Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu | Fragment 43 | „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (II)”
Satana îl ispitește încă o dată pe Iov (corpul lui Iov se umple de bube)
a. Cuvintele spuse de Dumnezeu
(Iov 2:3) Iar Iahve Dumnezeu i-a spus Satanei: „Te-ai gândit la slujitorul meu Iov, că nu există nimeni altcineva ca el pe pământ, un om desăvârșit și neprihănit, unul care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău? Și încă își păstrează integritatea, deși M-ai convins să acționez împotriva lui, să-l distrug fără motiv.ˮ
(Iov 2:6) Și Iahve Dumnezeu i-a spus Satanei „Iată, este în mâna ta; dar cruță-i viațaˮ.
b. Cuvintele spuse de Satana
(Iov 2:4-5) Iar Satana I-a răspuns lui Iahve Dumnezeu și a zis: „Piele pentru piele, da, un om va da tot ce are pentru viața lui. Dar întinde-Ți acum mâna și atinge-I carnea și oasele și el te va blestema făţiş.”
c. Modul în care Iov tratează această încercare
(Iov 2:9-10) Atunci soţia lui i-a zis: „Încă rămâi neclintit în curăţia ta? Blestemă-L pe Dumnezeu şi mori!” El i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce?! Să primim de la Dumnezeu doar binele şi să nu primim şi răul?” În toate acestea Iov nu a păcătuit deloc prin vorbele sale.
(Iov 3:3) Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care s-a zis: „S-a născut un băiat!”
Iubirea lui Iov față de calea lui Dumnezeu depășește orice altceva
Scripturile documentează cuvintele dintre Dumnezeu și Satana după cum urmează: „Iar Iahve Dumnezeu i-a spus Satanei: «Te-ai gândit la slujitorul meu Iov, că nu există nimeni altcineva ca el pe pământ, un om desăvârșit și neprihănit, unul care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău? Și încă își păstrează integritatea, deși M-ai convins să acționez împotriva lui, să-l distrug fără motiv»” (Iov 2:3). În cadrul acestui dialog, Dumnezeu repetă aceeași întrebare pentru Satana. Este o întrebare care ne arată evaluarea afirmativă a lui Iahve Dumnezeu în privința a ceea ce a fost demonstrat și trăit de Iov în timpul primei încercări și nu este diferită de evaluarea lui Iov făcută de Dumnezeu înainte ca el să fie suspus ispitirii Satanei. Adică, înainte de a veni ispita asupra sa, în ochii lui Dumnezeu, Iov era perfect și, prin urmare, Dumnezeu i-a protejat pe el și pe familia sa și l-a binecuvântat; el era vrednic de a fi binecuvântat în ochii lui Dumnezeu. După ispită, Iov nu a păcătuit cu buzele sale pentru că el își pierduse bunurile și copiii, ci a continuat să laude numele lui Iahve Dumnezeu. Comportamentul său efectiv l-a făcut pe Dumnezeu să-l aplaude și să-i dea notă maximă. Căci, în ochii lui Iov, urmașii sau bunurile sale nu erau suficiente pentru a-l face să renunțe la Dumnezeu. Locul lui Dumnezeu în inima sa, cu alte cuvinte, nu putea fi înlocuit de copiii săi sau de vreo proprietate. În timpul primei ispitiri a lui Iov, el I-a arătat lui Dumnezeu că iubirea lui pentru El și iubirea pentru calea de a se teme de Dumnezeu și a respinge răul depășea orice altceva. Doar că această încercare i-a oferit lui Iov experiența de a primi o răsplată de la Iahve Dumnezeu și de a-i fi luate bunurile și copiii.
Pentru Iov, aceasta a fost o experiență reală care i-a curățit sufletul, a fost un botez al vieții care i-a împlinit existența și, mai mult, a fost o sărbătoare somptuoasă care i-a testat ascultarea și teama sa de Dumnezeu. Această ispită i-a transformat statutul lui Iov din cel de om bogat în cineva care nu avea nimic și i-a permis, de asemenea, să experimenteze abuzul omenirii de către Satana. Destituirea sa nu l-a făcut să-i fie scârbă de Satana; mai degrabă, în actele infame ale Satanei el a văzut urâțenia și caracterul vrednic de dispreț ale Satanei, precum și dușmănia și răzvrătirea Satanei față de Dumnezeu și aceasta l-a încurajat mai bine să rămână de neclintit în calea sa de a se teme de Dumnezeu și a respinge răul. El a jurat că nu se va lepăda niciodată de Dumnezeu și nu își va întoarce spatele de la calea lui Dumnezeu din cauza factorilor externi precum bunurile, copiii sau rudele, și că nici nu va fi vreodată sclavul Satanei, bunurilor sau vreunei persoane; în afară de Dumnezeu Iahve, nimeni nu putea fi Domnul sau Dumnezeul său. Acestea erau aspirațiile lui Iov. Pe de altă parte a ispitei, Iov obținuse, de asemenea, ceva: el câștigase mari bogății prin încercările date lui de Dumnezeu.
În timpul vieții sale din cele câteva decenii precedente, Iov privise faptele lui Iahve Dumnezeu și câștigase binecuvântările lui Iahve Dumnezeu pentru el. Erau binecuvântări care îl făceau să se simtă extrem de stânjenit și îndatorat, căci el credea că nu făcuse nimic pentru Dumnezeu și, totuși, primise binecuvântări atât de mari și se bucurase de atât de mult har. Din acest motiv, în inima sa el se ruga deseori, sperând că va putea să-L răsplătească pe Dumnezeu, sperând că va avea oportunitatea de a fi mărturie pentru faptele și măreția lui Dumnezeu și sperând că Dumnezeu îi va pune răbdarea la încercare și, mai mult, că putea fi purificată credința sa, până ce ascultarea și credința lui aveau să câștige aprobarea lui Dumnezeu. Și, când încercarea a venit asupra lui Iov, el a crezut că Dumnezeu îi auzise rugăciunile. Iov a prețuit această oportunitate mai mult decât orice altceva și, prin urmare, nu a îndrăznit să o trateze cu ușurință, ca dorința sa de o viață și cea mai mare să poată fi realizată. Sosirea acestei oportunități a însemnat că ascultarea sa și frica de Dumnezeu puteau fi puse la încercare și puteau fi purificate. În plus, însemna că Iov avea șansa de a câștiga aprobarea lui Dumnezeu, astfel ajungând mai aproape de Dumnezeu. În timpul încercării, o astfel de încredere și un astfel de scop i-au permis să devină mai desăvârșit și să câștige o înțelegere mai profundă a voii lui Dumnezeu. Iov, de asemenea, a devenit mai recunoscător pentru binecuvântările și harurile lui Dumnezeu, în inima sa, el a oferit mai mare laudă faptelor lui Dumnezeu și a fost mai temător și respectuos față de Dumnezeu și a tânjit mai mult după frumusețea, măreția și sfințenia lui Dumnezeu. În acest moment, deși Iov era tot o persoană care se temea de Dumnezeu și respingea răul în ochii lui Dumnezeu, în privința experiențelor sale, credința și cunoașterea lui Iov au crescut văzând cu ochii: credința lui sporise, ascultarea sa câștigase un punct de sprijin, iar frica sa de Dumnezeu devenise mai profundă. Deși această încercare îi transformase spiritul și viața lui Iov, o astfel de transformare nu l-a mulțumit pe Iov, şi nici nu i-a încetinit progresul. În același timp cu calcularea a ceea ce câștigase din această încercare și luând în considerare propriile sale defecte, el s-a rugat în liniște, așteptând ca următoarea încercare să vină asupra sa, pentru că el tânjea ca ascultarea, credința și teama sa de Dumnezeu să fie înălţate în timpul următoarei încercări a lui Dumnezeu.
din „Cuvântul Se arată în trup”