Oile lui Dumnezeu Îi aud glasul.

Oile lui Dumnezeu Îi aud glasul: Noi ar trebui să auzim cuvântul lui Dumnezeu atunci când cercetăm adevărata cale

 

de Su Xing, China

Pandemia a continuat să se răspândească în ultimele luni, iar numărul cazurilor confirmate și al morților crește și mai mult. Dezastre precum roiuri de insecte, inundații și incedii sunt răspândite peste tot în lume, iar amenințarea războiului se conturează. Numeroși creștini au devenit conștienți de faptul că Domnul S-a întors deja și Îi caută acum apariția. În zilele noastre, numai Biserica lui Dumnezeu Atotputernic mărturisește că Domnul S-a întors și mulți caută și cercetează acum apariția și lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic. Tot mai mulți oameni devin siguri că ei sunt glasul lui Dumnezeu după ce aud cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și apoi Îi acceptă lucrarea din zilele de pe urmă. Totuși, sunt unii oameni care, atunci când văd lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic hulită și condamnată de guvernul PCC, de pastorii și prezbiterii lumii religioase, se hotărăsc să îi urmeze pe aceștia. Ei nu cred că aceasta este adevărata cale și nu îndrăznesc să o caute și să o cerceteze. În timp ce ar trebui să fim precauți când cercetăm adevărata cale, este conform adevărului să susținem cuvintele guvernului PCC, ale pastorilor și prezbiterilor drept standarde ce determină dacă ceva reprezintă adevărata cale sau una falsă? Mai exact, de cine ar trebui să ascultăm atunci când cercetăm adevărata cale, pentru a putea întâmpina întoarcerea Domnului? Vom avea părtășie despre aceste probleme și le vom explora în cele ce urmează.

A crede condamnarea PCC înseamnă a crede cuvintele Satanei

Știm cu toții că guvernul PCC este un guvern ateist. De când a venit la putere, PCC a promovat ateismul, materialismul și evoluționismul. A negat întotdeauna existența lui Dumnezeu și a susținut sofisme satanice precum: „Nu a existat niciodată un Mântuitor”, „Destinul unui om se află în mâna lui” și „Omul poate crea o patrie primitoare cu propriiile sale mâini.” De asemenea, PCC a condamnat public creștinismul ca fiind un „xie jiao” și Biblia ca fiind o carte „xie jiao”. A demolat foarte multe biserici, a ars nenumărate exemplare ale Bibliei, a arestat și persecutat fără motiv creștini și catolici. Din persecuțiile frenetice asupra creștinismului și catolicismului, putem vedea că PCC detestă cel mai mult adevărul și pe Dumnezeu. Cum ar putea un regim satanic care se împotrivește lui Dumnezeu să conștientizeze apariția și lucrarea lui Dumnezeu? PCC refuză, pur și simplu, să admită că există adevărata cale și, cu atât mai puțin, că există un Dumnezeu. Când vine vorba să stabilim dacă o cale este cea adevărată sau nu, care este atunci diferența dintre a crede zvonurile și minciunile PCC și a crede cuvintele diavolului Satana?

Mai mult, știm cu toții că adevărata cale a fost supusă persecuției din vremuri imemoriale. Toate regimurile satanice au o ură extremă pentru Dumnezeu și pentru adevăr și, cu cât ceva vine mai mult din partea lui Dumnezeu, cu atât mai frenetic i se împotrivesc. Acesta este motivul pentru care, de fiecare dată când Dumnezeu vine să-Și înfăptuiască lucrarea, El este inevitabil persecutat și condamnat de regimul satanic – acesta este un fapt de netăgăduit. Când Domnul Isus Și-a transmis predicile și Și-a făcut lucrarea cu mulți ani în urmă, preoții cei mai de seamă și fariseii de credință evreiască au complotat cu autoritățile romane pentru a-L răstigni. Așadar, am putea noi nega faptul că Domnul Isus este Hristos din cauza condamnării, persecuției, minciunilor și defăimării regimului aflat la conducere? În mod similar, Dumnezeu S-a întors acum pentru a-Și înfăptui lucrarea, iar PCC și-a intensificat condamnarea nebunească și blasfemia apariției și lucrării lui Dumnezeu. Arestează și persecută fără motiv creștini și se folosește de presa de pe internet atât acasă, cât și în străinătate, pentru a-și răspândi minciunile, hulind lucrarea lui Dumnezeu și inducându-i în eroare pe cei care nu știu adevărul. Face acest lucru de frică, deoarece se teme că Dumnezeu S-a arătat și lucrează pentru a mântui omenirea și că aceasta va accepta adevărul și se va întoarce către Dumnezeu. Cu atât mai mult, se teme că vorbele lui Dumnezeu se vor adeveri pe pământ, că Împărăția Lui va apărea pe pământ și, atunci, întreaga omenire va respinge PCC. Acesta este motivul pentru care guvernul chinez suprimă frenetic și persecută fără milă Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Acesta este motivul fundamental pentru care hulește și condamnă lucrarea lui Dumnezeu. Dacă avem cu adevărat discernământ, atunci ar trebui să stabilim care este adevărata cale prin ceea ce este cel mai opus și mai urât de regimul satanic. În schimb, dacă încetăm să cercetăm lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă pentru că guvernul chinez i se opune și o condamnă, atunci am fi realmente niște mari nesăbuiți.

Este bine să credem ce spun pastorii și prezbiterii atunci când cercetăm adevărata cale și să nu ascultăm cuvântul lui Dumnezeu?

Unii oameni cred că guvernul PCC s-a împotrivit mereu lui Dumnezeu și că nu pot avea încredere în nimic din ceea ce postează acesta pe internet, dar că pastorii și prezbiterii, pe de altă parte, cunosc bine Biblia și o înțeleg, așadar, ascultându-i pe aceștia atunci când cercetează adevărata cale, nu au cum să dea greș. Dar am luat vreodată în considerare următoarele: poate cineva care cunoaște bine Biblia să demonstreze că înțelege adevărul? Poate să demonstreze că Îl cunoaște pe Dumnezeu? Dacă ne amintim de preoții cei mai de seamă, scribii și fariseii credinței evreiești, aceștia cunoșteau bine Scripturile și le prezentau adesea altora. Dar când Domnul Isus S-a arătat și Și-a înfăptuit lucrarea, L-au recunoscut ei drept Mesia? I-au recunoscut cuvintele ca fiind adevărul, glasul lui Dumnezeu? Nu numai că au eșuat în a-L recunoaște pe Domnul, dar, de dragul pozițiilor și mijloacelor de trai pe care le aveau, ei au întors sensul literal al Scripturilor împotriva Domnului și au născocit zvonuri despre El și L-au discreditat. L-au persecutat cu înverșunare și L-au hulit, iar, în final, au complotat cu autoritățile romane pentru a-L răstigni. Aceste fapte demonstrează din plin că, doar pentru că cineva cunoaște bine Biblia și o prezintă adesea și altora, nu înseamnă că înțelege adevărul și, cu atât mai puțin, că Îl cunoaște pe Dumnezeu. Acesta este un lucru pe care evreii credincioși din acea vreme nu l-au înțeles pe deplin și nu au avut deloc discernământ când a venit vorba de farisei. În ceea ce privește întâmpinarea Domnului, ei au crezut orbește ceea ce le-au spus conducătorii lor religioși și, cu toate că unii știau bine că lucrarea și cuvintele Domnului Isus aveau autoritate și putere, tot au crezut zvonurile și defăimarea lansate de fariseii religioși. Au fost așadar înșelați și au mers înainte alături de conducătorii lor religioși în condamnarea și respingerea Domnului Isus. Nu numai că nu au primit mântuirea Domnului, dar au fost, în schimb, pedepsiți de Dumnezeu.

Exact în același fel, deși pastorii și prezbiterii de astăzi cunosc bine Biblia, acest lucru nu demonstrează că înțeleg adevărul sau că Îl cunosc pe Dumnezeu. În mod normal, mare parte din ceea ce predică ei reprezintă cunoaștere biblică și teorie teologică; foarte rar predică vorbele Domnului Isus sau sunt mărturie pentru acestea. Cunoașterea lor biblică și teoria teologică nu pot asigura susținere pentru viețile oamenilor și, indiferent cât de multe știu, acest lucru nu arată câtuși de puțin că ei înțeleg adevărul sau că Îl cunosc pe Domnul. Ceea ce ne trebuie acum cel mai mult este să înțelegem câteva adevăruri, cum ar fi de ce este lumea religioasă atât de pustiită, cum să rezolvăm cauza principală a pustiirii Bisericii, cum să căutăm pașii lui Dumnezeu, cum să Îl întâmpinăm pe Domnul, cum să facem voia lui Dumnezeu și să Îl ascultăm pe Domnul, cum să fim liberi de lanțurile și cătușele păcatului și să fim curățiți pentru a deveni compatibili cu Hristos și așa mai departe. Pastorii și prezbiterii nu au predicat niciodată asemenea adevăruri, deoarece nu le înțeleg nici ei. Dacă ar înțelege adevărul, atunci credincioșii ar fi udați și susținuți. Când pastorii și prezbiterii înșiși nu înțeleg adevărul sau nu Îl cunosc pe Domnul, cum ar putea ei atunci să ne conducă spre întâmpinarea întoarcerii Domnului? Biblia spune: „Domnului, Dumnezeului tău, să te închini și numai Lui să-I slujești” (Matei 4:10). „Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine! Degeaba însă Mi se închină ei, dând ca învățături niște porunci de-ale oamenilor!” (Matei 15:8-9). „Blestemat fie omul care se încrede în om și care face din trup sprijinul lui și a cărui inimă se îndepărtează de Iahve” (Ieremia 17:5). Domnul ne sfătuiește că trebuie să Îl preamărim pe Dumnezeu drept măreț în credința noastră și să Îl slăvim cu inima curată. Nu trebuie să păstrăm alți oameni în inimile noastre și nici să credem cu ușurință ceea ce spun ceilalți, altminteri Domnul nu ne va lăuda niciodată, indiferent cum Îl urmăm. În credința noastră în Dumnezeu, dacă îi credem orbește pe pastori și prezbiteri atunci când vine vorba de importantul aspect al cercetării adevăratei căi și lăsăm la mâna lor să ne aranjeze credințele și destinațiile, ce fel de problemă este aceasta? Este aceasta Credința În Dumnezeu sau credință în oameni? Pe măsură ce analizăm adevărata cale, ar trebui să ascultăm ceea ce spune Dumnezeu sau ceea ce spun pastorii și prezbiterii? Dacă, atunci când cercetăm adevărata cale, nu avem nicio viziune proprie, ci credem orbește cuvintele altora, nu înseamnă asta că am eșuat în a ne asuma responsabilitatea pentru propriile vieți? Am fi atunci înclinați să comitem aceleași greșeli pe care le-au făcut evreii de rând cu mulți ani în urmă și am fi abandonați și eliminați de Domnul!

Ar trebui să ascultăm glasul lui Dumnezeu atunci când cercetăm adevărata cale

Ar trebui să avem propriile viziuni atunci când vine vorba de cercetarea adevăratei căi, mai degrabă decât să credem orbește ceea ce spun pastorii, prezbiterii sau guvernul chinez. Trebuie să practicăm conform cuvintelor Domnului, întrucât numai atunci vom fi capabili să Îi întâmpinăm apariția. Domnul Isus a spus: „Iată, Eu stau la ușă și bat! Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el și voi mânca cu el, și el cu Mine” (Apocalipsa 3:20). „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează” (Ioan 10:27). Capitolele 2 și 3 din Apocalipsa profețesc în mai multe rânduri: „Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic spun: „Întrucât căutăm urmele lui Dumnezeu, se cuvine să căutăm voia lui Dumnezeu, cuvintele și cuvântările Lui deoarece, oriunde există noi cuvinte rostite de Dumnezeu, acolo este și glasul Lui și, oriunde se află urmele lui Dumnezeu, acolo sunt și faptele Lui. Oriunde este exprimarea lui Dumnezeu, acolo Se arată El și, oriunde Se arată Dumnezeu, acolo există adevărul, calea și viața. În căutarea urmelor lui Dumnezeu, ați ignorat cuvintele «Dumnezeu este adevărul, calea și viața». Prin urmare, mulți oameni, chiar și atunci când primesc adevărul, nu cred că au găsit urmele lui Dumnezeu și tot cu atât mai puțin recunosc arătarea lui Dumnezeu. Ce greșeală gravă!” („Arătarea lui Dumnezeu a adus o nouă epocă” în Cuvântul Se arată în trup). Putem vedea de aici că Dumnezeu cuvântează mai mult atunci când Se întoarce în zilele de pe urmă și noi ar trebui să fim fecioarele înțelepte care se concentrează pe a-I auzi glasul. Fecioarele înțelepte au calibru și au percepție spirituală; ele sunt capabile să recunoască din cuvântările lui Hristos că aceste cuvinte sunt adevărul, modul de viață, așa că sunt capabile să recunoască glasul lui Dumnezeu și să Îi întâmpine apariția. De exemplu, când S-a arătat Domnul Isus și Și-a înfăptuit lucrarea din Epoca Harului, el a exprimat calea: „Pocăiți-vă, pentru că Împărăția Cerurilor este aproape!” (Matei 4:17). Petru, Ioan și ceilalți discipoli care L-au urmat pe Domnul Isus, L-au recunoscut cu toții prin glasul lui Dumnezeu. Ei au putut auzi că ceea ce Domnul exprima era adevărul, așa că și-au lăsat părinții și căminele fără ezitare pentru a-L urma pe Domnul și au fost udați și păstoriți de El personal. În timpul în care ei L-au urmat pe Domnul Isus, au fost hărțuiți și obstrucționați în toate felurile posibile de către farisei și huliți și condamnați de autoritățile romane. Cu toate acestea, ei au ascultat doar de cuvintele lui Dumnezeu și I s-au supus, refuzând să fie perturbați sau înșelați de puterea de guvernare sau de fariseii religioși. Recunoscându-L pe Hristos, ei L-au urmat până la capăt, I s-au închinat și I-au experimentat cuvintele. S-au maturizat treptat în viață și au ajuns să aibă ceva cunoaștere despre Dumnezeu. Pe de altă parte, credincioșii evrei, care erau rigizi, ignoranți și încăpățânați, deși au auzit autoritatea și puterea din cuvintele Domnului Isus și știau că nicio ființă umană n-ar putea spune asemenea lucruri, tot nu au putut crede în El și nu L-au urmat. S-au răsturnat la primul semn al hărțuirii și înșelăciunii fariseilor; ei credeau în Dumnezeu, dar nu Îi puteau auzi cuvintele, nu aveau deloc discernământ sau vreo viziune proprie și au mers chiar până într-acolo încât să stea de partea Satanei pentru a se împotrivi lui Dumnezeu. În cele din urmă, asemenea oameni nu puteau fi decât abandonați și eliminați de Dumnezeu, căzând în iad pentru a fi pedepsiți pe veci. Așadar, atunci când cercetăm adevărata cale, nu trebuie să credem orbește ceea ce spun alți oameni, ci trebuie să ne concentrăm pe auzirea glasului lui Dumnezeu și pe recunoașterea faptului că Hristos este adevărul, calea și viața. Acest lucru este de importanță maximă.

Evanghelia lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă se extinde acum în tot universul, iar cartea cuvintelor clasice exprimate de Dumnezeu Atotputernic – Cuvântul Se arată în trup – a fost tradusă în peste 20 de limbi și este disponibilă public pe internet pentru ca toată omenirea să o caute și să o cerceteze. Dumnezeu Atotputernic exprimă toate adevărurile pentru a mântui omenirea, de exemplu, ce este credința adevărată în Dumnezeu, ce sunt supunerea față de Dumnezeu și iubirea pentru Dumnezeu, cum să ne temem de El și să ne ferim de rău, cum să fim compatibili cu Hristos, cum să trăim vieți pline de sens, și altele. Oamenii din toate țările lumii, care au tânjit după apariția lui Dumnezeu, I-au recunoscut glasul în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Ei s-au convins că aceste cuvinte sunt adevărurile exprimate de Dumnezeu pentru a curăți și a mântui omul și, unul după altul, s-au întors în casa lui Dumnezeu. Indiferent cum încercă pastorii și prezbiterii să le stea în cale, sau ce fel de clevetire și blasfemie împrăștie guvernul chinez, ei îl urmează pe Dumnezeu fără abatere. Acești oameni sunt fecioarele înțelepte, cele care au fost răpite înaintea tronului lui Dumnezeu, cele care au șansa de a fi curățite și desăvârșite de El și de a fi transformate de Dumnezeu în biruitori, în zilele de pe urmă. Apoi sunt cei care văd că vorbele lui Dumnezeu Atotputernic exprimă tot adevărul, că sunt glasul lui Dumnezeu și, totuși, sunt înșelați și constrânși după ce aud interdicțiile impuse de pastori și prezbiteri și nu îndrăznesc să cerceteze lucrarea lui Dumnezeu. Ei merg până într-acolo încât să se îndoiască de calea cea adevărată și de lucrarea lui Dumnezeu – așa s-au comportat fecioarele înțelepte? Dumnezeu putea spune o sută de cuvinte și ei tot ar fi fost incapabili să le creadă pe deplin, dar când cineva din omenirea coruptă spune doar un cuvânt, ei îl acceptă cu toată inima – nu sunt aceștia fecioarele nesăbuite? Atunci când cercetează adevărata cale, fecioarele nesăbuite nu ascultă glasul lui Dumnezeu ci, în schimb, ascultă glasul omului. Sunt în permanență hărțuite și înșelate de Satana și, în final, vor fi devorate de Satana. Vor pierde mântuirea lui Dumnezeu, vor fi abandonate și eliminate de Dumnezeu și vor fi măturate de dezastre. Acest lucru îndeplinește întocmai aceste cuvinte din Biblie: „Poporul Meu este nimicit din lipsă de cunoștință” (Osea 4:6). și „Proștii mor din lipsă de judecată” (Proverbe 10:21)

Acum, lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă este pe cale să ajungă la final. Vrem să fim asemeni lui Petru, să fim oameni care aud glasul lui Dumnezeu și care Îl întâmpină pe Domnul? Sau vrem să fim asemeni credincioșilor evrei, urmând orbește ceea ce spun pastorii, prezbiterii și regimul satanic și să pierdem mântuirea lui Dumnezeu? Ceea ce alegem să ascultăm, cuvintele lui Dumnezeu sau cuvintele omului atunci când cercetăm adevărata cale, ne va decide soarta și sfârșitul! După cum spune Dumnezeu Atotputernic: „Lucrarea lui Dumnezeu este la fel ca niște valuri foarte puternice. Nimeni nu Îl poate reține și nimeni nu Îi poate opri pașii. Doar cei care ascultă cu grijă cuvintele Lui și care caută și sunt însetați după El pot păși pe urmele Lui și primi făgăduința Lui. Cei care nu vor face aceasta vor fi supuși unui dezastru copleșitor și unei pedepse meritate” („Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri” în Cuvântul Se arată în trup).

Nota editorului: Dacă ai orice întrebare sau problemă, te rugăm să intri în legătură cu noi pe chat-ul live și o putem discuta și analiza împreună.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

🌾🌾 Ești o fecioarele înțelepte? Profețiile biblice au fost îndeplinite. Mirele a venit, și tu L-ai recuoscut? Citește acest articol, și  te va ajuta să asculți vocea Domnului și să-L întâmpini. 

Lucrarea și intrarea (8)

Am spus de atâtea ori că lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă este pentru a modifica spiritul fiecărei persoane, pentru a schimba sufletul fiecărei persoane în așa fel încât inima lor, care a suferit o mare traumă, să fie reformată, astfel salvându-le sufletul, care a fost atât de profund rănit de rău; este pentru a trezi spiritele oamenilor, pentru a dezgheța inimile lor reci și pentru a le permite să fie reîntinerite. Aceasta este cea mai mare dorință a lui Dumnezeu. Lasă deoparte discuția despre cât de elevate sau profunde sunt viața și experiențele oamenilor; când inimile oamenilor au fost trezite, când au fost deșteptați din visele lor și știu pe deplin răul făcut de marele balaur roșu, lucrarea de slujire a lui Dumnezeu va fi fost completă. Ziua în care se va termina lucrarea lui Dumnezeu este, de asemenea, atunci când omul va porni oficial pe calea credinței corecte în Dumnezeu. În acest moment, lucrarea de slujire lui Dumnezeu se va fi terminat: lucrarea lui Dumnezeu întrupat se va fi terminat complet, și omul va începe în mod oficial să-și facă datoria pe care ar trebui să o îndeplinească – el va face această lucrare de slujire. Aceștia sunt pașii lucrării lui Dumnezeu. Așadar, ar trebui să bâjbâiți după această cale ca să intrați în fundamentul cunoașterii acestor lucruri. Acesta este lucrul pe care ar trebui să-l înțelegeți. Intrarea omului se va îmbunătăți numai atunci când schimbările au survenit profund în inima lui, pentru că lucrarea lui Dumnezeu este mântuirea completă a omului – om care a fost răscumpărat, care încă mai trăiește sub forțele întunericului și care nu s-a dezmeticit niciodată – din acest loc de adunare a demonilor; este ca omul să poată fi eliberat de milenii de păcat și să fie iubit de către Dumnezeu, culcându-l complet la pământ pe marele balaur roșu, înființând împărăția lui Dumnezeu și aducând mai curând odihnă inimii lui Dumnezeu; este pentru a da glas, fără rezervă, urii care vă umflă piepturile, pentru a eradica microbii mucegăiți, pentru a vă permite să părăsiți această viață care nu e diferită de aceea a unui bou sau a unui cal, să nu mai fiți sclavi, să nu mai fiți călcați în picioare în voie sau comandați de către marele balaur roșu; nu veți mai aparține acestei națiuni ratate, nu îi veți mai aparține odiosului mare balaur roșu, nu veți mai fi înrobiți de el. Cuibul demonilor va fi făcut cu siguranță bucăți de către Dumnezeu și voi veți sta alături de Dumnezeu – îi aparțineți lui Dumnezeu, și nu acestui imperiu de sclavi. Dumnezeu urăște de mult această societate întunecată până în măduva oaselor Lui. Scrâșnește din dinți, disperat să-Și înfigă picioarele deasupra acestui șarpe bătrân, odios și rău, ca să nu se mai ridice vreodată și să nu mai abuzeze vreodată de om; El nu-i va scuza acțiunile din trecut, nu îi va tolera înșelarea omului, va regla conturile pentru fiecare dintre păcatele lui de-a lungul epocilor. Dumnezeu nu o va lăsa câtuși de puțin pe această căpetenie a tuturor relelor[1] să scape, El o va nimici complet.

Vreme de mii de ani acesta a fost pământul murdăriei, insuportabil de murdar, unde suferința abundă, stafiile gonesc năvalnic pretutindeni, păcălind și înșelând, făcând acuzații nejustificate,[2] fiind nemiloase și rele, călcând în picioare acest oraș al fantomelor și lăsându-l plin de cadavre; duhoarea descompunerii acoperă pământul și umple aerul și este păzită cu strășnicie.[3] Cine poate vedea lumea de dincolo de ceruri? Diavolul leagă strâns tot trupul omului, îi scoate amândoi ochii și îi sigilează buzele. Regele diavolilor a fost turbat vreme de câteva mii de ani, chiar până astăzi, când încă mai veghează atent asupra orașului fantomelor, ca și cum ar fi un palat inexpugnabil al demonilor; această haită de câini de pază, între timp, se holbează cu ochi dușmănoși, temându-se profund că Dumnezeu îi va lua prin surprindere și îi va șterge de pe fața pământului, lăsându-i fără un loc al păcii și fericirii. Cum ar putea oamenii dintr-un asemenea oraș al fantomelor să-L fi văzut vreodată pe Dumnezeu? S-au bucurat ei vreodată de afecțiunea și frumusețea lui Dumnezeu? Ce apreciere au ei față de chestiunile lumii omenești? Câți dintre ei pot înțelege voia înflăcărată a lui Dumnezeu? Nu-i de mirare, atunci, că Dumnezeu întrupat rămâne complet ascuns: într-o asemenea societate întunecată, unde demonii sunt nemiloși și inumani, cum ar putea regele diavolilor, care ucide oameni cât ai clipi din ochi, să tolereze existența unui Dumnezeu care este încântător, bun și, de asemenea, sfânt? Cum ar putea el să aplaude și să aclame venirea lui Dumnezeu? Lacheii aceștia! Ei răsplătesc bunătatea cu ură, L-au disprețuit de mult timp pe Dumnezeu, Îl abuzează pe Dumnezeu, sunt extrem de sălbatici, nu au nici cea mai mică considerație față de Dumnezeu, pradă și jefuiesc, și-au pierdut tot cugetul și se împotrivesc întru totul conștiinței și nu au nicio urmă de bunătate și îi ispitesc pe nevinovați spre nesăbuință. Strămoși ai celor din antichitate? Lideri iubiți? Cu toții I se opun lui Dumnezeu! Amestecul lor a lăsat totul sub ceruri într-o stare de întuneric și haos! Libertate religioasă? Drepturile și interesele legitime ale cetățenilor? Toate sunt trucuri pentru acoperirea păcatului! Cine a îmbrățișat lucrarea lui Dumnezeu? Cine a renunțat la viața sa, ori și-a vărsat sângele pentru lucrarea lui Dumnezeu? Generație după generație, de la părinți la copii, omul înrobit L-a înrobit necuviincios pe Dumnezeu – cum ar putea asta să nu incite la furie? Mii de ani de ură sunt concentrați în inimă, milenii de păcătuire sunt gravate în inimă – cum ar putea asta să nu inspire dezgust? Răzbună-L pe Dumnezeu, nimicește-I complet dușmanul, nu-i mai permite să alerge ca turbatul și nu-i mai permite să stârnească atâtea necazuri câte are el chef! Acum este timpul: omul și-a adunat demult toată puterea, și-a dedicat toate eforturile, a plătit fiecare preț pentru aceasta, pentru a sfâșia chipul hidos al acestui demon și pentru a permite oamenilor, care au fost orbiți și au îndurat tot felul de suferințe și greutăți, să se ridice deasupra durerii și să întoarcă spatele acestui diavol bătrân și malefic. De ce să pui un obstacol atât de impenetrabil în fața lucrării lui Dumnezeu? De ce să folosești diferite trucuri ca să-i înșeli pe oamenii lui Dumnezeu? Unde sunt adevărata libertate și drepturile și interesele legitime? Unde este nepărtinirea? Unde este alinarea? Unde este căldura? De ce să folosești scheme amăgitoare ca să-i păcălești pe oamenii lui Dumnezeu? De ce să folosești forța ca să oprești venirea lui Dumnezeu? De ce să nu-I permiți lui Dumnezeu să colinde în voie pe pământul pe care El l-a creat? De ce să-L hăituiești pe Dumnezeu până când nu mai are unde să-Și odihnească al Său cap? Unde este căldura dintre oameni? Unde este primirea călduroasă dintre oameni? De ce să-I produci un asemenea chin disperat lui Dumnezeu? De ce să-L faci pe Dumnezeu să strige iar și iar? De ce să-L forțezi pe Dumnezeu să-Și facă griji pentru Fiul Lui iubit? În această societate întunecată, de ce nefericiții ei câini de pază nu-I permit lui Dumnezeu să vină în voie și să meargă prin lumea pe care El a creat-o? De ce nu înțelege omul, omul care a trăit în durere și suferință? De dragul vostru, Dumnezeu a îndurat o mare suferință, cu mare durere vi L-a oferit vouă pe iubitul Lui Fiu, sânge din sângele Lui – atunci de ce încă vă faceți că nu vedeți? În ochii tuturor, respingeți venirea lui Dumnezeu și Îi refuzați prietenia lui Dumnezeu. De ce sunteți atât de lipsiți de scrupule? Sunteți dispuși să îndurați nedreptăți într-o asemenea societate întunecată? De ce, în loc să vă umpleți burțile cu milenii de vrăjmășie, vă îndopați cu „rahatul” regelui diavolilor?

Cât de mari sunt obstacolele în fața lucrării lui Dumnezeu? A știut cineva vreodată? Cu oamenii întemnițați în nuanțe superstițioase bine înrădăcinate, cine este capabil să cunoască adevăratul chip al lui Dumnezeu? Cu această cunoaștere culturală înapoiată, atât de superficială și absurdă, cum ar putea ei înțelege pe deplin cuvintele rostite de Dumnezeu? Chiar și când li se vorbește și sunt hrăniți față în față, gură la gură, cum ar putea înțelege? Uneori este ca și cum cuvintele lui Dumnezeu au fost ascultate de surzi: oamenii nu au nici cea mai mică reacție, clatină din cap și nu pricep nimic. Cum ar putea acest lucru să nu fie îngrijorător? Această „istorie culturală antică[4] și cunoaștere culturală îndepărtată” a hrănit un asemenea grup de oameni lipsiți de valoare. Această cultură antică – patrimoniu prețios – este o grămadă de gunoi! A devenit o rușine eternă cu mult timp în urmă și nu merită să fie menționată! A învățat oamenii trucuri și tehnici de a se opune lui Dumnezeu, iar „îndrumarea blândă, ordonată”[5] a educației naționale a făcut oamenii încă și mai nesupuși față de Dumnezeu. Fiecare parte a lucrării lui Dumnezeu este extrem de dificilă, și fiecare stadiu al lucrării Lui pe pământ a fost deranjant pentru Dumnezeu. Cât de grea este lucrarea Lui pe pământ! Stadiile lucrării lui Dumnezeu pe pământ implică mari greutăți: slăbiciunea omului, deficiențele, caracterul copilăros, ignoranța, și tot ceea ce ține de om – fiecare este planificată cu meticulozitate și analizată cu scrupulozitate de către Dumnezeu. Omul este ca un tigru de hârtie pe care cineva nu îndrăznește să-l zgândăre sau provoace; la cea mai mică atingere, mușcă sau cade și își pierde calea și este ca și cum, la cea mai mică lipsă de concentrare, recidivează sau altfel Îl ignoră pe Dumnezeu, ori aleargă la porcii și câinii lui de părinți ca să se răsfețe cu impuritățile trupurilor lor. Ce piedică mare! Practic, la fiecare pas al lucrării Sale, Dumnezeu este supus ispitei și, la aproape fiecare pas, Dumnezeu riscă un mare pericol. Cuvintele Lui sunt sincere și oneste și fără răutate, totuși, cine este dispus să le accepte? Cine este dispus să se supună pe deplin? Acest lucru Îi rupe inima lui Dumnezeu. El trudește zi și noapte pentru om, este copleșit de teamă pentru viața omului și e plin de compasiune pentru slăbiciunea omului. A suferit multe momente de cotitură în fiecare stadiu al lucrării Lui, pentru fiecare cuvânt pe care îl rostește; se află între ciocan și nicovală și se gândește la slăbiciunea, nesupunerea, caracterul copilăros și vulnerabilitatea omului… fără încetare, iar și iar. Cine a știut asta vreodată? În cine se poate El încrede? Cine ar fi în stare să înțeleagă? Pe veci urăște El păcatele omului și lipsa de coloană vertebrală, lipsa de caracter a omului și pe veci își face griji pentru vulnerabilitatea omului și contemplă calea ce se întinde înaintea omului; mereu, observând cuvintele și faptele omului, se umple de milă și furie și, mereu, vederea acestor lucruri Îi aduce durere în inimă. Până la urmă, inocenții au devenit cruzi; de ce trebuie să facă Dumnezeu mereu lucrurile dificile pentru ei? Omul slab este complet lipsit de perseverență; de ce ar trebui ca Dumnezeu să aibă mereu o asemenea furie neabătută față de el? Omul slab și lipsit de putere nu mai are nici cea mai mică vitalitate; de ce ar trebui ca Dumnezeu să-l dojenească mereu pentru nesupunerea lui? Cine poate ține piept amenințărilor lui Dumnezeu în cer? Omul, până la urmă, este fragil și, în situații disperate, Dumnezeu Și-a împins furia adânc în inimă, astfel încât omul să poată reflecta încet asupra sieși. Și totuși, omul, care este la mare ananghie, nu are nici cea mai mică apreciere față de voia lui Dumnezeu; el a fost călcat în picioare de bătrânul rege al diavolilor, totuși, este complet surprins, se ridică mereu împotriva lui Dumnezeu, sau nu este nici cald, nici rece în privința lui Dumnezeu. Dumnezeu a rostit atât de multe cuvinte, totuși, cine le-a luat în serios vreodată? Omul nu înțelege cuvintele lui Dumnezeu, totuși, el rămâne imperturbabil și fără dorință arzătoare, și nu a cunoscut niciodată cu adevărat substanța bătrânului diavol. Oamenii trăiesc în Hades, în iad, dar cred că trăiesc în palatul de pe fundul mării; sunt persecutați de către marele balaur roșu, și, totuși, cred că sunt „favorizați”[6] de țară; sunt ridiculizați de diavol și, totuși, ei cred că se bucură de măiestria superlativă a trupului. Ce adunătură de mizerabili jegoși și josnici sunt! Omul a cunoscut nefericirea, dar el nu știe asta și, în această societate întunecată, suferă nenorocire după nenorocire[7], totuși, nu s-a trezit niciodată. Când va scăpa de auto-indulgența și firea sa de sclav? De ce este atât de nepăsător față de inima lui Dumnezeu? Tolerează el în tăcere opresiunea și vitregia aceasta? Nu-și dorește ziua în care va putea schimba întunericul în lumină? Nu-și dorește să mai remedieze o dată nedreptățile față de dreptate și adevăr? Este dornic să privească și să nu facă nimic în timp ce oamenii abandonează adevărul și deformează faptele? Este fericit să continue să îndure acest abuz? Este dornic să fie sclav? Este dispus să piară de mâna lui Dumnezeu odată cu sclavii acestui stat eșuat? Unde ți-e hotărârea? Unde ți-e ambiția? Unde ți-e demnitatea? Unde ți-e integritatea? Unde ți-e libertatea? Ești dispus să renunți la toată viața ta[8] pentru marele balaur roșu, regele diavolilor? Ești fericit să-l lași să te tortureze până la moarte? Chipul adâncului este haotic și întunecat, omul obișnuit, suferind de o asemenea năpastă, strigă spre Ceruri și se plânge pământului. Când va fi omul în stare să-și țină capul sus? Omul este sfrijit și scofâlcit, cum ar putea el să fie mulțumit de acest diavol crud și tiranic? De ce nu își dăruiește viața lui Dumnezeu cât mai curând cu putință? De ce mai amână, când poate termina lucrarea lui Dumnezeu? Astfel, bruscat și oprimat fără sens, întreaga-i viață va fi fost în cele din urmă irosită în van; de ce e atât de grăbit să sosească și atât de zorit să plece? De ce nu păstrează ceva prețios să-I dea lui Dumnezeu? A uitat de mileniile de ură?

Poate că mulți oameni urăsc unele dintre cuvintele lui Dumnezeu sau, poate, că nici nu le urăsc, nici nu sunt interesați de ele. Cu toate acestea, faptele nu pot deveni argumentare absurdă; nimeni nu poate rosti cuvinte care contravin faptelor. Dumnezeu S-a întrupat de data aceasta ca să facă o asemenea lucrare, să încheie lucrarea pe care El trebuie să o încheie, să aducă epoca aceasta la sfârșit, să judece epoca aceasta, să-i salveze pe cei profund păcătoși din lumea mării de năpaste și să-i transforme complet. Evreii L-au răstignit pe Dumnezeu pe cruce, sfârșind astfel călătoriile lui Dumnezeu în Iudeea. Nu după mult timp, Dumnezeu personal a venit încă o dată printre oameni, sosind în liniște în țara marelui balaur roșu. De fapt, comunitatea religioasă a statului evreu și-a atârnat de mult timp imaginea lui Isus pe pereți și, din gură, oamenii au strigat: „Doamne, Isuse Hristoase!” Ei nu știau că Isus acceptase de mult porunca Tatălui Său să se întoarcă printre oameni ca să finalizeze cel de-al doilea stadiu al lucrării Lui neterminate. În consecință, oamenii au fost luați prin surprindere când s-au uitat la El: El se născuse în mijlocul unei lumi în care trecuseră multe epoci și a apărut printre oameni cu aspectul cuiva care este absolut obișnuit. De fapt, pe măsură ce au trecut epocile, îmbrăcămintea și întregul Lui aspect s-au schimbat, ca și cum ar fi fost renăscut. Cum ar putea oamenii să știe că El este exact același Domn Isus Hristos care a coborât de pe cruce și a înviat? El nu are nici cea mai mică urmă de rană, exact cum Isus nu semănă deloc cu Iahve. Isus de astăzi este de mult lipsit de semnele vremurilor trecute. Cum ar putea oamenii să-L cunoască? Duplicitarul „Toma” se îndoiește mereu că Isus a înviat, el dorește mereu să vadă cicatricile de la cuie pe mâinile lui Isus înainte de a-și liniști mintea; fără a le fi văzut, el ar rămâne mereu pe un nor de suspiciune și este incapabil să-și pună picioarele pe pământ solid și să-L urmeze pe Isus. Sărmanul „Toma” – cum ar putea el să știe că Isus a venit să facă lucrarea cu care a fost însărcinat de către Dumnezeu Tatăl? De ce trebuie ca Isus să poarte cicatricile răstignirii? Sunt cicatricile răstignirii semnul lui Isus? El a venit ca să lucreze pentru voia Tatălui Lui; de ce ar veni îmbrăcat și împodobit ca un evreu de acum câteva mii de ani? Ar putea forma pe care o ia Dumnezeu în trup să împiedice lucrarea lui Dumnezeu? A cui este teoria aceasta? De ce, când Dumnezeu lucrează, trebuie să fie în concordanță cu imaginația omului? Singurul lucru pentru care se străduiește Dumnezeu în lucrarea Lui este ca aceasta să aibă efect. El nu respectă legea și nu există reguli pentru lucrarea Lui – cum ar putea omul să o pătrundă? Cum ar putea concepțiile omului să ajute la lucrarea lui Dumnezeu? Așadar, ați face bine să vă liniștiți cum se cuvine: nu vă agitați pentru nimicuri și nu faceți mare caz din lucruri care nu sunt decât noi pentru voi – asta te va împiedica să te faci de râs și să râdă oamenii de tine. Ai crezut în Dumnezeu în toți acești ani și, cu toate acestea, tot nu-L cunoști pe Dumnezeu; până la urmă, te afunzi în mustrare, tu, care ești „cel mai bun din clasă”[9] ești repartizat în rândurile celor mustrați. Ai face bine să nu folosești metode istețe ca să te dai mare cu trucurile tale mărunte; poate miopia ta să-L perceapă cu adevărat pe Dumnezeu, care are grijă din eternitate în eternitate? Pot experiențele tale superficiale să expună complet voința lui Dumnezeu? Nu fi încrezut! Dumnezeu, până la urmă, nu este al lumii – așadar, cum ar putea lucrarea Lui să fie așa cum te-ai așteptat tu?

Note de subsol:

1. „Căpetenia tuturor relelor” se referă la bătrânul diavol. Expresia sugerează neplăcere extremă.

2. „Făcând acuzații lipsite de bază” se referă la metodele prin care diavolul le face rău oamenilor.

3. „Păzită cu strășnicie” sugerează că metodele prin care diavolul îi rănește pe oameni sunt deosebit de rele și controlează oamenii atât de tare încât aceștia nu mai au spațiu de mișcare.

4. „De demult” este folosit în batjocură.

5. „Îndrumarea blândă, ordonată” este o folosit ironic.

6. „Favorizați” este folosit ca să batjocorească oamenii care par din lemn și nu au conștiință de sine.

7. „Suferă nenorocire după nenorocire” sugerează că oamenii s-au născut pe pământul marelui balaur roșu și nu sunt în stare să-și țină capul sus.

8. „Să renunți la toată viața ta” este folosit în sens depreciativ.

9. „Cel mai bun din clasă” este folosit pentru a-i batjocori pe cei care Îl urmează cu ardoare pe Dumnezeu.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic