvat această problemă care m-a lăsat perplex de atâta timp. Deci cum anume putem scăpa de păcat? Va avea această carte o modalitate de a face acest lucru? Trebuie să continui să citesc…

Joi, 16 august 2018. Cer mohorât, dar care se înseninează.

După-amiază soarele a reușit să strălucească de după norii groși. Stau în biblioteca mea și continui să citesc acea carte.

Îi mulțumesc luminării și îndrumării lui Dumnezeu! În această carte, am găsit calea de a mă lepăda de robia păcatului: „Păcatele omului au fost iertate și acest lucru se datorează lucrării răstignirii lui Dumnezeu, dar omul a continuat să trăiască în interiorul firii satanice pervertite a trecutului. Acestea fiind spuse, omul trebuie să fie complet mântuit de firea sa satanică pervertită, astfel încât natura lui păcătoasă să poată fi complet distrusă, să nu se mai dezvolte niciodată, permițând astfel ca firea omului să fie transformată. Acest lucru ar cere omului să înțeleagă drumul creșterii în viață, să înțeleagă calea vieții și modul de a-și schimba firea. În plus, ar cere omului să acționeze potrivit cu această cale, astfel încât firea lui să poată fi schimbată treptat, iar el să poată trăi sub strălucirea luminii, ca tot ceea ce face el să poată fi în acord cu voia lui Dumnezeu, ca el să-și poată arunca firea satanică pervertită și astfel încât să se poată elibera de influența întunericului Satanei, prin aceasta ieșind pe deplin din păcat. Doar atunci va primi omul mântuirea completă” („Taina Întrupării (4)”). „Deplina mântuire a omului de influenţa Satanei nu a necesitat doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă pentru păcat, ci şi ca Dumnezeu să facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui, care a fost stricată de Satana. Şi astfel, după ce omului i-au fost iertate păcatele, Dumnezeu S-a întrupat pentru a-l conduce pe om în noua epocă şi a început lucrarea de pedeapsă şi judecată, şi munca aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toţi cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare şi vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină şi vor dobândi adevărul, calea şi viaţa” („Numai cel care experimentează lucrarea lui Dumnezeu, crede cu adevărat în Dumnezeu”).

Când am citit aceste două pasaje, am văzut deodată lumina: am aflat că, dacă dorim să ne lepădăm de robia și lanțurile firilor noastre satanice și corupte, trebuie să acceptăm lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, iar apoi firile noastre corupte pot fi schimbate și curățate. Doar atunci vom avea calitățile necesare pentru a-I vedea chipul lui Dumnezeu, a dobândi mântuirea Lui completă și pentru a trăi veșnic în Împărăția lui Dumnezeu. Nu m-am putut abține să nu mă gândesc la ceva ce a spus Domnul Isus: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. 13 Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13). Mi-au trecut prin minte și aceste profeții din Biblie: „Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu” (1 Petru 4:17). „Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea care este gata să fie descoperită în vremea de pe urmă” (1 Petru 1:5). Se pare că Domnul Isus a prorocit acum mult timp că Se va întoarce în zilele de pe urmă și Își va face lucrarea de judecată pentru a curăța și schimba în întregime firile noastre corupte, pentru a ne permite să aflăm toate adevărurile și să dobândim mântuirea deplină a lui Dumnezeu. Dar am fost atât de ignorant și de orb. Nu am făcut efortul de a examina sau de a căuta voia Domnului în cuvintele Lui, ci m-am agățat de propriile mele concepții și închipuiri, crezând că Domnul Isus luase asupra Sa păcatele noastre, că acestea fuseseră deja iertate și că, atât timp cât renunțam la tot pentru a-L urma pe Domnul, atunci vom putea să intrăm în Împărăția cerurilor. Acum se pare că, dacă nu este rezolvată problema comiterii de păcate de către noi, întrucât trupurile noastre sunt pline de murdărie și de corupție, vom fi în cele din urmă incapabili să intrăm în Împărăția cerurilor, întocmai cum scrie în această carte: „Trebuie să știi ce tip de oameni doresc Eu; cei care sunt impuri nu au permisiunea de a intra în împărăție, cei care sunt impuri nu au permisiunea de a spurca pământul sfânt. Deși probabil că ai săvârșit o lucrare mare și ai lucrat mulți ani, în cele din urmă, ești jalnic de murdar – legea Raiului nu tolerează dorința ta de a intra în împărăția Mea! De la crearea lumii și până în prezent, nu le-am oferit niciodată acces facil în împărăția Mea celor care încearcă să se pună bine cu Mine. Aceasta este o lege cerească și nimeni nu o poate încălca!” („Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul”).

Aceste cuvinte au autoritate și putere și înțeleg că Dumnezeu este atât milos, cât și iubitor, dar este și Dumnezeu Însuși, drept și sfânt. Dumnezeu nu le permite oamenilor murdari și corupți să intre în Împărăția Lui și, dacă natura noastră păcătoasă nu este curățată și schimbată, atunci, chiar dacă păcatele noastre au fost iertate și părem din exterior că facem unele fapte bune, renunțăm la tot, ne sacrificăm și lucrăm pentru Domnul, visul nostru de a intra în Împărăția cerurilor va fi mereu doar un vis!

Norii s-au împrăștiat cu adevărat și acum văd lumina soarelui! Acum știu în cele din urmă că acelora dintre noi care am obținut mântuirea Domnului, ni s-au iertat doar păcatele și am fost răscumpărați, dar nu ne-am debarasat de păcat. Trebuie în continuare să acceptăm lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și să fim curățați și doar atunci vom avea calitățile pentru a intra în Împărăția cerurilor și a dobândi viața veșnică. Acest lucru împlinește întocmai prorocirea din cartea Apocalipsei: „Nimic necurat nu va intra în ea şi nimeni care trăieşte în spurcăciune şi minciună, ci doar cei care sunt scrişi în Cartea Vieţii Mielului” (Apocalipsa 21:27). Slavă Domnului, căci știu în sfârșit cum să scap de păcat!

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Citiți mai multe articole cu mărturii creștine.                                                                                         

„Bate la ușă” Segment 4 - Domnul bate la ușă : Îi recunoașteți glasul? (1)

„Bate la ușă” Segment 4 - Domnul bate la ușă : Îi recunoașteți glasul? (1)

Domnul Isus a spus: „Oile Mele ascultă glasul Meu” (Ioan 10:27) (NTLR®). Este clar că Domnul vorbește pentru a-Și căuta oile la întoarcerea Sa. Cel mai important lucru pe care trebuie să îl realizeze creștinii atunci când așteaptă venirea Domnului este să caute să audă glasul Domnului. Dar cum poate cineva să recunoască glasul Domnului? Care este deosebirea dintre glasul lui Dumnezeu și glasul oamenilor?

Fulgerul de la Răsărit, Biserica lui Dumnezeu Atotputernic a fost creată datorită arătării și lucrării lui Dumnezeu Atotputernic, q-a doua venire a Domnului Isus, Hristosul zilelor de pe urmă. Aceasta este alcătuită din toți cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă și care sunt cuceriți și mântuiți de cuvintele Lui. Biserica a fost întemeiată personal, în întregime de Dumnezeu Atotputernic și este condusă de El, ca Păstor. Cu siguranță aceasta nu a fost creată de o persoană. Hristos este adevărul, calea și viața. Oile lui Dumnezeu aud glasul Lui . Atâta timp cât citiți cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, veți vedea că Dumnezeu S-a arătat.

Urmăriți mai multe filme creștine