De unde vine Fulgerul de la Răsărit?

Acum suntem în zilele de pe urmă, iar profețiile despre întoarcerea Domnului s-au împlinit. Mii și mii de credincioși cucernici speră din toată inima la întoarcerea Domnului Isus. Totuși, în același timp, Fulgerul de la Răsărit anunță că stă mărturie că Domnul Isus S-a întors deja în trupul său din zilele de pe urmă – Dumnezeu Atotputernic – și că deja Și-a făcut lucrarea Sa de judecată, începând de la familia lui Dumnezeu. Arătarea Fulgerului de la Răsărit a zguduit atât întreaga lume religioasă, cât și pe cei care cred sincer în Dumnezeu și sunt însetați de adevăr. Prin căutarea și investigarea cuvintelor și lucrării lui Dumnezeu Atotputernic, mulți oameni confirmă că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors și, unul câte unul, vin în fața lui Dumnezeu Atotputernic. Acest lucru a creat panică în rândul pastorilor și bătrânilor din lumea religioasă și al celor din guvernul PCC. Pentru a suprima și a scoate în afara legii Fulgerul de la Răsărit, pastorii și bătrânii din lumea religioasă și guvernul PCC s-au aliat, născocind diferite zvonuri despre acesta, condamnându-l cu sălbăticie, denigrând Fulgerul de la Răsărit, numindu-l o erezie, și făcând tot ce le stă în putință pentru a-i obstrucționa și hărțui pe credincioșii sinceri care vor să caute și să investigheze arătarea și lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă. La începutul timpurilor, iudeii lumii religioase s-au aliat cu guvernul roman și tragedia istorică a crudei prigoniri a Domnului Isus s-a repetat.

Relatările sunt diferite, iar opiniile variază în legătură cu faptul dacă Fulgerul de la Răsărit este sau nu întoarcerea Domnului Isus și dacă este sau nu lucrarea lui Dumnezeu. Unii oameni merg pe urma pastorilor și bătrânilor din lumea religioasă, care neagă și condamnă, dar unii cred că Fulgerul de la Răsărit are legătură cu profeția Domnului Isus din Biblie, care spune: „Căci aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului” (Matei 24:27), (NTLR®) și cred că are legătură cu venirea Fiului omului în zilele de pe urmă. Deci, de unde vine, mai exact, Fulgerul de la Răsărit? Este acesta lucrarea lui Dumnezeu? Ce fel de taine ascunde el?

Toți cei care înțeleg lucrarea lui Dumnezeu știu că lucrarea Lui este tot timpul nouă și că nu se oprește niciodată din progres. E ca în Epoca Legii, când Dumnezeu a lucrat prin Duh și a dat legile care să călăuzească viața omului pe Pământ. Apoi, în Epoca Harului, Dumnezeu S-a întrupat și S-a arătat drept Fiul omului pentru a-Și face lucrarea Sa, tămăduind bolnavii și alungând demonii, făcând multe minuni și exprimând calea de: „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape!” (Matei 4:17), (NTLR®) înainte să fie răstignit și să-Și fi terminat lucrarea Sa de răscumpărare a întregii omeniri. Dar, fiindcă oamenii nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu și, de asemenea, fiindcă au o natură egoistă și satanică, fiind cu toții fățarnici, neînduplecați și încăpățânați și fiindcă se agață de concepțiile și închipuirile lor, atât de mult încât se satură de adevăr și urăsc adevărul, de fiecare dată când Dumnezeu realizează o nouă lucrare, El trebuie să sufere blasfemii cumplite, prigoană și acuze din partea lumii religioase și a conducerii. Cei care răspândesc și stau mărturie noii lucrări a lui Dumnezeu pot fi, de asemenea, acuzați de multe lucruri și insultați, dar și asupriți fără milă. Acest lucru este consemnat în Noul Testament: pentru a salva omenirea de pericolul de a fi pedepsită pentru că a încălcat legile pe care nu le-a putut urma, Dumnezeu S-a întrupat în chipul Domnului Isus și a început lucrarea de răscumpărare în Epoca Harului. Când Domnul Isus Își făcea lucrarea în Iudeea, El a făcut multe minuni, a tămăduit bolnavii și a alungat demonii, a umplut oamenii de har și a exprimat multe adevăruri. Asta e destul pentru a demonstra că Domnul Isus a fost Însuși Dumnezeu și că El a fost Mesia pe care L-au așteptat atât timp israeliții. Și totuși, marii preoți iudei, cărturarii și fariseii s-au ținut cu încăpățânare de concepțiile religioase și au refuzat pur și simplu să creadă că Isus era Mesia pe care L-au așteptat atâta timp. Ba din contră, au căutat peste tot în Biblie pentru a găsi ceva ce să folosească împotriva lui Isus, au defăimat, judecat și condamnat lucrarea Domnului Isus, numind-o erezie (vezi Faptele Apostolilor, 24:14), iar pe Însuși Isus L-au numit „mai-marele partidei nazarinenilor” (vezi Faptele Apostolilor, 24:5). I-au înșelat și i-au ațâțat pe iudei pentru a-L condamna pe Domnul Isus și s-au aliat cu guvernul roman pentru a-L răstigni pe cruce. Prin urmare, tot poporul iudeu a ofensat firea lui Dumnezeu și a fost supus unei distrugeri fără precedent. Astfel, putem vedea că un lucru ce e condamnat și respins de lumea religioasă și de cei de la putere nu e neapărat greșit și e foarte probabil să vină de la Dumnezeu și să fie lucrarea lui Dumnezeu. Prin urmare, când investigăm dacă un lucru e lucrarea lui Dumnezeu sau nu, nu putem judeca bazându-ne pe recunoașterea și acceptul lumii religioase și a celor de la putere. Din toate lucrările realizate în Epoca Legii și Epoca Harului, putem vedea că, pentru a determina dacă un lucru e lucrarea lui Dumnezeu sau nu, depinde în principal dacă aceea ce aceasta exprimă e adevărul, dacă e ceva de ce omenirea are nevoie urgentă în prezent și dacă are lucrarea Duhului Sfânt. Doar în acest mod putem discerne în esență dacă e lucrarea lui Dumnezeu sau nu… asta e cel mai important.

În zilele de pe urmă, omenirea devine din ce în ce mai profund coruptă. Omul e controlat în totalitate de natura sa satanică și coruptă, făcând deseori păcate fără voia sa, în timp ce trăiește o viață în care păcătuiește ziua și mărturisește seara și trăiește într-o durere de nedescris. Omenirea se îndepărtează din ce în ce mai mult de Dumnezeu, iar speranța lor de a fi mântuiți e din ce în ce mai slabă. Pentru a mântui omul din această situație în care acesta păcătuiește și mărturisește, mărturisește și păcătuiește, și pentru ca omul să se poată elibera de firea sa satanică și coruptă și de lanțurile păcatului și de piedici și pentru ca omul să poată fi spălat și să poată obține mântuirea lui Dumnezeu, Dumnezeu S-a întrupat iarăși pentru a exprima adevărul și a judeca omenirea coruptă și realizează o nouă lucrare care purifică omenirea pe de-a-ntregul și o mântuiește. De data aceasta, Dumnezeu S-a întrupat la Răsăritul lumii, în China, arătându-Se și realizând lucrarea Sa. A pus capăt Epocii Harului și a început Epoca Împărăției. A adus adevăruri superioare și mai îmbelșugate decât cele de până acum, a dezvăluit tainele tuturor lucrărilor lui Dumnezeu de la facerea lumii și i-a dat omului toate adevărurile care-l vor spăla și-l vor mântui. Cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă înțeleg multe adevăruri din cuvintele exprimate de Dumnezeu Atotputernic. Ei văd clar că Dumnezeu Atotputernic care exprimă adevărul în zilele de pe urmă e cu adevărat Domnul Isus întors, ei au reușit să-și cunoască clar natura lor coruptă și rădăcina tuturor păcatelor lor. Au găsit calea prin care să-și rezolve de firea lor satanică și coruptă, iar inimile lor sunt senine și curate. Trecând prin judecata, mustrarea, încercările și rafinarea cuvintelor lui Dumnezeu, firile vieților lor se schimbă continuu, văd speranța mântuirii și cunosc cu adevărat esența bună și sfântă a lui Dumnezeu și firea Sa dreaptă și intangibilă. Înțeleg și cunosc mai practic ce are Dumnezeu și ce este, și de asemenea, atotputernicia, înțelepciunea și autoritatea Lui, și-și pot da toți seama că credința lor în Dumnezeu nu mai e goală sau nedeslușită, ci devine din ce în ce mai reală. Îl cunosc pe Dumnezeu Cel drag și iubitor, și, trezind o inimă care se teme de Dumnezeu, ajung să-L asculte și să-L aprecieze pe Dumnezeu și cu toții își dau seama în mod clar că lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă poate purifica și mântui oamenii cu adevărat. În zilele de pe urmă, timpul lucrării de judecată și de purificare a lui Dumnezeu Atotputernic e scurt, iar viteza e rapidă, ca fulgerul. De-a lungul a două decade scurte, Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu s-a răspândit în toată China continentală și a format un grup de biruitori, iar acum Evanghelia se răspândește rapid în toate direcțiile și către toate popoarele lumii. Aceasta îndeplinește precis profeția Domnului Isus: „Căci aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului” (Matei 24:27). (NTLR®) Și, totuși, pastorii și bătrânii lumii religioase se agață cu încăpățânare de concepțiile religioase și, confruntându-se cu noua lucrare a lui Dumnezeu care nu corespunde concepțiilor omului, nu doar că nu o caută și nu o investighează, ci flutură Biblia și caută greșeli pe care le pot folosi împotriva lui Dumnezeu. Ei judecă și condamnă în mod nechibzuit lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă și denigrează Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, numind-o „Secta Fulgerul de la Răsărit” și o erezie. Acțiunile și faptele lor sunt exact ca ale marilor preoți iudei, cărturarilor și fariseilor, când L-au condamnat pe Domnul Isus. Prin faptul că pot disprețui și ataca lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, astfel oprind oamenii de la cercetarea și călcarea pe urmele lui Dumnezeu și de la ascultarea față de lucrarea lui Dumnezeu, nu sunt ei cu adevărat fariseii care L-au disprețuit și L-au condamnat pe Hristos, dar o fac în zilele noastre? Oare esența acțiunilor lor nu e una care urăște adevărul și hulește împotriva Duhului Sfânt? Condamnarea crudă din partea liderilor religioși față de arătarea și lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic îndeplinește în totalitate cuvintele Domnului Isus, când a profețit întoarcerea Sa: „Căci aşa cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot aşa va fi şi cu Fiul Omului (în ziua Sa)! Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie” (Luca 17:24-25). (NTLR®)

