Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa Îl pot mulțumi

Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa Îl pot mulțumi

Lucrarea lui Dumnezeu întrupat include două părți. Prima dată când S-a întrupat, oamenii nu au crezut în El și nu L-au cunoscut și L-au răstignit pe Isus pe cruce. Nici a doua oară oamenii nu au crezut în El și cu atât mai puțin L-au cunoscut și L-au răstignit încă o dată pe Isus pe cruce. Nu este omul dușmanul lui Dumnezeu? Dacă omul nu Îl cunoaște, cum ar putea fi apropiatul lui Dumnezeu? Și cum s-ar putea califica să-I stea mărturie lui Dumnezeu? Pretențiile de a-L iubi, a-L sluji și a-L slăvi pe Dumnezeu, nu sunt toate minciuni amăgitoare? Dacă îți dedici viața acestor lucruri nerealiste și nepractice, nu lucrezi în zadar? Cum ai putea fi apropiatul lui Dumnezeu când nici măcar nu știi cine este Dumnezeu? Nu este o astfel de căutare vagă și abstractă? Nu este amăgitoare? Cum poate fi cineva apropiatul lui Dumnezeu? Care este semnificația practică de a fi un apropiat al lui Dumnezeu? Poți fi un apropiat al Duhului lui Dumnezeu? Poți vedea cât de minunat și preamărit este Duhul? A fi apropiatul unui Dumnezeu invizibil, intangibil – nu este acest lucru vag și abstract? Care este semnificația practică a unei astfel de căutări? Nu sunt toate acestea niște minciuni amăgitoare? Ceea ce urmărești este să devii apropiatul lui Dumnezeu, însă, de fapt, ești cățelușul Satanei, pentru că nu Îl cunoști pe Dumnezeu și urmărești „Dumnezeul inexistent al tuturor lucrurilor”, care este invizibil, intangibil și rezultatul propriilor tale concepții. Vorbind nedeslușit, un astfel de „Dumnezeu” este Satana și, vorbind practic, ești tu însuți. Cauți să fii propriul tău apropiat, cu toate acestea, încă afirmi că urmărești să fii apropiatul lui Dumnezeu – nu este aceasta o blasfemie? Care este valoarea unei astfel de căutări? Dacă Duhul lui Dumnezeu nu devine trup, atunci substanța lui Dumnezeu este pur și simplu un Duh invizibil, intangibil al vieții, fără formă și amorf, imaterial, inabordabil și de neînțeles pentru om. Cum ar putea fi omul un apropiat al unui Duh neîntrupat, nemaipomenit, de neînțeles, precum acesta? Nu este o glumă? Un raționament atât de absurd nu este valabil și practic. Omul creat este de un tip în mod inerent diferit față de Duhul lui Dumnezeu, deci cum ar putea fi apropiați cei doi? Dacă Duhul lui Dumnezeu nu S-ar întrupa, dacă Dumnezeu nu ar deveni trup și nu S-ar umili devenind o creatură, atunci omul creat ar fi atât necalificat, cât și incapabil să devină apropiatul Său și, în afară de acei credincioși evlavioși care ar putea avea șansa de a fi apropiații lui Dumnezeu după intrarea sufletelor lor în rai, majoritatea oamenilor ar fi incapabili să fie apropiații Duhului lui Dumnezeu. Iar dacă omul dorește să devină apropiatul lui Dumnezeu în Ceruri, sub îndrumarea lui Dumnezeu întrupat, nu este el un neom uimitor de naiv? Omul urmărește doar „credința” față de un Dumnezeu invizibil și nu-I oferă nici cea mai mică atenție lui Dumnezeu care poate fi văzut, căci este ușor să urmezi un Dumnezeu invizibil – astfel, omul poate face așa cum dorește. Însă urmarea lui Dumnezeu vizibil nu este atât de ușoară. Omul care caută un Dumnezeu nedeslușit este complet incapabil să-L câștige pe Dumnezeu, căci toate lucrurile care sunt nedeslușite și abstracte sunt toate imaginate de om și nu pot fi câștigate de om. Dacă Dumnezeul care ar veni printre voi ar fi un Dumnezeu trufaș și înălțat, inaccesibil vouă, atunci, cum ați putea pricepe voia Lui? Și cum ați putea să-L cunoașteți și să-L înțelegeți? Dacă Și-ar săvârși doar lucrarea și nu ar avea niciun contact obișnuit cu omul, nu ar poseda o umanitate normală și ar fi inabordabil pentru muritorii de rând, atunci, chiar dacă ar săvârși multă lucrare pentru voi, dar nu ați avea contact cu El și nu ați putea să-L vedeți, cum L-ați putea cunoaște? Dacă acest trup nu ar fi în posesiunea umanității normale, omul nu ar avea nicio modalitate de a-L cunoaște pe Dumnezeu; doar datorită întrupării lui Dumnezeu, omul este calificat să fie apropiatul acestui Dumnezeu în trup. Omul devine apropiatul lui Dumnezeu, deoarece intră în contact cu El, trăiește alături de El și Îi ține companie și, astfel, treptat, ajunge să-L cunoască. Dacă nu ar fi astfel, nu ar fi căutarea omului în zadar? Cu alte cuvinte, nu datorită lucrării lui Dumnezeu este omul capabil să fie apropiatul lui Dumnezeu, ci datorită realității și normalității lui Dumnezeu întrupat. Doar pentru că Dumnezeu devine trup, omul are șansa de a-și face datoria și de a-L venera pe adevăratul Dumnezeu. Nu este acesta cel mai real și practic adevăr? Acum, încă mai vrei să fii apropiatul lui Dumnezeu în Ceruri? Doar atunci când Dumnezeu Se umilește până la un anumit punct, adică, doar atunci când Dumnezeu devine trup, poate omul să fie apropiatul și confidentul Lui. Dumnezeu aparține Duhului: cum este omul calificat să fie apropiatul acestui Duh, care este atât de solemn și de neînțeles? Doar atunci când Duhul lui Dumnezeu coboară în trup și devine o creatură cu același exterior ca al omului, poate omul să-I înțeleagă voia și poate să fie câștigat, în realitate, de El. El vorbește și lucrează în trup, împărtășește bucuriile, tristețile și necazurile omului, trăiește în aceeași lume ca omul, îl protejează și îl ghidează și, prin acestea, îl curăță pe om și îi permite să dobândească mântuirea și binecuvântarea Lui. După ce câștigă aceste lucruri, omul înțelege cu adevărat voia lui Dumnezeu și, abia atunci, poate fi un apropiat al lui Dumnezeu. Doar acest lucru este practic. Dacă Dumnezeu ar fi invizibil și intangibil pentru om, cum ar putea omul să fie apropiatul Său? Nu este aceasta o doctrină goală?

Astăzi, în credința față de Dumnezeu, mulți oameni încă urmăresc ceea ce este nedeslușit și abstract. Nu au nicio înțelegere a realității lucrării lui Dumnezeu de astăzi și încă trăiesc printre slove și doctrine. Mai mult, majoritatea trebuie încă să pătrundă în realitatea unor fraze noi precum „noua generație a celor care Îl iubesc pe Dumnezeu”, „apropiatul lui Dumnezeu”, „exemplul și modelul în dragostea față de Dumnezeu”, „stilul lui Petru”; în schimb, căutarea lor este încă nedeslușită și abstractă, ei încă bâjbâie, în doctrină și nu au nicio înțelegere a realității acelor cuvinte. Atunci când Duhul lui Dumnezeu devine trup, poți vedea și atinge lucrarea Lui în trup. Totuși, dacă încă nu ești capabil să devii apropiatul Lui, dacă încă nu ești capabil să fii confidentul Lui, atunci cum ai putea fi confidentul Duhului lui Dumnezeu? Dacă nu Îl cunoști pe Dumnezeu de astăzi, cum poți fi unul din generația nouă a celor care Îl iubesc pe Dumnezeu? Nu sunt acestea slove și doctrine goale? Ești capabil să vezi Duhul și să-I pricepi voia? Nu sunt acestea cuvinte goale? Nu este suficient doar să rostești aceste fraze și termeni, nici nu poți să-L mulțumești pe Dumnezeu doar prin hotărâre. Ești mulțumit doar cu rostirea acestor cuvinte și faci aceasta pentru a-ți satisface propriile dorințe, idealurile nerealiste, și a-ți satisface concepțiile și gândirea. Dacă nu Îl cunoști pe Dumnezeu de astăzi, atunci, indiferent ce faci, nu vei putea satisface dorința inimii lui Dumnezeu. Ce înseamnă să fii un confident al lui Dumnezeu? Încă nu înțelegi? Din moment ce apropiatul lui Dumnezeu este omul, iar Dumnezeu este om, adică Dumnezeu S-a întrupat, a devenit om. Doar cei care sunt de același fel se pot numi confidenți, doar atunci ei pot fi considerați apropiați. Dacă Dumnezeu ar fi din Duh, cum ar putea omul creat să fie apropiatul Său?

Credința ta în Dumnezeu, urmărirea adevărului de către tine și chiar și comportamentul tău ar trebui să se bazeze toate pe realitate: tot ceea ce faci ar trebui să fie practic și nu ar trebui să urmărești lucruri atât de iluzorii, fanteziste. Nu există nicio valoare în a te purta astfel și, mai mult, nicio semnificație a unei astfel de vieți. Deoarece căutarea și viața ta sunt consumate doar pentru neadevăruri și înșelăciuni și nu urmărești lucrurile care au valoare și semnificație, singurele lucruri pe care le câștigi sunt raționamentul și doctrina absurde, care nu reprezintă adevărul. Astfel de lucruri nu au nicio legătură cu semnificația și valoarea existenței tale și pot doar să te aducă pe un tărâm pustiu. În acest fel, toată viața ta va fi lipsită de orice valoare sau semnificație – iar dacă nu urmărești o viață plină de semnificație, atunci ai putea trăi o sută de ani și tot ar fi degeaba. Cum ar putea fi aceea numită viață umană? Nu este de fapt viața unui animal? La fel, dacă voi încercați să urmați cărarea credinței în Dumnezeu, dar nu faceți nicio încercare de a-L urma pe Dumnezeu care poate fi văzut și, în schimb, venerați un Dumnezeu invizibil și intangibil, atunci nu este această căutare și mai zadarnică? În cele din urmă, căutarea ta va deveni o grămadă de ruine. Ce beneficii îți aduce o astfel de căutare? Cea mai mare problemă a omului este că el iubește doar lucrurile pe care nu le poate vedea sau atinge, lucruri care sunt misterioase și nemaipomenite în mod suprem și care nu pot fi imaginate de către om sau atinse de către muritorii de rând. Cu cât sunt mai nerealiste aceste lucruri, cu atât sunt analizate mai mult de către om, care le urmărește chiar nepăsător față de orice altceva și încearcă să le obțină. Cu cât sunt mai nerealiste, cu atât le examinează și le analizează mai îndeaproape omul, mergând chiar până acolo încât își concepe propriile idei complete despre ele. Din contră, cu cât sunt mai realiste lucrurile, cu atât este mai indiferent omul față de ele; pur și simplu le privește de sus și este chiar disprețuitor la adresa lor. Nu este aceasta exact atitudinea voastră față de lucrarea realistă pe care o săvârșesc Eu astăzi? Cu cât sunt mai realiste astfel de lucruri, cu atât aveți mai multe prejudecăți față de ele. Nu petreceți deloc timp examinându-le, pur și simplu le ignorați; vă uitați de sus la aceste cerințe realiste, directe și chiar păstrați numeroase concepții despre acest Dumnezeu, care este Cel mai real și sunteți pur și simplu incapabili să acceptați realitatea și normalitatea Lui. Astfel, nu credeți în lucruri nedeslușite? Aveți o credință nezdruncinată în Dumnezeul nedeslușit al timpurilor trecute și niciun interes față de Dumnezeul real din prezent. Nu este acest lucru din cauză că Dumnezeu de ieri și Dumnezeu de astăzi fac parte din două epoci diferite? Nu este acest lucru și din cauză că Dumnezeul de ieri este Dumnezeul preamărit din Ceruri, în timp ce Dumnezeul de azi este un om mic pe pământ? Nu este mai ales din cauză că Dumnezeul venerat de om este Cel produs de concepțiile lui, în timp ce Dumnezeul de azi este un trup real produs pe pământ? Când totul e spus și săvârșit, oare nu datorită faptului că Dumnezeul de astăzi este prea real, omul nu Îl urmează? Căci ceea ce Dumnezeul de astăzi cere de la om, este exact ceea ce omul este cel mai puțin dispus să facă, ceea ce-l rușinează. Nu îngreunează aceste lucruri situația omului? Nu îi dezgolesc rănile? Astfel, mulți dintre cei care nu urmăresc realitatea, devin dușmanii lui Dumnezeu întrupat, devin antihriști. Nu este acesta un adevăr evident? În trecut, când Dumnezeu urma să Se întrupeze, poate că ai fost o figură religioasă sau un credincios devotat. După ce Dumnezeu a devenit trup, mulți astfel de credincioși devotați au devenit antihriști, fără să știe. Știi ce se întâmplă aici? În credința ta față de Dumnezeu, nu te concentrezi pe realitate sau pe urmărirea adevărului, în schimb, te preocupi de neadevăruri – nu este aceasta cea mai clară sursă a dușmăniei tale față de Dumnezeu întrupat? Dumnezeu întrupat este numit Hristos, deci nu sunt toți cei care nu cred în Dumnezeu întrupat antihriști? Și este Cel în care crezi și pe care Îl iubești cu adevărat acest Dumnezeu întrupat? Este cu adevărat acest Dumnezeu viu, care respiră, cel mai realist și extraordinar de normal? Care este, mai exact, obiectivul căutării tale? Se află în cer sau pe pământ? Este o concepție sau este adevărul? Este Dumnezeu sau este o ființă supranaturală? De fapt, adevărul este cel mai real aforism al vieții și cel mai înalt dintre aforismele omenirii. Deoarece este cerința pe care o are Dumnezeu de la om și este lucrarea săvârșită personal de Dumnezeu, motiv pentru care este numit aforismul vieții. Nu este un aforism alcătuit din nimic, nici nu este un citat celebru al unei persoane importante; în schimb, este cuvântarea către omenire a Stăpânului Cerului și al pământului și al tuturor lucrurilor, nu niște cuvinte adunate de om, ci viața inerentă a lui Dumnezeu. De aceea este numit cel mai înalt dintre aforismele vieții. Căutarea omului de a pune adevărul în practică reprezintă îndeplinirea datoriei lui, cu alte cuvinte, încercarea de a răspunde cerințelor lui Dumnezeu. Esența acestei cerințe este cel mai real dintre toate adevărurile, mai degrabă decât doctrina goală, care nu poate fi obținută de niciun om. Dacă urmărirea ta nu este altceva decât doctrina și nu conține realitate, nu te răzvrătești împotriva adevărului? Nu ești cineva care atacă adevărul? Cum ar putea o astfel de persoană să urmărească să-L iubească pe Dumnezeu? Oamenii care nu au realitate sunt cei care trădează adevărul și toți sunt răzvrătiți din fire!

Indiferent cum urmărești, trebuie, mai presus de toate, să înțelegi lucrarea pe care o săvârșește Dumnezeu astăzi și să cunoști semnificația acestei lucrări. Trebuie să înțelegi și să cunoști ce lucrare aduce Dumnezeu atunci când vine în zilele de pe urmă, ce fire aduce și ce va fi făcut complet în om. Dacă nu cunoști sau nu înțelegi lucrarea pe care El a venit să o săvârșească în trup, cum poți pricepe voia Lui și cum poți deveni apropiatul Lui? De fapt, nu este complicat să fii apropiatul lui Dumnezeu, dar nu este nici simplu. Dacă omul poate percepe, atunci poate implementa și, astfel, nu e nimic complicat; dacă omul nu poate percepe, atunci este mult mai greu și, mai mult, omul devine predispus la urmărirea lucrurilor nedeslușite. Dacă, în căutarea lui Dumnezeu, omul nu are propria poziție de susținut și nu știe adevărul pe care ar trebui să-l respecte, înseamnă că nu are o fundație și, astfel, nu este ușor pentru el să fie ferm. În prezent, există foarte mulți care nu înțeleg adevărul, care nu pot să distingă între bine și rău sau să spună ce să iubească sau să urască. Astfel de oameni nu pot fi fermi. Cheia credinței în Dumnezeu constă în capacitatea de a transpune adevărul în practică, de a-ți păsa de voia lui Dumnezeu, cunoașterea lucrării lui Dumnezeu asupra omului atunci când Se întrupează și principiile după care vorbește; nu urma masele și trebuie să ai principii în care ar trebui să pătrunzi și trebuie să le menții. Îți va fi de ajutor dacă vei fi ferm față de aceste lucruri din interiorul tău, iluminate de Dumnezeu. Dacă nu faci acest lucru, astăzi vei schimba direcția într-un sens, mâine vei schimba direcția în sens opus și nu vei câștiga niciodată nimic real. Nu îți este deloc benefic propriei vieți să fii astfel. Cei care nu înțeleg adevărul îi urmează mereu pe ceilalți: dacă oamenii spun că aceasta este lucrarea Sfântului Duh, atunci și tu spui că este lucrarea Sfântului Duh; dacă oamenii spun că este lucrarea unui spirit rău, atunci și tu ai îndoieli sau spui că este lucrarea unui spirit rău. Tu repeți mereu cuvintele altora și ești incapabil să distingi orice pe cont propriu, ești incapabil și să gândești pe cont propriu. Înseamnă să fii o persoană fără poziție, incapabilă să distingă – o astfel de persoană este un nenorocit fără valoare! Tu repeți întotdeauna cuvintele altora: astăzi, se spune că aceasta este lucrarea Duhului Sfânt, însă există posibilitatea ca, într-o zi, cineva să spună că nu este lucrarea Duhului Sfânt și nu este nimic altceva decât faptele omului – cu toate acestea, nu poți discerne acest lucru, iar când ești martor la rostirea lui de către alții, spui același lucru. De fapt, este lucrarea Duhului Sfânt, dar tu spui că este lucrarea omului; nu ai devenit unul dintre cei care blasfemiază lucrarea Duhului Sfânt? Prin aceasta, nu I te-ai opus lui Dumnezeu, pentru că nu poți deosebi? Cine știe, poate, într-o zi, va apărea vreun nebun care va spune că „aceasta este lucrarea unui spirit rău”, iar atunci când vei auzi aceste cuvinte, vei fi dezorientat și încă o dată legat de cuvintele celorlalți. De fiecare dată când cineva agită apele, ești incapabil să-ți menții poziția și toate acestea se întâmplă din cauză că nu deții adevărul. Credința în Dumnezeu și urmărirea cunoașterii lui Dumnezeu nu sunt chestiuni simple. Nu pot fi obținute pur și simplu prin adunări și ascultarea predicilor și nu poți fi desăvârșit doar prin pasiune. Trebuie să experimentezi, să cunoști, să ai principii în acțiunile tale și să câștigi lucrarea Duhului Sfânt. După ce ai trăit experiențe, vei putea deosebi multe lucruri – vei putea face distincția între bine și rău, între dreptate și ticăloșie, între ceea ce aparține de trup și sânge și ceea ce aparține de adevăr. Ar trebui să poți distinge între toate aceste lucruri și, în acest proces, indiferent de circumstanțe, nu vei fi niciodată pierdut. Doar aceasta este statura ta reală.

Cunoașterea lucrării lui Dumnezeu nu este o chestiune simplă. Ar trebui să ai standarde și un obiectiv în căutarea ta, ar trebui să știi cum să cauți calea reală și cum să determini dacă este calea reală sau nu și dacă este lucrarea lui Dumnezeu sau nu. Care este principiul cel mai de bază în căutarea căii adevărate? Trebuie să te uiți dacă lucrarea Duhului Sfânt se află sau nu pe această cale, dacă aceste cuvinte sunt expresia adevărului sau nu, cine este mărturisit și ce îți poate aduce. Distincția între calea reală și cea falsă necesită câteva aspecte ale cunoștințelor de bază, cele mai fundamentale fiind faptul de a putea spune dacă este lucrarea Duhului Sfânt sau nu. Pentru că esența credinței omului în Dumnezeu este credința în Duhul lui Dumnezeu și, chiar credința lui în Dumnezeu întrupat, este deoarece acest trup este întruchiparea Duhului lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că o astfel de credință este totuși credința în Duh. Există diferențe între Duh și trup, dar pentru că acest trup vine de la Duh și este Cuvântul întrupat, în ceea ce crede omul este totuși esența inerentă a lui Dumnezeu. Și, astfel, în deosebirea dintre calea adevărată și cea falsă, trebuie, mai presus de toate, să te uiți dacă este lucrarea Duhului Sfânt sau nu, după care trebuie să te uiți dacă există sau nu adevăr în această cale. Acest adevăr este firea vieții umanității normale, adică, ceea ce i-a cerut Dumnezeu omului atunci când l-a creat la început, cu alte cuvinte, întreaga umanitate normală (inclusiv simțul uman, înțelegerea, înțelepciunea și cunoștințele de bază de a fi om). Altfel spus, trebuie să te uiți dacă această cale poate sau nu să îl ducă pe om într-o viață de umanitate normală, dacă adevărul rostit este sau nu necesar în conformitate cu realitatea umanității normale, dacă acest adevăr este sau nu practic și real și dacă este sau nu cel mai oportun. Dacă există adevăr, atunci poate purta omul în experiențe normale și reale; omul, mai mult, devine și mai normal, simțul uman al omului devine și mai complet, viața omului în trup și viața spirituală devin și mai organizate, iar emoțiile omului devin și mai normale. Acesta este cel de-al doilea principiu. Mai există un principiu și anume dacă omul are sau nu tot mai multe cunoștințe despre Dumnezeu, dacă experimentarea unei astfel de lucrări și a unui astfel de adevăr pot inspira sau nu dragostea de Dumnezeu în el și îl pot aduce și mai aproape de Dumnezeu. Prin acestea se poate determina dacă este sau nu calea reală. Cel mai important este dacă această cale este realistă, mai degrabă decât supranaturală și dacă poate oferi sau nu viață omului. Dacă se conformează acestor principii, se poate concluziona că aceasta este calea adevărată. Spun aceste cuvinte nu pentru a vă face să acceptați alte căi în experiențele viitoare, nici ca o previziune că va exista lucrarea unei alte epoci noi în viitor. Le spun pentru ca voi să aveți certitudinea că această cale de astăzi este calea adevărată, astfel încât să nu fiți siguri doar pe jumătate de credința voastră față de lucrarea de astăzi și să nu puteți obține înțelegerea despre aceasta. Încă există mulți care, în ciuda faptului că sunt siguri, încă sunt confuzi; o astfel de certitudine nu are principii și ei trebuie eliminați mai devreme sau mai târziu. Chiar și cei care sunt foarte înflăcărați în urmărirea lor sunt pe trei părți siguri și cinci părți nesiguri, ceea ce demonstrează că nu au o bază. Deoarece valoarea voastră este prea slabă și baza voastră este prea superficială, nu puteți înțelege diferența. Dumnezeu nu Își repetă lucrarea, nu săvârșește o lucrare nerealistă, nu are cerințe excesive de la om și nu săvârșește o lucrare dincolo de simțul omului. Toată lucrarea pe care o săvârșește se află în sfera simțului normal al omului și nu depășește simțul umanității normale, iar lucrarea Lui este conform cerințelor normale ale omului. Dacă este lucrarea Duhului Sfânt, omul devine și mai normal, iar umanitatea lui devine și mai normală. Omul are tot mai multe cunoștințe în ceea ce privește firea lui satanică stricată și în ceea ce privește esența omului, având tot mai multă dorință pentru adevăr. Cu alte cuvinte, viața omului crește și crește, iar firea coruptă a omului devine capabilă de tot mai multe schimbări – toate fiind semnificația lui Dumnezeu care devine viața omului. Dacă o cale este incapabilă să dezvăluie acele lucruri care formează esența omului, este incapabilă să modifice firea omului și, mai mult, este incapabilă să-l aducă în fața lui Dumnezeu sau să-i ofere o înțelegere reală a lui Dumnezeu, înjosindu-i chiar umanitatea și făcându-i simțurile să fie și mai anormale, atunci această cale nu trebuie să fie calea adevărată și poate fi lucrarea unui spirit rău sau calea veche. Pe scurt, nu poate fi lucrarea prezentă a Duhului Sfânt. Voi ați crezut în Dumnezeu în toți acești ani, însă nu aveți nici cea mai mică bănuială în ceea ce privește principiile pentru a face diferența dintre calea adevărată și cea falsă sau pentru a căuta calea adevărată. Majoritatea oamenilor nici măcar nu sunt interesați de aceste chestiuni; pur și simplu merg acolo unde merge majoritatea și repetă ceea ce spune majoritatea. Cum este aceasta o persoană care caută calea adevărată? Și cum pot găsi astfel de persoane calea adevărată? Dacă înțelegi aceste câteva principii cheie, atunci, indiferent ce se întâmplă, nu vei fi înșelat. În prezent, este esențial ca omul să poată face distincții; acesta ar trebui să fie lucrul deținut de umanitatea normală și ceea ce omul trebuie să dețină în experiența lui. Dacă, chiar și în prezent, omul încă nu distinge nimic în urmărirea lui, iar simțul lui uman încă nu s-a dezvoltat, atunci omul este prea naiv, iar căutarea lui este greșită și deviată. Nu există nici cea mai mică diferențiere în căutarea ta de azi și, chiar dacă este adevărat, după cum spui, că ai găsit calea adevărată, ai și obținut-o? Ai fost capabil să distingi ceva? Care este esența căii adevărate? În calea adevărată, nu ai câștigat calea adevărată, nu ai câștigat nimic din adevăr, cu alte cuvinte, nu ai obținut ceea ce Dumnezeu cere de la tine și, astfel, nu a existat nicio schimbare a corupției tale. Dacă vei continua să urmezi această cale, în cele din urmă, vei fi eliminat. După ce ai urmat-o până în prezent, ar trebui să fii sigur că această cale pe care ai pășit este calea corectă și să nu mai ai dubii. Mulți oameni sunt întotdeauna nesiguri și încetează să urmeze adevărul, din cauza unor probleme mici. Astfel de oameni sunt cei care nu au cunoștințe despre lucrarea lui Dumnezeu, sunt cei care Îl urmează pe Dumnezeu în confuzie. Oamenii care nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu sunt incapabili să-I fie apropiați sau să-I stea mărturie. Îi sfătuiesc pe cei care caută doar binecuvântări și care urmăresc doar ceea ce este nedeslușit și abstract să urmărească adevărul cât mai curând posibil, astfel încât viața lor să poată avea semnificație. Nu vă mai păcăliți singuri!

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic