Comportamentul care nu Mi se poate supune în mod absolut înseamnă trădare. Comportamentul care nu poate fi loial față de Mine înseamnă trădare. A Mă înșela și a folosi minciuni pentru a Mă înșela înseamnă trădare. A nutri multe noțiuni și a le răspândi peste tot este trădare. A fi incapabili să-Mi sprijiniți mărturiile și interesele este trădare. A afișa zâmbete false dacă în inimi sunteți departe de Mine este trădare. Acestea sunt toate acte de trădare de care voi ați fost întotdeauna capabili și sunt ceva obișnuit printre voi. Poate că niciunul dintre voi nu se gândește la asta ca la o problemă, dar Eu nu cred asta. Nu pot trata faptul că o persoană Mă trădează ca pe o chestiune măruntă și cu siguranță nu o pot ignora. Acum, când lucrez printre voi, vă comportați în acest fel – dacă va veni ziua când nu va fi nimeni care să vă supravegheze, nu veți fi ca niște bandiți care s-au declarat regi? Când se va întâmpla asta și veți provoca o catastrofă, cine va fi acolo pentru a curăța după voi? Voi credeți că unele acte de trădare sunt simple incidente ocazionale, nu comportamentul vostru insistent, și că nu meritați să fiți puși în discuție cu atâta severitate, într-un mod care vă rănește orgoliul. Dacă voi credeți cu adevărat astfel, atunci vă lipsește judecata. A gândi așa înseamnă a fi un specimen și un arhetip de răzvrătire. Natura omului este viața lui; este un principiu pe care se bazează pentru a supraviețui și nu îl poate schimba. Natura trădării este aceeași – dacă poți face ceva pentru a trăda o rudă sau un prieten, acest lucru dovedește că asta face parte din viața ta și este o natură cu care te-ai născut. E ceva ce nimeni nu poate nega. De exemplu, dacă unei persoane îi place să fure de la alții, atunci această „plăcere de a fura” este o parte din viața ei, deși poate că uneori fură, iar alteori nu fură. Indiferent dacă fură sau nu, asta nu poate dovedi că furtul său este doar un tip de comportament. Mai degrabă, dovedește că furtul său este o parte din viața sa – adică natura sa. Unii se vor întreba: dat fiind că este natura lor, atunci de ce când văd lucruri drăguțe, câteodată nu le fură? Răspunsul este foarte simplu. Există multe motive pentru care nu fură. Poate că nu fură un lucru deoarece este prea mare pentru a-l înșfăca de sub ochi atenți sau pentru că nu există un moment potrivit ca să acționeze, sau ceva este prea scump, păzit prea strict, sau poate că nu îi interesează în mod special sau nu pot vedea ce folos poate avea pentru ei și așa mai departe. Toate aceste motive sunt posibile. Dar, orice-ar fi, indiferent că fură sau nu ceva, asta nu poate dovedi că acest gând există doar ca o sclipire momentană, trecătoare. Dimpotrivă, este o parte a naturii lor greu de schimbat în bine. O astfel de persoană nu se mulțumește să fure o singură dată; astfel de gânduri de revendicare a bunurilor altora drept ale lor apar oricând întâlnesc ceva frumos sau o situație potrivită. De aceea spun că originea acestui gând nu este ceva detectat pur și simplu din când în când, ci este în natura proprie a acestei persoane.
Întrebare 1: Cu mult timp în urmă, Domnul ne-a promis: „Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Iar dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14:2-3). Domnul a pregătit deja un loc în cer pentru noi. Când Se va întoarce, ne va înălţa imediat în Împărăţia cerurilor. Dacă Domnul S-a întors deja, de ce mai sunt pe pământ toţi sfinţii Lui? De ce n-am fost răpiţi?
Răspuns: Domnul a pregătit un loc pentru credincioşii Lui. Asta e adevărat. Dar locul acesta este pe pământ sau în cer? Nu suntem foarte sigure în privinţa asta. Noi credem că Împărăţia cerurilor este în cer, dar asta se bazează pe teoriile şi închipuirile noastre. Acesta să fie adevărul, totuşi? Să vedem ce a spus Domnul Isus: „Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ!” (Matei 6:9-10). Domnul Isus ne-a spus limpede că Împărăţia lui Dumnezeu se află pe pământ, nu în cer. Voia lui Dumnezeu se va face atât în cer, cât şi pe pământ. Să citim din Apocalipsa 21:2-3: „Şi am văzut Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, coborând din cer, de la Dumnezeu… Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va veni să locuiască împreună cu ei, iar ei vor fi poporul Lui. Şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei (şi va fi Dumnezeul lor).” Să deschidem la Apocalipsa 11:15: „Împărățiile acestei lumi au devenit împărățiile Domnului nostru și ale Hristosului Său; și El va împărăți în vecii vecilor”. Aceste profeţii au arătat că „cortul lui Dumnezeu este cu oamenii!” „Noul Ierusalim, coborând din cer, de la Dumnezeu,” „Împărățiile acestei lumi au devenit împărățiile Domnului nostru și ale Hristosului Său.” Aceasta dovedeşte că Dumnezeu Își va construi Împărăţia pe pământ, iar El va locui pe pământ, printre oameni. Împărăţiile lumii vor deveni toate Împărăţiile lui Hristos şi vor dura pe vecie. Dacă noi credem că Împărăţia lui Dumnezeu este în cer bazându-ne pe teoriile şi închipuirile noastre, dacă credem că, la întoarcere, Domnul ne va lua în cer, cuvintele Lui rostite mai înainte nu vor fi în zadar? În realitate, rezultatul final al planului lui Dumnezeu de mântuire a omenirii este instaurarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Dumnezeu Atotputernic – Hristosul zilelor de pe urmă – face lucrarea Lui de judecată şi purificare a oamenilor ca să formeze un grup de biruitori pe pământ. Cei care obţin mântuirea lui Dumnezeu sunt făcuţi desăvârşiţi şi devin biruitori, sunt aceia care pot pune în practică cuvintele lui Dumnezeu şi pot urma calea Lui pe pământ. Aceştia sunt oamenii Împărăţiei Lui. După ce sunt făcuţi aceşti biruitori, voia lui Dumnezeu va fi împlinită pe tot pământul. Atunci Împărăţia lui Hristos va fi instaurată pe pământ, iar Dumnezeu va câştiga toată slava. La sfârşit, El va împlini profeţiile din Cartea Apocalipsei. Încă nu ne-am lămurit asupra acestor fapte? Ce fel de loc a pregătit Domnul Isus pentru noi? El a rânduit să ne naştem în zilele de pe urmă, Să ne întâlnim cu El pe pământ când Se va întoarce, să fim purificați și desăvârșiți de Dumneuzeu şi să devenim biruitori, astfel încât să putem face voia lui Dumnezeu, şi toate împărăţiile de pe pământ să facă parte din Împărăţia lui Hristos. Aceasta este voia lui Dumneuzeu. Dumnezeu vine pe pământ, dar noi trebuie să ne străduim să ajungem în cer. Dacă ne ridică în aer, ei bine, acolo nu avem mâncare şi loc ca să trăim, cum vom supravieţui? Nu sunt acestea doar teoriile şi închipuirile noastre? Ar face Domnul așa ceva? Faptul că am putea gândi în felul acesta arată că suntem atât de copilăroși. Ca și cum am fi cu capul în nori!
Cum ar trebui să fie abordată Biblia din perspectiva credinței în Dumnezeu? Aceasta este o chestiune de principiu. De ce punem această întrebare? Pentru că în viitor tu vei răspândi Evanghelia și vei amplifica lucrarea Epocii Împărăției și nu este destul doar să poți să vorbești astăzi despre lucrarea lui Dumnezeu. Pentru a extinde lucrarea Lui, este mai important să poți înlătura vechile concepții religioase ale oamenilor și vechile lor moduri de a crede și să-i lași complet convinși – iar pentru a ajunge acolo, e nevoie de Biblie. Timp de mulți ani, modul tradițional de a crede al oamenilor (cel al creștinismului, una dintre cele trei religii majore ale lumii) a fost citirea Bibliei; îndepărtarea de Biblie nu este credință în Domnul, îndepărtarea de Biblie este o heterodoxie și o erezie și, chiar şi atunci când oamenii citesc alte cărți, respectivele cărți trebuie să se întemeieze pe explicația Bibliei. Cu alte cuvinte, dacă spui că ai credință în Dumnezeu, atunci trebuie să citești Biblia, trebuie să mănânci și să bei Biblia, iar în afara Bibliei trebuie să nu te închini niciunei cărţi care nu pleacă de la Biblie. Dacă o faci, atunci Îl trădezi pe Dumnezeu. Din momentul în care a existat Biblia, credința oamenilor în Domnul a fost credința în Biblie. În loc să spunem că oamenii cred în Domnul, este mai bine să spunem că ei cred în Biblie; în loc să spunem că ei au început să citească Biblia, este mai bine să spunem că ei au început să creadă în Biblie; și, în loc să spunem că ei s-au întors la Domnul, ar fi mai bine să spunem că ei s-au întors la Biblie. Astfel, oamenii venerează Biblia ca și cum ar fi Dumnezeu, ca și cum ar fi ceea ce le dă viață, iar pierderea ei ar fi același lucru cu pierderea vieții. Oamenii văd Biblia ca fiind la fel de importantă ca Dumnezeu, ba chiar există unii care o văd ca fiind mai importantă ca Dumnezeu. Dacă oamenii sunt lipsiţi de lucrarea Duhului Sfânt, dacă nu-L pot simți pe Dumnezeu, ei pot trăi în continuare, dar de îndată ce pierd Biblia ori pierd celebrele capitole și pilde din Biblie, este ca și cum și-ar fi pierdut viața. Astfel, de îndată ce oamenii cred în Domnul, ei încep să citească Biblia și să o memoreze și, cu cât pot memora mai mult din Biblie, cu atât dovedește acest lucru că ei Îl iubesc pe Domnul și că sunt foarte credincioşi. Aceia care au citit Biblia și pot vorbi despre ea altora sunt cu toții frați și surori cucernici. În toți acești ani, credința și loialitatea oamenilor față de Domnul s-a măsurat după gradul în care au înțeles Biblia. Cei mai mulţi dintre oameni pur și simplu nu înțeleg de ce ar trebui să creadă în Dumnezeu, nici cum să creadă în Dumnezeu, și nu fac nimic altceva decât să caute orbește indicii pentru a descifra capitolele Bibliei. Oamenii nu au urmat niciodată direcția lucrării Duhului Sfânt; tot timpul, ei nu au făcut nimic altceva decât să studieze și să cerceteze cu disperare Biblia și nimeni nu a găsit vreodată o lucrare mai nouă a Duhului Sfânt în afara Bibliei, nimeni nu s-a îndepărtat vreodată de Biblie, nici nu a îndrăznit vreodată să se îndepărteze de Biblie. Oamenii au studiat Biblia toți acești ani, au venit cu atât de multe explicații și au depus atâtea eforturi; în același timp, ei au multe diferențe de opinie despre Biblie, pe care le dezbat la nesfârșit, astfel încât astăzi s-au format peste două mii de confesiuni diferite. Toți vor să găsească unele explicații deosebite sau taine mai profunde în Biblie, vor să o exploreze și să găsească în aceasta contextul lucrării lui Iahve în Israel sau contextul lucrării lui Isus în Iudeea, ori alte taine pe care nimeni altcineva nu le cunoaște. Modul în care oamenii abordează Biblia este unul al obsesiilor și al credinței și nimeni nu se poate edifica pe deplin în privinţa dedesubturilor sau esenței Bibliei. Astfel, astăzi, oamenii simt încă o vrajă de nedescris când vine vorba de Biblie și sunt și mai mult obsedați de ea și își pun și mai mult credința în aceasta. Astăzi, toată lumea vrea să găsească profețiile legate de lucrarea zilelor celor de pe urmă în Biblie, dorește să descopere ce lucrare face Dumnezeu în timpul zilelor de pe urmă și ce semne există pentru zilele de pe urmă. Astfel, venerația oamenilor față de Biblie devine mai înflăcărată și, cu cât se apropie de zilele de pe urmă, cu atât dau mai multă crezare oarbă profețiilor Bibliei, în special celor despre zilele de pe urmă. Cu o astfel de credință oarbă în Biblie, cu o astfel de încredere în Biblie, ei nu au nicio dorință să caute lucrarea Duhului Sfânt. În mintea lor, oamenii cred că doar Biblia poate aduce lucrarea Duhului Sfânt; doar în Biblie pot găsi pașii lui Dumnezeu; doar în Biblie sunt ascunse tainele lucrării lui Dumnezeu; doar Biblia – nu și alte cărți sau persoane – poate clarifica tot ce ține de Dumnezeu și de întregimea lucrării Lui; Biblia poate aduce lucrarea cerului pe pământ; și Biblia poate atât începe, cât și încheia epocile. Cu aceste idei, oamenii nu sunt deloc înclinați să caute lucrarea Duhului Sfânt. Prin urmare, oricât de cât de mult i-a ajutat Biblia pe oamenii din trecut, aceasta a devenit un obstacol pentru cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu. Fără Biblie, oamenii pot căuta pașii lui Dumnezeu în altă parte, însă astăzi pașii Lui au fost reduși la Biblie, iar extinderea lucrării Sale cele mai recente a devenit de două ori dificilă, o luptă contra curentului. Acest fapt se datorează în întregime celebrelor capitole și pilde din Biblie, precum și diferitelor profeții din aceasta. Biblia a devenit un idol în mințile oamenilor, a devenit un puzzle în creierele lor și ei sunt pur și simplu incapabili să creadă că Dumnezeu poate lucra în afara Bibliei, incapabili să creadă că o persoană L-ar putea găsi pe Dumnezeu în afara Bibliei, și cu atât mai puțin capabili să creadă că Dumnezeu ar putea să Se distanţeze de Biblie în timpul lucrării finale și să înceapă din nou. Acest lucru este de neconceput pentru oameni; n-o pot crede, nici nu și-o pot imagina. Biblia a devenit un mare obstacol în acceptarea de către oameni a noii lucrări a lui Dumnezeu și o dificultate pentru extinderea acestei noi lucrări de către Dumnezeu. Astfel, dacă nu înțelegeți dedesubturile Bibliei, nu veți putea răspândi cu succes evanghelia, nici nu veți putea fi martori noii lucrării. Deși astăzi voi nu citiți Biblia, sunteţi încă extrem de binevoitori faţă de aceasta; cu alte cuvinte, chiar dacă nu țineți Biblia în mâini tot timpul, multe dintre concepțiile voastre se trag din aceasta. Nu înțelegeți originile Bibliei, nici adevărul despre cele două etape anterioare ale lucrării lui Dumnezeu. Deși nu mâncați și nu beți Biblia, trebuie să înțelegeți Biblia, trebuie să ajungeți la cunoașterea corectă a acesteia, şi doar astfel veți putea şti despre ce este cu adevărat vorba în planul de gestionare (planul mântuirii) de şase mii de ani al lui Dumnezeu. Veți folosi aceste lucruri pentru a-i câștiga pe oameni de partea voastră, pentru a-i face să recunoască faptul că acest curs este adevărata cale, faptul că drumul pe care voi mergeți astăzi este calea adevărului, că Duhul Sfânt o îndrumă și că nu a fost deschisă de nicio ființă omenească.
După ce Dumnezeu a făcut lucrarea din Epoca Legii, a luat naștere Vechiul Testament, iar acela a fost momentul când oamenii au început să citească Biblia. După ce Isus a venit, El a înfăptuit lucrarea din Epoca Harului, iar apostolii au scris Noul Testament. Astfel au luat naștere Vechiul și Noul Testament al Bibliei, iar până în ziua de azi, toți cei ce cred în Dumnezeu au citit Biblia. Biblia este o carte de istorie. Desigur, aceasta conține și unele dintre prezicerile proorocilor și aceste preziceri nu sunt nicidecum istorie. Biblia conţine mai multe părți – nu sunt doar profețiile, nici doar lucrarea lui Iahve, nici doar epistolele pauline. Trebuie să ştiţi câte părți conține Biblia; Vechiul Testament conține Geneza, Exodul… și mai sunt și cărțile pe care le-au scris proorocii. Vechiul Testament se termină cu Cartea lui Maleahi. Acesta consemnează lucrarea din Epoca Legii, condusă de către Iahve; de la Geneză la Cartea lui Maleahi, este o dare de seamă cuprinzătoare despre întreaga lucrare din Epoca Legii. Cu alte cuvinte, Vechiul Testament consemnează tot ceea ce au trăit oamenii îndrumați de Iahve în Epoca Legii. În timpul Epocii Legii din Vechiul Testament, numeroșii prooroci ridicați de Iahve au făcut profeții în numele Lui; ei au dat îndrumări diferitelor triburi și popoare și au prezis lucrarea pe care avea s-o facă Iahve. Tuturor acestor oameni ridicați Iahve le dăduse Duhul proorocirii: ei au putut vedea viziunile din partea lui Iahve și I-au putut auzi vocea, fiind astfel inspirați de El și scriind profeții. Lucrarea făcută de ei a fost expresia vocii lui Iahve, expresia profeției lui Iahve; iar lucrarea lui Iahve din acea epocă a fost pur și simplu de a-i îndruma pe oameni cu ajutorul Duhului; El nu S-a întrupat, iar oamenii nu au văzut nicio străfulgerare a chipului Lui. Prin urmare, El a ridicat mulți prooroci pentru a-I face lucrarea și le-a dat profeții pe care ei le-au transmis fiecărui trib și neam ale lui Israel. Lucrarea lor a fost cea de a rosti profeții, iar unii dintre ei au consemnat îndrumările lui Iahve către ei, pentru a le arăta altora. Iahve i-a ridicat pe acești oameni să rostească profeții, să prezică lucrarea viitorului sau lucrarea care urma să fie făcută în acel timp, astfel încât oamenii să poată cuprinde minunăţia și înțelepciunea lui Iahve. Aceste cărți profetice erau destul de diferite de celelalte cărți ale Bibliei; erau cuvinte rostite sau scrise de cei cărora li se dăduse Duhul profeției – de cei care primiseră viziuni sau rostiri de la Iahve. În afara acestor cărți profetice, tot restul scrierilor din Vechiul Testament sunt consemnări făcute de oameni după ce Iahve Își terminase lucrarea. Aceste cărți nu pot ține locul prezicerilor făcute de proorocii ridicați de Iahve, tot astfel cum Cartea Genezei și Exodul nu pot fi comparate cu Cartea lui Isaia și Cartea lui Daniel. Profețiile au fost rostite înainte ca lucrarea să fi avut loc; restul cărților au fost scrise după ce aceasta se terminase, lucru care le stătea în putere oamenilor. Proorocii acelei epoci au fost inspirați de Iahve și au rostit o anumită profeție; au rostit multe cuvinte, au profețit lucrurile din Epoca Harului, precum și distrugerea lumii din zilele de pe urmă – lucrarea pe care Iahve avea de gând să o facă. Toate celelalte cărți consemnează lucrarea făcută de către Iahve în Israel. Astfel, când citești Biblia, citești în principal despre ceea ce a lucrat Iahve în Israel; Vechiul Testament al Bibliei consemnează îndeosebi lucrarea lui Iahve de îndrumare a poporului lui Israel, felul cum S-a folosit de Moise pentru a-i conduce pe israeliți afară din Egipt, cum acesta i-a eliberat de sub jugul faraonului și i-a dus în pustie, după care au intrat în Canaan, iar tot ce a urmat după aceea a fost viața lor în Canaan. În afară de aceasta, tot ceea ce există sunt consemnări ale lucrării lui Iahve de la un capăt la celălalt al Israelului. Tot ceea ce consemnează Vechiul Testament este lucrarea lui Iahve în Israel, lucrarea făcută de Iahve în țara în care El i-a creat pe Adam și Eva. Din momentul în care Dumnezeu a început în mod oficial să-i îndrume pe oamenii de pe pământ, după Noe, tot ceea ce consemnează Vechiul Testament este lucrarea lui Israel. Și de ce nu se mai consemnează nicio lucrare dincolo de Israel? Pentru că țara Israelului este leagănul omenirii. La început, nu existau alte țări în afară de Israel, iar Iahve nu a lucrat în alte locuri. Astfel, ceea ce se consemnează în Vechiul Testament din Biblie este pur și simplu lucrarea lui Dumnezeu din Israel în epoca respectivă. Cuvintele spuse de prooroci, de Isaia, Daniel, Ieremia și Iezechiel ș.a., prevestesc celelalte lucrări ale Lui pe pământ, prevestesc lucrarea lui Însuși Dumnezeu Iahve. Toate acestea au venit de la Dumnezeu, au fost lucrarea Duhului Sfânt, iar pe lângă aceste cărți ale proorocilor, toate celelalte sunt consemnări ale experiențelor avute de oameni în legătură cu lucrarea lui Iahve în epoca respectivă.
Lucrarea de creație a avut loc înainte să existe omenirea, dar Cartea Genezei a venit doar după ce a apărut omenirea; a fost o carte scrisă de Moise în timpul Epocii Legii. Se poate asemăna cu lucrurile care se întâmplă printre voi astăzi: după ce se întâmplă, le consemnați pentru a le arăta oamenilor pe viitor și pentru oamenii care vor fi în viitor; ceea ce ați consemnat sunt lucruri care s-au petrecut în timpuri trecute – nu sunt nimic mai mult decât istorie. Lucrurile consemnate în Vechiul Testament sunt lucrarea lui Iahve în Israel, iar ceea ce se consemnează în Noul Testament este lucrarea lui Isus în timpul Epocii Harului; aceste lucruri prezintă lucrarea făcută de Dumnezeu în două epoci diferite. Vechiul Testament prezintă lucrarea lui Dumnezeu în timpul Epocii Legii, și astfel Vechiul Testament este o carte istorică, în timp ce Noul Testament este produsul lucrării din Epoca Harului. Când a început noua lucrare, acesta s-a perimat – astfel, Noul Testament este și o carte istorică. Desigur, Noul Testament nu este la fel de sistematic precum Vechiul Testament, nici nu consemnează la fel de multe lucruri. Toate și numeroasele cuvinte rostite de Iahve sunt consemnate în Vechiul Testament din Biblie, în timp ce doar unele dintre cuvintele rostite de Isus sunt consemnate în cele patru Evanghelii. Desigur, Isus a făcut totodată și multe lucrări, dar acestea nu au fost consemnate în detaliu. Faptul că Noul Testament consemnează mai puține lucruri se explică prin volumul lucrării lui Isus; volumul lucrării Lui în timpul celor trei ani și jumătate pe pământ, împreună cu cel al apostolilor, a fost cu mult mai mic decât lucrarea lui Iahve. Astfel, există mai puține cărți în Noul Testament decât în Vechiul Testament.
Ce fel de carte este Biblia? Vechiul Testament este lucrarea lui Dumnezeu în timpul Epocii Legii. Vechiul Testament al Bibliei consemnează întreaga lucrare a lui Iahve în timpul Epocii Legii, precum și lucrarea Lui de creație. Tot Vechiul Testament consemnează lucrarea făcută de Iahve, încheind relatările despre lucrarea lui Iahve cu Cartea lui Maleahi. Vechiul Testament consemnează două lucrări făcute de Dumnezeu: una este lucrarea de creație, cealaltă este decretarea Legii. Ambele au fost parte a lucrării lui Iahve. Epoca Legii reprezintă lucrarea sub numele de Iahve Dumnezeu; este întregul lucrării desfășurate în mod principal sub numele de Iahve. Astfel, Vechiul Testament consemnează lucrarea lui Iahve, iar Noul Testament consemnează lucrarea lui Isus, lucrare desfășurată în mod principal sub numele de Isus. Semnificația numelui lui Isus și lucrarea făcută de El sunt consemnate, în mare parte, în Noul Testament. În timpul Vechiului Testament din Epoca Legii, Iahve a construit templul și altarul din Israel, a îndrumat viața israeliților pe pământ, dovedind că ei erau poporul Lui ales, primul grup de oameni ales de El pe pământ și care era după inima Sa, primul grup îndrumat de El personal; cu alte cuvinte, cele douăsprezece triburi ale lui Israel au fost primii oameni aleși de Iahve, astfel că El a lucrat întotdeauna în ei, chiar până la desăvârșirea lucrării lui Iahve în Epoca Legii. A doua etapă a lucrării a fost lucrarea din Epoca Harului din Noul Testament și s-a desfășurat în poporul evreu, într-unul dintre cele douăsprezece triburi ale lui Israel. Faptul că întinderea lucrării a fost mai mică s-a datorat faptului că Isus era Dumnezeu întrupat. Isus nu a lucrat decât pe întinderea pământului Iudeii, iar lucrarea Sa nu a durat mai mult de trei ani și jumătate; astfel, ceea ce se consemnează în Noul Testament este departe de a putea depăși mărimea lucrării consemnate în Vechiul Testament. Lucrarea lui Isus din Epoca Harului este consemnată, în cea mai mare parte, în cele patru Evanghelii. Calea pe care au urmat-o oamenii Epocii Harului a fost cea a celor mai de suprafață schimbări în orientarea vieții lor, majoritatea acestora fiind consemnate în Epistole. Epistolele arată cum lucra Duhul Sfânt în epoca respectivă. (Desigur, indiferent dacă Pavel a fost pedepsit sau lovit de nenorocire, în lucrarea sa el a fost îndrumat de către Duhul Sfânt; el a fost o persoană de care Duhul Sfânt s-a folosit în acel moment; și Petru, la rândul său, a fost folosit de către Duhul Sfânt, dar el nu a lucrat la fel de mult ca Pavel. Deși lucrarea lui Pavel conținea impuritățile omului, din epistolele scrise de Pavel, se poate vedea cum lucra Duhul Sfânt în acel timp; calea pe care mergea Pavel era cea dreaptă, era corectă, fiind calea Duhului Sfânt.)
Dacă vrei să vezi lucrarea din Epoca Legii și să vezi cum au urmat israeliții calea lui Iahve, trebuie să citești Vechiul Testament; dacă vrei să înțelegi lucrarea din Epoca Harului, trebuie să citești Noul Testament. Dar cum vezi lucrarea zilelor de pe urmă? Trebuie să accepți să fii condus de Dumnezeu cel de astăzi și să intri în lucrarea de astăzi, fiindcă aceasta este noua lucrare și nimeni nu a consemnat-o anterior în Biblie. Astăzi, Dumnezeu a devenit trup și a selectat alți oameni aleși, în China. Dumnezeu lucrează în acești oameni, El își continuă lucrarea pe pământ, își continuă lucrarea din Epoca Harului. Lucrarea de astăzi este o cale pe care omul nu a umblat niciodată, o cale pe care nimeni nu a văzut-o vreodată. Este o lucrare nefăcută niciodată până acum – este cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu pe pământ. Prin urmare, lucrarea nefăcută niciodată până acum nu este istorie, pentru că prezentul este prezent, și nu a devenit încă trecut. Oamenii nu știu că Dumnezeu a făcut lucrări mai mari și mai noi pe pământ, în afara țării lui Israel, că acestea au depășit deja sfera lucrării din Israel și prezicerile proorocilor, că este vorba de o lucrare nouă și minunată în afara profețiilor, de o lucrare și mai nouă dincolo de Israel, o lucrare pe care oamenii nu pot nici să o perceapă, nici să și-o imagineze. Cum ar fi putut Biblia să conțină relatări explicite despre o astfel de lucrare? Cine ar fi putut să consemneze dinainte fiecare părticică a lucrării de astăzi, fără omisiuni? Cine ar fi putut să consemneze această lucrare mai grandioasă, mai înțeleaptă, care sfidează convențiile din vechea carte mucedă? Lucrarea de astăzi nu este istorie, prin urmare, dacă vrei să mergi pe noua cale de astăzi, atunci trebuie să te îndepărtezi de Biblie, trebuie să te plasezi dincolo de cărțile de profeții sau de istorie din Biblie. Numai atunci vei putea merge pe noua cale așa cum se cuvine și numai atunci vei putea intra în noua lume și în noua lucrare. Trebuie să înțelegi de ce, astăzi, ți se cere să nu citești Biblia, de ce există o altă lucrare, separată de Biblie, de ce Dumnezeu nu caută o practică nouă și mai detaliată în Biblie, de ce există în schimb o lucrare mai grandioasă în afara Bibliei. Iată tot ceea ce trebuie să înțelegeți. Trebuie să cunoști diferența dintre lucrarea veche și cea nouă și, chiar dacă nu citești Biblia, trebuie să fii capabil să o analizezi; dacă nu, te vei închina în continuare Bibliei și îți va fi dificil să pătrunzi în noua lucrare și să treci prin noi schimbări. Din moment ce există o cale superioară, de ce să studiezi acea cale umilă, perimată? Din moment ce există cuvântări mai noi și o lucrare mai nouă, de ce să trăiești printre relatări despre istorii vechi? De pe urma noilor formulări poți trage foloase, ceea ce dovedește că este vorba de lucrarea cea nouă; vechile relatări nu te pot sătura, nu-ți pot satisface nevoile prezente, ceea ce dovedește că acestea sunt istorie, iar nu lucrarea de aici și acum. Calea cea mai înaltă este cea a lucrării celei mai noi și, împreună cu lucrarea cea nouă, indiferent de cât de înaltă a fost calea trecutului, aceasta rămâne doar istoria reflecțiilor oamenilor și, indiferent de cât de mare este valoarea sa de referință, aceasta rămâne doar calea cea veche. Chiar dacă este consemnată în „Cartea sfântă”, calea cea veche este istorie; chiar dacă nu există nicio relatare despre aceasta în „Cartea sfântă”, calea cea nouă este cea de aici și acum. Această cale te poate mântui, te poate transforma, pentru că aceasta este lucrarea Duhului Sfânt.
Trebuie să înțelegeți Biblia – această lucrare este de cea mai mare necesitate! Astăzi nu ai nevoie să citești Biblia, fiindcă nu există nimic nou în aceasta; totul este vechi. Biblia este o carte istorică, iar dacă ai fi mâncat și băut Vechiul Testament în timpul Epocii Harului – dacă ai fi practicat ceea ce se cerea în epoca Vechiului Testament, aflându-te în Epoca Harului – Isus te-ar fi respins și condamnat; dacă ai fi aplicat Vechiul Testament lucrării lui Isus, ai fi fost un fariseu. Dacă, astăzi, ai pune Vechiul și Noul Testament împreună pentru a le mânca, a le bea și a le practica, Dumnezeu Cel de astăzi te-ar condamna; vei fi rămas în urma lucrării Duhului Sfânt de astăzi! Dacă mănânci și bei Vechiul Testament și Noul Testament, atunci ești în afara curentului Duhului Sfânt! În timpul lui Isus, El i-a îndrumat pe evrei și pe toți cei care L-au urmat potrivit cu lucrarea Duhului Sfânt din El în acel timp. El nu a luat Biblia drept bază pentru ceea ce făcea El, ci a vorbit conform lucrării Lui; El nu a dat atenție celor spuse de Biblie, nici nu a căutat în aceasta o cale pentru a-i îndruma pe cei care-L urmau. Chiar de când Și-a început lucrarea, El a răspândit calea căinței – cuvânt care nu s-a menţionat absolut deloc în profețiile Vechiului Testament. Nu numai că El nu a acționat conform Bibliei, ci chiar a deschis o nouă cale și a făcut o lucrare nouă. El nu S-a referit niciodată la Biblie când a ținut predici. În timpul Epocii Legii, nimeni nu reuşise vreodată să facă minunile Lui, cele de a-i vindeca pe cei bolnavi și de a alunga demoni. De asemenea, și lucrarea Lui, învățăturile Lui, autoritatea și puterea cuvintelor Sale au fost și ele dincolo de orice om. Isus a făcut pur și simplu această lucrare a Lui mai nouă și, chiar dacă mulți L-au condamnat cu ajutorul Bibliei – ba chiar au folosit Vechiul Testament pentru a-L răstigni – lucrarea Lui a depășit Vechiul Testament; dacă lucrurile nu ar fi stat așa, de ce L-au răstignit oamenii? Oare nu pentru că în Vechiul Testament nu se spunea nimic despre învățăturile Lui și despre capacitatea Lui de a-i vindeca pe bolnavi și de a alunga demoni? Lucrarea Lui a fost întru deschiderea unei căi noi, nu a fost o căutare intenționată a unui pretext de a combate Biblia sau de a face în mod deliberat ca Vechiul Testament să fie inutil. El a venit pur și simplu pentru a-Și împlini lucrarea, pentru a aduce noua lucrare celor care tânjeau după El și Îl căutau. El nu a venit pentru a explica Vechiul Testament sau pentru a-i confirma lucrarea. Lucrarea Lui nu a fost ca să permită Epocii Legii să continue să se dezvolte, fiindcă lucrarea Lui nu a ținut seama de faptul că avea sau nu Biblia ca bază; Isus pur și simplu a venit să facă lucrarea pe care El trebuia s-o facă. Astfel, El nu a explicat profețiile Vechiului Testament, nici nu a lucrat după cuvintele din Epoca Legii Vechiului Testament. El a ignorat ceea ce a spus Vechiul Testament, nu L-a interesat dacă acesta era în acord cu lucrarea Lui sau nu, nici de ceea ce știau alții despre lucrarea Lui sau de felul în care ei o condamnau. El a continuat pur și simplu să facă lucrarea pe care trebuia s-o facă, chiar dacă mulți oameni au folosit prevestirile proorocilor din Vechiul Testament ca să-L condamne. În fața oamenilor, lucrarea Lui părea să nu aibă bază și o mare parte din aceasta nu se conforma deloc cu relatările din Vechiul Testament. Nu a fost greșeala omului? Oare doctrina trebuie aplicată lucrării lui Dumnezeu? Și trebuie aceasta să corespundă cu prevestirile proorocilor? În definitiv, ce este mai important: Dumnezeu sau Biblia? De ce trebuie lucrarea lui Dumnezeu să se conformeze Bibliei? Oare să fie faptul că Dumnezeu nu are dreptul să depășească Biblia? Oare Dumnezeu nu poate să Se îndepărteze de Biblie și să facă alte lucrări? De ce Isus și discipolii Lui nu au respectat sabatul? Dacă Isus ar fi trebuit să țină sabatul și să acționeze după poruncile din Vechiul Testament, de ce nu l-a ținut după venirea Lui, ci a spălat picioare, a acoperit capete, a frânt pâine și a băut vin? Oare nu sunt toate acestea absente din poruncile Vechiului Testament? Dacă Isus a cinstit Vechiul Testament, de ce a sfidat El aceste doctrine? Ar trebui să știi ce a fost mai întâi, dacă a fost Dumnezeu sau Biblia! Dat fiind că era Domnul sabatului, nu putea El să fie și Domnul Bibliei?
Noi acceptăm lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, dar spuneți-ne cum trebuie să experimentăm judecata și mustrarea Sa ca să putem primi adevărul și viața, să scăpăm de natura noastră păcătoasă și să dobândim mântuirea pentru a intra în Împărăția cerurilor?
Răspuns: Cum să experimentăm judecata și mustrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă ca să primim adevărul și viața, să renunțăm la natura noastră păcătoasă și să dobândim mântuirea pentru a intra în Împărăția cerurilor. Acest tip de întrebare este foarte importantă, pentru că implică problemele majore ale sfârșitului și destinației noastre. Pentru a înțelege acest aspect al adevărului, ar trebui să citim mai întâi câteva pasaje din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic.
„Adevărata credință în Dumnezeu înseamnă experimentarea cuvintelor și lucrării lui Dumnezeu în baza credinței că Dumnezeu deține suveranitatea asupra tututor lucrurilor. Așadar, vei fi eliberat de firea ta coruptă, vei îndeplini dorința lui Dumnezeu și vei ajunge să Îl cunoști pe Dumnezeu. Numai după o astfel de călătorie se poate spune că tu crezi în Dumnezeu” (Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”).
„Procesul actual de vorbire este procesul de cucerire. Cum anume ar trebui oamenii să coopereze? Prin a mânca și a bea aceste cuvinte în mod eficient și a le înţelege. Oamenii nu pot deveni cuceriți de unii singuri. Tu trebuie, prin a mânca și a bea aceste cuvinte, să ajungi să-ți cunoști stricăciunea și murdăria, răzvrătirea și nedreptatea ta, și să cazi înaintea lui Dumnezeu. Dacă poţi să înţelegi voia lui Dumnezeu și apoi să o pui în practică și, mai mult, dacă ai viziunea și poţi să asculţi în întregime aceste cuvinte și să nu îţi exerciţi niciuna dintre alegerile proprii, atunci vei fi cucerit. Și aceste cuvinte vor fi cele care te-au cucerit” („Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (1)” din Cuvântul Se arată în trup).
„Să se concentreze pe a mânca și a bea din cuvintele lui Dumnezeu și a căuta adevărul și intenția din cuvintele Sale și să încerce să înțeleagă voia lui Dumnezeu în toate. Aceasta este metoda fundamentală și vitală de practică. […] Devoțiunea sinceră față de cuvintele lui Dumnezeu implică, în primul rând, căutarea adevărului, a intențiilor din cuvintele Sale, concentrarea asupra priceperii voii lui Dumnezeu, a înțelegerii și obținerii de mai mult adevăr din cuvintele Lui. […] pe obținerea unei înțelegeri a firii și a frumuseții Sale. Petru a încercat, de asemenea, să înțeleagă diferitele stări corupte ale omului din cuvintele lui Dumnezeu, precum și natura coruptă și neajunsurile propriu-zise ale omului, îndeplinind astfel toate aspectele cerințelor pe care Dumnezeu le are de la om pentru a-L mulțumi. Petru a avut atât de multe practici corecte ce respectau cuvintele lui Dumnezeu; acest lucru era cel mai potrivit cu voia Lui și era cea mai bună cale prin care o persoană putea coopera în timp ce experimenta lucrarea lui Dumnezeu” („Cum să apuci pe calea lui Petru” dîn Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos).
După cum puteți vedea, noi, credincioși fiind, avem nevoie să înțelegem mai întâi ce înseamnă a crede în Dumnezeu. A crede în Dumnezeu înseamnă să experimentăm lucrarea Sa și cuvântul Său, să înțelegem adevărul și să-l trăim în realitate. Acesta este procesul de a crede în Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă este de a ne judeca prin cuvântul Său. Atunci, dacă vrem ca firea noastră coruptă să fie curățită și să dobândim mântuirea, trebuie mai întâi să depunem cu adevărat puțin efort în cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să mâncăm și să bem cuvântul lui Dumnezeu și să să acceptăm judecata și revelațiile din cuvântul Său. Indiferent cât de mult ne străpunge, cât de aspru este sau cât ne face să suferim cuvântul lui Dumnezeu, nu uitați, cuvântul lui Dumnezeu este adevărul deplin și realitatea vieții pe care trebuie să o trăim. Fiecare exprimare a cuvântului lui Dumnezeu este menită să ne curețe și să ne schimbe, să ne ajute să ne lepădăm de firea noastră coruptă și să dobândim mântuirea, și, mai mult, să ne ajute să înțelegem adevărul, să dobândim cunoașterea de Dumnezeu. Deci trebuie să acceptăm judecata și mustrarea, emondarea și tratarea cuvântului lui Dumnezeu. Dacă vrem să dobândim adevărul cuvântului lui Dumnezeu, trebuie să fim dispuși să suferim pentru a accepta și a asculta de cuvântul lui Dumnezeu și de adevăr. Trebuie să căutăm adevărul din cuvântul lui Dumnezeu, să aflăm voia lui Dumnezeu și să reflectăm și să ne cunoaștem pe noi înșine. Trebuie să reflectăm asupra cuvântului lui Dumnezeu ca să ne cunoaștem propria aroganță, ipocrizia și egoismul, cum facem târguri cu Dumnezeu, cum profităm de El și Îl înșelăm, cum denaturăm adevărul, și alte firi păcătoase, precum și diferitele necuviințe din credința noastră și intențiile de a obține binecuvântări. Astfel, vom ajunge să cunoaștem treptat adevărul din spatele corupției noastre și esența naturii noastre. După ce vom înțelege mai mult din adevăr, cunoașterea noastră despre Dumnezeu se va adânci și apoi vom ști în mod natural ce fel de om Îi place lui Dumnezeu și ce fel nu Îi place, ce fel de om va mântui sau va elimina, ce fel de om va folosi și ce fel de om va binecuvânta. Odată ce vom vedea aceste lucruri, vom începe să înțelegem firea lui Dumnezeu. Acestea sunt toate rezultatele trăirii judecății și mustrării cuvântului lui Dumnezeu. Oricine urmează adevărul ține seama de trăirea judecății și mustrării cuvântului lui Dumnezeu, încercând să caute adevărul în tot, să practice cuvântul lui Dumnezeu și să I se supună. Treptat, acești oameni vor începe să înțeleagă adevărul și vor intra în realitate trăind cuvântul lui Dumnezeu, vor dobândi mântuirea și vor fi desăvârșiți. Cât despre cei care nu iubesc adevărul, deși ei pot recunoaște arătarea și lucrarea lui Dumnezeu din adevărul exprimat de El, ei cred că pot să dobândească mântuirea cu certitudine dacă abandonează totul pentru Dumnezeu și își fac datoria. În cele din urmă, ei tot nu pot primi adevărul după ce au crezut în Dumnezeu mulți ani. Înțeleg doar câteva cuvinte, slove și doctrine, dar cred că știu tot adevărul și că au dobândit realitatea. Se mint singuri și vor fi, cu siguranță, eliminați de Dumnezeu. Cum să experimentăm lucrarea lui Dumnezeu ca să dobândim mântuirea? Haideți să mai citim câteva pasaje din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic.
Dumnezeu Atotputernic spune : „Viața unui om nu poate crește doar citind pur și simplu cuvântul lui Dumnezeu, ci numai când acesta este pus în practică. Dacă tu crezi că a înțelege cuvântul lui Dumnezeu este tot ceea ce e necesar pentru a avea viață și statură, atunci înțelegerea ta este distorsionată. Adevărata înțelegere a cuvântului lui Dumnezeu are loc atunci când practici adevărul, iar tu trebuie să înțelegi că «numai prin practicarea adevărului poate acesta să fie înțeles vreodată»” („Odată ce înțelegeți adevărul, ar trebui să-l puneți în practică” din Cuvântul Se arată în trup).
„Petru, în credința lui în Dumnezeu, a căutat să-L mulțumească pe Dumnezeu în tot și a căutat să asculte de tot ceea ce venea de la Dumnezeu. Fără nici cea mai mică obiecție, el a putut să accepte atât mustrarea și judecata, cât și rafinarea, necazul și lipsa în viața lui, niciuna din acestea neputând să-i altereze dragostea pentru Dumnezeu. Nu este aceasta dragostea supremă pentru Dumnezeu? Nu este aceasta împlinirea datoriei unei creaturi a lui Dumnezeu? Fie că ești mustrat, judecat sau în necaz, ești mereu capabil să obții ascultare până la moarte, aceasta fiind ceea ce o făptură a lui Dumnezeu ar trebui să realizeze și aceasta fiind puritatea dragostei pentru Dumnezeu. Dacă omul poate obține atât de mult, atunci este o creatură calificată a lui Dumnezeu și nimic nu satisface mai bine dorința Creatorului” („Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” din Cuvântul Se arată în trup).
„Dacă ceea ce cauți este adevărul, dacă ceea ce pui în practică este adevărul, și dacă ceea ce obții este o schimbare în firea ta, atunci cărarea pe care calci este cea corectă. Dacă ceea ce cauți este binecuvântarea trupului și ceea ce pui în practică este adevărul propriilor concepții, și dacă nu există nicio schimbare în firea ta, nu ești deloc ascultător lui Dumnezeu în trup și încă trăiești în neclaritate, atunci ceea ce cauți te va duce cu siguranță în iad, deoarece cărarea pe care mergi este cărarea eșecului. Dacă vei fi făcut desăvârșit sau dacă vei fi eliminat, depinde de propria ta căutare. Cu alte cuvinte, succesul sau eșecul depind de cărarea pe care merge omul” („Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” din Cuvântul Se arată în trup).
„Dacă cineva Îl poate mulțumi pe Dumnezeu în timpul îndeplinirii propriei datorii, este principial în propriile cuvinte și acțiuni și poate intra în realitatea tuturor aspectelor adevărului, atunci este o persoană care devine desăvârșită de către Dumnezeu. Se poate spune că lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu au fost complet eficiente pentru asemenea oameni, iar cuvintele lui Dumnezeu au devenit viața lor, ei au dobândit adevărul și sunt capabili să trăiască în conformitate cu ale Lui cuvinte. După aceasta, natura trupului lor – adică, însuși fundamentul existenței lor inițiale – se va zdruncina și se va prăbuși. După ce oamenii posedă cuvintele lui Dumnezeu drept propria lor viață, ei vor deveni oameni noi. Dacă ale lui Dumnezeu cuvinte devin viața lor, dacă viziunea lucrării lui Dumnezeu, cerințele Lui de la omenire, revelațiile Lui către oameni și standardele pentru o viață adevărată, pe care El cere ca aceștia să le întrunească, devin viața lor, dacă ei trăiesc conform acestor cuvinte și adevăruri, atunci sunt desăvârșiți de cuvintele lui Dumnezeu. Astfel de oameni au renăscut și au devenit oameni noi prin cuvintele lui Dumnezeu” („Cum să apuci pe calea lui Petru” dîn Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos).
Dumnezeu Atotputernic spune: „Numai atunci când omul practică cuvântul lui Dumnezeu, viața lui poate înflori cu adevărat […].” Acest rând este adevărul! Este mult prea practic. Credincioșii care nu practică și experimentează cuvântul lui Dumnezeu nu pot primi adevărul. Un om fără adevăr este un om fără viață. Dumnezeu Atotputernic a adus mărturie despre cum Petru a căutat activ adevărul pentru a fi desăvârșit. Petru a fost cineva care a căutat adevărul. El nu numai că a căutat să Îl iubească pe Dumnezeu, dar s-a concentrat, de asemenea, asupra schimbării firii vieții sale. Principala manifestare este că el a putut să se supună judecății și mustrării lui Dumnezeu și să accepte rafinarea și încercările care i s-au dat. Chiar dacă Dumnezeu i l-ar fi dat Satanei, el tot I s-ar fi supus până la moarte. El a fost răstignit cu capul în jos pentru Domnul, oferind o frumoasă și răsunătoare mărturie. Petru a pus deosebită stăruință și grijă în credința sa în Dumnezeu, ascultând de Dumnezeu cu sârguință și iubindu-L. El a făcut mari eforturi nu doar pentru a predica și a lucra, ci s-a concentrat în special pe practicarea adevărului și intrarea în realitate. De aceea, Petru a fost în cele din urmă desăvârșit și a primit aprobarea lui Dumnezeu. Conform mărturiei lui Petru, toți credincioșii trebuie să caute adevărul dacă vor să dobândească mântuirea, să depună efort în citirea cuvântului lui Dumnezeu, în a afla mai multe despre adevăr și despre intențiile lui Dumnezeu și în practicarea adevărului și intrarea în realitate. Prin urmarea acestei căi, noi putem vedea adevărul din ce în ce mai clar și putem avea mai multe căi de a-l folosi. Înainte să ne dăm seama, vom intra în realitatea adevărului. Dacă noi ne vom mulțumi doar cu înțelegerea doctrinelor, atunci nu vom putea practica adevărul și intra în realitate. Să cunoaștem doctrine nu înseamnă să înțelegem adevărul. Doar înțelegerea adevărului ne va permite să Îl cunoaștem pe Dumnezeu, să ne cunoaștem pe noi înșine și să ne căim cu adevărat. Asta nu se întâmplă dacă doar cunoaștem doctrine. Cei care cunosc mai multe despre doctrine vor deveni mai aroganți și mai încrezuți. Și nu Îl vor cunoaște pe Dumnezeu și pe ei înșiși niciodată. Știm asta cu certitudine. Când vine vorba despre a experimenta lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, aceia care nu au iubire față de adevăr vor dori să evite judecata și mustrarea cuvântului lui Dumnezeu. Acel sentiment îi va face doar să se îndepărteze mai mult de Dumnezeu, în special când cuvântul Lui este pătrunzător și aspru. Cum ar putea astfel de oameni să dobândească adevărul? Oamenii care iubesc sincer adevărul sunt dispuși să îndure orice suferință de dragul de a-l dobândi. Ei se pot supune chiar și când suferă din pricina judecății lui Dumnezeu. Ei pot, de asemenea, să rămână neclintiți în fața încercărilor dificile. Chiar dacă își pierd familiile, libertatea sau viețile, ei tot pot mărturisi ferm pentru Dumnezeu. Oamenii ca ei pot dobândi cu siguranță adevărul și primi aprobarea lui Dumnezeu după ce au experimentat lucrarea Sa!