Dacă Dumnezeu Atotputernic n-ar fi vorbit cuvântul Său și n-ar fi dezvăluit tainele Sale, n-am fi înțeles niciodată cu adevărat ce vrea să spună profeția: „Căci aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus.” (NTLR®) Dumnezeu Atotputernic spune: „Când toți oamenii iau aminte, când toate lucrurile sunt reînnoite și reînsuflețite, când fiecare persoană I se supune, fără îndoială, lui Dumnezeu și dorește să care responsabilitatea grea a poverii lui Dumnezeu – atunci Fulgerul de la Răsărit se ivește, iluminând totul de la Est spre Vest, înfricoșând totul pe pământ cu venirea acestei lumini; iar, în acest moment, Dumnezeu Își începe, încă o dată, noua Sa viață. […] Adică, în Estul lumii, de când începe mărturia pentru Însuși Dumnezeu până când El începe să lucreze, până când divinitatea începe să exercite putere suverană peste pământ – aceasta este raza strălucitoare a Fulgerului de la Răsărit, care a strălucit mereu întregului univers. Când țările de pe pământ devin Împărăția lui Hristos, atunci întregul univers este iluminat. Acum este momentul în care Fulgerul de la Răsărit se ivește: Dumnezeu întrupat începe să lucreze și, în plus, vorbește direct în divinitate. Se poate spune că, atunci când Dumnezeu începe să vorbească pe pământ, se ivește Fulgerul de la Răsărit. Mai exact, atunci când apa vieții curge de la tron – când încep cuvântările de la tron ​​– exact atunci încep, în mod oficial, cuvântările celor șapte Duhuri” („Interpretarea celei de-a douăsprezecea cuvântări” în Cuvântul Se arată în trup). „Îmi fac lucrarea de-a lungul universului, iar în Răsărit, trosnetele tunetelor se propagă fără sfârșit, zguduind toate popoarele şi confesiunile. Este glasul Meu cel care i-a dus pe toți oamenii în prezent. Voi face ca toți oamenii să fie cuceriți de glasul Meu, să cadă în acest curent și să se supună Mie, căci de mult Mi-am revendicat slava de pe tot pământul și am eliberat-o din nou în Răsărit. Cine nu tânjește să-Mi vadă slava? Cine nu-Mi așteaptă cu nerăbdare reîntoarcerea? Cine nu este însetat de reapariția Mea? Cine nu tânjește după frumusețea Mea? Cine n-ar veni la lumină? Cine nu ar privi la bogația din Canaan? Cine nu dorește întoarcerea Mântuitorului? Cine nu-L adoră pe Marele Atotputernic? Glasul Meu se va răspândi pe tot pământul; Îmi doresc, uitându-mă la poporul Meu ales, să-i spun mai multe cuvinte. Ca și tunetele puternice care scutură munții și râurile, Eu rostesc cuvintele Mele întregului univers și omenirii. De aceea, cuvintele din gura Mea au devenit comoara omului și toți oamenii Îmi prețuiesc cuvintele. Fulgerul luminează dinspre Răsărit către Apus. Cuvintele Mele sunt de așa natură încât omul nu vrea să renunțe la acestea, însă, în același timp, le găsește de nepătruns, dar se bucură și mai mult de ele. Ca un nou-născut, toți oamenii sunt mulțumiți și bucuroși, sărbătorind venirea Mea. Prin vocea Mea, voi aduce pe toți oamenii înaintea Mea. De atunci, voi intra în mod oficial în neamul oamenilor, pentru ca ei să vină să Mă slăvească. Cu slava pe care o radiez și cuvintele din gura Mea, voi face astfel încât toți oamenii să vină înaintea Mea și să vadă că fulgerul se aprinde din Răsărit […] Deoarece de mult am înviat și am plecat din mijlocul omenirii și apoi am reapărut cu slavă printre oameni. Eu sunt Cel ce a fost adorat în urmă cu nenumărate veacuri și Eu sunt și copilul părăsit de israeliți în urmă cu nenumărate veacuri. Mai mult, Eu sunt Dumnezeul Atotputernic plin de glorie al acestei epoci!” („Cele șapte tunete răsună – Prorocind că Evanghelia Împărăției se va răspândi în tot universul” în Cuvântul Se arată în trup). Din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, putem vedea că lucrarea și cuvântul lui Dumnezeu din zilele de pe urmă sunt fulgerul care luminează, începând de la Răsărit. „Fulgerul” e lumina cea mare, care înseamnă cuvântul lui Dumnezeu, modul de judecată și de mustrare al lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Expresia „iese de la răsărit” înseamnă că vine din China, iar expresia „se vede până la apus” înseamnă că ajunge până la Apus. În sfârșit, „venirea Fiului Omului” se referă la faptul că Dumnezeu a devenit trup și S-a arătat mai întâi și a început să lucreze în China, la Răsărit. Acolo, El face un grup de oameni care-L cunosc cu adevărat pe Dumnezeu și aceștia sunt biruitori, cum e profețit în Apocalipsa. Apoi, prin acești oameni, Evanghelia zilelor de pe urmă se va răspândi până la Apus, ca toți să primească mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Asta s-a întâmplat și e un adevăr pe care-l pot vedea toți! Fulgerul de la Răsărit (adică lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în timpul zilelor de pe urmă în China) ne poate permite să primim toată dragostea și mântuirea pe care Dumnezeu o poate da oamenilor, ne poate permite să cunoaștem adevărata față a lui Dumnezeu și trezește în noi adevărata venerație și adorare a lui Dumnezeu. Precum fulgerul, cuvântul lui Dumnezeu îi oferă omului lumină și speranță. Toți cei care acceptă Fulgerul de la Răsărit – lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă – pot fi cu toții martori pentru asta.

Acum, citind asta, cred că aveți un răspuns clar la întrebarea „care este originea Fulgerului de la Răsărit”. Dumnezeu este Creatorul Cerului și al pământului și al tuturor lucrurilor. Deoarece omul a fost corupt de Satana, Dumnezeu a început să lucreze pentru a-l mântui pe om. Dumnezeu dorește ca toți oamenii din Univers să-I vadă faptele, ca toate credințele să se unească, ca toți să I se închine Creatorului. Apoi, El le va permite tuturor celor care caută cu adevărat arătarea lui Dumnezeu și Îi calcă pe urme să atingă puritatea și să obțină mântuirea. El îi va lua pe acești oameni care sunt după inima lui Dumnezeu în Împărăția Sa, pentru a se odihni cu El. Deci, fiecare dintre frații și surorile noastre care cred cu adevărat în Dumnezeu și așteaptă cu nerăbdare întoarcerea Domnului Isus ar trebui să dea la o parte noțiunile noastre religioase și să studieze calea adevărată. Nu băgați în seamă zvonurile, nu vă opuneți orbește căii adevărate, întrucât veți pierde mântuirea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Trebuie să ținem pasul cu lucrarea lui Dumnezeu, urmându-L îndeaproape. Doar așa putem obține mântuirea Lui până la urmă și putem fi aduși de Dumnezeu în Împărăția Sa.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

👉🔗 Bine ați venit să citiți mai multe despre a doua venire a domnului . 

Lucrarea și intrarea (2)

Lucrarea și intrarea voastră sunt destul de sărace; omul nu acordă importanță lucrării și este chiar și mai neglijent cu intrarea. Omul nu le privește pe acestea ca pe lecții în care ar trebui să intre; prin urmare, în experiența lui spirituală, aproape tot ceea ce vede omul reprezintă miraje fără conținut. Nu vi se cere prea mult în ceea ce privește experiența voastră în lucrare, dar, ca persoane ce urmează a fi desăvârșite de Dumnezeu, se cuvine să învățați lecțiile despre lucrarea pentru Dumnezeu, astfel încât să vă puteți conforma în curând voii lui Dumnezeu. De-a lungul veacurilor, cei care au lucrat au fost numiți lucrători sau apostoli, cuvinte care se referă la un număr mic de oameni ce sunt folosiți de Dumnezeu. Totuși, lucrarea despre care Eu vorbesc astăzi nu se referă doar la acei lucrători sau apostoli, ci este îndreptată mai degrabă către toți cei care urmează să fie desăvârșiți de Dumnezeu. Poate că există mulți care au un interes scăzut în acest sens, dar, de dragul intrării, ar fi cel mai bine să discutăm despre adevărul cu privire la această chestiune.

În ceea ce privește lucrarea, omul crede că a lucra înseamnă a alerga de colo până colo pentru Dumnezeu, a predica peste tot și a se sacrifica de dragul Lui. Deși această credință este corectă, ea este prea mărginită; ceea ce Dumnezeu cere de la om nu este doar să alerge de colo până colo pentru El; mai mult decât atât, această lucrare privește slujirea și alimentarea în interiorul spiritului. Mulți frați și surori, chiar și după toți acești ani de experiență, nu s-au gândit niciodată să lucreze pentru Dumnezeu, deoarece lucrarea, așa cum o concepe omul, este incompatibilă cu ceea ce Dumnezeu cere. De aceea, omul nu are absolut niciun interes în chestiunea lucrării, iar acesta este exact motivul pentru care intrarea omului este, de asemenea, destul de mărginită. Voi toți ar trebui să vă începeți intrarea lucrând pentru Dumnezeu, astfel încât să puteți trece cât mai bine prin fiecare aspect al experienței. În asta ar trebui voi să intrați. Lucrarea nu privește faptul de a alerga de colo-colo pentru Dumnezeu, ci dacă viața omului și ceea ce trăiește omul reușesc să-L bucure pe Dumnezeu. Lucrarea se referă la utilizarea de către oameni a devotamentului lor față de Dumnezeu și a cunoștințelor lor despre El pentru a mărturisi despre Dumnezeu, precum și pentru a-i sluji omului. Aceasta este responsabilitatea omului și asta e ceea ce ar trebui să înțeleagă toți oamenii. S-ar putea spune că intrarea voastră este lucrarea voastră și că voi căutați să intrați în timp ce lucrați pentru Dumnezeu. A-L experimenta pe Dumnezeu nu înseamnă numai că știți cum să mâncați și să beți cuvântul Lui; mai important, trebuie să știți cum să mărturisiți pentru Dumnezeu și să fiți capabili să-L slujiți pe Dumnezeu, să fiți capabili să faceți lucrare de slujire pentru oameni și să-i aprovizionați. Aceasta este lucrarea, și este și intrarea voastră; acesta este lucrul pe care fiecare persoană ar trebui să-l înfăptuiască. Există mulți oameni care se concentrează doar pe a alerga de colo până colo pentru Dumnezeu și a predica peste tot, însă trec cu vederea experiența lor individuală și își neglijează intrarea în viața spirituală. Asta a făcut ca acei ce Îl slujesc pe Dumnezeu să devină cei ce I se împotrivesc. Acești oameni, care L-au slujit pe Dumnezeu și au făcut lucrare de slujire pentru oameni atât de mulți ani, au privit, pur și simplu, lucrarea și predicarea drept intrare, și niciunul nu a luat experiența spirituală individuală ca pe o intrare importantă. În schimb, ei au luat luminarea care derivă din lucrarea Duhului Sfânt drept punct central pentru a-i învăța pe alții. Când propovăduiesc, ei sunt tare împovărați și primesc lucrarea Duhului Sfânt și, prin intermediul acestui lucru, ei emit glasul Duhului Sfânt. În acest moment, cei care lucrează se simt pe deplin mulțumiți de sine, de parcă lucrarea Duhului Sfânt ar fi devenit experiența lor spirituală individuală; ei simt că toate cuvintele pe care le rostesc aparțin ființei lor individuale, dar, totodată, că propria lor experiență nu este la fel de clară precum au descris-o ei. Mai mult, înainte de a vorbi, nu au nicio bănuială despre ce o să spună, însă, când Duhul Sfânt lucrează în ei, cuvintele lor vin revărsându-se într-un șuvoi nesfârșit. După ce ai predicat o dată în acest fel, simți că statura ta reală nu e așa de mică pe cât credeai și, ca într-o situație în care Duhul Sfânt a lucrat în tine de mai multe ori, tu hotărăști atunci că ai deja statură și crezi, în mod eronat, că lucrarea Duhului Sfânt este propria ta intrare și propria ta ființă. Dacă experimentezi constant în acest fel, vei deveni permisiv cu privire la propria ta intrare, vei deveni leneș fără să-ți dai seama și vei înceta să acorzi vreo importanță intrării tale individuale. Din acest motiv, când faci lucrare de slujire pentru alții, trebuie să distingi clar între statura ta și lucrarea Duhului Sfânt. Acest lucru poate să-ți faciliteze mai bine intrarea și să aducă mai mult folos experienței tale. Când omul ia lucrarea Duhului Sfânt drept experiența lui individuală, acest lucru devine o sursă de depravare. Iată de ce Eu spun că, indiferent de datoria pe care o îndepliniți, se cuvine să priviți intrarea ca pe o lecție vitală.

Cineva lucrează pentru a mulțumi voia lui Dumnezeu, pentru a-i aduce înaintea Lui pe toți cei ce sunt după inima Sa, pentru a-l aduce pe om la Dumnezeu și pentru a-i prezenta omului lucrarea Duhului Sfânt și îndrumarea lui Dumnezeu, prin aceasta, desăvârșind roadele lucrării Lui. Prin urmare, se impune să fiți pe deplin lămuriți despre substanța lucrării. Drept cineva care este folosit de Dumnezeu, fiecare om este vrednic de a lucra pentru Dumnezeu, altfel spus, cu toții au ocazia de a fi folosiți de către Duhul Sfânt. Totuși, există un punct pe care trebuie să-l înțelegeți: când omul face lucrarea lui Dumnezeu, i s-a dat ocazia să fie folosit de Dumnezeu, dar ceea ce este spus și cunoscut de om nu reprezintă în întregime statura omului. Tot ce puteți să faceți este să vă cunoașteți mai bine propriile lipsuri de pe parcursul lucrării voastre și să intrați în posesia unei luminări mai mari de la Duhul Sfânt. În acest fel, vi se va îngădui să obțineți o mai bună intrare în timpul lucrării voastre. Dacă oamenii privesc îndrumarea ce vine de la Dumnezeu ca pe propria lor intrare și ca pe ceva inerent lor, atunci nu există nicio posibilitate ca statura oamenilor să crească. Luminarea pe care Duhul Sfânt o realizează în om are loc atunci când omul este într-o stare adecvată; în astfel de momente, oamenii confundă adesea luminarea pe care o primesc cu propria lor statură reală, deoarece felul în care Duhul Sfânt luminează este absolut normal, și El Se folosește de ceea ce este inerent omului. Când oamenii lucrează și vorbesc, sau când se roagă și își fac devoțiunile spirituale, deodată un adevăr le va deveni clar. În realitate, ceea ce vede omul este doar luminarea de către Duhul Sfânt (în mod firesc, această luminare este legată de cooperarea omului) și nu reprezintă statura reală a omului. După o perioadă de experiență în care omul întâlnește numeroase greutăți practice, adevărata statură a omului devine evidentă în astfel de circumstanțe. Doar atunci va descoperi omul că statura lui nu este atât de mare, iar egoismul, considerațiile personale și lăcomia omului ies toate la iveală. Numai după câteva cicluri de experiențe ca aceasta, mulți dintre cei care sunt treziți în duhurile lor își vor da seama că ceea ce experimentaseră în trecut nu era realitatea lor individuală, ci o iluminare momentană de la Duhul Sfânt, și că omul nu făcuse decât să primească această lumină. Când Duhul Sfânt îl luminează pe om pentru a înțelege adevărul, este, adesea, într-o manieră clară și distinctă, fără să explice cum s-au întâmplat lucrurile ori încotro se îndreaptă. Adică, în loc să încorporeze greutățile omului în această revelație, El dezvăluie în mod direct adevărul. Când omul întâmpină greutăți în procesul de intrare, iar apoi încorporează luminarea Duhului Sfânt, aceasta devine experiența reală a omului. De exemplu, o soră necăsătorită a vorbit astfel în timpul părtășiei: „Noi nu căutăm slavă și bogăție și nu râvnim la fericirea unei iubiri între soț și soție; noi căutăm doar să-I dedicăm lui Dumnezeu o inimă pură și neclintită.” A continuat să vorbească: „Odată ce oamenii se căsătoresc, multe lucruri îi asaltează, iar inima lor de dragoste pentru Dumnezeu nu mai este autentică. Inimile lor sunt mereu preocupate de familia lor și de partenerul lor și, astfel, lumea lor interioară devine mult mai complicată...” În timp ce vorbea, era ca și cum ceea ce îi ieșea din gură era ceea ce gândea în inima ei; cuvintele ei erau răsunătoare și puternice, de parcă tot ceea ce spunea venea din străfundul inimii, de parcă dorința ei arzătoare era să se dedice în întregime lui Dumnezeu, iar speranța ei, că alți frați și surori ca ea aveau să împărtășească aceeași hotărâre. Se poate spune că sentimentele tale din acest moment, de hotărâre și de a fi mișcat, vin în întregime din lucrarea Duhului Sfânt. Când metoda lucrării lui Dumnezeu se va schimba, și tu vei fi crescut cu câțiva ani ca vârstă; vezi că toate colegele tale de clasă și prietenele de aceeași vârstă cu tine s-au căsătorit, ori auzi că după ce cutare s-a căsătorit, soțul ei a dus-o să trăiască la oraș, iar ea a găsit un loc de muncă acolo. Când o vezi, începi să devii invidioasă, văzând cât e de plină de farmec și elegantă din cap până în picioare și cum, atunci când vorbește cu tine, are un stil cosmopolit, fără să mai fie în ea vreun semn că-i necioplită. Văzând acest lucru, sentimentele se stârnesc în tine. Tu, după ce te-ai sacrificat pentru Dumnezeu tot acest timp, nu ai o familie sau o carieră și ai îndurat o mare măsură de tratare; ai intrat în vârsta mijlocie de ceva timp, iar tinerețea ta s-a scurs demult în tăcere, ca și cum ai fi fost într-un vis. Acum, că ai venit atâta cale până în prezent, nu știi unde să te stabilești. În acest moment, ești prinsă într-un vârtej de gânduri, ca și cum ți-ai fi pierdut mințile. Complet singură și fără a reuși să adormi, stând întinsă trează cât e noaptea de lungă, începi, înainte să-ți dai seama, să te gândești la hotărârea ta și la jurămintele tale solemne față de Dumnezeu și la motivul pentru care, chiar și așa, ai decăzut într-o stare atât de jalnică. Fără să-ți dai seama, verși lacrimi în tăcere și simți o durere sfâșietoare. Venind înaintea lui Dumnezeu pentru a te ruga, îți amintești, în zilele în care erai împreună cu Dumnezeu, cât de apropiați și de inseparabili erați. Scenă după scenă ți se derulează înaintea ochilor, iar legământul pe care l-ai făcut în acea zi îți sună din nou în urechi: „Nu este Dumnezeu singurul meu apropiat?”. De pe acum, ești deja zdruncinată de hohote: „Dumnezeule! Dumnezeule preaiubit! Mi-am dat deja inima, în totalitate, Ție. Doresc să-Ți fiu făgăduită pururi și Te voi iubi neclintit întreaga mea viață...” Doar când te lupți în acea suferință intensă, simți cu adevărat cât de minunat este Dumnezeu și doar atunci înțelegi clar: mi-am dat totul lui Dumnezeu cu mult timp în urmă. După ce ai suportat o astfel de lovitură, devii mult mai matur în privința acestor chestiuni și vezi că lucrarea Duhului Sfânt, la acel moment, nu era ceva ce omul avea. În experiențele tale de dincolo de acest punct, nu vei mai fi constrâns în acest aspect al intrării; e ca și cum cicatricile vechilor tale răni ar fi fost de mare folos intrării tale. Ori de câte ori întâlnești o situație ca aceasta, îți vei aminti imediat de lacrimile pe care le-ai vărsat în ziua aceea, ca și cum te-ai fi reunit cu Dumnezeu după o despărțire și te temi mereu că relația cu Dumnezeu ar putea fi din nou retezată, iar atașamentul emoțional (relația cuvenită) dintre tine și Dumnezeu ar putea fi vătămat. Aceasta este lucrarea și intrarea ta. Prin urmare, în același moment când primiți lucrarea Duhului Sfânt, se cuvine să acordați și mai multă importanță intrării voastre, văzând exact care este lucrarea Duhului Sfânt și care este intrarea voastră, precum și să încorporați lucrarea Duhului Sfânt în intrarea voastră, astfel încât să puteți fi desăvârșiți de Duhul Sfânt în mai multe feluri, astfel încât substanța lucrării Duhului Sfânt să poată fi modelată în voi. În timpul experienței voastre legate de lucrarea Duhului Sfânt, veți ajunge să-L cunoașteți atât pe Duhul Sfânt, cât și pe voi înșivă și, mai mult, în toiul numeroaselor crize de suferință intensă, veți dezvolta o relație adecvată cu Dumnezeu, iar relația dintre voi și Dumnezeu va deveni mai apropiată pe zi ce trece. După nenumărate exemple de emondare și rafinare, veți dezvolta o adevărată dragoste pentru Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care trebuie să realizați că suferința, lovirea și necazurile nu trebuie să fie temute; ceea ce este înfricoșător este să aveți doar lucrarea Duhului Sfânt, dar nu și intrarea voastră. Când vine ziua în care lucrarea lui Dumnezeu este terminată, veți fi trudit pentru nimic; cu toate că ați experimentat lucrarea lui Dumnezeu, nu veți fi ajuns să-L cunoașteți pe Duhul Sfânt sau să fi avut propria voastră intrare. Luminarea pe care Duhul Sfânt o realizează în om nu este pentru a susține pasiunea omului, ci pentru a deschide o cale pentru intrarea omului, precum și a-i permite omului să ajungă să-L cunoască pe Duhul Sfânt și, din acest moment, să înceapă să aibă sentimente de venerație și adorație pentru Dumnezeu.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Cantari crestine 2020 „Dumnezeu dorește să mântuiască oamenii cât mai mult posibil”

Cantari crestine 2020 „Dumnezeu dorește să mântuiască oamenii cât mai mult posibil”

Introducere

În timpul lucrării lui Dumnezeu,

îi va mântui pe toți pe care-i poate

în cea mai mare măsură posibil

și nu va înlătura pe nimeni.

Dar toți cei care nu sunt în stare

să-și schimbe firea

sau să asculte total de Dumnezeu

devin obiecte ale pedepsei.

Toți care acceptă cucerirea cuvintelor

vor avea multe șanse de mântuire.

Mântuirea lui Dumnezeu le va arăta

îngăduința și toleranța Lui supreme.

Dacă oamenii se-ntorc de la calea greșită,

dacă se căiesc,

Dumnezeu le va da oportunitatea

să obțină mântuirea Lui.

Această etapă, lucrarea cuvintelor,

deschide oamenilor

toate căile și misterele

pe care ei nu le înțeleg.

Omul poate cunoaște voia lui Dumnezeu

și cerințele Lui pentru om.

Pentru a putea practica cuvintele Lui

și a-și schimba firea.

Toți care acceptă cucerirea cuvintelor

vor avea multe șanse de mântuire.

Mântuirea lui Dumnezeu le va arăta

îngăduința și toleranța Lui supreme.

Dacă oamenii se-ntorc de la calea greșită,

dacă se căiesc,

Dumnezeu le va da oportunitatea

să obțină mântuirea Lui.

Dumnezeu folosește cuvinte pentru lucrare.

El nu pedepsește oamenii

din cauza puținei lor răzvrătiri,

căci acum e vremea mântuirii.

Dacă toți răzvrătiții ar fi pedepsiți,

niciunul n-ar putea fi mântuit.

Toți ar fi pedepsiți

și ar cădea în Hades.

Cuvintele ce judecă omul îi permit

să se cunoască și s-asculte de Dumnezeu,

nu pentru a fi pedepsit

de judecata acestor cuvinte.

Toți care acceptă cucerirea cuvintelor

vor avea multe șanse de mântuire.

Mântuirea lui Dumnezeu le va arăta

îngăduința și toleranța Lui supreme.

Dacă oamenii se-ntorc de la calea greșită,

dacă se căiesc,

Dumnezeu le va da oportunitatea

să obțină mântuirea Lui.

Când oamenii se răzvrătesc prima oară,

Dumnezeu nu dorește să-i ducă la moarte,

ci face tot posibilul să-i mântuiască.

Dacă cineva n-are loc pentru mântuire,

Dumnezeu îl va lepăda.

El e-ncet în a pedepsi,

căci vrea să-i mântuiască

pe toți cei ce pot fi mântuiți.

Toți care acceptă cucerirea cuvintelor

vor avea multe șanse de mântuire.

Mântuirea lui Dumnezeu le va arăta

îngăduința și toleranța Lui supreme.

Dacă oamenii se-ntorc de la calea greșită,

dacă se căiesc,

Dumnezeu le va da oportunitatea

să obțină mântuirea Lui.

El judecă, luminează,

îndrumă oamenii doar prin cuvinte,

nu doborându-i cu o nuia.

Cuvintele spre mântuire sunt scopul,

semnificația etapei finale a lucrării.

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”

💥 Mai multe Cantari de lauda si inchinare. 🎧🎼🎼  

Cuvântul lui Dumnezeu „Lucrarea lui Dumnezeu, firea Sa și Dumnezeu Însuși （III）” Partea a cincea

Cuvântul lui Dumnezeu „Lucrarea lui Dumnezeu, firea Sa și Dumnezeu Însuși （III）” Partea a cincea

Introducere

Dumnezeu Atotputernic spune: „Când Domnul Isus l-a adus înapoi din morți pe Lazăr, El a folosit o propoziție: „Lazăr, vino afară!” El nu a spus nimic în afară de asta – ce reprezintă aceste cuvinte? Acestea reprezintă faptul că Dumnezeu poate realiza orice prin cuvânt, chiar și învierea unui om mort. Când Dumnezeu a creat toate lucrurile, când El a creat lumea, El a făcut acest lucru prin cuvinte. A folosit porunci rostite, cuvinte cu autoritate și cât ai clipi lucrurile au fost create. Așa s-a realizat. Această singură propoziție rostită de Domnul Isus a fost precum cuvintele rostite de Dumnezeu când a creat cerul și pământul și toate lucrurile; conținea atât autoritatea, cât și abilitatea Creatorului în mod egal. Toate lucrurile au fost formate și au stat ferme datorită cuvintelor din gura lui Dumnezeu și, exact la fel, Lazăr a ieșit din mormântul său datorită cuvintelor din gura Domnului Isus. Aceasta a fost autoritatea lui Dumnezeu, demonstrată și realizată în trupul Său întrupat. Acest tip de autoritate și abilitate aparținea Creatorului și Fiului Omului prin care S-a realizat Creatorul. Asta este înțelegerea pe care Dumnezeu le-a predat-o oamenilor, aducându-l pe Lazăr înapoi din morți.”

Fulgerul de la Răsărit, Biserica lui Dumnezeu Atotputernic a fost creată datorită arătării și lucrării lui Dumnezeu Atotputernic, q-a doua venire a Domnului Isus, Hristosul zilelor de pe urmă. Aceasta este alcătuită din toți cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă și care sunt cuceriți și mântuiți de cuvintele Lui. Biserica a fost întemeiată personal, în întregime de Dumnezeu Atotputernic și este condusă de El, ca Păstor. Cu siguranță aceasta nu a fost creată de o persoană. Hristos este adevărul, calea și viața. Oile lui Dumnezeu aud glasul Lui . Atâta timp cât citiți cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, veți vedea că Dumnezeu S-a arătat.

 

Massimo Introvigne –（2 ）: Analizând zvonurile PCC împotriva Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic

Massimo Introvigne – Partea 2 : Analizând zvonurile PCC împotriva Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic

După cum e bine știut, Partidul Comunist Chinez (PCC) a obținut puterea prin minciuni și violențe și se bazează pe minciuni și violențe pentru a-și menține puterea. Stăpânirea PCC se bazează doar pe minciuni, violență și crime. PCC propagă ateismul, spunând că religia este opiul spiritual al oamenilor. Creștinii propovăduiesc Evanghelia și sunt martori pentru Dumnezeu pentru a duce la bun sfârșit voia lui Dumnezeu, dar PCC condamnă astfel de fapte drepte, spunând că aceștia, creştinii, își abandonează și destramă familiile și arestează și închid creştini, în baza unor acuze false. În China continentală, creştini de la diferite biserici-de-casă, mai ales de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, sunt asupriți și persecutați cu brutalitate în numele credinței lor religioase într-atât încât unii au fost schilodiți sau uciși. Mulți creștini au plecat în exil și au rămas fără casă , cu familiile destrămate. Nenumărate familii creștine au fost astfel distruse! În acest episod, l-am invitat pe profesorul Massimo Introvigne, un specialist italian al noilor mișcări religioase, fondator și director al Centrului pentru Studiul Noilor Religii, pentru a discuta despre motivul pentru care PCC prigonește și persecută Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, dacă acuzațiile aduse de PCC împotriva lui Dumnezeu Atotputernic sunt adevărate ,cine e vinovatul principal pentru destrămarea familiilor creștine și așa mai departe. Adevărul va fi revelat, iar esența crudă și rea a PCC împotriva lui Dumnezeu, care câştigă faimă prin înșelarea publicului și lupta împotriva dreptății, va fi dezvăluită. Fiți atenți în continuare!

Fulgerul de la Răsărit, Biserica lui Dumnezeu Atotputernic a fost creată datorită arătării și lucrării lui Dumnezeu Atotputernic, q-a doua venire a Domnului Isus, Hristosul zilelor de pe urmă. Aceasta este alcătuită din toți cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă și care sunt cuceriți și mântuiți de cuvintele Lui. Biserica a fost întemeiată personal, în întregime de Dumnezeu Atotputernic și este condusă de El, ca Păstor. Cu siguranță aceasta nu a fost creată de o persoană. Hristos este adevărul, calea și viața. Oile lui Dumnezeu aud glasul Lui . Atâta timp cât citiți cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, veți vedea că Dumnezeu S-a arătat.

Bine ați venit pentru a urmări mai multe conținuturi conexe . 👇🔗

1. Expoziție de fotografie: „Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic și dezvoltarea Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic”