O tinerețe fără regrete (2)

O tinerețe fără regrete (2)

de Xiaowen, orașul Chongqing

În această închisoare demonică, nu eram mai bună decât un câine vagabond în ochii poliției celei rele. Nu doar că m-au abuzat fizic și verbal, dar deseori îmi scotoceau patul și îmi împrăștiau obiectele personale peste tot. De asemenea, de fiecare dată când vreun fel de tulburare socială se întâmpla în lumea de afară, oamenii din închisoare care răspundeau de chestiunile politice veneau după mine și mă interogau cu privirile la părerile mele asupra a ceea ce se întâmplase, iar dacă răspunsul meu nu îi mulțumea, mă criticau constant pentru că urmam calea credinței în Dumnezeu. De fiecare dată când trebuia să înfrunt acest fel de interogare, îmi îngheța inima, neștiind ce fel de complot plănuiseră împotriva mea de această dată. Inima mea întotdeauna se ruga grabnic și Îl chema pe Dumnezeu să mă ajute și să mă călăuzească în aceste momente dificile. Zi după zi, an după an, toate aceste tipuri variate de rele tratamente, exploatare și oprimare au fost un chin dincolo de cuvinte: fiind în fiecare zi copleșită de sarcinile de muncă, sarcinile politice monotone și chinurile bolilor, plus opresiunea mentală pe termen lung, am ajuns în pragul colapsului. Mai ales, a fost o dată când am văzut o deținută de vârstă mijlocie spânzurată de fereastra celulei ei în mijlocul nopții pentru că nu a mai putut suporta mai departe torturile inumane ale poliției rele și o dată când o deținută în vârstă a murit în închisoare deoarece nu a fost tratată de o boală suficient de rapid, iar în acele momente cădeam din nou într-o disperare sufocantă. Din nou, concepeam ideea morții drept o cale de a pune capăt necazurilor mele și simțeam că moartea era cel mai bun mod de a fi liberă. Știam, totuși, că ar fi o trădare a lui Dumnezeu și pur și simplu nu am putut să o fac. Tot ce am putut să fac a fost să îndur toată această durere și să mă supun aranjamentelor și orchestrațiilor lui Dumnezeu. Dar când mă gândeam la sentința mea interminabilă și la faptul că obținerea libertății era atât de departe, într-un viitor nedefinit, simțeam o durere și o disperare indescriptibile și simțeam chiar că nu pot merge mai departe; chiar nu știam cât mai puteam continua așa. De atât de multe ori, tot ce puteam face era să mă strecor sub cearceafurile patului și să suspin în secret în toiul nopții, rugându-mă la Dumnezeu Atotputernic și încredințându-I Lui toate problemele inimii mele. Când eram în cea mai mare durere și mă simțeam cel mai neajutorată, mă gândeam la cuvintele lui Dumnezeu: „Voi, mai ales, ați suferit cu toții persecuții și ați experimentat dificultăți la întoarcerea acasă; suferiți și aveți și gânduri de moarte și lipsa voinței de a trăi. Acestea sunt slăbiciuni ale trupului. […] Nu știi ce face astăzi Dumnezeu. Dumnezeu trebuie să vă lase trupul să sufere pentru a vă transforma firea. Chiar dacă trupul tău suferă, ai cuvântul lui Dumnezeu și ai binecuvântarea lui Dumnezeu. Nu poți muri chiar dacă vrei: poți să te resemnezi să nu Îl cunoști pe Dumnezeu și să nu obții adevărul dacă mori? Acum este vorba, în principal, doar de faptul că oamenii n-au obținut încă adevărul și nu au viață. Acum, oamenii se află în mijlocul procesului de căutare a mântuirii, astfel că trebuie să sufere puțin în această perioadă. Astăzi toate persoanele din lume sunt încercate: Dumnezeu încă suferă – este corect ca voi să nu suferiți?” („Doar prin urmărirea adevărului poți obține schimbări în firea ta” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au alinat inima tristă și mi-au permis să înțeleg semnificația suferinței. Dumnezeu face acum lucrarea de a schimba firea omului; sunt în continuare stricată și sunt multe otrăvuriale Satanei în mine, deci cum aș putea obține schimbarea și purificarea fără suferință? Durerea este ceva ce ar trebui să sufăr și este ceva ce trebuie să îndur. Când m-am gândit la aceste lucruri, nu am simțit nicio durere, dimpotrivă, am simțit că abilitatea mea de a îndura persecuția și de a îndura să fiu încarcerată pentru credința mea în Dumnezeu și faptul că pot suferi în căutarea mântuirii sunt lucruri de cea mai mare valoare și importanță – această durere pe care o sufeream merita atât de mult osteneala! Fără să fiu conștientă de asta, inima mea s-a îndepărtat de mâhnire, a devenit bucuroasă și am simțit o nevoie irezistibilă de a cânta un imn în inima mea, numit „Suntem norocoși să întâmpinăm venirea lui Dumnezeu”: „Suntem norocoși să întâmpinăm venirea lui Dumnezeu, Îi auzim glasul. Suntem norocoși să întâmpinăm venirea lui Dumnezeu, luăm parte la ospățul Mielului. Suntem norocoși să întâmpinăm venirea lui Dumnezeu, Îl cunoaștem pe Dumnezeu Atotputernic întrupat. Suntem norocoși să întâmpinăm venirea lui Dumnezeu, Îi vedem faptele minunate. Înțelegem tainele vieții omenești, cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt cele mai iubite. […] Cine poate fi mai binecuvântat? Cine poate fi mai norocos? Dumnezeu ne dă adevărul și viața, trebuie să trăim pentru El. Obținem adevărul și vom fi martori ai lui Dumnezeu, pentru a-I răsplăti iubirea Sa” (din Urmați Mielul și cântați cântări noi). Am cântat acest imn în inima mea iar și iar. Cu cât cântam mai mult, cu atât inima mea devenea mai încurajată și cu cât cântam mai mult, cu atât simțeam că sunt mai puternică și simțeam mai multă bucurie și nu m-am putut abține să depun un jurământ înaintea lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule Atotputernic, Îți mulțumesc pentru consolare și încurajare și pentru că m-ai făcut să am credință și curajul de a trăi. Tu mă faci să simt că Tu ești cu adevărat Domnul vieții mele, puterea vieții mele. Deși am căzut în cuibul diavolilor, nu sunt singură, pentru că Tu ești mereu cu mine pe când trec prin aceste zile întunecate, dându-mi iar și iar credință și puterea de a trăi. O, Dumnezeule, presupunând că într-o zi voi părăsi acest loc și voi putea să trăiesc liberă, eu tot îmi voi face datoria. Nu Îți voi mai cauza mâhnire, nici nu voi mai face vreun plan pentru mine. O, Dumnezeule, indiferent de cât de dureroase sau de dificile vor fi zilele ce vor urma, eu îmi doresc să mă bazez pe Tine și să trăiesc cu tărie!”

În timp ce eram în închisoare, mă gândeam adesea la zilele petrecute cu frații mei și cu surorile mele – ce vremuri minunate au fost! Toată lumea era fericită și râdea. Au fost și dispute, dar totul a devenit o frumoasă amintire pentru mine. De fiecare dată când mă gândeam cum obișnuiam să fiu neglijentă cu datoriile mele, mă simțeam atât de vinovată și îndatorată; gândindu-mă la cum am avut dispute cu frații mei și surorile mele datorită firii mele arogante, mă simțeam extrem de tristă și plină de remușcări. În momente ca acestea, eram într-un potop de lacrimi și cântam un imn în secret în inima mea: „În toți acești ani de credință doar m-am desfătat cu binecuvântările lui Dumnezeu, nu am pus adevărul în practică. Am risipit acest timp și nu am dobândit adevărul, tot ce am sunt regrete. […] Atâta nesupunere, atâta stricăciune, cum pot fi în stare de a-L iubi pe Dumnezeu? Spun că Îl iubesc pe Dumnezeu, dar nu am fost credincios, nu am realitatea adevărului. Astăzi îmi răscumpăr datoriile trecutului, o iau de la început plin de credință. Dumnezeu mi-a dat această șansă, din nou blând, vreau să fac alegerea încă odată. Voi prețui prezentul, voi da tot ce am, îmi voi împlini datoria de a-L satisface pe Dumnezeu. Dumnezeu simte îngrijorare, El anticipează. Nu pot să Îl dezamăgesc din nou. Îi voi fi mereu credincios lui Dumnezeu” („Sunt atât de plin de remușcări” din Urmați Mielul și cântați cântări noi). În mijlocul acestei dureri și a reproșului de sine, deseori mă rugam în inima mea lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule! Îți datorez cu adevărat atât de mult. Dacă îmi vei permite, aș dori să caut să Te iubesc și, după ce voi ieși din închisoare, aș dori să îmi fac datoria în continuare. Îmi doresc să o iau de la capăt și să mă revanșez pentru datoriile anterioare!” În timpul zilelor mele din închisoare, mi-au lipsit cu adevărat frații și surorile de care mă apropiasem atât de mult și chiar doream să îi văd. Însă eram în captivitate în această închisoare demonică, astfel că această dorință nu era nimic mai mult decât o dorință fantezistă. Totuși îi vedeam adesea pe frații mei și pe surorile mele în vise, visând că eram împreună citind cuvintele lui Dumnezeu și părtășind adevărul, atât de fericiți, atât de veseli…

Când a fost cutremurul Wenchuan în 2008, închisoarea în care eram reținuți a fost de asemenea zgâlțâită și eu am fost chiar ultima care a evacuat premisele. Replicile au continuat zile întregi și atât deținuții cât și gardienii erau cu toții terifiați și în stare de alarmă toată ziua. Dar în inima mea mă simțeam extrem de calmă și sigură, pentru că eu știam că era o împlinire a cuvintelor lui Dumnezeu, era focul mâniei lui Dumnezeu care se abătuse și îi pedepsise pe cei ce I se împotriveau lui Dumnezeu pe pământ. Acest cutremur a fost cel mai mare din ultima sută de ani, iar în timpul acesta cuvintele lui Dumnezeu îmi protejau mereu inima. Credeam că viața și moartea sunt în mâinile lui Dumnezeu și că, indiferent de ce ar fi făcut Dumnezeu, eu aveam să fiu mereu dornică să mă supun orchestrațiilor și aranjamentelor lui Dumnezeu. Singurul lucru care mă întrista, totuși, era că dacă aș fi murit nu aș mai fi avut șansa să îmi fac datoria față de Creator, nu aș mai fi avut șansa să răsplătesc iubirea lui Dumnezeu și nu aș mai fi putut să îmi văd frații și surorile. Îngrijorarea mea nu era, totuși, necesară. Dumnezeu era mereu cu mine, dându-mi cea mai mare protecție, permițându-mi să scap de moarte în timpul marelui cutremur și să continui să trăiesc întreagă și nevătămată.

În ianuarie 2011, am obținut o eliberare timpurie și viața mea de rob din pușcărie a ajuns în sfârșit la final. Obținându-mi libertatea, inima mea s-a simțit incredibil de încântată: „Mă pot întoarce din nou la biserică! Pot fi din nou cu frații mei și surorile mele!” Eram atât de încântată, chiar nu era niciun mod de a o descrie în cuvinte. Ceea ce nu am anticipat a fost că, odată întoarsă acasă, fiica mea nu m-a recunoscut, iar atât rudele cât și prietenii s-au uitat chiorâș la mine, s-au ascuns de mine și nu au vrut să aibă nimic de a face cu mine. Nimeni din jur nu m-a înțeles și nu m-a putut accepta. Deși în acel moment nu mai eram supusă relelor tratamente și chinului închisorii, totuși, faptul că am avut parte de o primire rece, că am fost ridiculizată și respinsă a fost chiar mai greu de îndurat; am devenit slabă. Nu m-am putut abține să nu îmi reamintesc trecutul: abia împlinisem 31 de ani în anul în care am fost trimisă în închisoare, iar când am ieșit din închisoare aveam deja 39. Petrecusem opt ierni și șapte veri în închisoare. De atât de multe ori, când mă simțeam singură și neputincioasă, Dumnezeu a orchestrat oamenii, evenimentele și lucrurile să mă ajute; de atât de multe ori când eram îndurerată și disperată, Dumnezeu Și-a folosit cuvintele pentru a mă alina; de atât de multe ori, când mi-am dorit să mor, Dumnezeu mi-a dat putere și mi-a dat curajul de a continua să trăiesc. În timpul acestor ani nesfârșiți, dureroși, Dumnezeu a fost Cel Care m-a călăuzit pas cu pas prin valea morții și mi-a permis să trăiesc în continuare cu tenacitate. Și iată-mă înfruntând un pic de suferință și devenind supărată și slabă, mâhnind pe Dumnezeu – eram cu adevărat o persoană meschină, slabă, nefolositoare și atât de nerecunoscătoare! Gândindu-mă la asta, m-am condamnat mult și nu m-am putut abține să nu mă gândesc la jurământul pe care I l-am făcut lui Dumnezeu în închisoare: „Presupunând că într-o zi voi părăsi acest loc și voi putea să trăiesc liberă, eu tot îmi voi face datoria. Nu Îți voi mai cauza mâhnire, nici nu voi mai face vreun plan pentru mine.” Gândindu-mă la acest jurământ și amintindu-mi momentul în care I-am făcut acest jurământ lui Dumnezeu, lacrimi mi-au încețoșat privirea și am început să cânt un imn încet: „Eu însumi sunt dispus să-L caut pe Dumnezeu și să-L urmez. Acum Dumnezeu vrea să mă abandoneze, dar eu tot vreau să-L urmez. Indiferent dacă El mă vrea sau nu, eu voi continua să-L iubesc și, în cele din urmă, trebuie să-L câștig. Îmi ofer inima lui Dumnezeu și, orice ar face El, Îl voi urma toată viața mea. Indiferent ce se va întâmpla, trebuie să-L iubesc pe Dumnezeu și trebuie să-L câștig; nu voi avea odihnă până ce nu-L voi fi câștigat” („Sunt hotărât să-L iubesc pe Dumnezeu” din Urmați Mielul și cântați cântări noi).

După ce am petrecut ceva timp în închinăciuni spirituale și făcând ajustări, sub luminarea și călăuzirea lui Dumnezeu, am lăsat în urmă foarte repede negativitatea și m-am aruncat din nou în a îmi face datoria.

Deși mi-am petrecut cei mai buni ani ai tinereții în închisoare, în timpul acestor șapte ani și patru luni am putut să sufăr pentru credința mea în Dumnezeu și nu am absolut niciun regret. Deoarece am ajuns să înțeleg ceva adevăr și am experimentat iubirea lui Dumnezeu, simt că răbdarea acestei dureri a avut semnificație și valoare, că asta a fost excepționala preamărire și bunătate a lui Dumnezeu pentru mine și favoarea specială a lui Dumnezeu pentru mine. Chiar dacă prietenii și rudele nu mă înțeleg și fiica mea nu mă recunoaște, totuși nimic și nimeni nu poate distruge relația mea cu Dumnezeu; nici măcar moartea nu mă poate despărți de El.

„Dragoste pură fără pată” a fost imnul pe care am iubit cel mai mult să îl cânt în închisoare, iar astăzi vreau să îmi închin cea mai pură iubire lui Dumnezeu prin acțiune concretă!

Note de subsol:

1. „Căpetenia tuturor relelor” se referă la bătrânul diavol. Expresia sugerează neplăcere extremă.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Cuvântul lui Dumnezeu „Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Luiˮ

Cuvântul lui Dumnezeu „Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Luiˮ

Esența credinței majorității oamenilor în Dumnezeu este convingere religioasă: ei sunt incapabili de a-L iubi pe Dumnezeu și pot doar să-L urmeze pe Dumnezeu precum un robot, incapabili de a tânji cu adevărat după Dumnezeu sau a-L adora. Ei doar Îl urmează în tăcere. Mulți oameni cred în Dumnezeu, dar există foarte puțini care Îl iubesc pe Dumnezeu; ei doar Îl „venerează” pe Dumnezeu pentru că le este teamă de o catastrofă, sau Îl „admiră” pe Dumnezeu pentru că El este mare și puternic – dar în venerația și admirația lor nu există iubire sau tânjire adevărată. În experiențele lor, ei caută detaliile puțin importante ale adevărului sau niște mistere nesemnificative. Majoritatea oamenilor doar urmează, ei pescuiesc în ape tulburi doar pentru a primi binecuvântări; ei nu caută adevărul, nici nu I se supun cu adevărat lui Dumnezeu pentru a primi binecuvântările Lui. Viața credinței tuturor oamenilor în Dumnezeu este lipsită de semnificație, este fără valoare și în ea sunt considerațiile și țelurile lor; ei nu cred în Dumnezeu pentru a-L iubi pe Dumnezeu, ci pentru a fi binecuvântați. Mulți oameni acționează după cum vor, fac orice vor și nu se gândesc niciodată la interesele lui Dumnezeu sau dacă ceea ce fac ei este în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Astfel de oameni nu pot obține credință adevărată, cu atât mai puțin iubirea de Dumnezeu. Esența lui Dumnezeu nu este doar pentru ca omul să creadă în ea; este, mai mult decât atât, pentru ca omul să o iubească. Dar mulți dintre aceia care cred în Dumnezeu sunt incapabili de a descoperi acest „secret”. Oamenii nu îndrăznesc să-L iubească pe Dumnezeu, nici nu încearcă să-L iubească. Ei nu au descoperit niciodată că există atât de multe lucruri care sunt adorabile la Dumnezeu, ei nu au descoperit niciodată că Dumnezeu este Dumnezeul care iubește omul și că El este pentru om Dumnezeul ce trebuie iubit. Frumusețea lui Dumnezeu este exprimată în lucrarea Sa: doar când experimentează lucrarea Sa pot oamenii să-I descopere frumusețea, doar în experiențele lor actuale pot ei să aprecieze frumusețea lui Dumnezeu, și fără a o observa în viața reală, nimeni nu poate descoperi frumusețea lui Dumnezeu. Există atât de multe lucruri de iubit la Dumnezeu, dar fără a interacționa efectiv cu El, oamenii sunt incapabili să le descopere. Ceea ce înseamnă că, dacă Dumnezeu nu S-ar fi întrupat, oamenii ar fi fost incapabili să interacționeze cu adevărat cu El, și dacă ei ar fi incapabili să interacționeze cu adevărat cu El, ei, de asemenea, ar fi incapabili să Îi experimenteze lucrarea – și astfel, iubirea lor pentru Dumnezeu ar fi contaminată cu multă falsitate și imaginație. Iubirea pentru Dumnezeu din ceruri nu este la fel de reală ca iubirea pentru Dumnezeul de pe pământ, căci cunoașterea lui Dumnezeu din ceruri de către oameni este construită pe închipuirile lor, mai degrabă decât pe ceea ce au văzut cu proprii lor ochi și ce au experimentat ei personal. Când Dumnezeu vine pe pământ, oamenii pot să Îi privească faptele reale și frumusețea Sa și ei pot vedea totul din firea Sa practică și normală, toate acestea fiind de o mie de ori mai reale decât cunoașterea lui Dumnezeu din cer. Indiferent cât de mult oamenii Îl iubesc pe Dumnezeu din cer, nu există nimic real la această iubire și este plină de idei umane. Indiferent cât de mică este iubirea lor pentru Dumnezeu de pe pământ, iubirea lor este reală; chiar dacă există doar puțin din ea, ea este tot reală. Dumnezeu îi face pe oameni să Îl cunoască prin lucrare adevărată, și prin această cunoaștere El le câștigă dragostea. Este ca și cu Petru: dacă el nu ar fi trăit cu Isus, ar fi fost imposibil pentru el să-L adore pe Isus. La fel era și loialitatea sa către Isus, construită pe interacțiunea lui cu Isus. Pentru a-l face pe om să-L iubească, Dumnezeu a venit printre oameni și trăiește împreună cu oamenii și tot ceea îl face pe om să vadă și să experimenteze este realitatea lui Dumnezeu.

Dumnezeu utilizează realitatea și apariția faptelor pentru a-i desăvârși pe oameni; cuvintele lui Dumnezeu îndeplinesc o parte din desăvârșirea de către El a oamenilor și aceasta este lucrarea de îndrumare și deschidere a căii. Ceea ce înseamnă că în cuvintele lui Dumnezeu trebuie să găsești calea de a practica și trebuie să găsești cunoașterea viziunilor. Prin înțelegerea acestor lucruri, oamenii vor avea o cale și viziuni pe măsură ce practică și vor fi capabili să fie luminați prin cuvintele lui Dumnezeu, vor fi capabili să înțeleagă că aceste lucruri vin de la Dumnezeu și capabili să discearnă multe. După ce au înțeles, ei trebuie să intre imediat în această realitate și trebuie să utilizeze cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu în viața lor adevărată. Dumnezeu te va călăuzi în toate lucrurile și îți va da o cale de a practica și te va face să simți că Dumnezeu este atât de minunat și îți va permite să vezi că fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu în tine este pentru a te desăvârși. Dacă dorești să vezi iubirea lui Dumnezeu, dacă dorești să experimentezi cu adevărat iubirea lui Dumnezeu, atunci trebuie să te afunzi adânc în realitate, să te afunzi adânc în viața reală și să vezi că tot ceea ce face Dumnezeu este iubire și mântuire și astfel, pentru ca oamenii să lase în urmă ceea ce este necurat și pentru a rafina lucrurile din interiorul lor care nu pot să satisfacă voia lui Dumnezeu. Dumnezeu utilizează cuvinte pentru a se îngriji de om în timp ce, de asemenea, creează medii în viața reală care permit oamenilor să experimenteze, iar dacă oamenii mănâncă și beau multe din cuvintele lui Dumnezeu, atunci când ei le pun într-adevăr în practică, ei pot rezolva toate dificultățile din viețile lor utilizând multe cuvinte ale lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că trebuie să ai cuvintele lui Dumnezeu pentru a te afunda adânc în realitate; dacă nu mănânci și nu bei cuvintele lui Dumnezeu și ești fără lucrarea lui Dumnezeu, atunci nu vei avea nicio cale în viața reală. Dacă nu mănânci sau nu bei cuvintele lui Dumnezeu, atunci vei fi confuz când ți se va întâmpla ceva. Tu știi doar că ar trebui să Îl iubești pe Dumnezeu, dar ești incapabil de orice diferenţiere și nu ai nicio cale de a practica; ești zăpăcit și confuz și uneori chiar crezi că prin satisfacerea trupului Îl mulțumești pe Dumnezeu – toate acestea fiind consecința nemâncatului și nebăutului cuvintelor lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că dacă ești fără ajutorul cuvintelor lui Dumnezeu și doar bâjbâi în cadrul realității, atunci ești fundamental incapabil de a găsi calea de practicare. Astfel de oameni pur și simplu nu înțeleg ceea ce înseamnă să crezi în Dumnezeu, cu atât mai puțin înțeleg ce înseamnă să Îl iubești pe Dumnezeu. Dacă, utilizând luminarea și îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu, deseori te rogi și explorezi și cauți, iar prin acestea descoperi ceea ce ar trebui să pui în practică, găsești oportunități pentru lucrarea Duhului Sfânt, cooperezi cu adevărat cu Dumnezeu și nu ești zăpăcit și confuz, atunci vei avea o cale în viața reală și Îl vei mulțumi cu adevărat pe Dumnezeu. Când L-ai mulțumit pe Dumnezeu, în interiorul tău va exista ghidarea lui Dumnezeu și vei fi în special binecuvântat de Dumnezeu, ceea ce îți va da un sentiment de bucurie: te vei simți deosebit de onorat că L-ai mulțumit pe Dumnezeu, te vei simți deosebit de luminos în interior, și în inima ta vei fi limpede și plin de pace, conștiința ta va fi consolată și liberă de acuzații și te vei simți plăcut pe dinăuntru când îi vei vedea pe frații și surorile tale. Aceasta este ceea ce înseamnă să te bucuri de iubirea lui Dumnezeu și doar aceasta înseamnă să te bucuri cu adevărat de Dumnezeu. Plăcerea oamenilor legată de iubirea lui Dumnezeu este obținută prin experimentare: prin experimentarea greutăților și experimentarea punerii adevărului în practică, ei câștigă binecuvântările lui Dumnezeu. Dacă doar spui că Dumnezeu te iubește cu adevărat, că Dumnezeu a plătit un preț mare pentru oameni, că El a rostit blând și cu răbdare atât de multe cuvinte și că întotdeauna salvează oamenii, rostirea acestor cuvinte de către tine este doar o parte a beneficierii tale de Dumnezeu. Totuși, un beneficiu mai mare – un beneficiu real – ar fi ca oamenii să pună adevărul în practică în viața lor reală, după care ei vor fi plini de pace și limpezi în inimile lor, ei se vor sim‏ți atât de impresionați și că Dumnezeu este atât de adorabil. Vei simți că prețul pe care l-ai plătit merită toată osteneala. După ce ai plătit un preț mare în eforturile tale, vei fi deosebit de luminos în interior: vei simți că te bucuri cu adevărat de iubirea lui Dumnezeu și vei înțelege că Dumnezeu a făcut lucrarea de mântuire în oameni, că rafinarea oamenilor de către El este pentru a-i purifica și că Dumnezeu încearcă oamenii pentru a testa dacă ei Îl iubesc cu adevărat. Dacă întotdeauna pui adevărul în practică în acest mod, atunci, treptat, vei dezvolta o cunoaștere clară a unei mari părți a lucrării lui Dumnezeu și, în acel moment, vei simți întotdeauna că cuvintele lui Dumnezeu în fața ta sunt clare precum cristalul. Dacă poți înțelege cu claritate multe adevăruri, vei simți că toate lucrurile sunt ușor de pus în practică, că poți depăși această problemă și poți depăși acea ispită și vei vedea că nimic nu este o problemă pentru tine, ceea ce te va face să te simți atât de liber și eliberat. În acest moment, te vei bucura de iubirea lui Dumnezeu și iubirea adevărată a lui Dumnezeu va fi coborât asupra ta. Dumnezeu îi binecuvântează pe aceia care au viziuni, care au adevărul, care au cunoaștere și care Îl iubesc cu adevărat. Dacă oamenii doresc să privească iubirea lui Dumnezeu, ei trebuie să pună adevărul în practică în viața reală, ei trebuie să fie dispuși să îndure durere și să abandoneze ceea ce iubesc pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și, în ciuda lacrimilor din ochii lor, trebuie să fie totuși capabili să mulțumească inima lui Dumnezeu. În acest mod, Dumnezeu te va binecuvânta cu siguranță și dacă înduri greutăți precum acestea, ele vor fi urmate de lucrarea Duhului Sfânt. Prin viața reală și prin experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu, oamenii sunt capabili să vadă frumusețea lui Dumnezeu și doar dacă ei au gustat iubirea lui Dumnezeu pot să-L iubească cu adevărat.

Cu cât pui mai mult adevărul în practică, cu atât mai mult ești dominat de adevăr; cu cât pui mai mult adevărul în practică, cu atât mai mult ai iubirea lui Dumnezeu; și cu cât pui mai mult adevărul în practică, cu atât mai mult ești binecuvântat de Dumnezeu. Dacă întotdeauna practici în acest mod, treptat, vei vedea iubirea lui Dumnezeu în tine, tot așa cum Petru a ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu: Petru a spus că Dumnezeu nu are doar înțelepciunea de a crea cerurile și pământul și toate lucrurile, ci, mai mult decât atât, că El are și înțelepciunea de a face o lucrare reală în oameni. Petru a spus că El nu este doar vrednic de iubirea oamenilor datorită creării de către El a cerurilor și pământului și a tuturor lucrurilor ci, mai mult decât atât, datorită abilității Sale de a crea omul, de a salva omul, de a face omul desăvârșit și de a dărui iubirea Sa omului. La fel, Petru a spus că există multe în El care sunt vrednice de iubirea omului. Petru I-a spus lui Isus: „Nu ești tu oare vrednic de iubirea oamenilor pentru mult mai multe decât crearea cerurilor și a pământului și a tuturor lucrurilor? Există mai multe în Tine care sunt adorabile, Tu acționezi și te miști în viața reală, Duhul Tău mă atinge în interior, mă disciplinezi, îmi aduci reproșuri – aceste lucruri sunt chiar mai vrednice de iubirea oamenilor.” Dacă dorești să vezi și să experimentezi iubirea lui Dumnezeu, atunci trebuie să explorezi și să cauți în viața reală și trebuie să fii dispus să dai la o parte propriul trup. Trebuie să iei această hotărâre. Trebuie să fii o persoană cu hotărâre, care este capabilă să Îl mulțumească pe Dumnezeu în toate lucrurile, fără a fi leneș sau a tânji după plăcerile trupului, trăind nu pentru trup, ci pentru Dumnezeu. Pot exista momente când nu Îl mulțumești pe Dumnezeu. Aceasta este pentru că nu înțelegi voia lui Dumnezeu; data viitoare, chiar dacă va presupune un efort mai mare, trebuie să-L mulțumești pe El și nu trebuie să mulțumești trupul. Când experimentezi în acest mod, tu vei fi ajuns să-L cunoști pe Dumnezeu. Vei vedea că Dumnezeu a putut crea cerurile și pământul și toate lucrurile, că El S-a întrupat pentru ca oamenii să Îl vadă cu adevărat și în mod real și să interacționeze cu El în mod real și cu adevărat, că El este capabil să meargă printre oameni, că Duhul Său poate să îi desăvârșească pe oameni în viața reală, permițându-le să Îi vadă frumusețea și să Îi experimenteze disciplina, mustrarea și binecuvântările Sale. Dacă întotdeauna experimentezi în acest mod, în viața reală vei fi inseparabil de Dumnezeu și dacă într-o zi, relația ta cu Dumnezeu încetează să fie normală, tu vei fi capabil să înduri reproșul și vei fi capabil să simți remușcări. Când ai o relație normală cu Dumnezeu, nu vei dori niciodată să Îl părăsești pe Dumnezeu, și dacă într-o zi Dumnezeu spune că te va părăsi, tu te vei teme și vei spune că preferi să mori decât să fii părăsit de Dumnezeu. De îndată ce ai aceste emoții, vei simți că ești incapabil de a-L părăsi pe Dumnezeu și în acest mod vei avea o bază și te vei bucura cu adevărat de iubirea lui Dumnezeu.

Oamenii deseori vorbesc despre a-L lăsa pe Dumnezeu să fie viața lor, dar încă mai au de experimentat până acolo. Tu doar spui că Dumnezeu este viața ta, că El te ghidează în fiecare zi, că mănânci și bei cuvintele Sale în fiecare zi și te rogi la El în fiecare zi și astfel, El a devenit viața ta. Cunoașterea acelora care spun aceasta este atât de superficială. În mulți oameni nu există o bază; cuvintele lui Dumnezeu au fost plantate în interiorul lor, dar încă nu au încolțit, cu atât mai puțin nu au făcut vreun rod. Astăzi, în ce măsură ai experimentat? Doar acum, după ce Dumnezeu te-a forțat să ajungi până aici, simți că nu Îl poți părăsi pe Dumnezeu. Într-o zi, când ai experimentat până la un anumit punct, dacă Dumnezeu te-ar face să pleci, nu ai putea să o faci. Întotdeauna vei simți că nu poți fi fără Dumnezeu în interiorul tău; poți fi fără un soț, soție sau copii, fără o familie, fără o mamă sau un tată, fără plăcerile trupului, dar nu poți fi fără Dumnezeu. Să fii fără Dumnezeu ar fi precum pierderea vieții tale, nu vei fi capabil să trăiești fără Dumnezeu. Când ai experimentat până la acest punct, îți vei atinge ținta credinței în Dumnezeu și în acest mod Dumnezeu va fi devenit viața ta, El va fi devenit baza existenței tale și nu vei mai fi în stare niciodată să Îl părăsești pe Dumnezeu. Când ai experimentat în măsura aceasta, te vei fi bucurat cu adevărat de iubirea lui Dumnezeu, relația ta cu Dumnezeu va fi așa de strânsă, Dumnezeu va fi viața ta, iubirea ta și, în acel moment, te vei ruga la Dumnezeu și vei spune: „O, Dumnezeule! Nu Te pot părăsi, Tu ești viața mea, pot rezista fără orice altceva – dar fără Tine, nu pot continua să trăiesc.” Aceasta este statura adevărată a oamenilor; este viața reală. Unii oameni au fost forțați să meargă atât de departe precum au făcut-o astăzi: trebuie să continue indiferent dacă vor sau nu, și ei simt întotdeauna că sunt între ciocan și nicovală. Trebuie să experimentezi astfel încât Dumnezeu să fie viața ta, astfel încât dacă Dumnezeu ar fi luat din inima ta, ar fi ca și cum ți-ai pierde viața; Dumnezeu trebuie să fie viața ta și tu trebuie să fii incapabil să-L părăsești. În acest mod, tu Îl vei fi experimentat de fapt pe Dumnezeu și în acest moment, când Îl iubești pe Dumnezeu, Îl vei iubi cu adevărat pe Dumnezeu și va fi o iubire unică, pură. Într-o zi, când experiențele tale sunt astfel încât viața ta a atins un anumit punct, când te rogi la Dumnezeu și mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, nu vei putea să Îl părăsești pe Dumnezeu în sinea ta și, nici nu vei putea să Îl uiți, chiar dacă ai vrea. Dumnezeu va fi devenit viața ta; poți uita lumea, îți poți uita so‏ția, soțul sau copiii, dar îți va fi greu să Îl uiți pe Dumnezeu – aceea este imposibil, aceasta este viața ta adevărată și iubirea ta adevărată pentru Dumnezeu. Când iubirea oamenilor pentru Dumnezeu a atins un anumit punct, iubirea lor pentru niciun alt lucru nu este egală cu iubirea lor pentru Dumnezeu; iubirea lor pentru Dumnezeu este pe primul loc. În acest mod, ești capabil să renunți la orice altceva și ești dispus să accepți toată tratarea și emondarea din partea lui Dumnezeu. Când vei obține o iubire de Dumnezeu care le depășește pe toate celelalte, vei trăi în realitate și în iubirea lui Dumnezeu.

De îndată ce Dumnezeu devine viața din interiorul oamenilor, ei devin incapabili de a-L părăsi pe Dumnezeu. Nu este aceasta fapta lui Dumnezeu? Nu există mărturie mai mare! Dumnezeu a lucrat până la un anumit punct; El a spus ca oamenii să facă servicii și să fie mustrați sau să moară, iar oamenii nu au dat înapoi, ceea ce arată că ei au fost cuceriți de Dumnezeu. Oamenii care au adevărul sunt cei care, în experiențele lor reale, își pot păstra poziția privind mărturia lor, pot rămâne neclintiți în poziția lor, să stea de partea lui Dumnezeu, fără a se retrage, și care pot avea o relație normală cu oamenii care-L iubesc pe Dumnezeu, care, atunci când li se întâmplă lucruri, sunt capabili să I se supună total lui Dumnezeu și pot să I se supună lui Dumnezeu până la moarte. Practica și revelațiile tale din viața reală sunt o mărturie a lui Dumnezeu, acestea sunt modul de a trăi al omului și mărturia lui Dumnezeu și aceasta înseamnă cu adevărat a te bucura de iubirea lui Dumnezeu; când ai experimentat până la acest punct, efectul dorit va fi fost obținut. Ești dominat de un mod adevărat de a trăi și fiecare acțiune a ta este privită cu admirație de alții. Hainele și înfățișarea ta exterioară sunt neremarcabile, dar trăiești o viață cu cea mai mare evlavie, și când comunici cuvintele lui Dumnezeu ești ghidat și luminat de El. Ești capabil să rostești voia lui Dumnezeu prin cuvintele tale, comunici realitatea și înțelegi multe despre servirea în duh. Ești candid în vorbire, ești decent și drept, nu cauți conflictul și ești cuviincios, capabil să te supui aranjamentelor lui Dumnezeu și îți păstrezi poziția în mărturia ta când lucrurile ți se întâmplă, și ești calm și netulburat indiferent cu ce te confrun‏ți. Acest tip de persoană a văzut cu adevărat iubirea lui Dumnezeu. Unii oameni sunt încă tineri, dar se poartă precum o persoană de vârstă mijlocie; sunt maturi, dominați de adevăr și admirați de alții – și aceștia sunt oamenii care au mărturie și sunt manifestarea lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că atunci când au experimentat până la un anumit punct, înăuntru, ei vor avea o înțelegere față de Dumnezeu și astfel, firea lor externă se va stabiliza, de asemenea. Mulți oameni nu pun adevărul în practică și nu își păstrează ferm poziția în mărturia lor. În astfel de oameni, nu există iubire pentru Dumnezeu sau mărturie pentru Dumnezeu și aceștia sunt oamenii cei mai detestați de Dumnezeu. Ei citesc cuvintele lui Dumnezeu la adunări, dar ceea ce trăiesc ei este Satana și asta Îl dezonorează pe Dumnezeu, Îl denigrează pe Dumnezeu și Îl blasfemiază. În asemenea oameni nu există niciun semn al iubirii lui Dumnezeu și ei nu au deloc lucrearea Duhului Sfânt. Așadar, cuvintele și acțiunile oamenilor îl reprezintă pe Satana. Dacă inima ta este întotdeauna în pace înaintea lui Dumnezeu și întotdeauna dai atenție oamenilor și lucrurilor din jurul tău și la ceea ce se întâmplă în jurul tău și dacă ești vigilent privind povara lui Dumnezeu și întotdeauna ai o inimă care Îl venerează pe Dumnezeu, atunci Dumnezeu te va lumina deseori în interior. În biserică, există oameni care sunt „supraveghetori”, ei urmăresc în mod special lipsurile celorlalți și apoi, le copiază și caută să le întreacă. Sunt incapabili să facă diferențieri și nu urăsc păcatul și nu detestă sau nu se simt dezgustați de lucrurile Satanei. Astfel de oameni sunt plini de lucrurile Satanei și ei, în cele din urmă, vor fi cu totul părăsiți de Dumnezeu. Inima ta ar trebui să fie respectuoasă înaintea lui Dumnezeu, ar trebui să fii moderat în cuvintele și acțiunile tale și să nu dorești niciodată să te opui sau să-L superi pe Dumnezeu. Nu trebuie să vrei niciodată ca lucrarea lui Dumnezeu în tine să fi fost degeaba sau să permiți tuturor greutăților pe care le-ai îndurat și a tot ceea ce ai pus în practică să fie în zadar. Trebuie să fii dispus să depui eforturi sporite și să Îl iubești mai mult pe Dumnezeu pe calea din fața ta. Aceștia sunt oamenii care au o viziune ca bază a lor. Aceștia sunt oamenii care caută progresul.

Dacă oamenii cred în Dumnezeu și experimentează cuvintele lui Dumnezeu, cu o inimă care Îl venerează pe Dumnezeu, atunci în astfel de oameni poate fi văzută mântuirea lui Dumnezeu și iubirea lui Dumnezeu. Acești oameni pot să dea mărturie pentru Dumnezeu, ei trăiesc adevărul și ceea ce mărturisesc ei este, de asemenea, adevărul, ceea ce este Dumnezeu și firea lui Dumnezeu, și ei trăiesc în iubirea lui Dumnezeu și au văzut iubirea lui Dumnezeu. Dacă oamenii doresc să Îl iubească pe Dumnezeu, ei trebuie să guste din frumusețea lui Dumnezeu și să vadă frumusețea lui Dumnezeu; doar atunci poate fi trezită în ei o inimă care Îl iubește pe Dumnezeu, o inimă care este dispusă să se mărească în mod loial pentru Dumnezeu. Dumnezeu nu îi face pe oameni să Îl iubească prin cuvinte și expresii sau imaginația lor și El nu forțează oamenii să Îl iubească. În schimb, El îi face să-L iubească din proprie inițiativă și El îi face să vadă frumusețea Sa în lucrarea și cuvântările Sale, după care se naște în ei iubirea de Dumnezeu. Doar în acest mod pot oamenii să fie mărturie adevărată lui Dumnezeu. Oamenii nu-L iubesc pe Dumnezeu pentru că au fost îndemnați de alții să facă astfel, nici nu este un impuls emoțional de moment. Ei Îl iubesc pe Dumnezeu pentru că au văzut frumusețea Sa, ei au văzut că există atât de multe lucruri ale Sale care sunt vrednice de iubire din partea oamenilor, pentru că ei au văzut mântuirea, înțelepciunea și faptele mărețe ale lui Dumnezeu – și, drept rezultat, ei Îl slăvesc cu adevărat pe Dumnezeu și tânjesc cu adevărat după El și se trezește în ei o astfel de pasiune încât nu ar putea să supraviețuiască fără câștigarea lui Dumnezeu. Motivul pentru care cei care mărturisesc ferm despre Dumnezeu sunt capabili să ofere mărturie răsunătoare pentru El este datorită faptului că mărturia lor este pe baza cunoașterii adevărate și a tânjirii adevărate după Dumnezeu. Nu este conform unui impuls emoțional, ci conform cunoașterii lui Dumnezeu și a firii Sale. Pentru că au ajuns să Îl cunoască pe Dumnezeu, ei simt că trebuie cu siguranță să fie martori pentru Dumnezeu și îi fac pe cei care tânjesc după Dumnezeu să Îl cunoască pe Dumnezeu și să fie conștienți de frumusețea lui Dumnezeu și de realitatea Lui. Precum iubirea oamenilor pentru Dumnezeu, mărturia lor este spontană, este reală și are valoare și semnificație adevărate. Nu este pasivă sau goală, ori lipsită de sens. Motivul pentru care doar aceia care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu au cea mai mare valoare și semnificație în viețile lor și doar ei cred cu adevărat în Dumnezeu este datorită faptului că acești oameni trăiesc în lumina lui Dumnezeu, sunt capabili să trăiască pentru lucrarea și gestionarea lui Dumnezeu; ei nu trăiesc în întuneric, ci trăiesc în lumină; ei nu duc vieți lipsite de sens, ci vieți care au fost binecuvântate de Dumnezeu. Doar aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu sunt capabili să dea mărturie lui Dumnezeu, doar ei sunt martorii lui Dumnezeu, doar ei sunt binecuvântați de Dumnezeu și doar ei sunt capabili să primească promisiunile lui Dumnezeu. Aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu sunt apropiații lui Dumnezeu, ei sunt oamenii iubiți de Dumnezeu și ei se pot bucura de binecuvântări împreună cu Dumnezeu. Doar astfel de oameni vor trăi veșnic și doar ei vor trăi veșnic sub grija și protecția lui Dumnezeu. Dumnezeu este de iubit pentru oameni și El este vrednic de toată iubirea oamenilor, dar nu toți oamenii sunt capabili să-L iubească pe Dumnezeu și nu toți oamenii pot fi martori ai lui Dumnezeu și pot deține putere împreună cu Dumnezeu. Datorită faptului că ei pot da mărturie lui Dumnezeu și își dedică toate eforturile lucrării lui Dumnezeu, aceia care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu pot merge oriunde sub cer fără ca nimeni să îndrăznească să li se opună și ei pot exercita puterea pe pământ și pot conduce toți oamenii lui Dumnezeu. Acești oameni s-au unit din toată lumea, ei vorbesc limbi diferite și au culori ale pielii diferite, dar existența lor are același sens, ei au toți o inimă care Îl iubește pe Dumnezeu, ei sunt toți aceeași mărturie și au aceeași hotărâre și aceeași dorință. Aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu pot merge liberi prin lume, aceia care dau mărturie lui Dumnezeu pot călători prin univers. Acești oameni sunt iubiți de Dumnezeu, sunt binecuvântați de Dumnezeu și ei vor trăi veșnic în lumina Lui.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

O tinerețe fără regrete (1)

O tinerețe fără regrete (1)

de Xiaowen, orașul Chongqing

„«Iubirea» se referă la o emoție care este pură și fără cusur, în care îți folosești inima pentru a iubi, a simți și a fi grijuliu. În dragoste, nu există niciun fel de condiții, obstacole și distanțe. În dragoste, nu există nicio bănuială, nicio înșelăciune și nicio viclenie. În dragoste, nu există niciun comerț și nimic necurat” („Dragoste pură fără pată” din Urmați Mielul și cântați cântări noi). Acest imn al cuvintelor lui Dumnezeu a fost odată însoțitorul meu pe când am trăit șapte ani și patru luni interminabili și dureroși de viață în închisoare. Deși guvernul PCC m-a privat de cei mai buni ani ai tinereții mele, am dobândit de la Dumnezeu Atotputernic adevărul care este cel mai prețios și real. Astfel, nu am niciun fel de regrete!

În 1996, am acceptat mântuirea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Prin citirea cuvintelor lui Dumnezeu Atotputernic, participarea la întruniri și părtășii, am ajuns să cred cu fermitate că tot ceea ce spune Dumnezeu Atotputernic este adevărul și cel mai înalt aforism al vieții, și că este complet în dezacord cu orice teorie sau cunoaștere a acestei lumi rele. Lucrul care m-a făcut chiar mai fericită a fost că puteam fi pur și simplu deschisă cu frații și surorile mele din biserică, mă puteam exprima liber și nu trebuia să fiu precaută sau să mă angrenez în înșelătorii ca atunci când luam contact cu oameni din lumea exterioară. Am simțit o fericire și o bucurie pe care nu le mai simțisem înainte și ajunsesem să iubesc această mare familie. Dar nu a durat mult până să aud că credința în Dumnezeu Atotputernic era persecutată în China și că arestarea și persecuția creștinilor erau la ordinea zilei. Am fost foarte nedumerită de acest lucru deoarece cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt toate pentru ca oamenii să Îl venereze pe Dumnezeu, să urmeze calea corectă în viață și ca oamenii să se poarte cu onestitate. Dacă toți ar crede în Dumnezeu Atotputernic, lumea ar cunoaște adevărata pace. Chiar nu înțelegeam: să crezi în Dumnezeu este cel mai drept demers. De ce guvernul PCC dorește să persecute și să se împotrivească celor ce cred în Dumnezeu și chiar să îi aresteze? În inima mea, m-am gândit: indiferent de cum mă poate persecuta guvernul PCC sau de cât de puternică este opinia publică, deoarece acum cred cu fermitate ca aceasta este calea dreaptă în viață, categoric trebuie să o urmez până la sfârșit!

După aceea, am început să îndeplinesc o datorie în biserică ce presupunea distribuirea cărților cuvintelor lui Dumnezeu. Știam că îndeplinirea acestei datorii într-o țară atât de sfidătoare față de Dumnezeu era extrem de periculosă și că exista în fiecare clipă posibilitatea de a fi arestată, dar știam și mai tare că istovirea pentru Dumnezeu și îndeplinirea datoriilor mele ca ființă creată era vocația mea, iar asta era responsabilitatea mea obligatorie. Chiar când aveam toată credința în îndeplinirea datoriei mele, a venit o zi din semptembrie 2003 când am fost înhățată de Biroul Național de Securitate al orașului pe când eram pe cale să livrez niște cărți cu cuvintele lui Dumnezeu fraților mei și surorilor mele.

La Biroul Național de Securitate, eram speriată și nu știam cum să înfrunt interogatoriile repetate ale poliției PCC, astfel că L-am chemat grabnic pe Dumnezeu în inima mea: „O, Dumnezeule Atotputernic! Îți cer să îmi dai înțelepciune, să pogori asupra mea cuvintele pe care ar trebui să le spun și să nu mă lași să Te trădez. Îți cer să îmi dai credință și putere și, indiferent de cum mă persecută PCC, eu voi rămâne fermă și voi mărturisi pentru Tine.” În acea perioadă, L-am chemat pe Dumnezeu în fiecare zi și nu am îndrăznit să Îl părăsesc pe Dumnezeu în inima mea nici măcar pentru o secundă. L-am slăvit pe Dumnezeu pentru că mă veghea și mă proteja; de fiecare dată când ei mă interogau, eu sughițam încontinuu și nu puteam să vorbesc deloc. Văzând faptele minunate ale lui Dumnezeu, am devenit grozav de hotărâtă: sunt gata să risc totul! Ei îmi pot lua capul, lua viața, dar astăzi le este absolut imposibil să mă facă să Îl trădez pe Dumnezeu! Când hotărârea mea a fost luată și am simțit că mai degrabă îmi dau viața decât să fiu Iuda și să Îl trădez pe Dumnezeu, m-am simțit cu adevărat recunoscătoare lui Dumnezeu pentru că mi-a deschis calea înainte. De fiecare dată când am fost interogată, Dumnezeu m-a protejat și m-a trecut prin acest calvar în siguranță. Deși nu le-am spus absolut nimic, la sfârșit, guvernul PCC tot mi-a impus acuzația de „folosire a unei organizații Xie Jiao pentru a perturba aplicarea legii” pentru a mă condamna la nouă ani de închisoare. Datorită protecției lui Dumnezeu, când am auzit decizia Curții, nu m-am simțit supărată, nici nu am simțit teamă față de oamenii din tribunal. În schimb, nu aveam altceva decât dispreț pentru ei. Ei erau sus rostindu-și judecățile, iar eu eram jos, spunând în șoaptă: „Aceasta este dovada sfidării lui Dumnezeu de către guvernul PCC.” După aceea, ofițerii de securitate publică au venit special pentru a-mi verifica atitudinea, iar eu le-am spus foarte calmă: „Ce înseamnă nouă ani? Când va sosi timpul să fiu eliberată, voi fi tot o membră a Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic, iar dacă nu mă credeți, așteptați și o să vedeți! Dar țineți minte: acest caz este în mâinile voastre!” Atitudinea mea i-a surprins extrem de tare, mi-au facut un semn de confirmare cu degetul mare și mi-au zis: „Trebuie să recunoaștem! Noi te admirăm! Ești mai tare decât Jiang Zhuyun! Haide să ne întâlnim când ieși, iar noi vom face cinste cu cina.” În acea clipă, am simțit că Dumnezeu este glorificat, iar eu am fost recompensată. Când am fost condamnată în acel an, aveam doar 31 de ani.

Închisorile chinezești sunt iadul pe pământ. Nesfârșita viață de pușcărie mi-a permis să văd foarte clar fața crudă și inumană a Satanei, ca și esența sa demonică ce se opune lui Dumnezeu. Poliția chineză nu urmează litera legii; ei urmează domnia răului. În închisoare, gardienii nu fac ei înșiși viața grea oamenilor, în schimb ei îi încurajează pe condamnați să folosească violența pentru a-i ține pe alți condamnați la respect. Gardienii închisorii folosesc, de asemenea, tot felul de metode de a restricționa gândirea oamenilor. De exemplu, oricine ajunge în închisoare trebuie să poarte exact aceeași uniformă de deținut, distribuită de guvernul PCC, și fiecare persoană trebuie să poarte un număr de identificare special; ei trebuie să aibă părul tuns în modul în care cere guvernul, să poarte încălțările pe care guvernul le permite să le poarte, să meargă pe rutele prevăzute de guvern și în ritmul prevăzut de guvern. Indiferent de perioada anului, fie vânt sau ploaie, zile caniculare sau vreme de îngheț, deținuții trebuie să facă cum li se ordonă și nu pot alege nimic pentru ei. În fiecare zi ei ne ordonau să ne adunăm de cel puțin 15 ori pentru a ne număra și să cântăm cântece de laudă guvernului PCC de cel puțin cinci ori; apoi erau sarcinile politice, cum ar fi să ne facă să învățăm regulile închisorii și constituția cu un mare examen la fiecare șase luni, scopul fiind să ne spele creierele. Ne dădeau examen și despre regulile închisorii și disciplină ori de câte ori voiau. Gardienii închisorii nu doar că supuneau deținuții torturii mentale, dar totodată ne distrugeau trupurile cu totală inumanitate. Trebuia să facem peste 10 ore de muncă grea în fiecare zi și, mai mult, ei înghesuiau să lucreze câteva sute de deținuți într-o clădire mică și îngustă a unei fabrici. Deoarece erau atât de mulți oameni și atât de puțin spațiu, iar peste tot era zgomotul puternic al mașinilor, nu conta cât de sănătos era cineva când intra în închisoare, după ce stătea acolo o perioadă, trupul său suferea o deteriorare puternică. În spatele meu era o mașină mare care dădea găuri pentru capse în pantofi. Dădea găuri încontinuu în fiecare zi, scoțând un bubuit de nesuportat. După câțiva ani, auzul meu a fost grav afectat și încă nu și-a revenit nici acum. Lucrul care îi vătăma pe oameni chiar mai mult era marea cantitate de praf și poluanți din clădirea fabricii, iar mulți oameni au fost afectați de tuberculoză și faringită. De asemenea, deoarece trebuia să stăm așezați să lucrăm atât de mult timp fără să ne putem mișca, cei mai mulți oameni au ajuns să sufere de cazuri grave de hemoroizi. PCC transforma deținuții în mașini de făcut bani, fără nicio considerație dacă mor sau trăiesc, făcându-i pe oameni să muncească în fiecare zi de dimineața devreme până noaptea târziu. Eram extenuată tot timpul și mă simțeam foarte dărâmată. Nu doar asta, dar trebuia să dăm răspunsuri la tot soiul de verificări la fața locului în închisoare, care puteau apărea oricând, plus sarcinile politice săptămânale, munca manuală, sarcinile publice și tot așa. Astfel, mi-am petrecut fiecare zi într-o stare de puternică anxietate mentală, cu nervii întinși până pe punctul de a ceda tot timpul de teamă că poate voi omite ceva și nu voi ține pasul cu fiecare sarcină, și va trebui apoi să suport pedepsele gardienilor închisorii. În acest tip de mediu, într-adevăr, nu era ușor să reziști fie și pentru o zi bine și în siguranță.

Când abia îmi începusem sentința în închisoare, nu puteam suporta genul acesta de distrugere crudă în închisoare, iar diferitele tipuri de presiune intensă de muncă grea și presiunea ideologică mă făceau să mă simt ca și cum nu puteam respira. Adăugați la asta și contactul cu tot soiul de alți deținuți și a avea de îndurat abuzul fizic și verbal al gardienilor închisorii și al deținuților șefi. Am fost deseori chinuită de deznădejde și am căzut în disperare de multe ori. Mai ales, oricând mă gândeam la incredibilul de lung termen de închisoare de nouă ani, simțeam o mare dezolare și neputință. Nu știu de câte ori am plâns și chiar m-am gândit la moarte ca un mod de a mă elibera de acest tip de suferință. De câte ori mă simțeam căzând în mâhnire extremă și simțeam că nu mai pot continua, mă rugam grabnic și Îl chemam pe Dumnezeu, iar cuvintele lui Dumnezeu mă luminau și mă călăuzeau: „Nu poți muri încă. Trebuie să strângi pumnii și să continui să trăiești cu hotărâre; trebuie să trăiești o viață pentru Dumnezeu. Când oamenii au adevăr în interiorul lor atunci au această hotărâre și nu își mai doresc niciodată să moară; când moartea te va amenința, tu vei spune: «O, Dumnezeule, nu vreau să mor; încă nu Te cunosc. Încă nu Ți-am răsplătit iubirea. Trebuie să mor doar după ce ajung să Te cunosc bine.» […] Dacă nu înțelegi intenția lui Dumnezeu și numai stai pe gânduri referitor la suferința ta, atunci, cu cât te gândești mai mult la ea, cu atât mai necăjit te vei simți și apoi vei fi în încurcătură și vei începe să suferi chinul morții. Dacă înțelegi adevărul, vei spune: «Nu am obținut încă adevărul. Trebuie să mă sacrific cum trebuie pentru Dumnezeu. Trebuie să fiu un martor bun pentru Dumnezeu. Trebuie să răsplătesc iubirea lui Dumnezeu. După aceea, nu contează cum mor. Atunci, voi fi trăit o viață satisfăcătoare. Indiferent de cine altcineva moare, nu voi muri acum; trebuie să continui să trăiesc cu tenacitate»” („Doar prin urmărirea adevărului poți obține schimbări în firea ta” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Cuvintele lui Dumnezeu străluceau ca o lumină la fel de moale și blândă ca o mamă, domolindu-mi inima singuratică, și erau ca mâinile calde ale unui tată, ștergând-mi lacrimile de pe față. Deodată,o răsuflare de căldură și o răsuflare de putere mi-au clocotit în inimă. Am înțeles că, deși trupul meu trebuie să îndure durerea în această închisoare întunecată, totuși nu este voia lui Dumnezeu să îmi caut moartea; dacă nu puteam fi martoră pentru Dumnezeu, aș fi devenit o glumă a Satanei. Dacă după nouă ani puteam ieși din această închisoare demonică, atunci aceasta avea să-mi fie mărturia. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat curajul să continui să trăiesc și am devenit în mod secret hotărâtă în inima mea: indiferent de câte dificultăți mă așteaptă, eu voi trăi în continuare. Voi trăi cu curaj, voi trăi puternic și categoric voi fi martoră pentru Dumnezeu și Îl voi mulțumi.

Fiind copleșită cu munca an după an, lună după lună, trupul îmi devenea mai slab pe zi ce trecea, iar statul jos pentru mult timp în clădirea fabricii mă făcea să transpir anormal și din abundență. Când hemoroizii mei erau într-o stare proastă, puteau sângera în orice clipă și mă simțeam adesea amețită datorită anemiei severe. Nu era ușor, însă, să capeți tratament în închisoare. Când erau în toane bune, gardienii închisorii îmi dădeau niște medicamente ieftine. Dar când erau în toane proaste, spuneau că încerc să mă sustrag de la muncă prefecându-mă bolnavă, astfel că tot ce puteam face era să îndur chinurile bolii și să îmi înghit lacrimile. Eram prea muncită cât e ziua de lungă și îmi târam trupul extenuat înapoi în celula mea și doream ceva odihnă. Dar nu aveam nici măcar dreptul la un somn bun peste noapte. Fie gardienii mă trezeau în mijlocul nopții pentru a mă duce să fac ceva ori făceau zgomote puternice pentru a mă trezi. Deseori jucau jocuri cu mine până la punctul în care eram într-o transă de confuzie și într-o suferință de nespus. Pe deasupra, trebuia să îndur tratamentul inuman al gardienilor închisorii. Obișnuiam să dorm pe jos sau pe coridoare ca un refugiat, ba chiar lângă toaletă. Hainele pe care mi le spălam nu puteau fi uscate la aer, dar se uscau de la căldura trupească ce apărea de la faptul că eram înghesuită cu alți deținuti. Spălarea hainelor iarna era în mod special un lucru extrem de supărător și mulți oameni au făcut artrită de la purtarea hainelor umede pentru perioade lungi. În această închisoare, indiferent de cât de sănătos era cineva, nu dura mult până devenea obtuz, dărâmat sau distrus de boli. Adesea mâncam alimente nepotrivite cu anotimpul, frunze vechi, pălite, pe care magazinele nu le mai voiau, iar dacă doream să mâncăm ceva mai bun, trebuia să cumpărăm mâncarea scumpă în închisoare. În închisoare, deși gardienii ne obligau să studiem legea, nu era nicio lege acolo; gardienii închisorii erau legea. Ei trebuiau doar să vadă pe cineva pe care să nu îl placă și veneau cu un motiv învechit pentru a se ocupa de acea persoană și chiar de a o pedepsi fizic fără absolut nici un motiv. Și mai rău a fost că ei îi clasificau pe cei ce credeau în Dumnezeu Atotputernic ca deținuți politici, spunând că eram infractori mai răi decât ucigașii sau incendiatorii. Ei erau astfel ostili mai ales cu mine, mă tratau cel mai aspru și mă chinuiau cel mai răutăcios. Toate aceste multe feluri de fapte rele sunt dovada de neclintit că PCC este pervers, nelegiuit și este potrivnic lui Dumnezeu! Îndurând chinul crud al gardienilor închisorii, inima mea a fost deseori plină de o indignare dreaptă și a simțit atât de multă tristețe și resentiment: ce lege fusese încălcată, mai exact, de credința noastră în Dumnezeu și de venerarea lui Dumnezeu? Mai exact, ce infracțiune săvârșeam prin faptul că Îl urmam pe Dumnezeu și mergeam pe calea cea dreaptă în viață? Oamenii sunt ființe create în mâinile lui Dumnezeu și să crezi în Dumnezeu și să Îl venerezi pe Dumnezeu reprezintă un adevăr incontestabil. Ce motiv are guvernul PCC să ne obstrucționeze flagrant și să facă tot ce poate pentru a ne oprima cu cruzime? E clar că este pervers și nelegiuit, împotrivindu-I-se lui Dumnezeu în toate. Îi etichetează pe cei ce cred în Dumnezeu Atotputernic ca reacționari și îi oprimă sever și îi distrug, încercând să îi prindă și să îi extermine pe toți cei care Îl urmează peDumnezeu Atotputernic. Nu este aceasta o confuzie între bine și rău și total reacționar? Ei se împotrivesc Cerului cu atâta sălbăticie și se pun ei înșiși împotriva lui Dumnezeu, astfel că în final ei trebuie să înfrunte pedeapsa dreaptă a lui Dumnezeu! Pentru că trebuie să fie judecată oriunde este stricăciune și trebuie să fie mustrare oriunde este rău – acestea sunt regulile și principiile cerești așa cum au fost ele prestabilite de Dumnezeu și nimeni nu poate scăpa de ele. Guvernul PCC este vinovat de cele mai atroce nelegiuri și nu există scăpare de la a fi distrus de Dumnezeu. Chiar cum a zis Dumnezeu: „Dumnezeu urăște de mult această societate întunecată până în măduva oaselor Lui. Scrâșnește din dinți, disperat să-Și înfigă picioarele deasupra acestui șarpe bătrân, odios și rău, ca să nu se mai ridice vreodată și să nu mai abuzeze vreodată de om; El nu-i va scuza acțiunile din trecut, nu îi va tolera înșelarea omului, va regla conturile pentru fiecare dintre păcatele lui de-a lungul epocilor. Dumnezeu nu o va lăsa câtuși de puțin pe această căpetenie a tuturor relelor[1] să scape, El o va nimici complet” („Lucrarea și intrarea (8)” din Cuvântul Se arată în trup).

Note de subsol:

1. „Căpetenia tuturor relelor” se referă la bătrânul diavol. Expresia sugerează neplăcere extremă.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

„Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însușiˮ (I) Partea a doua

Cuvântul lui Dumnezeu „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însușiˮ (I) Partea a doua

Pentru a înțelege firea lui Dumnezeu și pe Dumnezeu Însuși trebuie început cu ceva foarte mic. Dar cu ce anume ar trebui să începi? În primul rând, am găsit niște capitole din Biblie. Informațiile de mai jos conțin versete din Biblie legate de subiectul lucrării lui Dumnezeu, firii Sale și lui Dumnezeu Însuși. Am găsit în mod specific aceste fragmente ca materiale de referință pentru a vă ajuta să cunoașteți lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și pe Dumnezeu Însuși. Aici, le voi împărtăși cu voi pentru a vedea ce tip de fire și esență a dezvăluit Dumnezeu prin lucrarea Sa din trecut, dar despre care oamenii nu știu. Aceste capitole pot fi vechi, dar subiectul despre care vorbim este ceva nou pe care oamenii nu îl au și despre care nu au auzit niciodată. Unii dintre voi poate îl considerați de neconceput – nu reprezintă reluarea acelorași pași aducerea în discuție a lui Adam și a Evei și întoarcerea la Noe? Indiferent de ceea ce credeți, aceste capitole sunt foarte benefice pentru comunicarea acestui subiect și pot constitui texte de învățătură sau materiale de bază pentru părtășia de astăzi. Veți înțelege intențiile Mele de la baza alegerii acestor secțiuni la finalul acestei părtășii. Cei care au mai citit Biblia poate că au văzut aceste câteva versete, dar este posibil să nu le înțeleagă cu adevărat. Să aruncăm o privire mai întâi, înainte de a le parcurge una câte una mai detaliat.

Adam și Eva sunt strămoșii omenirii. Dacă menționăm personaje din Biblie, atunci trebuie să începem de la ei doi. Următorul este Noe, al doilea strămoș al omenirii. Vedeți asta? Cine este al treilea personaj? (Avraam.) Cunoașteți cu toții povestea lui Avraam? Unii dintre voi poate că o știți, dar pentru alții poate nu este foarte clară. Cine este al patrulea personaj? Cine este menționat în povestea distrugerii Sodomei? (Lot.) Dar nu se face aici referire la Lot. La cine se face referire? (La Avraam.) Principalul lucru menționat în povestea lui Avraam este ceea ce spusese Iahve Dumnezeu. Vedeți acest lucru? Cine este al cincilea personaj? (Iov.) Nu menționează Dumnezeu o mare parte din povestea lui Iov în timpul acestei etape a lucrării Sale? Atunci vă pasă foarte mult de această poveste? Dacă vă pasă foarte mult, ați citit cu grijă povestea lui Iov din Biblie? Știți lucrurile pe care le-a spus și le-a făcut Iov? Cei care au citit-o cel mai mult, de câte ori ați citit-o? O citiți des? Surori din Hong Kong, vă rugăm, spuneți-ne. (Am citit-o de câteva ori înainte, când eram în Epoca Harului.) Nu ați mai citit-o de atunci? Dacă da, atunci este mare păcat. Permiteți-Mi să vă spun: în timpul acestei etape a lucrării lui Dumnezeu, El l-a menționat de multe ori pe Iov, ceea ce reprezintă o reflecție a intențiilor Sale. Faptul că l-a menționat pe Iov de multe ori, dar nu v-a atras atenția este dovada faptului că nu aveți niciun interes în a fi oameni care sunt buni și oameni care se tem de Dumnezeu și resping răul. Asta pentru că sunteți mulțumiți cu a avea doar o idee generală despre povestea lui Iov citată de Dumnezeu. Vă mulțumiți doar cu a înțelege povestea în sine, dar nu vă pasă și nu vreți să înțelegeți detaliile referitoare la cine este Iov ca persoană și scopul de la baza motivului pentru care Dumnezeu Se referă la Iov de mai multe ori. Dacă nu sunteți nici măcar interesați de astfel de persoană pe care Dumnezeu a lăudat-o, atunci cărui lucru acordați voi atenție? Dacă nu vă pasă și nu încercați să înțelegeți o astfel de persoană importantă pe care Dumnezeu a menționat-o, atunci ce spune asta despre atitudinea voastră față de cuvântul lui Dumnezeu? Nu este acesta un lucru deplorabil? Nu dovedește că majoritatea dintre voi nu vă implicați în lucruri practice și nu sunteți în căutarea adevărului? Dacă tu cauți adevărul, vei acorda atenția cuvenită oamenilor pe care Dumnezeu îi aprobă și poveștilor personajelor despre care a vorbit El. Indiferent dacă poți trăi la nivelul lor sau consideri poveștile lor palpabile, vei merge repede și o vei citi, vei încerca să o înțelegi, vei găsi moduri de a-i urma exemplul și vei face tot ce poți cât mai bine. Acesta este comportamentul cuiva care tânjește după adevăr. Dar adevărul este că majoritatea dintre voi care stați aici nu ați citit niciodată povestea lui Iov. Asta chiar spune ceva.

Să ne întoarcem la subiectul pe care tocmai îl discutam. Această parte a scripturilor care tratează Epoca Legii din Vechiul Testament reprezintă poveștile principalelor personaje pe care le-am extras. Acestea sunt povești familiare pentru marea majoritate a oamenilor care au citit Biblia. Aceste personaje sunt foarte reprezentative. Cei care au citit poveștile lor vor putea să simtă că lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o asupra lor și cuvintele pe care Dumnezeu le-a rostit pentru ei sunt tangibile și accesibile oamenilor de astăzi. Când vei citi aceste povești și consemnări din Biblie, vei putea să înțelegi mai bine cum Și-a desfășurat Dumnezeu lucrarea și cum a tratat oamenii în acea perioadă. Dar scopul pentru care am găsit aceste capitole astăzi nu este ca tu să poți pricepe aceste povești și personajele din ele. Mai degrabă, este ca tu să poți, prin intermediul poveștilor acestor personaje, să vezi faptele și firea lui Dumnezeu, astfel fiindu-ți mai ușor să ajungi să-L cunoști și să-L înțelegi, să vezi adevărata Lui latură, să-ți înfrânezi imaginația, să-ți oprești concepțiile despre El și să pui capăt credinței tale aflate în nedeslușire. Să încerci să deslușești firea Lui, să-L înțelegi și să ajungi să-L cunoști pe Dumnezeu Însuși fără a avea o bază te poate face deseori să te simți neajutorat, neputincios și nesigur de unde să începi. De aceea M-am gândit la ideea de a utiliza o astfel de metodă și abordare pentru a-ți permite să-L înțelegi mai bine, să apreciezi mai autentic voia lui Dumnezeu și să ajungi să cunoști firea Lui și pe Dumnezeu Însuși și pentru a-ți permite să simți cu adevărat existența Lui și să apreciezi voia Sa față de omenire. Nu este acesta un lucru benefic pentru voi? Acum, ce simțiți în inimile voastre când vă uitați din nou la aceste povești și scripturi? Credeți că aceste scripturi pe care le-am ales sunt superficiale? Trebuie să pun din nou accentul pe ceea ce tocmai v-am spus: scopul pentru care vă las să citiți poveștile acestor personaje este de a vă ajuta să înțelegeți modul în care Dumnezeu Își face lucrarea asupra oamenilor și atitudinea Sa față de omenire. Prin ce puteți înțelege aceste lucruri? Prin lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o în trecut și în combinație cu lucrarea pe care Dumnezeu o face chiar acum pentru a vă ajuta să înțelegeți diversele lucruri despre El. Aceste diverse lucruri sunt reale și trebuie cunoscute și apreciate de cei care doresc să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu.

Acum, vom începe cu povestea lui Adam și a Evei. Mai întâi, să citim scripturile.

1. Adam și Eva

1) Porunca lui Dumnezeu pentru Adam

Geneza 2:15-17 Iar Iahve Dumnezeu l-a luat pe om și l-a pus în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească. Și Iahve Dumnezeu i-a poruncit omului, zicând: „Din fiecare pom al grădinii, poți mânca fără restricție, dar să nu mănânci din pomul cunoașterii binelui și răului; deoarece în ziua în care vei mânca din acesta, cu siguranță vei muri.”

Ați obținut ceva din aceste versete? Cum vă face să vă simțiți această parte a scripturilor? De ce a fost extrasă din scripturi „porunca lui Dumnezeu pentru Adam”? Are fiecare din voi acum o imagine a lui Dumnezeu și a lui Adam în minte? Puteți încerca să vă imaginați: dacă ați fi cel din scena aceea, cum ar fi Dumnezeul din inima voastră? Ce emoții vă trezește această imagine? Aceasta este o imagine impresionantă și înduioșătoare. Deși există doar Dumnezeu și omul în ea, apropierea dintre ei este demnă de invidiat: iubirea abundentă a lui Dumnezeu este acordată necondiționat omului, îl înconjoară; omul este naiv și inocent, fără griji sau poveri, trăind fericit sub privirea lui Dumnezeu; El își arată grija față de om, în timp ce omul trăiește sub protecția și binecuvântarea lui Dumnezeu; fiecare lucru pe care omul îl face și îl spune este strâns legat și inseparabil de Dumnezeu.

Puteți spune că aceasta este prima poruncă pe care Dumnezeu i-a dat-o omului de când l-a creat. Ce cuprinde această poruncă? Cuprinde voia Lui, dar și grijile Sale pentru omenire. Aceasta este prima Lui poruncă și este, de asemenea, prima oară când Dumnezeu Se îngrijorează în privința omului. Adică, Dumnezeu a avut o responsabilitate față de om din momentul în care l-a creat. Care este responsabilitatea Sa? El trebuie să-l protejeze pe om, să aibă grijă de el. El speră că omul Îi poate asculta cuvintele și că va avea încredere în ele. Aceasta este și prima așteptare a lui Dumnezeu de la om. Având această așteptare, Dumnezeu spune următoarele: „Din fiecare pom al grădinii, poți mânca fără restricție, dar să nu mănânci din pomul cunoașterii binelui și răului; deoarece în ziua în care vei mânca din acesta, cu siguranță vei muri.” Aceste cuvinte simple reprezintă voia lui Dumnezeu. Ele dezvăluie, de asemenea, că inima lui Dumnezeu a început deja să își arate preocuparea pentru om. Dintre toate lucrurile, doar Adam a fost făcut după chipul lui Dumnezeu; Adam era singura ființă cu suflarea de viață a lui Dumnezeu; el putea merge alături de Dumnezeu, putea să converseze cu El. De aceea, Dumnezeu i-a dat o astfel de poruncă. Dumnezeu a specificat foarte clar în această poruncă ce poate face omul, precum și ce nu poate face.

În aceste câteva cuvinte simple, vedem inima lui Dumnezeu. Dar ce fel de inimă vedem? Există iubire în inima lui Dumnezeu? Există grijă în ea? Iubirea și grija lui Dumnezeu din aceste versete nu numai că pot fi apreciate de oameni, dar pot, de asemenea, să fie cu adevărat simțite. Nu este așa? Acum că am spus aceste lucruri, încă sunteți de părere că acestea sunt doar câteva simple cuvinte? Nu sunt așa de simple, nu-i așa? Puteați să vedeți asta înainte? Dacă Dumnezeu ți-ar spune personal aceste câteva cuvinte, cum te-ai simți în interior? Dacă nu ești o persoană umană, dacă inima ta este rece ca gheața, atunci nu ai sim‏ți nimic, nu ai aprecia iubirea lui Dumnezeu și nu ai încerca să înțelegi inima Lui. Dar dacă ești o persoană cu conștiință, cu umanitate, atunci ai simți diferit. Ai simți căldură, te-ai simți îngrijit și iubit și ai simți fericire. Nu este așa? Când vei simți aceste lucruri, cum vei acționa față de Dumnezeu? Te-ai simți atașat de Dumnezeu? L-ai iubi și respecta pe Dumnezeu din adâncul inimii? S-ar apropia inima ta de Dumnezeu? Poți vedea din asta cât de importantă este iubirea lui Dumnezeu pentru om. Dar chiar mai importante sunt aprecierea și înțelegerea iubirii lui Dumnezeu de către om. De altfel, nu spune Dumnezeu multe lucruri asemănătoare în timpul acestei etape a lucrării Sale? Dar apreciază oamenii de astăzi inima lui Dumnezeu? Poți pricepe voia lui Dumnezeu de care tocmai am vorbit? Nu puteți nici măcar să pricepeți voia lui Dumnezeu când aceasta este atât de concretă, tangibilă și realistă. De aceea spun că nu aveți cunoaștere și înțelegere adevărată în privința lui Dumnezeu. Nu este adevărat? Asta este tot ceea ce vom comunica referitor la această secțiune.

2) Dumnezeu o creează pe Eva

Geneza 2:18-20 Și Iahve Dumnezeu a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur; voi face un ajutor potrivit pentru el”. Și, din pământ, Iahve Dumnezeu a creat toate fiarele câmpului și fiecare pasăre a aerului; și le-a adus la Adam pentru a vedea cum le-ar numi el; și cum a denumit Adam fiecare creatură vie, acela i-a fost după aceea numele. Și Adam le-a dat nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului; dar pentru Adam nu a fost găsit un ajutor potrivit pentru el.

Geneza 2:22-23 Și din coastele, pe care Iahve Dumnezeu le luase de la om, a făcut o femeie și i-a adus-o omului. Și Adam a spus: „Aceasta este acum os din osul meu și trup din trupul meu; ea va fi numită Femeie, pentru că a fost luată de la Bărbat”.

Există câteva fraze cheie în această parte a scripturilor. Vă rog să le subliniați: „cum a denumit Adam fiecare creatură vie, acela i-a fost după aceea numele.” Deci, cine le-a dat nume tuturor făpturilor? Adam, nu Dumnezeu. Această frază îi spune omenirii un fapt: Dumnezeu i-a dat omului inteligență când l-a creat. Adică, inteligența omului a venit de la Dumnezeu. Aceasta este o certitudine. Dar de ce? După ce Dumnezeu l-a creat pe Adam, acesta a mers la școală? A știut el cum să citească? După ce Dumnezeu a făcut diverse creaturi, a recunoscut Adam toate aceste animale? I-a spus Dumnezeu care erau numele lor? Desigur, Dumnezeu nu l-a învățat nici cum să găsească numele acestor făpturi. Acesta este adevărul! Atunci, cum a știut el cum să le dea acestor făpturi nume și ce fel de nume să le dea? Aceasta are legătură cu întrebarea privind ce i-a dat Dumnezeu lui Adam când l-a creat. Faptele dovedesc că atunci când Dumnezeu l-a creat pe om, El i-a dat din inteligența Sa. Acesta este un fapt esențial. Ați ascultat cu toții cu atenție? Există un alt fapt esențial care ar trebui să vă fie clar: după ce Adam le-a dat tuturor acestor făpturi vii nume, aceste nume au devenit parte din vocabularul lui Dumnezeu. De ce spun asta? Asta implică și firea lui Dumnezeu și trebuie să explic acest lucru.

Dumnezeu l-a creat pe om, a suflat viață în el și i-a dat și ceva din inteligența Sa, abilitățile Sale și ceea ce El are și ce este. După ce Dumnezeu i-a dat omului toate aceste lucruri, acesta a putut să facă unele lucruri în mod independent și să gândească pe cont propriu. Dacă lucrurile pe care omul le inventează și le face sunt bune în ochii lui Dumnezeu, atunci El le acceptă și nu intervine. Dacă ceea ce omul face este corect, atunci Dumnezeu va lăsa acel lucru să fie așa definitiv. Deci, ce indică fraza: „cum a denumit Adam fiecare creatură vie, acela i-a fost după aceea numele”? Sugerează faptul că Dumnezeu nu a făcut nicio modificare numelor diferitelor ființe vii. Orice nume le-a dat Adam, Dumnezeu a spus „Da” și a înregistrat numele așa cum era. A exprimat Dumnezeu vreo opinie? Nu, asta este sigur. Deci ce vedeți aici? Dumnezeu i-a dat omului inteligență și omul și-a utilizat inteligența dată de Dumnezeu pentru a face lucruri. Dacă ceea ce omul face este pozitiv în ochii lui Dumnezeu, atunci acel lucru este afirmat, recunoscut și acceptat de Dumnezeu fără evaluare sau critică. Asta este ceva ce nu poate face nicio persoană sau vreun spirit rău sau Satana. Vedeți o revelație a firii lui Dumnezeu aici? Ar accepta o ființă umană, o ființă umană coruptă sau Satana ca alții să îi reprezinte făcând lucruri chiar sub nasul lor? Desigur că nu! Ar lupta ei pentru poziție cu cealaltă persoană sau cealaltă forță care este diferită de ei? Desigur că da! În acel moment, dacă o persoană coruptă sau Satana ar fi fost cu Adam, atunci ar fi respins cu siguranță ceea ce făcea el. Pentru a dovedi că au abilitatea de a gândi independent și că au propriile perspective unice, aceștia ar fi negat absolut tot ceea ce făcea Adam: „Vrei să îl numești așa? Ei bine, nu am să-l numesc așa, am să-l numesc altfel; tu l-ai numit Tom, dar eu am să-l numesc Harry. Trebuie să-mi demonstrez genialitatea.” Ce tip de natură este aceasta? Nu este extrem de arogantă? Dar are Dumnezeu o astfel de fire? A avut Dumnezeu obiecții neobișnuite la acest lucru pe care l-a făcut Adam? Răspunsul este, fără echivoc, nu! În privința firii pe care o dezvăluie Dumnezeu, nu există cea mai mică urmă de argumentare, aroganță sau neprihănire de sine. Asta este foarte clar aici. Acesta este doar un lucru foarte mic, dar dacă nu înțelegi esența lui Dumnezeu, dacă inima ta nu încearcă să înțeleagă cum se comportă El și care este atitudinea Lui, atunci nu vei cunoaște firea lui Dumnezeu și nu vei vedea exprimarea și revelația firii Lui. Nu este așa? Ești de acord cu ceea ce tocmai ți-am explicat? Ca răspuns la acțiunile lui Adam, Dumnezeu nu a proclamat tare: „Ai făcut bine. Ai făcut cum trebuie. Sunt de acord.” În inima Sa, totuși, Dumnezeu a aprobat, a apreciat și a aplaudat ce a făcut Adam. Acesta era primul lucru încă de la creație pe care omul îl făcuse pentru Dumnezeu la cererea Sa. Era ceva ce omul făcuse în locul Lui și în numele Lui. În ochii lui Dumnezeu, asta a provenit din inteligența acordată de El omului. Dumnezeu a considerat acesta a fi un lucru bun, pozitiv. Ceea ce Adam a făcut în acel moment a fost prima manifestare a inteligenței lui Dumnezeu asupra omului. A fost o manifestare frumoasă din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Ceea ce vreau să vă spun aici este că în dăruirea omului cu inteligență și cu o parte din ceea ce El are și ce este, scopul lui Dumnezeu a fost ca omenirea să poată fi făptura vie care Îl manifestă. Căci, exact ceea ce Dumnezeu tânjea să vadă era ca o astfel de făptură vie să facă lucruri în numele Lui.

3) Dumnezeu face haine din piei pentru Adam și Eva

Geneza 3:20-21 Și Adam a numit-o pe soția lui Eva; pentru că ea era mama tuturor celor vii. Atât lui Adam cât și femeii lui, Eva, Iahve Dumnezeu le-a făcut haine de piei și i-a îmbrăcat.

Să ne uităm la acest al treilea pasaj, care afirmă că există o semnificație la baza numelui pe care Adam i l-a dat Evei, nu-i așa? Asta arată că, după ce a fost creat, Adam a avut propriile sale gânduri și a înțeles multe lucruri. Dar deocamdată nu vom studia sau explora ce a înțeles el sau cât de mult a înțeles deoarece aceasta nu este principala idee pe care doresc să o discut în al treilea pasaj. Deci care este principala idee a celui de-al treilea pasaj? Să ne uităm la rândul: „Atât lui Adam cât și femeii lui, Eva, Iahve Dumnezeu le-a făcut haine de piei și i-a îmbrăcat.” Dacă nu avem părtășie despre acest rând al scripturilor astăzi, este posibil să nu realizați niciodată conotațiile de la baza acestor cuvinte. Mai întâi, să dau niște indicii. Dezvoltați-vă imaginația și închipuiți-vă Grădina din Eden, cu Adam și Eva care trăiesc în ea. Dumnezeu merge să-i viziteze, dar ei se ascund pentru că sunt dezbrăcați. Dumnezeu nu îi poate vedea și după ce îi cheamă, ei spun: „Nu îndrăznim să Te vedem deoarece corpurile noastre sunt dezbrăcate.” Ei nu îndrăznesc să-L vadă pe Dumnezeu deoarece sunt dezbrăcați. Deci ce face Iahve Dumnezeu pentru ei? Textul original spune: „Atât lui Adam cât și femeii lui, Eva, Iahve Dumnezeu le-a făcut haine de piei și i-a îmbrăcat.” Acum, știți ce a folosit Dumnezeu pentru a le face haine? A folosit piei de animale pentru hainele lor. Adică, îmbrăcămintea pe care Dumnezeu a făcut-o pentru om era o haină de blană. Acesta a fost primul articol de îmbrăcăminte pe care Dumnezeu l-a făcut pentru om. O haină de blană este un obiect de îmbrăcăminte din segmentul superior după standardele de astăzi, ceva ce nu toată lumea își poate permite să poarte. Dacă cineva te întreabă: care a fost primul articol de îmbrăcăminte purtat de strămoșii omenirii? Poți răspunde: a fost o haină de blană. Cine a făcut această haină de blană? Poți răspunde în continuare: Dumnezeu a făcut-o! Aceasta este ideea principală: această îmbrăcăminte a fost făcută de Dumnezeu. Nu este asta ceva demn de remarcat? Acum, că tocmai am descris-o, v-a apărut o imagine în minte? Ar trebui să existe cel puțin o schiță a acesteia. Motivul pentru care vă spun asta astăzi nu este de a vă informa care a fost primul articol de îmbrăcăminte al omului. Atunci care este motivul? Nu haina de blană, ci cum să cunoști firea, ființ‏a și posesiunile dezvăluite de Dumnezeu când făcea acest lucru.

În această imagine a: „Atât lui Adam cât și femeii lui, Eva, Iahve Dumnezeu le-a făcut haine de piei și i-a îmbrăcat,” ce fel de rol joacă Dumnezeu când este cu Adam și Eva? Sub ce rol apare Dumnezeu într-o lume cu doar două ființe umane? În rolul de Dumnezeu? Frați și surori din Hong Kong, vă rog să răspundeți. (În rolul de părinte.) Frați și surori din Coreea de Sud, în ce tip de rol credeți că apare Dumnezeu? (Cap al familiei.) Frați și surori din Taiwan, ce credeți? (Rolul unei persoane din familia lui Adam și a Evei, rolul de membru al familiei.) Unii dintre voi cred că Dumnezeu apare ca membru al familiei lui Adam și a Evei, în timp ce unii spun că Dumnezeu apare drept cap al familiei și alții spun ca un părinte. Toate acestea sunt foarte potrivite. Dar la ce vreau să ajung? Dumnezeu i-a creat pe acești doi oameni și i-a tratat ca tovarăși. Fiind singura lor rudă, Dumnezeu a avut grijă de traiul lor și de necesitățile lor de bază. Aici, Dumnezeu apare ca părinte a lui Adam și al Evei. În timp ce Dumnezeu face aceasta, omul nu vede cât de măreț este Dumnezeu; el nu vede supremația extremă a lui Dumnezeu, caracterul Lui misterios și nu vede în special mânia sau măreția Sa. Tot ceea ce vede el este umilința lui Dumnezeu, afecțiunea Sa, grija Sa pentru om și responsabilitatea și grija Sa față de el. Atitudinea și modul în care Dumnezeu i-a tratat pe Adam și Eva este asemănător cu modul în care părinții omenești își arată grija pentru propriii copii. De asemenea, este asemănător cu modul în care părinții omenești iubesc, au grijă și se preocupă de proprii fii și fiice – în mod real, vizibil și tangibil. În loc de a Se pune într-o poziție înaltă și măreață, Dumnezeu a folosit personal piei pentru a face îmbrăcăminte pentru om. Nu contează dacă această haină de blană a fost utilizată pentru a le acoperi modestia sau pentru a-i proteja de frig. Pe scurt, această haină folosită pentru a acoperi trupul omului a fost făcută personal de Dumnezeu cu propriile Sale mâini. Decât să o creeze doar prin puterea gândului sau prin metode miraculoase cum își imaginează oamenii, Dumnezeu făcuse în mod legitim ceva despre care omul crede că Dumnezeu nu putea și nu trebuia să facă. Acesta poate fi un lucru simplu pe care unii nici nu-l consideră demn de menționat, dar le permite, de asemenea, tuturor celor care Îl urmează pe Dumnezeu, dar care erau mai înainte plini de idei nedeslușite despre El, să înțeleagă mai bine autenticitatea și frumusețea Sa și să vadă natura Sa fidelă și umilă. Îi face pe oamenii insuportabil de aroganți care cred că ei sunt mari și tari să își plece capetele încrezute de rușine la vederea caracterului umil și autentic al lui Dumnezeu. Aici, aceste calități ale lui Dumnezeu le permit oamenilor și mai mult să vadă cât de minunat este El. Prin contrast, Dumnezeul uriaș, Dumnezeul minunat și Dumnezeul atotputernic din inimile oamenilor este atât de mic, de dezagreabil și incapabil să reziste nici măcar la o lovitură. Când vezi acest verset și auzi această poveste, te uiți de sus la Dumnezeu pentru că a făcut un asemenea lucru? Unii oameni s-ar putea să o facă, dar pentru alții va fi exact opusul. Ei se vor gândi că Dumnezeu este autentic și minunat și este exact caracterul autentic și frumusețea Lui care îi impresionează. Cu cât văd mai mult latura adevărată a lui Dumnezeu, cu atât mai mult pot aprecia adevărata existență a iubirii lui Dumnezeu, importanța lui Dumnezeu în inimile lor și modul în care El le stă alături în orice moment.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic    

Biblia spune: „Apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori...

Biblia spune: „Apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să-L întâlnim pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi întotdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4:17). Cum să interpretăm asta?

Răspuns: Noi ar trebui să sperăm că întoarcerea Domnului va fi după profeţiile pe care El Însuşi le-a rostit. Asta e cea mai normală modalitate de a aştepta întoarcerea Domnului. Pe cine citezi, de fapt? Citezi cuvintele Domnului sau cuvintele oamenilor? „Apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să-L întâlnim pe Domnul în văzduh” cine a spus asta? Acestea sunt cuvintele Domnului Isus? Domnul Isus n-a spus niciodată aşa ceva. Nici Duhul Sfânt n-a spus niciodată aşa ceva. Cuvintele pe care le crezi şi le citezi sunt cuvintele lui Pavel. Cuvintele lui Pavel reprezintă cumva cuvintele Domnului Isus? Poate el să-L reprezinte pe Dumnezeu? Numai Dumnezeu cunoaşte răspunsul la această taină. Dacă noi, oamenii corupți, îndrăznim să facem interpretări nechibzuite şi să emitem astfel de judecăţi, avem o problemă gravă. Pavel n-a fost Hristos. El n-a fost decât un om obişnuit şi corupt. Scrierile lui sunt pline de teorii şi închipuiri omeneşti. Cuvintele lui nu înseamnă adevărul, aşa că nu le putem folosi drept dovadă. Toate dovezile trebuie să fie bazate pe cuvintele lui Dumnezeu din Biblie. Aceasta e în conformitate cu adevărul. E greşit să cercetăm răpirea şi intrarea în Împărăţia cerurilor bazându-ne pe cuvintele oamenilor din Biblie, mai ales pe cele ale lui Pavel, şi să nu ne bazăm pe cuvintele Domnului Isus, deoarece numai cuvintele Domnului Isus sunt adevărul; numai cuvintele Lui au autoritate. Numai Domnul Isus este Hristos, Împăratul Împărăţiei cerurilor. De ce nu căutaţi în cuvintele Domnului Isus adevărul şi voia lui Dumnezeu? De ce vă folosiţi, în schimb, de cuvintele oamenilor ca fundament al cercetării voastre? Este aceasta după voia lui Dumnezeu? Așa sunteți tentaţi să vă luaţi după un om şi să vă abateţi de la propria voastră cale. Dumnezeu a făcut omul pe pământ din lut. El l-a însărcinat pe om să-şi facă datoria pe pământ, adică să aibă grijă de tot restul creaţiei Sale de pe pământ. El i-a cerut să I se supună, să I se închine şi să-L asculte, să-L onoreze pe pământ şi a hotărât ca destinaţia lui să fie pe pământ, şi nu în cer. Mai mult, Dumnezeu ne-a spus cu mult timp în urmă că El va construi Împărăţia Lui pe pământ. El va locui cu noi, oamenii, pe pământ, iar împărăţiile de pe pământ vor fi transformate într-o împărăţie condusă de Hristos. De aceea, Împărăţia lui Dumnezeu va fi întemeiată în cele din urmă pe pământ şi nu în cer. Mulţi oameni caută întotdeauna să fie răpiţi și duși în cer. Aceasta e doar teoria şi închipuirea lor, dorinţa lor fantezistă. Nu este deloc în concordanţă cu adevărul sau cu realitatea lucrării lui Dumnezeu. Cât despre răpirea în Împărăţia cerurilor, ar trebui să ne bazăm credinţa pe cuvintele lui Dumnezeu, pentru că ele sunt clare şi în conformitate cu voia Lui.

bazat pe scenariul filmului Trezirea din vis

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic