Cantari crestine 2020 „Cuvintele lui Dumnezeu sunt calea pe care ar trebui s-o țină omul”

Cantari crestine 2020 „Cuvintele lui Dumnezeu sunt calea pe care ar trebui s-o țină omul”

 

În fiecare epocă,

Dumnezeu dăruiește cuvinte omului

când El lucrează în lume,

spunând adevăruri omului.

Acestea sunt calea la care să adere omul

și sunt, de asemenea, calea pe care să umble omul,

pe care să umble omul.

Aceste adevăruri de la Dumnezeu sunt calea

să se teamă omul de Dumnezeu,

să se ferească de rău

și calea pe care s-o pună în practică

în călătoria vieții.

Din aceste motive, Dumnezeu dă cuvinte omului,

Dumnezeu dă cuvinte omului.

În fiecare epocă,

Dumnezeu dăruiește cuvinte omului

când El lucrează în lume,

spunând adevăruri omului.

Acestea sunt calea la care să adere omul

și sunt, de asemenea, calea pe care să umble omul,

pe care să umble omul.

Aceste cuvinte de la Dumnezeu ar trebui asumate de om.

Aceasta îi dă viață omului.

De nu aderă la ele, dacă nu practică,

de nu trăiește cuvintele lui Dumnezeu,

atunci acea persoană nu practică adevărul.

În fiecare epocă,

Dumnezeu dăruiește cuvinte omului

când El lucrează în lume,

spunând adevăruri omului.

Acestea sunt calea la care să adere omul

și sunt, de asemenea, calea pe care să umble omul,

pe care să umble omul.

Dacă ei nu practică adevărul,

nu se feresc de rău, nu se tem de Dumnezeu.

Astfel, ei nu-L pot satisface pe Dumnezeu, fie lăudat.

Un astfel de om nu are niciun rezultat.

În fiecare epocă,

Dumnezeu dăruiește cuvinte omului

când El lucrează în lume,

spunând adevăruri omului.

Acestea sunt calea la care să adere omul

și sunt, de asemenea, calea pe care să umble omul,

pe care să umble omul.

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”

💥Mai multe Cantari de lauda si inchinare.🎼🎧

 

Lucrarea și intrarea (5)

Astăzi voi toți știți că Dumnezeu conduce oamenii pe calea cea bună a vieții, că El conduce omul să facă următorul pas într-o altă epocă, pentru a transcende această epocă veche întunecată, în afara trupului, departe de oprimarea forțelor întunericului și a influenței Satanei, astfel încât fiecare persoană să poată să trăiască într-o lume a libertății. De dragul unui viitor frumos și pentru ca oamenii să fie mai îndrăzneți în demersurile lor viitoare, Duhul lui Dumnezeu planifică totul pentru om și, pentru ca omul să aibă o bucurie mai mare, Dumnezeu Îşi dedică toate eforturile asumându-și trup pentru a pregăti calea înaintea omului, grăbind sosirea zilei pe care o dorește omul. Vreți să prețuiți cu toții acest moment minunat; nu este o faptă ușoară să veniți împreună cu Dumnezeu. Deși nu L-ați cunoscut niciodată, de mult timp sunteți deja împreună cu El. Ce bine ar fi dacă toată lumea ar putea să-și amintească de aceste zile frumoase și, totuși, trecătoare, pentru totdeauna și să devină posesiunile lor dragi pe pământ. Lucrarea lui Dumnezeu a fost descoperită de mult timp omului – dar, pentru că inimile oamenilor sunt prea complicate și pentru că nu au avut niciodată vreun interes faţă de aceasta, lucrarea lui Dumnezeu a rămas încremenită pe temelia inițială. Gândurile, concepțiile și perspectivele lor mintale, par că rămân depășite, atât de mult încât mentalitatea multora dintre ei seamănă cu cea a oamenilor primitivi ai străvechilor timpuri și nu s-a schimbat nici în cea mai mică măsură. Ca urmare, oamenii sunt încă derutați și confuzi în ceea ce privește lucrarea pe care Dumnezeu o face. Sunt și mai confuzi de ceea ce ei fac și de locul în care ar trebui să pătrundă. Aceste lucruri prezintă dificultăți enorme pentru lucrarea lui Dumnezeu și împiedică viețile oamenilor să progreseze vreodată. Ei sunt în mod fundamental incapabili să înțeleagă aceste lucruri și nu le tratează niciodată ca fiind importante, cauza principală fiind valoarea lor curentă săracă și esența omului. Dacă doriți să faceți progrese în viața voastră, trebuie să începeți să acordați atenție detaliilor existenței voastre, înțelegându-le pe toate și pe fiecare în parte pentru a vă controla intrarea în viață, să vă transformați pe deplin inima fiecare, și să rezolvați problemele goliciunii din inimile voastre și a existenței învechite și înspăimântătoare care vă tulbură, astfel încât fiecare dintre voi să fie reînnoit din interior înspre exterior și să se bucure cu adevărat de o viață care este intensă, transcendentă și liberă. Scopul este ca fiecare dintre voi să poată să prindă viață, să fie reînviat în spiritul vostru și să ajungă să posede asemănarea unei ființe vii. Dintre toți frații și surorile cu care veniți în contact, rareori sunt unii care să fie plini de viață și neîntinați. Toți sunt ca niște oameni-maimuță străvechi, naivi și proști, aparent fără nicio perspectivă de dezvoltare. Chiar și mai rău, frații și surorile cu care am intrat în contact au fost la fel de grobieni și necivilizați ca sălbaticii din munți. Ei nu știu aproape nimic despre maniere, cu atât mai puțin despre elementele de bază ale comportamentului. Multe sunt surorile tinere care, deși pot părea inteligente și frumoase și au crescut la fel de frumoase ca florile, încă se deșteaptă într-o manieră „alternativă”. Părul unei surori[a] îi acoperă întreaga față, nelăsând nimic la vedere din ochii ei. Deși trăsăturile sale faciale sunt curate și decente, coafura ei este respingătoare, dând o senzație ciudată, ca și cum ea ar fi infractoarea numărul unu dintr-un centru de detenție pentru minori. Ochii ei, limpezi și strălucitori, ca niște smaralde în apă, sunt dezavantajați de îmbrăcăminte și coafură, făcându-i să semene cu două felinare, văzute brusc în bezna nopții, care luminează intermitent cu o strălucire orbitoare, trimițând teroare în inimile bărbaților, și, totuși, acest aspect de asemenea dă impresia că s-ar ascunde în mod deliberat de cineva. Când o întâlnesc, ea întotdeauna inventează modalități de a dispărea din „scenă”, ca un ucigaș care tocmai a ucis pe cineva și, fiindu-i frică să nu fie descoperit, se eschivează în mod constant; de asemenea, se aseamănă cu negrii africani[1] care au fost generații la rând scalvi și nu își pot ridica înaintea altora capul. Acest spectru de comportamente, până la modul în care acești oameni se îmbracă și se îngrijesc, ar necesita mai multe luni de muncă pentru a fi îmbunătățit.

De mii de ani, chinezii au dus viața sclavilor, fapt ce le-a constrâns atât de mult gândurile, conceptele, viața, limbajul, comportamentul și acțiunile astfel încât au fost lăsați fără cea mai mică libertate. Câteva mii de ani de istorie au schimbat oameni vitali înzestrați cu spirit și i-au transformat în ceva asemănător unor cadavre lipsite de spirit. Mulți sunt cei care trăiesc sub cuțitul de măcelar al Satanei, mulți sunt cei care trăiesc în case asemănătoare vizuinilor de fiare, mulți sunt aceia care mănâncă aceeași mâncare precum boii sau caii, și mulți sunt cei care stau, insensibili și în dezordine, în „tărâmul de jos”. În aparența exterioară, oamenii nu se deosebesc de omul primitiv, locul lor de odihnă este ca un iad, iar pentru tovarășii de viață ei sunt înconjurați de tot felul de demoni murdari și spirite rele. În exterior, ființele umane par să fie „animale” superioare; de fapt, ei trăiesc și locuiesc cu demoni murdari. Fără ca nimeni să-i supravegheze, oamenii trăiesc în interiorul ambuscadei Satanei, prinși în muncile sale, fără niciun fel de scăpare. Mai degrabă decât să spunem că se adună cu cei dragi în case confortabile, trăind vieți fericite și împlinite, ar trebui să spunem că oamenii trăiesc în Infern, relaționând cu demonii și asociindu-se cu diavolii. De fapt, oamenii sunt încă legați de Satana, trăiesc acolo unde se adună demonii murdari și sunt manipulați de acești demoni murdari, ca și cum paturile lor ar fi un loc de odihnă pentru cadavrele lor, ca și cum ar fi un cuib confortabil. Pătrunzând în curte, aceasta este rece și singuratică, un vânt rece şuierând printre ramurile uscate. Deschizând ușa spre „spațiul de locuit”, camera este neagră ca tăciunele – ați putea să întindeți mâna și să nu vă vedeți degetele. O mică lumină pătrunde printr-o fisură din ușă, ceea ce face ca încăperea să pară și mai sumbră și groaznică. Din când în când, șobolanii emit țipete ciudate, ca și când s-ar distra. Totul în cameră este repulsiv și înfricoșător, ca într-o casă în care obișnuia să trăiască cineva, care tocmai a fost pus în sicriu. Patul, păturile și micul dulap neinteresant din cameră sunt toate acoperite de praf, pe podea câteva taburete mici își dezvăluie colții și își flutură ghearele, iar pânze de păianjen atârnă pe pereți. O oglindă este așezată pe masă, un pieptene de lemn lângă ea. Mergând spre oglindă, luați o lumânare și o aprindeți. Observați că oglinda este acoperită cu praf, creând un fel de „machiaj” pe reflecțiile oamenilor[b], astfel încât să pară că abia au ieșit dintr-un mormânt. Pieptănul este plin de fire de păr. Toate aceste lucruri sunt vechi și primitive și par ca și cum ar fi fost folosite de cineva care tocmai a murit. Privind pieptănul, pare că ar fi un cadavru așezat într-o parte. Firele de păr din pieptăn, fără sânge circulând în ele, emană mirosul celor morți. Un vânt rece intră prin crăpătura din ușă, ca și cum o fantomă se strecoară prin crăpătură, întorcându-se să locuiască în cameră. Este o răceală opresivă în cameră și, brusc, o duhoare ca a unui trup în descompunere, și în acest moment se poate vedea că există o grămadă de lucruri atârnate pe pereți; pe pat este un așternut dezordonat, murdar și mirositor, în colț se află boabe, dulapul este acoperit cu praf, podeaua este acoperită cu crengi și murdărie și așa mai departe – ca și cum au fost tocmai folosite de o persoană moartă, clătinându-se înainte, scrâșnind din dinți și lovind aerul. Este suficient să vă dea fiori. Nu există niciun indiciu de viață nicăieri în cameră, totul este întunecat și umed, ca și Infernul și iadul despre care vorbește Dumnezeu. Acest lucru este la fel ca mormântul unui om, cu dulapul nevopsit, taburetele, cercevelele și ușile îmbrăcate în ținută de doliu și aducând un omagiu tăcut celui mort. Omul a trăit în aceast infern timp de mai multe decenii sau secole sau chiar milenii, plecând devreme și întorcându-se târziu. Ei ies din „mormântul” lor odată cu prima rază de lumină, când cocoșii cântă, și privesc la cer și la pământ, și-și încep activitățile de zi. Când soarele coboară în spatele munților, își târăsc corpul obosit înapoi în „mormânt”; până când și-au umplut burta lor este seară. Apoi, după ce și-au terminat pregătirile de a părăsi „mormântul” din nou mâine, sting lumina, care pare să emită strălucirea focurilor fosforescente. În acest moment, tot ce poate fi văzut sub lumina lunii sunt movile de morminte care se răspândesc ca niște coline în fiecare colț. Din interiorul „mormintelor” emană ocazional un sunet sforăitor, care urcă și coboară. Oamenii dorm toți profund, iar demonii murdari și toate fantomele par, de asemenea, să se odihnească în pace. Din când în când, se aud ciori croncănind departe – sunetul acestor strigăte pustiite într-o noapte liniștită și tăcută, cum este aceasta, este suficient pentru a vă trimite fiori pe șira spinării și pentru a vi se face părul măciucă… Cine știe câți ani au petrecut în astfel de locuri, murind și renăscând, cine știe cât timp au rămas în lumea ființelor umane unde se amestecă oamenii și fantomele și, chiar mai mult, cine știe de câte ori și-au luat rămas bun de la lume! În acest iad pe pământ oamenii duc vieți fericite, ca și cum nu ar avea niciun singur cuvânt de plângere, pentru că de mult timp s-au obișnuit cu viața în Infern. Și astfel, oamenii sunt fascinați de locul acesta în care locuiesc demonii murdari, ca și cum demonii murdari sunt prietenii și tovarășii lor de viață, ca și cum lumea omului este o bandă de vagabonzi[2] – pentru că esența originală a omului a dispărut de mult timp fără nicio șoaptă, a dispărut fără nicio urmă. Înfățișarea oamenilor aduce cu cea a unui demon murdar; mai mult decât atât, acțiunile lor sunt manipulate de demoni murdari. Astăzi, ei nu se deosebesc de demonii murdari, ca și cum ar fi fost născuți din demoni murdari. Pe lângă acestea, oamenii sunt extrem de iubitori și sprijinitori ai strămoșilor lor. Nimeni nu știe că omul a fost atât de mult asuprit de Satana încât au devenit ca gorilele din munți. Ochii lor sângeroși păstrează un aspect plin de implorare, iar în lumina slabă care strălucește din ei este o urmă slabă a răutății malefice a unui demon murdar. Fețele lor sunt acoperite de riduri, crăpate precum coaja unui pin, gurile le sunt scoase în afară, ca și cum ar fi modelate de Satana, urechile le sunt acoperite cu murdărie în interior și în exterior, spatele le este încovoiat, picioarele lor se luptă să le susțină trupurile, iar brațele lor osoase se leagănă ritmic înainte și înapoi. Ca și cum nu ar fi decât piele și oase, dar, pe de altă parte, sunt la fel de grași ca un urs de munte. În interior și în exterior, sunt îngrijiți și îmbrăcați ca o maimuță din cele mai vechi timpuri – este ca și cum, astăzi, aceste maimuțe trebuie să evolueze complet în[3] forma omului modern, atât sunt de înapoiate!

Omul trăiește alături de animale și se înțelege armonios cu acestea, fără dispute sau dezacorduri verbale. Omul este pretențios în grija și preocuparea lui față de animale, iar animalele există de dragul supraviețuirii omului, în mod expres în beneficiul său, fără niciun avantaj pentru ele însele și în ascultare deplină și totală față de om. După toate aparențele, relația dintre om și fiară este una strânsă[4] și armonioasă[5] – și demonii murdari, se pare, sunt combinația perfectă dintre om și fiară. Astfel, omul și demonii murdari de pe pământ sunt și mai intimi și inseparabili: Deși, e separat de demonii murdari, omul rămâne legat de ei; între timp, demonii murdari nu țin nimic departe de om și le „dedică” tot ce au. Zilnic, oamenii țopăie în „palatul împăratului iadului”,zbenguindu-se în compania „regele iadului” (strămoșul lor) și fiind manipulați de el, astfel încât, astăzi, oamenii s-au înglodat în murdărie, și, după ce au petrecut atât de mult timp în Hades, au încetat de mult să-și mai dorească să se întoarcă în „lumea celor vii”. Astfel, de îndată ce văd lumina și privesc cerințele lui Dumnezeu, caracterul lui Dumnezeu și lucrarea Lui, se simt încordați și neliniștiți, încă tânjind să se întoarcă în infern și să locuiască alături de fantome. L-au uitat pe Dumnezeu cu mult timp în urmă, așa că au rătăcit mereu în cimitir. Când mă întâlnesc cu o persoană, încerc să vorbesc cu ea și numai în acest moment descopăr că persoana care stă înaintea Mea nu este umană deloc. Părul ei este neîngrijit, fața îi este murdară și este ceva legat de zâmbetul ei colțos care aduce a lup. De asemenea, pare să aibă stângăcia unei fantome care tocmai ce a ieșit din mormânt și l-a văzut pe omul lumii vii. Această persoană încearcă mereu să dea buzelor sale forma unui zâmbet; pare atât de prefăcută și de sinistră. Când ea-mi zâmbește, este ca și cum ar avea ceva de spus, dar nu pare să-și găsească cuvintele, așa că tot ce poate face este să stea de o parte, inexpresivă și proastă. Văzută din spate, ea pare să prezinte „imaginea puternică a poporului muncitor chinez”; în aceste momente apare și mai dezgustătoare, reamintind de imaginea descendenților legendarului Yan Huang/Yan Wang de odinioară[c] despre care vorbesc oamenii. Când o întreb ceva, își coboară capul în tăcere. Îi ia mult timp să răspundă și este foarte inhibată când o face. Nu-și poate ține mâinile în loc și își suge cele două degete ca o pisică. Doar acum îmi dau seama că mâinile omului arată ca și cum tocmai au căutat prin gunoi, având unghiile neîngrijite și atât de decolorate încât cineva n-ar ști niciodată că ar fi trebuit să fie unghii albe, „subțiri” și nu brăzdate de un strat gros de murdărie. Chiar mai dezgustător, spatele mâinilor lor arată ca pielea unui pui care tocmai a fost jumulit. Liniile de-a lungul mâinilor lor sunt aproape toate impregnate cu prețul sângelui și al transpirației muncii omului, în interiorul fiecăreia fiind ceva care seamănă cu murdăria, aparent emanând „aroma solului”, cea mai potrivită trăsătură care să reprezinte prețiozitatea și caracterul lăudabil al spiritului suferinței omului, astfel încât acest spirit de suferință a fost chiar adânc înrădăcinat în fiecare dintre liniile de pe mâinile omului. Din cap până-n picioare, niciun articol din îmbrăcămintea pe care omul o poartă nu arată ca o piele de animal, dar ei prea puțin știu că valoarea lor este de fapt mai mică decât o blană de vulpe, chiar dacă sunt vreodată „onorabili” – mai puțin chiar decât o singură pană de păun, pentru că îmbrăcămintea lor i-a făcut de mult timp atât de urâți, încât arată mai rău decât un porc sau un câine. Tricoul ei scurt îi atârnă pe jumătate de spateși cracii pantalonilor ei – ca niște intestine de pui – îi expun pe deplin urâțenia în lumina puternică a soarelui. Sunt scurți și înguști, parcă de dragul de-a arăta că picioarele ei au fost de mult timp slobode: sunt picioare mari, nu mai sunt „lotușii de aur de trei inci” ai vechii societăți. Ținuta acestei persoane este prea occidentalizată, dar, de asemenea prea ușuratică. Când mă întâlnesc cu ea, este întotdeauna timidă, fața ei se îmbujorează, și nu reușește să ridice capul deloc, ca și cum ar fi fost călcată în picioare de demoni murdari, și nu se poate aduna ca să îi mai privească pe oameni în faţă. Praful acoperă fața omului. Acest praf, care a căzut din cer, pare să cadă pe nedrept pe fața omului, făcând-o să semene cu puful de vrabie. Ochii omului sunt tot ca ai vrabiei: mici și uscați, fără strălucire. Când vorbesc, discursul lor este de obicei șovăitor și evaziv, detestabil și dezgustător pentru alții. Cu toate acestea, mulți preamăresc astfel de oameni ca fiind „reprezentanți ai națiunii”. Nu este aceasta o glumă? Dumnezeu dorește să schimbe oamenii, să-i mântuiască, să-i salveze din cavoul morții, ca să poată scăpa de viața pe care o duc în Infern și în iad.

Note de subsol:

1. „Negrii africani” se referă la persoanele de culoare care au fost blestemate de Dumnezeu, fiind sclavi generații întregi.

2. „O bandă de vagabonzi” se referă la corupția omenirii și la faptul că nu există ființe umane sfinte în rândul omenirii.

3. „Evoluează în” se referă la „evoluția” omului-maimuță în forma oamenilor de azi. Intenția este satirică: nu există, de fapt, o astfel de chestie ca o teorie a vechilor maimuțe care se transformă în ființe umane ce merg în poziție verticală.

4. „Strânsă” este folosit cu sens batjocoritor.

5. „Armonioasă” este folosit cu sens batjocoritor.

a. Textul original stipulează „Ea”.

b. Textul original stipulează „fața oamenilor”.

c. „Yan” și „Huang” sunt numele a doi împărați mitologici care au fost printre primii făuritori de cultură din China. „Yan Wang” este numele chinez pentru „regele iadului”. „Yan Huang” și „Yan Wang” sunt aproape omofone atunci când sunt pronunțate în limba mandarină.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

🌟 Bine ați venit pentru a citi mai multe conținuturi conexe. 🔗

1. Lucrarea și intrarea (4)

Ce este Fulgerul de la Răsărit? Tainele lui Matei 24:27 sunt dezvăluite

de Mingbian

În ultimii ani, Fulgerul de la Răsărit a fost în mod deschis mărturie că Domnul Isus S-a reîntors ca Dumnezeu Atotputernic întrupat, în zilele de pe urmă. Dumnezeu Atotputernic a exprimat milioane de cuvinte și înfăptuiește lucrarea de judecată, începând cu însăși casa lui Dumnezeu. Apariția Fulgerului de la Răsărit a zguduit întreaga lume religioasă, iar mulți care au tânjit după apariția lui Dumnezeu au auzit cuvântările lui Dumnezeu Atotputernic și le-au recunoscut ca fiind vocea lui Dumnezeu. Ei au devenit convinși că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus reîntors și, unul după altul, au venit înaintea lui Dumnezeu Atotputernic. Apariția Fulgerului de la Răsărit a îndeplinit acest verset biblic: „Căci aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului” (Matei 24:27). „Fulgerul” este adevărul, cuvântul lui Dumnezeu; „iese din est” înseamnă că adevărul a ieșit din China, iar „se vede până la apus” înseamnă că a ajuns în Apus; „venirea Fiului Omului” se referă la lucrarea și apariția Lui Dumnezeu Întrupat la Răsărit – în China – și, în cele din urmă, extinderea lucrării Sale înspre Apus. Aceste cuvinte au fost îndeplinite acum. Cu toate acestea, deoarece mulți frați și surori cred minciunile PCC și acuzările pastorilor și ale prezbiterilor Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic, ei nu îndrăznesc să cerceteze lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Aceștia se întreabă: dacă Fulgerul de la Răsărit ar reprezinta adevărata cale și apariția și lucrarea lui Dumnezeu, atunci de ce L-ar condamna guvernul chinez și pastorii și prezbiterii bisericii? Reprezintă oare Fulgerul de la Răsărit, cu adevărat, apariția și lucrarea Domnului Isus reîntors? Ne vom concentra asupra acestui subiect în următoarea părtășie.

Adevărata cale a suferit persecuții încă din Antichitate

Domnul Isus a spus odată: „Această generaţie este o generaţie rea” (Luca 11:29). „Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se expună faptele” (Ioan 3:19-20). Cu precizia unui chirurg, Domnul Isus demască stricăciunea și întunericul acestei lumi, arătând că toată omenirea trăiește sub imperiul Satanei și nu este capabilă să tolereze existența lui Dumnezeu. În Epoca Harului, Domnul Isus S-a întrupat și a venit să-Și înfăptuiască lucrarea pe pământ pentru a răscumpăra omenirea, iar El a fost răstignit pe cruce de către conducătorii religioși evrei în complicitate cu autoritățile romane. Este clar că omenirea devenise atât de coruptă și malefică încât L-au renegat pe față pe Dumnezeu și I S-au împotrivit. Acum, Dumnezeu Atotputernic a venit în zilele de pe urmă și a exprimat toate adevărurile care îi permit omului să obțină mântuirea deplină, dar El a suferit, de asemenea, și condamnarea frenetică și sfidarea din partea lumii religioase și a guvernului chinez și a fost respins de către această generaţie. Acestea îndeplinesc întocmai cuvintele Domnului Isus: „Căci aşa cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot aşa va fi şi cu Fiul Omului (în ziua Sa). Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie” (Luca 17:24-25). Guvernul chinez este un guvern ateu, însăși esența sa I se opune lui Dumnezeu și, prin urmare, condamnarea Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic de către acesta nu este ceva ciudat. Cu toate acestea, pastorii și prezbiterii din lumea religioasă de astăzi așteaptă cu toții reîntoarcerea Domnului, așa că, atunci de ce nu caută sau cercetează aceștia apariția și lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic, ci, în schimb, I se împotrivesc și Îl condamnă cu frenezie? Acest fapt merită o analiză atentă. De fapt, există mulți pastori și prezbiteri care au văzut autoritatea și puterea din cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic. Cu toate acestea, atunci când ei văd atât de mulți oameni care tânjesc de mult timp ca Dumnezeu să apară, care recunosc din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic că El este, într-adevăr, Domnul Isus reîntors și care, mai apoi, vin înaintea lui Dumnezeu Atotputernic, unul după altul, acești pastori și prezbiteri ai lumii religioase încep să se teamă că cei credincioși Îl vor urma pe Dumnezeu Atotputernic și atunci nimeni nu îi va mai urma sau idolatriza. Pentru a-și păstra propriile ranguri și mijloace de trai, ei se prefac că „apără adevărata cale și protejează turma” în timp ce condamnă fără motiv apariția și lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic și stau în calea credincioșilor care cercetează adevărata cale. Din faptul că apariția și lucrarea ambelor încarnări ale lui Dumnezeu au fost condamnate de către lumea religioasă, putem constata că aceasta a devenit atât de întunecată și de malefică încât a ajuns până la a I se împotrivi lui Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu va fi inevitabil condamnat și prigonit de forțele lui Satana atunci când El va veni în această lume ticăloasă pentru a-Și înfăptui lucrarea.

Așadar, cercetând adevărata cale, ce atitudine ar trebui să adoptăm atunci când ne confruntăm cu acuzațiile și sfidarea venite din partea conducătorilor lumii religioase? Dacă ne gândim la Petru, Ioan și ceilalți discipoli, în acele vremuri de demult, ei nu au crezut orbește minciunile conducătorilor religioși care îl acuzau pe Domnul Isus ci, în schimb, au căutat să asculte glasul Domnului cu smerenie. Când au recunoscut faptul că spusele Domnului Isus reprezintă adevărul, glasul lui Dumnezeu, ei au fost capabili să renunțe la noțiunile lor și să-L urmeze pe Domnul, primind, în cele din urmă, mântuirea Domnului. Este întocmai cum a spus Domnul Isus: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide!” (Matei 7:7). În cazul în care dorim să știm dacă Fulgerul de la Răsărit este adevărata cale, atunci ar trebui să analizăm lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic și să citim cuvintele exprimate de către Dumnezeu Atotputernic. Aceasta este singura modalitate de a ajunge la adevărul acestei probleme. Dacă noi credem orbește în ceea ce spun pastorii și prezbiterii, atunci este foarte posibil să călcăm pe urmele poporului evreu de rând, de pe vremea lui Isus, mergând pe aceeași cale ca și fariseii, Împotrivindu-I-ne și lepădându-ne de Domnul Isus, ratând șansa de a cerceta adevărata cale și fiind pe vecie incapabili să întâmpinăm reîntoarcerea Domnului.

Cum putem fi siguri că Fulgerul de la Răsărit este adevărata cale?

Așadar, cum putem fi siguri că Fulgerul de la Răsărit este adevărata cale? Haideți să citim cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune: „Care este principiul cel mai de bază în căutarea căii adevărate? Trebuie să te uiți dacă lucrarea Duhului Sfânt se află sau nu pe această cale, dacă aceste cuvinte sunt expresia adevărului sau nu, cine este mărturisit și ce îți poate aduce. Distincția între calea reală și cea falsă necesită câteva aspecte ale cunoștințelor de bază, cele mai fundamentale fiind faptul de a putea spune dacă este lucrarea Duhului Sfânt sau nu. Pentru că esența credinței omului în Dumnezeu este credința în Duhul lui Dumnezeu și, chiar credința lui în Dumnezeu întrupat, este deoarece acest trup este întruchiparea Duhului lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că o astfel de credință este totuși credința în Duh. Există diferențe între Duh și trup, dar pentru că acest trup vine de la Duh și este Cuvântul întrupat, în ceea ce crede omul este totuși esența inerentă a lui Dumnezeu. Și, astfel, în deosebirea dintre calea adevărată și cea falsă, trebuie, mai presus de toate, să te uiți dacă este lucrarea Duhului Sfânt sau nu, după care trebuie să te uiți dacă există sau nu adevăr în această cale. Acest adevăr este firea vieții umanității normale, adică, ceea ce i-a cerut Dumnezeu omului atunci când l-a creat la început, cu alte cuvinte, întreaga umanitate normală (inclusiv simțul uman, înțelegerea, înțelepciunea și cunoștințele de bază de a fi om). Altfel spus, trebuie să te uiți dacă această cale poate sau nu să îl ducă pe om într-o viață de umanitate normală, dacă adevărul rostit este sau nu necesar în conformitate cu realitatea umanității normale, dacă acest adevăr este sau nu practic și real și dacă este sau nu cel mai oportun. Dacă există adevăr, atunci poate purta omul în experiențe normale și reale; omul, mai mult, devine și mai normal, simțul uman al omului devine și mai complet, viața omului în trup și viața spirituală devin și mai organizate, iar emoțiile omului devin și mai normale. Acesta este cel de-al doilea principiu. Mai există un principiu și anume dacă omul are sau nu tot mai multe cunoștințe despre Dumnezeu, dacă experimentarea unei astfel de lucrări și a unui astfel de adevăr pot inspira sau nu dragostea de Dumnezeu în el și îl pot aduce și mai aproape de Dumnezeu. Prin acestea se poate determina dacă este sau nu calea reală” („Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa Îl pot mulțumi” din Cuvântul Se arată în trup).

Cuvintele lui Dumnezeu afirmă foarte clar că există trei principii de bază pentru a face distincția între calea adevărată și cea falsă. În primul rând, vedeți dacă acea cale conține lucrarea Duhului Sfânt. Dumnezeu este Duh și, chiar dacă Dumnezeu lucrează întrupat, esența Lui rămâne cea a Duhului Său, așadar lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie în armonie cu lucrarea Duhului Sfânt. În al doilea rând, vedeți dacă acea cale conține adevărul. Știm cu toții că numai cuvântul lui Dumnezeu este adevărul; adevărul poate deveni însăși viața noastră, este principiul care ne guvernează comportamentul, conduita și modul în care Îl slăvim pe Dumnezeu și ne poate permite să ne recuperăm umanitatea normală. În al treilea rând, vedeți dacă acea cale poate permite oamenilor să-L cunoască din ce în ce mai bine pe Dumnezeu. Pentru că lucrarea lui Dumnezeu este înfăptuită de către Însuși Dumnezeu, pentru că tot ceea ce El dezvăluie este ceea ce El are și este și deoarece, de fiecare dată când Dumnezeu apare și înfăptuiește lucrarea de mântuire a omului, El îi spune omului voia Sa și ceea ce El cere; cu cât citim mai mult din cuvintele lui Dumnezeu și cu cât experimentăm mai mult lucrarea Sa, cu atât credința noastră în Dumnezeu devine mai mare și sporește cunoașterea noastră despre Dumnezeu.

De exemplu, când Domnul Isus a venit să-Și înfăptuiască lucrarea, El a dăruit omului har din belșug, i-a vindecat pe cei bolnavi, a alungat demoni și a adus calea pocăinței pentru omenire. El l-a învățat pe om să se spovedească și să se pocăiască, să-și iubească aproapele precum se iubește pe sine însuși, să-și poarte crucea, să fie răbdător și tolerant, să-i ierte pe alții de câte șaptezeci de ori câte șapte, să-L iubească pe Dumnezeu din toată inima și cu toată mintea etc. Aceste învățături de la Domnul Isus au reprezentat cuvinte pe care nicio ființă umană nu le-ar fi putut rosti. Înainte ca Domnul Isus să vină și să exprime adevărul, cei care trăiau conform legii știau doar cum să trăiască; ei nu înțelegeau absolut deloc adevărurile cu privire la modul de a-i iubi și a-i ierta pe ceilalți. Dar urmându-l pe Domnul și practicând învățăturile Lui, ei au văzut că spusele Domnului Isus reprezentau adevărul și că ar putea arăta oamenilor din acea vreme calea de a practica. De asemenea, oamenii au ajuns să înțeleagă, prin lucrarea Domnului Isus, că firea lui Dumnezeu este plină de milă și bunătate și au devenit dispuși să se întoarcă spre Domnul. În ciuda faptului că lucrarea Domnului Isus din acea vreme a fost întâmpinată în mod constant cu acuzații, sfidare și prigoană din partea preoților, a cărturarilor și a fariseilor, numărul celor care L-au urmat pe Domnul Isus a devenit din ce în ce mai mare. În cele din urmă, acești conducători religioși au complotat cu autoritățile romane pentru a-L răstigni pe Domnul Isus, crezând că, făcând acest lucru, vor anula lucrarea Domnului Isus. Însă, cei care au crezut sincer în Dumnezeu, au văzut din lucrarea și cuvintele Sale că lucrarea Sa a venit de la Dumnezeu și, astfel, L-au urmat cu inimile debordând de credință și au răspândit Evanghelia Domnului, indiferent de modul în care i-au persecutat autoritățile romane și lumea religioasă din acea vreme. Evanghelia Domnului Isus a ajuns acum în cele mai îndepărtate locuri ale universului și în fiecare colț al lumii și nicio forță nu o poate opri. Putem vedea din rodul cuvintelor și lucrării Domnului Isus că lucrarea Sa a venit de la Dumnezeu și că ea este adevărata cale.

În mod similar, dacă dorim să confirmăm faptul că lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic este adevărata cale sau nu, putem vedea dacă adevărul este exprimat în lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic, dacă aceasta are lucrarea Duhului Sfânt și dacă permite oamenilor o cunoaștere mai profundă a lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic a venit în zilele de pe urmă, iar pe temelia lucrării de răscumpărare a Domnului Isus, El a exprimat toate adevărurile care permit omului să obțină purificarea și mântuirea deplină; El înfăptuiește etapa de judecată și curățire a omului din cadrul lucrării Sale și El ne salvează de o viață trăită în suferință în ciclul păcătuirii și al spovedaniei. Dumnezeu Atotputernic spune: „Când Dumnezeu se va întrupa de această dată, lucrarea Lui va fi pentru a-Şi exprima firea, în primul rând prin pedeapsă şi judecată. Pornind de aici, El va aduce mai mult adevăr omului, îi va arăta mai multe moduri de practică şi, astfel, Îşi va atinge scopul de a-l cuceri şi de a-l salva pe om de firea lui stricată. Acestea se află în spatele lucrării lui Dumnezeu în Epoca Împărăţiei” (Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”). „Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin substanța întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât omul să poată fi curățat și schimbat; prin judecata și mustrarea prin cuvânt, precum și prin rafinare, omul poate să-și înlăture corupția și să fie făcut pur. Decât să considerăm că această etapă a lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai potrivit să spunem că este lucrarea purificării” („Taina întrupării (4)” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic ne spun despre adevăruri precum taina planului de gestionare pe durata a șase mii de ani al lui Dumnezeu, taina întrupărilor lui Dumnezeu, rezultatul și destinația viitoare a omenirii, ce înseamnă a fi răpit, cum să deslușim adevăratul Hristos de falșii hristoși, adevărul despre corupția omenirii de către Satana, cum să ne eliberăm din cătușele păcatului și cum să ne temem de Dumnezeu și să ne ferim de rău. Toate aceste adevăruri au fost exprimate de către Dumnezeu pe baza nevoilor noastre, sunt adevăruri mai profunde decât cele din Epoca Harului. Nu numai că ele ne explică tainele lucrării Sale de gestionare, cine ne și demască firile noastre satanice, cum ar fi aroganța, răutatea, egoismul, perfidia și cruzimea. Fiind supuși judecății și mustrării cuvintelor lui Dumnezeu, vedem cum Dumnezeu detestă corupția omului, înțelegem firea dreaptă și sfântă a lui Dumnezeu care nu permite nicio jignire și o inimă temătoare de Dumnezeu se naște în noi. Atunci nu mai îndrăznim să comitem păcate cu ușurință și să I ne împotrivim lui Dumnezeu, devenim dispuși să ne lepădăm de trup și să practicăm adevărul și începem treptat să trăim o oarecare aparență a umanității. De asemenea, ajungem să prețuim cu adevărat faptul că, fără judecata și mustrarea lui Dumnezeu, nu am putea niciodată cunoaște firile satanice care zac adânc înrădăcinate în noi; am putea fi doar ca cei aparent religioși, veșnic prinși în ciclul păcătuirii și al spovedaniei. Chiar dacă am crede în Dumnezeu până la capăt, nu am putea totuși să obținem mântuirea deplină a lui Dumnezeu. Experimentând lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, vedem că firea lui Dumnezeu nu este numai miloasă și iubitoare, ci chiar mai mult, este dreaptă și măreață și nu tolerează nicio jignire. Indiferent dacă firea lui Dumnezeu este miloasă și iubitoare sau dreaptă și măreață, aceasta conține întotdeauna marea mântuire a omului de către Dumnezeu.

Mai mult, dacă este lucrarea lui Dumnezeu sau adevărata cale, aceasta deține lucrarea Duhului Sfânt și este susținută de către Duhul Sfânt și nicio forță potrivnică nu poate sta în calea lucrării lui Dumnezeu. De când Dumnezeu Atotputernic S-a arătat și Și-a început lucrarea în China, în 1991, guvernul chinez și lumea religioasă nu au încetat niciodată să I se împotrivească și să persecute Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Cu toate acestea, Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu nu a fost împiedicată în niciun fel de aceste forțe potrivnice, iar pe durata scurtă de timp de douăzeci de ani, s-a răspândit pe întreg teritoriul chinez, precum și în cadrul multor alte națiuni din întreaga lume. Cartea cuvintelor lui Dumnezeu Atotputernic, Cuvântul Se arată în trup, este de mult timp disponibilă online și a fost tradusă în peste douăzeci de limbi, fiind propovăduită în mod deschis și fiind mărturie întregii omeniri. Filmele, spectacolele de dans, scenetele și dialogurile comice, toate fiind mărturie pentru lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, precum și mărturiile trăite de către frații și surorile care au suferit judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu și au experimentat curățirea și transformarea firilor lor corupte, toate au fost publicate online. Mulți credincioși adevărați, care tânjesc ca Dumnezeu să Se arate, au auzit glasul lui Dumnezeu și au urmărit aceste mărturii bazate pe experiențe proprii – lumina a intrat în viețile lor. Ei au devenit convinși că spusele exprimate de Dumnezeu Atotputernic sunt cuvântările Duhului Sfânt către biserici și că Dumnezeu Atotputernic este reîntoarcerea Domnului Isus, că Fulgerul de la Răsărit este adevărata cale. Unul după altul s-au reunit sub numele de Dumnezeu Atotputernic. Bisericile BDA au fost acum înființate în multe țări din întreaga lume, iar acest fapt îndeplinește întru totul această profeție a Domnului Isus: „Căci așa cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, tot așa va fi și venirea Fiului Omului” (Matei 24:27).

Frați și surori, din rodul lucrării lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, putem avea certitudinea că Fulgerul de la Răsărit conține lucrarea Duhului Sfânt și exprimarea adevărului și, experimentând lucrarea lui Dumnezeu, cunoașterea noastră despre Dumnezeu va continua să crească. Fulgerul de la Răsărit este adevărata cale, apariția și lucrarea Domnului Isus reîntors. Dacă vom reuși sau nu să mergem pe urmele Mielului și să fim binecuvântați de către Dumnezeu, acest fapt va depinde de alegerile noastre individuale. Dumnezeu Atotputernic spune: „Lucrarea lui Dumnezeu este la fel ca niște valuri foarte puternice. Nimeni nu Îl poate reține și nimeni nu Îi poate opri pașii. Doar cei care ascultă cu grijă cuvintele Lui și care caută și sunt însetați după El pot păși pe urmele Lui și primi făgăduința Lui. Cei care nu vor face aceasta vor fi supuși unui dezastru copleșitor și unei pedepse meritate” („Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri” din Cuvântul Se arată în trup). „Nu trebuie să condamnați orbește cuvintele exprimate de Dumnezeu din cauza arătării Hristoșilor mincinoși în zilele de pe urmă și nu trebuie să fiți unii care blasfemiază împotriva Duhului Sfânt, pentru că vă temeți de înșelăciune. Nu ar fi acesta un mare păcat? Dacă, după multă examinare, tu totuși crezi că aceste cuvinte nu sunt adevărul, că nu sunt calea și că nu sunt exprimarea lui Dumnezeu, atunci vei fi în cele din urmă pedepsit și vei rămâne fără binecuvântări. Dacă nu poți accepta un asemenea adevăr spus atât de simplu și de clar, nu ești atunci nepotrivit pentru mântuirea de la Dumnezeu? Nu ești tu unul dintre aceia care nu sunt destul de norocoși să se reîntoarcă în fața Tronului lui Dumnezeu? Gândește-te la asta! Nu te pripi și nu fi impetuos, și nu trata credința în Dumnezeu ca pe un joc. Gândește-te de dragul destinației tale, de dragul perspectivelor tale, de dragul vieții tale și cu tine însuți, nu te juca. Poți accepta aceste cuvinte?” („Când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul” din Cuvântul Se arată în trup).

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

💥 Profețiile privind cea de-a doua venire a lui Iisus au fost de fapt îndeplinite. Învățați mai multe despre venirea Domnului. 🔗

Massimo Introvigne – Partea 1: Cum persecută regimul chinez creștinii – Minciuni și violență

Massimo Introvigne – Partea 1: Cum persecută regimul chinez creștinii – Minciuni și violență

După cum e bine știut, Partidul Comunist Chinez (PCC) a obținut puterea prin minciuni și violențe și se bazează pe minciuni și violențe pentru a-și menține puterea. Stăpânirea PCC se bazează doar pe minciuni, violență și crime. PCC propagă ateismul, spunând că religia este opiul spiritual al oamenilor. Creștinii propovăduiesc Evanghelia și sunt martori pentru Dumnezeu pentru a duce la bun sfârșit voia lui Dumnezeu, dar PCC condamnă astfel de fapte drepte, spunând că aceștia, creştinii, își abandonează și destramă familiile și arestează și închid creştini, în baza unor acuze false. În China continentală, creştini de la diferite biserici-de-casă, mai ales de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, sunt asupriți și persecutați cu brutalitate în numele credinței lor religioase într-atât încât unii au fost schilodiți sau uciși. Mulți creștini au plecat în exil și au rămas fără casă , cu familiile destrămate. Nenumărate familii creștine au fost astfel distruse! În acest episod, l-am invitat pe profesorul Massimo Introvigne, un specialist italian al noilor mișcări religioase, fondator și director al Centrului pentru Studiul Noilor Religii, pentru a discuta despre motivul pentru care PCC prigonește și persecută Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, dacă acuzațiile aduse de PCC împotriva lui Dumnezeu Atotputernic sunt adevărate ,cine e vinovatul principal pentru destrămarea familiilor creștine și așa mai departe. Adevărul va fi revelat, iar esența crudă și rea a PCC împotriva lui Dumnezeu, care câştigă faimă prin înșelarea publicului și lupta împotriva dreptății, va fi dezvăluită. Fiți atenți în continuare!

🌟 Aici găsiți marturi crestine adevarate frumoase care vă sunt recomandate, pentru a le viziona și citi . 🔗

Lucrare și intrarea (4)

Dacă omul poate respecta cu adevărat lucrarea Duhului Sfânt, viața lui ar răsări repede ca un bambus după o ploaie de primăvară. Judecând după statutul actual al celor mai mulți oameni, nimeni nu acordă nicio importanță vieții. În schimb, oamenii acordă importanță unor aspecte neînsemnate de suprafață. Sau se grăbesc ca frunza-n vânt și lucrează fără țintă, fără niciun scop, fără să știe în ce direcție să meargă și, cu mult mai puțin, către cine. Ei doar „se ascund cu umilință”. Adevărul este că puțini dintre voi știți intențiile lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. De abia dacă vreunul dintre voi cunoaşte amprenta lui Dumnezeu și chiar mai puțini știu care va fi realizarea finală a lui Dumnezeu. Cu toate acestea, toată lumea, prin propria voință, acceptă disciplina și grija din partea celorlalţi, de parcă s-ar pregăti[1]și ar aștepta ziua când vor reuşi, în cele din urmă, şi se vor putea relaxa. Nu voi face niciun comentariu despre aceste „minuni” printre oameni, dar există un punct pe care trebuie să-l înțelegeți cu toții. În momentul de faţă, majoritatea oamenilor progresează spre anomalie[2], pașii lor marșând deja spre un punct mort[3]. Poate că mulți oameni cred că Shangri-La este ceea ce îşi doresc toți oamenii, crezând că acesta este locul libertății. De fapt, nu este. Sau se poate spune că oamenii s-au rătăcit deja. Dar, indiferent de ceea ce fac oamenii, tot vreau să vorbesc despre în ce ar trebui să intre omul. Meritele și neajunsurile mulțimilor nu sunt subiectul principal al acestui discurs. Sper că toți frații și surorile vor putea să primească cuvintele Mele pur și precis și să nu înțeleagă greșit intenția Mea.

Dumnezeu este încarnat în continentul chinez, în ceea ce compatrioții din Hong Kong și Taiwan numesc interiorul țării. Când Dumnezeu a venit de sus pe pământ, nimeni din ceruri și de pe pământ nu a știut despre asta, căci acesta este adevăratul sens al revenirii lui Dumnezeu într-un mod ascuns. El a avut trup, lucrând și trăind de mult timp, dar nimeni nu a știut despre aceasta. Chiar și în ziua astăzi, nimeni nu o recunoaște. Poate că aceasta va rămâne o enigmă veșnică.Venirea lui Dumnezeu în trup de data aceasta nu este ceva de care cineva să poată fi conştient. Indiferent de cât de mare și de puternică este lucrarea Duhului, Dumnezeu rămâne întotdeauna liniștit, fără să se dea de gol niciodată. Se poate spune că este ca și cum această etapă a lucrării Sale are loc în împărăția cerească. Chiar dacă este perfect evidentă pentru toată lumea, nimeni nu o recunoaște. Când Dumnezeu va termina această etapă a lucrării Sale, toţi se vor trezi din visul lor lung și își vor schimba atitudinea lor trecută[4]. Îmi amintesc că Dumnezeu spunea odată: „Venirea în trup de data asta este ca o cădere în cușca tigrului.” Ceea ce înseamnă acest lucru este faptul că, pentru că această rundă a lucrării lui Dumnezeu L-a făcut pe Dumnezeu să vină în trup și să se nască în locuinţa marelui balaur roșu, venirea Lui pe pământ de această dată este însoțită și mai mult de pericole extreme. El Se confruntă cu cuțite, arme și cluburi; El Se confruntă cu ispita; El Se confruntă cu mulțimile care au priviri ucigașe. Riscă să fie ucis în orice moment. Dumnezeu a venit într-adevăr cu mânie. Cu toate acestea, El a venit pentru a face lucrarea de desăvârșire, adică a face a doua parte a lucrării Sale, care continuă după lucrarea de răscumpărare. De dragul acestei etape a lucrării Sale, Dumnezeu a consacrat gândire și îngrijire maxime și folosește toate mijloacele imaginabile pentru a evita asalturile ispitei, ascunzându-Se cu umilință și fără a-Și etala identitatea. În salvarea omului de pe cruce, Isus termina doar lucrarea de răscumpărare; El nu făcea o lucrare de desăvârșire. Astfel, doar jumătate din lucrarea lui Dumnezeu a fost făcută și finalizarea lucrării de răscumpărare a fost doar jumătate din întreg planul Său. Pe măsură ce noua epocă era pe cale să înceapă, iar cea veche pe cale să se încheie, Dumnezeu Tatăl a început să delibereze a doua parte a lucrării Sale și a început să se pregătească pentru ea. În trecut, această întrupare din zilele cele de pe urmă poate că nu a fost profețită și, prin urmare, aceasta a pus bazele pentru caracterul tainic sporit care înconjura venirea lui Dumnezeu în trup de data aceasta. La revărsatul zorilor, neştiut de nimeni, Dumnezeu a venit pe pământ și Şi-a început viața în trup. Oamenii nu au fost conștienți de acest moment. Poate că ei erau adormiți cu toții, poate că mulți care erau treji aşteptau și poate că mulți se rugau tăcut lui Dumnezeu din ceruri. Cu toate acestea, în rândul acestor mulți oameni, nimeni nu știa că Dumnezeu ajunsese deja pe pământ. Dumnezeu a lucrat astfel ca să-Şi îndeplinească cu mai multă ușurință lucrarea și să obțină rezultate mai bune și ca să evite și mai multe ispite. După ce pauza de somn de primăvară a omului se va sfârşi, opera lui Dumnezeu va fi de mult timp terminată și El va pleca, apropiindu-Şi de sfârșit viața de călător și vizitator pe pământ. Deoarece lucrarea lui Dumnezeu presupune ca Dumnezeu să acționeze și să vorbească personal, și pentru că omul nu are cum să-L ajute, Dumnezeu a suferit o durere extremă pentru a veni pe pământ ca să facă lucrarea El Însuși. Omul nu este în stare să-L înlocuiască pe Dumnezeu în lucrarea Lui. De aceea, Dumnezeu a riscat pericole de câteva mii de ori mai mari decât cele din timpul Epocii Harului pentru a ajunge la locul în care locuieşte marele balaur roșu ca să-Și facă propria lucrare, ca să-Și pună toată gândirea și grija pentru a răscumpăra acest grup de oameni săraci, răscumpărând acest grup de oameni împrăștiați într-o grămadă de gunoi. Chiar dacă nimeni nu știe de existența lui Dumnezeu, Dumnezeu nu este tulburat pentru că este foarte benefic pentru lucrarea lui Dumnezeu. Toată lumea este cumplit de rea, deci cum poate cineva să tolereze existența lui Dumnezeu? De aceea Dumnezeu este mereu tăcut pe pământ. Indiferent de cât de excesiv de crud este omul, Dumnezeu nu pune nimic la inimă, ci doar continuă să facă lucrarea pe care trebuie să o facă pentru a îndeplini însărcinarea importantă pe care Tatăl ceresc I-a dat-o. Cine dintre voi a recunoscut frumusețea lui Dumnezeu? Cine arată mai multă considerație pentru povara lui Dumnezeu Tatăl decât o face Fiul Său? Cine poate înțelege voia lui Dumnezeu Tatăl? Duhul lui Dumnezeu Tatăl din ceruri este adesea tulburat și Fiul Său pe pământ se roagă adesea privind voința lui Dumnezeu Tatăl, îngrijorându-I inima. Există cineva care cunoaște dragostea lui Dumnezeu Tatăl față de Fiul Său? Există cineva care știe cum Fiul preaiubit Îi duce dorul lui Dumnezeu Tatăl? Chinuiți între cer și pământ, cei doi se uită continuu unul după celălalt de departe, alături Unul de Altul în Duh. Of, omenire! Când veți fi atenți la inima lui Dumnezeu? Când veți înțelege intenția lui Dumnezeu? Tatăl și Fiul S-au bazat întotdeauna Unul pe Celălalt. De ce ar trebui Ei să fie separați, Unul în cer, sus, și Unul pe pământ, jos? Tatăl Își iubește Fiul, așa cum Fiul îl iubește pe Tatăl Său. De ce ar trebui, atunci, să aștepte El cu un astfel de dor și să dorească cu o asemenea nelinişte? Deși Ei nu au fost separați pentru mult timp, știe oare cineva că Tatăl a fost deja preocupat multe zile și nopți și că de mult timp așteaptă întoarcerea rapidă a Fiului Său? El observă, El stă în tăcere, El așteaptă. Totul este pentru întoarcerea rapidă a Fiului Său preaiubit. Când va fi din nou cu Fiul care rătăcește pe pământ? Chiar dacă odată împreună, vor fi împreună pentru veșnicie, cum poate El să suporte miile de zile și nopți de separare, Unul sus în ceruri și Unul pe pământul de dedesubt? Zeci de ani pe pământ sunt ca mii de ani în ceruri. Cum ar putea Dumnezeu Tatăl să nu-și facă griji? Când Dumnezeu vine pe pământ, El trăiește multele vicisitudini ale lumii umane, la fel cum face omul. Dumnezeu Însuși este nevinovat, deci de ce să-L lăsăm pe Dumnezeu să sufere aceeași durere ca și omul? Nu este de mirare că Dumnezeu Tatăl îi duce dorul atât de urgent Fiului Său; cine poate înțelege inima lui Dumnezeu? Dumnezeu îi dăruiește omului prea mult; cum poate omul să răsplătească în mod adecvat inima lui Dumnezeu? Cu toate acestea, omul îi dă lui Dumnezeu prea puțin; cum ar putea Dumnezeu să nu fie îngrijorat?

Abia dacă unul dintre oameni înțelege inima importantă a lui Dumnezeu, deoarece calibrul oamenilor este prea scăzut și sensibilitatea lor spirituală este destul de plictisitoare și pentru că ei nici nu observă, nici nu bagă de seamă ce face Dumnezeu. Deci Dumnezeu continuă să-și facă griji pentru om, ca și când natura umană blestemată a omului ar putea izbucni în orice moment. Acest lucru arată şi mai mult că venirea lui Dumnezeu pe pământ este însoțită de mari ispite. Dar, de dragul desăvârşirii unui grup de oameni, Dumnezeu, plin de slavă, i-a spus omului toate intențiile Sale, fără a ascunde nimic. El a hotărât ferm să desăvârșească acest grup de oameni. Prin urmare, indiferent de greutăți sau de ispite, El se uită într-o parte și ignoră totul. El doar Își face lucrarea liniștit, crezând cu tărie că într-o zi, când Dumnezeu va câştiga slavă, omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și crezând că, atunci când omul va fi desăvârșit de Dumnezeu, el va înțelege pe deplin inima lui Dumnezeu. Chiar acum pot exista oameni care Îl ispitesc pe Dumnezeu sau nu-L înțeleg pe Dumnezeu sau Îl învinovățesc pe Dumnezeu; Dumnezeu nu pune nimic dintre acestea la inimă. Când Dumnezeu va coborî în slavă, oamenii vor înțelege cu toții că tot ce face Dumnezeu este pentru bunăstarea omenirii, iar oamenii vor înțelege cu toții că tot ce face Dumnezeu este pentru ca omenirea să poată supraviețui mai bine. Venirea lui Dumnezeu este însoțită de ispite, iar Dumnezeu vine, de asemenea, cu măreție și mânie. Când Dumnezeu îl va lăsa pe om, El va fi câștigat deja slavă și El va pleca pe deplin încărcat cu slavă și cu bucuria întoarcerii. Dumnezeul care lucrează pe pământ nu pune lucrurile la inimă, indiferent de modul în care oamenii Îl resping. El doar Își face lucrarea Lui. Crearea lumii de către Dumnezeu e veche de mii de ani, El a venit pe pământ pentru a face o lucrare incomensurabilă și a experimentat pe deplin respingerea și defăimarea lumii umane. Nimeni nu salută venirea lui Dumnezeu; toată lumea Îl privește cu ochi reci. În decursul acestor greutăți de mai multe mii de ani, comportamentul omului a zdrobit de mult inima lui Dumnezeu. El nu mai acordă atenție răzvrătirii oamenilor ci, în schimb, face un plan separat pentru a transforma și a purifica omul. Bătaia de joc, defăimarea, persecuția, necazul, suferința răstignirii, excluderea din partea omului și altele pe care Dumnezeu le-a trăit în trup – Dumnezeu le-a cunoscut destul. Dumnezeu în trup a suferit în întregime mizeria lumii umane. Duhul lui Dumnezeu Tatăl din ceruri a găsit cu mult timp în urmă astfel de priveliști ca fiind insuportabile și Și-a întors capul și a închis ochii, așteptând ca Fiul Său preaiubit să se întoarcă. Tot ceea ce-Și doreşte El este ca toți oamenii să asculte și să se supună, să poată simți o mare rușine în fața trupului Lui și să nu se răzvrătească împotriva Lui. Tot ce Își dorește este că toți oamenii să creadă că Dumnezeu există. El a încetat de mult să ceară mai multe de la om pentru că Dumnezeu a plătit un preț prea mare şi, totuși, omul stă fără grijă[5], nepunând deloc lucrarea lui Dumnezeu la inimă.

Deși discuţia Mea de astăzi despre lucrarea lui Dumnezeu este plină de multe„cuvinte fărăfundament”[6], are o mare relevanță pentru intrarea omului. Vorbesc doar despre lucru și apoi vorbesc despre intrare, dar niciun aspect nu este dispensabil, iar când sunt combinate, aceste două aspecte sunt chiar mai benefice pentru viața omului. Cele două aspecte sunt complementare[7]și foarte benefice, determinându-i pe oameni să înțeleagă mai mult voința lui Dumnezeu și să promoveze relația oamenilor cu Dumnezeu. Prin discuția de astăzi despre lucrare, relația oamenilor cu Dumnezeu este îmbunătățită şi mai mult, înțelegerea reciprocă este aprofundată și omul este capabil să acorde mai multă considerație și atenție poverii lui Dumnezeu; omul poate simți ceea ce simte Dumnezeu, avea mai multă încredere în a fi schimbat de Dumnezeu și așteapta reapariția lui Dumnezeu. Aceasta este singura cerere a lui Dumnezeu pentru omul de astăzi – să trăiască imaginea celui care-L iubește pe Dumnezeu, astfel încât lumina cristalizării înțelepciunii lui Dumnezeu să lumineze în epoca întunericului și astfel încât viața omului să lase în urmă o pagină radiantă în lucrarea lui Dumnezeu, strălucind pentru totdeauna la Răsărit, cerând atenția lumii și admirația tuturor. Aceasta, cu siguranță, este intrarea mai bună pentru cei care îl iubesc pe Dumnezeu astăzi.

Note de subsol:

1. „Pregătit” este folosit ironic.

2. „Anomalie” indică faptul că intrarea oamenilor este deviantă, iar experiențele lor unilaterale.

3. „Punct mort” indică faptul că oamenii merg pe o cale care este antitetică voinței lui Dumnezeu.

4. „Își vor schimba atitudinea lor trecută” se referă la modul în care concepțiile și părerile oamenilor despre Dumnezeu se schimbă odată ce îl cunosc pe Dumnezeu.

5. „A sta fără grijă” indică faptul că oamenii nu sunt îngrijorați de lucrarea lui Dumnezeu și nu o văd ca fiind atât de importantă.

6. „Cuvinte fără fundament” indică faptul că oamenii sunt în mod fundamental incapabili să înțeleagă sursa cuvintelor care sunt rostite. Ei nu știu ce se spune. Această expresie este folosită ironic.

7. „Complementare” indică faptul că, dacă două aspecte ale „lucrării” și „intrării” sunt combinate în părtășie, acest lucru este de un beneficiu mai mare pentru cunoașterea noastră despre Dumnezeu.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

💥 Bine ați venit pentru a citi mai multe conținuturi conexe . 🔗

1. Lucrare și intrare (3)