From then on, I walked many laps daily along the wide, oval corridor of Kitano Hospital with an IV stand to train my lower body.
At the time, I was using an iPod I had bought as soon as it came out.
I was a Sony fan, but at that moment, I thought, "Oh, Sony has lost out to Apple."
It was super-lightweight, rectangular, and simple to operate - the epitome of "simple is best."
Later, I speculated about why Apple had been able to create this iPod.
As someone who doesn't live in Kyoto, I visit and photograph the world-famous gardens there.
Steve Jobs visited Kyoto every time he came to Japan.
He was one of the leading figures in the United States who loved the gardens of Kyoto.
I think the gardens of Kyoto inspired him to come up with the idea for the iPod.
While walking around the wide oval corridor of the hospital, I always listened to these songs by George Harrison on my iPod.
At the time, I was using an iPod I had bought as soon as it came out.
I was a Sony fan, but at that moment, I thought, "Oh, Sony has lost out to Apple."
It was super-lightweight, rectangular, and simple to operate - the epitome of "simple is best."
Later, I speculated about why Apple had been able to create this iPod.
As someone who doesn't live in Kyoto, I visit and photograph the world-famous gardens there.
Steve Jobs visited Kyoto every time he came to Japan.
He was one of the leading figures in the United States who loved the gardens of Kyoto.
I think the gardens of Kyoto inspired him to come up with the idea for the iPod.
While walking around the wide oval corridor of the hospital, I always listened to these songs by George Harrison on my iPod.
私は、この頃から、北野病院の広い楕円形の廊下を、点滴スタンドと共に、下半身を鍛錬するために、連日、何周も歩いた。
Ipodでいつも聴いていたのがジョージ・ハリスンの、これらの曲だった。
当時、愛用していたIpodで…私は発売された時にすぐに購入した。
SONY党だった私が、「嗚呼、SONYはアップルに負けたぞ」と思った瞬間でもあった。
超軽量で長方形、操作も単純、シンプル・イズ・ベストを極めていた。
後年、何故、アップルが、このIpodを産みだせたのか、その理由を私は推測した。
私は京都に住んでいない人間としては、世界有数に京都の庭園を訪れ撮影している人間である。
スティーブ・ジョブズは来日する度に京都を訪問していた。
京都の庭園を愛していた米国有数の人間だったのである。
私は、Ipodを彼に発想させたのは京都の庭園だと「超越」したのである。
Ipodでいつも聴いていたのがジョージ・ハリスンの、これらの曲だった。
当時、愛用していたIpodで…私は発売された時にすぐに購入した。
SONY党だった私が、「嗚呼、SONYはアップルに負けたぞ」と思った瞬間でもあった。
超軽量で長方形、操作も単純、シンプル・イズ・ベストを極めていた。
後年、何故、アップルが、このIpodを産みだせたのか、その理由を私は推測した。
私は京都に住んでいない人間としては、世界有数に京都の庭園を訪れ撮影している人間である。
スティーブ・ジョブズは来日する度に京都を訪問していた。
京都の庭園を愛していた米国有数の人間だったのである。
私は、Ipodを彼に発想させたのは京都の庭園だと「超越」したのである。
左翼は戦前の日本を残虐な侵略国家で、国家主義によって国民を犠牲にした絶対悪に見ている。
2020年11月30日
以下は先日発売された月刊誌WiLLに掲載された古田博司と朝香豊の対談特集からである。
日本国民のみならず世界中の人たちが必読である。
デキる人ほどサヨクにとらわれて朽るのは何故か
ズバ抜けた良家の人は庶民など目もくれない。
ちょつと家が良くて、学校の勉強が得意ーそんなタイプがマルクスに引つ掛かる
“一撃”で目が覚めた
古田
朝香さんの『左翼を心の底から懺悔させる本』を読んだけど、苦しくてページをめくれなくなった。
マルクスが知識界に蔓延していた頃の苦痛が蘇ってきてしまった（笑）。
朝香
それは失礼しました（笑）。
古田
私がマルクスから目を覚ましたのは、1979年、26歳のことだった。
レニングラード（現在のサンクト・ペテルブルグ）に行ったんだけど、ロシア語ができたから女のガイドに一人で歩かせてくれと頼んだ。
なぜか通ったので、裏通りを歩いてみた。
そこで何を見たと思う？
朝香
ホームレスですか。
古田
そう、失業者の群れ。
壁には職安の張り紙があって、「トラクター白ロシア号の運転手求む」とか書いてある。
そのうちの一人は私の腕をつかんで、つけていたセイコーの腕時計を売れと言うんだ。
「こんなことのためにお前らの言葉を勉強したんじゃないぞ」と言いつつ振り払ったけど、これが社会主義の現実ですよ。
朝香
すごい経験ですね。
古田
この“一撃”でマルクスはウソということを、否応なく突き付けられた。
だからロシア語もやめた。
そのあと、どうしてマルクスなんて信じたのかと苦悶した。
思い出すと苦しくなるから、朝香さんの本も何とか半分まで読みました（笑）。
マルクスとの出会い
古田
ところで、朝香さんは元共産党員だったそうだけれど、入党は何歳のとき？
朝香
十八歳でした。
古田
ずいぶんと早いね。自分でマルクスを読んだの？それとも、先生から言われて？
朝香
中高一貫校だったんですが、左翼系の先生はたくさんいても、勧誘されたわけではありません。
進学校だから、まわりには知識量豊富なヤツが山ほどいました。
たとえばまだ中一なのに、相対性理論やＤＮＡ（デオキシリボ核酸）とＲＮＡ（リボ核酸）の違いを説明してきたり（笑）。
彼らを見て、「オレも偉そうなことを言いたい」と思って。知識人々への憧れを抱きました。
古田
そうは言っても、先生から薦められる本も“そっち”系でしよ。
朝香
岩波新書が多かったですね。
中一にはレベルが高すぎると思うんですが、自分のなかでは岩波新書を何冊読んでいるかが知識人の基準みたいに思っていました。
古田
わかる、わかる（笑）。
朝香
頑張って読んでも、あまり理解していませんよ。でも「長谷川正安がこう言っている」「渡辺洋三がこう書いていた」なんて、サラツと言えたらカッコいいじゃないですか（笑）。
そんな感じでいわゆる“進歩的文化人”が書いた本を読んでいたら、ある疑問が湧いてきたんです。
当時、ソ連はアフガニスタンに侵攻（一九七九年）し、社会主義が平気で自由を踏みにじる現実を目のあたりにしていたわけです。
でも、「どうしてこの進歩的な人たちは、社会主義を否定しないんだろう」と。
古田
それは面白い。
珍しいタイプですね。
朝香
「自分は本当の社会主義・共産主義を知らないだけで、勝手なイメージで悪く思っているんじゃないか」とか思って、中二で『空想から科学へ』と、『共産党宣言』を読みました。
古田
どうだった？
朝香
「やはり自分は共産主義を誤解していた」と思いました。
自由がなく、貧しいと思わされてきたけど、本当は素晴らしい思想なんだと。
古田
虚実が逆転しちゃった（笑）。
朝香
それ以降、日本共産党の主張も気になり出して、中二のくせに共産党の月刊誌『前衛』や、岩波の『世界』も買うようになりました（笑）。
そこには、自民党政権がいかにとんでもないことをやっているか刺激的に書かれている。
たとえば、自衛隊には内訓という内部の規定があって、自衛隊法は“お飾り”にすぎず、彼らは好き勝手できるようになっているーみたいな。
それを読んだ私は、「とんでもない！」と憤る。
その一方で、世間ではそんな極端な意見を言う人がいないから、「自分は世の中の真実を知る数少ない人間だ」と思い込んで、全能感に浸る（笑）。
古田
けっきょく、どうやってマルクスから抜け出したんですか。
朝香
私は古川先生のようにで“一撃”で目が覚めたわけではありません。
マルクスが抜けたと思っても、心のどこかに抜け切れていない自分がいた。
何回“脱皮”したかわかりません。
はっきりと覚えていないんですが、あるとき黄文雄さんの本を読んだんです。当時、黄さんがどんな方が知らなくて、なぜ右翼的な考えを持っているんだろう、変わった中国人がいるなと思っていました。
たまには反対の意見も聞いてみるか、と読んでみたら、「アレ、ちょっと待てよ」「こっちのほうが正しいかもしれない」と（笑）。
左翼は戦前の日本を残虐な侵略国家で、国家主義によって国民を犠牲にした絶対悪に見ている。
でも黄さんは、戦前の日本を肯定的に見ていた。
古田
徐々にマルクスが抜けていく。私と違って“漸進的覚醒”だ。
この稿続く
文明のターンテーブルThe Turntable of Civilizationの人気記事
- なるほど、門田氏によると森山裕･自民党幹事長の実父は韓国人だったのですね。
- Lo stretto rapporto tra Dentsu e Asahi
- 2011/12/25，退院９日目に金閣寺と龍安寺へ。ジョージ・ハリスン最後のアルバムと共に。
- 日本国民全員が必視聴!!! 石破おろしへ高市議員動き出す！？麻生氏も戦闘開始！？
- Repost! It was a popular page yesterday, 2019/10/24.
- Repost! It was a popular page yesterday, 2020/1/28.
- Repost! It was a popular page yesterday, 2019/1/28.
- Repost! It was one of the top 10 popular articles from The Turntable of Civilization, 2025/1/27.
- Repost!It was a popular page yesterday, 2023/1/27.
- 2011/12/30，清水寺を訪問、撮影。
【日本保守党は闇バ○ト？！飯山陽を使い捨て！事務所問題新事実！】ラクに簡単高○入！住所も電話番号も非公開？！
1
3531PV
2020-04-29 17:37:27
2
2008PV
3
1538PV
2020-04-28 22:25:21
4
1517PV
2020-04-24 16:00:37
6
1150PV
2020-04-26 11:39:33
7
995PV
2018-09-17 08:24:36
8
920PV
2019-01-30 08:57:57
9
879PV
2020-05-11 06:11:43
10
704PV
2020-05-06 10:43:31
11
591PV
2020-05-01 13:19:19
12
591PV
2020-05-10 17:12:15
13
577PV
2020-04-28 21:56:32
14
572PV
2020-05-06 19:34:55
15
534PV
16
497PV
2020-05-11 13:57:06
17
440PV
2018-04-23 07:48:01
18
422PV
2020-04-30 23:04:36
19
408PV
2020-04-30 23:05:51
20
405PV
2020-05-04 14:23:09
21
400PV
2020-05-16 22:37:58
22
386PV
2020-05-06 17:53:48
23
386PV
2020-05-11 14:59:41
24
362PV
2018-03-21 07:28:58
25
345PV
2
2020-05-06 19:37:45
26
340PV
2020-04-30 17:11:40
27
326PV
2020-05-13 15:57:43
28
314PV
2020-05-16 22:23:24
29
300PV
2020-05-03 16:40:50
30
300PV
2020-05-16 22:20:34
31
286PV
2020-05-14 15:28:27
32
275PV
2020-05-08 22:11:10
33
269PV
2020-05-13 17:13:06
34
268PV
2020-05-13 16:51:57
35
259PV
2020-05-03 16:32:19
36
日本人は当初、余りに見え透いた嘘であるから、中国人による歴史の捏造は時間の経過とともに忘れ去られると考えた。しかし、嘘も百回言えば真実となり、中国の主張を信用する一定の国際世論が形成されてしまっている
251PV
2020-05-04 14:22:00
37
250PV
2020-05-03 09:54:39
38
246PV
2020-05-02 17:19:00
39
244PV
2020-05-11 14:01:22
40
242PV
2020-04-30 23:04:01
41
236PV
2020-05-12 21:57:14
42
228PV
2020-05-03 16:39:33
43
218PV
2020-05-11 21:53:17
44
216PV
2020-05-10 16:00:56
45
215PV
2018-09-19 12:49:17
46
206PV
2020-05-02 17:16:39
47
206PV
2020-05-08 19:05:20
48
205PV
2020-05-16 22:27:48
49
201PV
2020-05-06 19:36:12
50
198PV
2020-05-01 17:27:26
The left sees pre-war Japan as a cruel, aggressive nation that sacrificed its people through nationalism and sees it as an absolute evil.
November 30, 2020
The following is from a unique feature on a recent issue of the monthly WiLL, featuring a conversation between Hiroshi Furuta and Yutaka Asaka.
It is a must-read not only for the Japanese people but also for people worldwide.
Why is it that the more capable people are, the more they are caught up in the left and wasting away?
People from outstanding families don't pay any attention to ordinary people.
The type of person who is from a slightly better family and is good at schoolwork gets caught up in Marx.
A single incident, a blow to my beliefs, awakened me to the reality of socialism.
Furuta
I read Asaka-san's book, 'A Book that Makes Leftists Repent from the Bottom of Their Hearts,' a critical examination of socialist ideologies, but I became so distressed that I couldn't turn the pages.
The pain I felt when Marx spread through the intellectual world returned to me (lol).
Asaka
I'm sorry about that (lol).
Furuta
I woke up from Marx when I was 26 years old in 1979.
I went to Leningrad (now St. Petersburg), and because I could speak Russian, I asked the female guide to let me walk by myself.
For some reason, I was able to get around, so I walked around the back streets.
What do you think I saw there?
Asaka
Homeless people?
Furuta
Yes, a bunch of unemployed people.
A job center notice on the wall said something like "Seeking tractor Belarus drivers."
One grabbed my arm and told me to sell my Seiko watch.
I shook him off, saying, "I didn't study your language for this kind of thing," but this is the reality of socialism.
Asaka
That's quite an experience.
Furuta
This blow forced Marx to face the fact that he was lying, whether he liked it or not.
That's why I gave up learning Russian.
After that, I agonized over why I had believed in Marx.
I read Asaka-san's book, “A book that makes leftists repent from the bottom of their hearts”, but I got so distressed that I couldn't turn the pages.
The pain I felt when Marx was spreading through the intellectual world came back to me (lol).
Meeting Marx
Furuta
By the way, I hear you were a former member of the Communist Party. How old were you when you joined?
Asaka
I was 18.
Furuta
That's pretty early.
Did you read Marx on your own, or was it something your teacher told you to do?
Asaka
It was a school that combined junior high school and high school, but I wasn't recruited even though there were many left-wing teachers.
It was a school that prepared students for university entrance exams, so there were lots of people around me who had a lot of knowledge.
For example, even though I was only in the first year of junior high school, they would explain things like the theory of relativity and the difference between DNA (deoxyribonucleic acid) and RNA (ribonucleic acid) (lol).
When I saw them, I thought, "I want to say big things too." I developed a longing to be an intellectual.
Furuta
Even so, the books recommended by your teachers were all "left-wing" books, right?
Asaka
There were a lot of Iwanami Shinsho books.
I think they were too advanced for first-year junior high school students, but the number of Iwanami Shinsho books I had read was like a benchmark for intellectuals.
Furuta
I know, I know (lol).
Asaka
Even if you try your hardest to read them, you don't understand them.
But it's cool if you can say things like "Hasegawa Masayasu said this" or "Watanabe Yozo wrote this" without thinking too much about it (lol).
When I read books written by so-called "progressive intellectuals" in this way, a question came to mind.
At the time, the Soviet Union had invaded Afghanistan (in 1979), and I was witnessing the reality of socialism trampling on freedom without a second thought.
But I wondered, "Why don't these progressive people reject socialism?"
Furuta
That's interesting.
You're a rare type.
Asaka
I thought, 'Maybe I just don't know about real socialism and communism, and I'm feeling poorly about it based on my image. 'So, in the second year of junior high school, I read From Fantasy to Science and The Communist Manifesto.
Furuta
How did you find it?
Asaka
I thought,' I was misunderstanding communism after all."
I had been led to believe it was a poor ideology without freedom, but it was actually a wonderful idea.
Furuta
The truth and the fiction were reversed (lol).
Asaka
After that, I started to pay attention to the arguments of the Japanese Communist Party, and even though I was only in the second year of junior high school, I started buying the Communist Party's monthly magazine Avant-garde and Iwanami's "Sekai" (The World) (lol).
There, it was written excitingly about how outrageous the Liberal Democratic Party government was doing things.
For example, there are internal regulations for the Self-Defense Forces, and the Self-Defense Forces Law is just a "decoration," so they can do whatever they like.
When I read that, I was outraged, thinking, "This is outrageous!
On the other hand, because there are no other people in the world who would say such extreme things, I would think that I was one of the few people who knew the truth and indulged in a sense of omnipotence (lol).
Furuta
In the end, how did you manage to break free from Marx?
Asaka
Unlike Professor Furukawa, I didn't wake up with a single blow.
Even after I thought I had shaken off Marx, some of me still hadn't entirely left.
I don't know how often I had to "shed my skin" to eliminate it.
I don't remember it clearly, but at one point, I read a book by Kō Bun'yū. At the time, I didn't know what kind of person Kō was, and I thought, "Why does he have such right-wing ideas? What a strange Chinese person he is!
I thought I'd read it to hear an opposing opinion, and then I thought, "Wait a minute, this might be right" (laughs).
The left sees pre-war Japan as an absolutely evil nation that was a cruel aggressor and sacrificed its people through nationalism.
But Kō-san saw pre-war Japan in a positive light.
Furuta
Gradually, Marx is left out.
Unlike me, it's a "gradual awakening."
This article continues
左翼は戦前の日本を残虐な侵略国家で、国家主義によって国民を犠牲にした絶対悪に見ている。
2020年11月30日
以下は先日発売された月刊誌WiLLに掲載された古田博司と朝香豊の対談特集からである。
日本国民のみならず世界中の人たちが必読である。
デキる人ほどサヨクにとらわれて朽るのは何故か
ズバ抜けた良家の人は庶民など目もくれない。
ちょつと家が良くて、学校の勉強が得意ーそんなタイプがマルクスに引つ掛かる
“一撃”で目が覚めた
古田
朝香さんの『左翼を心の底から懺悔させる本』を読んだけど、苦しくてページをめくれなくなった。
マルクスが知識界に蔓延していた頃の苦痛が蘇ってきてしまった（笑）。
朝香
それは失礼しました（笑）。
古田
私がマルクスから目を覚ましたのは、1979年、26歳のことだった。
レニングラード（現在のサンクト・ペテルブルグ）に行ったんだけど、ロシア語ができたから女のガイドに一人で歩かせてくれと頼んだ。
なぜか通ったので、裏通りを歩いてみた。
そこで何を見たと思う？
朝香
ホームレスですか。
古田
そう、失業者の群れ。
壁には職安の張り紙があって、「トラクター白ロシア号の運転手求む」とか書いてある。
そのうちの一人は私の腕をつかんで、つけていたセイコーの腕時計を売れと言うんだ。
「こんなことのためにお前らの言葉を勉強したんじゃないぞ」と言いつつ振り払ったけど、これが社会主義の現実ですよ。
朝香
すごい経験ですね。
古田
この“一撃”でマルクスはウソということを、否応なく突き付けられた。
だからロシア語もやめた。
そのあと、どうしてマルクスなんて信じたのかと苦悶した。
思い出すと苦しくなるから、朝香さんの本も何とか半分まで読みました（笑）。
マルクスとの出会い
古田
ところで、朝香さんは元共産党員だったそうだけれど、入党は何歳のとき？
朝香
十八歳でした。
古田
ずいぶんと早いね。自分でマルクスを読んだの？それとも、先生から言われて？
朝香
中高一貫校だったんですが、左翼系の先生はたくさんいても、勧誘されたわけではありません。
進学校だから、まわりには知識量豊富なヤツが山ほどいました。
たとえばまだ中一なのに、相対性理論やＤＮＡ（デオキシリボ核酸）とＲＮＡ（リボ核酸）の違いを説明してきたり（笑）。
彼らを見て、「オレも偉そうなことを言いたい」と思って。知識人々への憧れを抱きました。
古田
そうは言っても、先生から薦められる本も“そっち”系でしよ。
朝香
岩波新書が多かったですね。
中一にはレベルが高すぎると思うんですが、自分のなかでは岩波新書を何冊読んでいるかが知識人の基準みたいに思っていました。
古田
わかる、わかる（笑）。
朝香
頑張って読んでも、あまり理解していませんよ。でも「長谷川正安がこう言っている」「渡辺洋三がこう書いていた」なんて、サラツと言えたらカッコいいじゃないですか（笑）。
そんな感じでいわゆる“進歩的文化人”が書いた本を読んでいたら、ある疑問が湧いてきたんです。
当時、ソ連はアフガニスタンに侵攻（一九七九年）し、社会主義が平気で自由を踏みにじる現実を目のあたりにしていたわけです。
でも、「どうしてこの進歩的な人たちは、社会主義を否定しないんだろう」と。
古田
それは面白い。
珍しいタイプですね。
朝香
「自分は本当の社会主義・共産主義を知らないだけで、勝手なイメージで悪く思っているんじゃないか」とか思って、中二で『空想から科学へ』と、『共産党宣言』を読みました。
古田
どうだった？
朝香
「やはり自分は共産主義を誤解していた」と思いました。
自由がなく、貧しいと思わされてきたけど、本当は素晴らしい思想なんだと。
古田
虚実が逆転しちゃった（笑）。
朝香
それ以降、日本共産党の主張も気になり出して、中二のくせに共産党の月刊誌『前衛』や、岩波の『世界』も買うようになりました（笑）。
そこには、自民党政権がいかにとんでもないことをやっているか刺激的に書かれている。
たとえば、自衛隊には内訓という内部の規定があって、自衛隊法は“お飾り”にすぎず、彼らは好き勝手できるようになっているーみたいな。
それを読んだ私は、「とんでもない！」と憤る。
その一方で、世間ではそんな極端な意見を言う人がいないから、「自分は世の中の真実を知る数少ない人間だ」と思い込んで、全能感に浸る（笑）。
古田
けっきょく、どうやってマルクスから抜け出したんですか。
朝香
私は古川先生のようにで“一撃”で目が覚めたわけではありません。
マルクスが抜けたと思っても、心のどこかに抜け切れていない自分がいた。
何回“脱皮”したかわかりません。
はっきりと覚えていないんですが、あるとき黄文雄さんの本を読んだんです。当時、黄さんがどんな方が知らなくて、なぜ右翼的な考えを持っているんだろう、変わった中国人がいるなと思っていました。
たまには反対の意見も聞いてみるか、と読んでみたら、「アレ、ちょっと待てよ」「こっちのほうが正しいかもしれない」と（笑）。
左翼は戦前の日本を残虐な侵略国家で、国家主義によって国民を犠牲にした絶対悪に見ている。
でも黄さんは、戦前の日本を肯定的に見ていた。
古田
徐々にマルクスが抜けていく。私と違って“漸進的覚醒”だ。
この稿続く
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
文明のターンテーブルThe Turntable of Civilizationの人気記事
- なるほど、門田氏によると森山裕･自民党幹事長の実父は韓国人だったのですね。
- Lo stretto rapporto tra Dentsu e Asahi
- 2011/12/25，退院９日目に金閣寺と龍安寺へ。ジョージ・ハリスン最後のアルバムと共に。
- 日本国民全員が必視聴!!! 石破おろしへ高市議員動き出す！？麻生氏も戦闘開始！？
- Repost! It was a popular page yesterday, 2019/10/24.
- Repost! It was a popular page yesterday, 2020/1/28.
- Repost! It was a popular page yesterday, 2019/1/28.
- Repost! It was one of the top 10 popular articles from The Turntable of Civilization, 2025/1/27.
- Repost!It was a popular page yesterday, 2023/1/27.
- 2011/12/30，清水寺を訪問、撮影。
Sinceritatea nu este necesară în Coreea de Sud, care răsplătește bunătatea cu răzbunare. 2020/12/16
Ar trebui să vă abonați pentru a-i citi articolele. Acest articol dovedește că merită. 30 noiembrie 2020
Themis, o revistă lunară cu conținut exclusiv care nu este disponibil în librării, a fost alegerea mea recentă de abonament.
Nu ar fi exagerat să spun că am fost acolo pentru a citi eseul lui Masayuki Takayama intitulat „Nippon Keisei«».
El este singurul și unicul jurnalist din lumea postbelică.
Dacă credeți că acest lucru este adevărat, ar trebui să vă abonați pentru a-i citi articolele.
Acest articol dovedește că merită.
Articolul din numărul din această lună, care a sosit astăzi, este cu adevărat lămuritor.
Este un jurnalism autentic care vă va lărgi perspectiva.
Sunt mândru să fac munca a 120 de milioane de oameni, sau a 6,5 miliarde de oameni, iar Masayuki Takayama are aceeași mândrie și determinare ca mine.
Sinceritatea nu este necesară în Coreea de Sud, care răsplătește bunătatea cu răzbunare.
Dacă ne vor impune ranchiuna lor, să ne gândim la o Olimpiadă fără coreeni.
Ziua Independenței stârnește resentimente
Coreea și-a câștigat independența față de Statele Unite.
MacArthur ar fi putut alege orice dată, dar a făcut în mod intenționat ca Coreea să devină independentă pe 15 august 1948, ziua în care Japonia a capitulat.
Tot ceea ce a făcut acest om a fost insidios și nu a încercat să își ascundă prejudecățile rasiale și dorința de răzbunare.
Un exemplu excelent în acest sens este punerea sub acuzare a criminalilor de război de clasa A în ziua de naștere a împăratului Showa și executarea pedepsei cu moartea în ziua de naștere a Majestății Sale Împăratul, care era prințul moștenitor.
Ziua Independenței Coreei de Sud a coincis cu aniversarea sfârșitului războiului din Japonia pentru a le aminti sud-coreenilor în fiecare an de dominația japoneză, pentru a stârni resentimente în caracterul lor național și pentru a stârni ura față de Japonia.
Coreenii au căzut în acest plan și continuă să facă scandal cu ură reînnoită.
Primul coreean care a înnebunit de resentimente a fost primul președinte, Syngman Rhee.
Până la întoarcerea sa, Japonia a avut grijă de peninsulă.
Japonia a construit drumuri și căi ferate și a creat un mediu sanitar, cum ar fi măsurile de prevenire a epidemiei K de care este mândră acum.
Cu toate acestea, odată cu înfrângerea Japoniei în război, nimeni nu își mai putea permite să facă bani.
Până la 80% din activele naționale erau bunuri publice și private lăsate de Japonia.
În acest caz, ar trebui să muncești așa cum te-au învățat japonezii, dar Syngman Rhee, la fel ca înainte de război, s-a gândit doar la extorcarea către Japonia.
Ideea sa era să participe la conferința de pace împotriva Japoniei în calitate de membru al Puterilor Aliate și să colecteze bani în numele despăgubirilor de război.
Cu toate acestea, MacArthur i-a respins, spunând: „Nu sunteți nici o națiune învingătoare, nici una învinsă. Sunteți doar oameni din țări terțe''.
Astfel, Syngman Rhee a decis să șantajeze Japonia pe cont propriu.
Linia Syngman Rhee a fost stabilită la 8 februarie 1951, extinzând apele teritoriale ale Coreei de Sud fără permisiune.
Prin aceasta, au cucerit Takeshima, au confiscat bărcile de pescuit japoneze care veniseră să pescuiască și au început să le rețină echipajele.
Folosind acest lucru ca bază pentru extorcare, Syngman Rhee a vizitat Japonia la 6 ianuarie anul următor și i-a cerut lui Shigeru Yoshida să plătească răscumpărarea pentru echipajul de pescuit și compensații pentru dominația colonială. Yoshida l-a acuzat pe Lee de comportamentul său scandalos, l-a alungat și chiar i-a refuzat o vizită în Coreea de Sud în schimbul vizitei președintelui în Japonia.
Înfuriat, Lee a efectuat o confiscare completă a ambarcațiunilor de pescuit, 233 de ambarcațiuni și 2 791 de pescari fiind reținuți.
474 de infractori coreeni care trăiau în Japonia, eliberați
Facilitățile de detenție erau atât de proaste încât cinci membri ai echipajelor de pescuit au murit.
Când Yoshida a aflat despre acest lucru, a fost furios.
El a decis să facă primul pas spre ruperea relațiilor diplomatice prin închiderea legației coreene din Japonia, arestările de represalii ale coreenilor care locuiau ilegal în Japonia și folosirea forței pentru a elimina navele coreene care plecaseră să sechestreze bărcile de pescuit japoneze.
Japonia a informat partea coreeană.
Syngman Rhee a fost îngrozit, a strigat la Statele Unite și a redactat în grabă Tratatul de prietenie și securitate Japonia-SUA-Coreea, forțând Statele Unite să țină Japonia în frâu.
Cabinetul Ichiro Hatoyama care l-a înlocuit pe Yoshida a fost incompetent și s-a concentrat pe prietenie.
Crezând că este esențial să fim atenți la cealaltă țară, el a retras politicile de linie dură ale lui Yoshida și a acceptat acordul de schimb reciproc de prizonieri al Coreei de Sud.
A fost o concesie unilaterală pentru Japonia, în care sud-coreenii au eliberat pescarii japonezi reținuți, în timp ce partea japoneză a eliberat toți coreenii de contrabandă deținuți în prezent la centrul de detenție Omura și 474 de criminali zainichi coreeni care execută pedepse pentru crimă și alte infracțiuni, cu permisiunea de a rămâne în Japonia.
Partea japoneză nu numai că a acceptat acest lucru, dar a adăugat și considerentul abandonării tuturor proprietăților naționale și private rămase pe peninsulă.
Banii la acea vreme erau de 7 trilioane de yeni.
Suma era suficientă pentru a înființa o țară și era mai semnificativă decât finanțele naționale ale Israelului la înființarea sa.
Coreea de Sud a devenit brusc o națiune prosperă.
Coreea de Sud, care obținuse un profit atât de nedrept, încă avea nevoie să fie satisfăcută.
Park Chung-hee, care a devenit președinte în anii 1960, avea un talent natural de a profita de natura binevoitoare a poporului japonez.
Datorită bunăvoinței poporului japonez, el a putut merge gratuit de la școala primară la școala normală.
Asta a fost suficient pentru el, dar când a împlinit 30 de ani, a aplicat cu sânge pentru a urma cursurile unei academii militare.
Poporul japonez este slab în fața unui astfel de entuziasm fals.
Japonia a fost complet păcălită și i-a admis la Academia Militară din Manciuria.
Când a devenit președinte după Războiul din Coreea, și-a demonstrat la maximum abilitățile de manevră japoneze.
La acea vreme, Japonia a refuzat să se reînarmeze în conformitate cu Constituția elaborată de SUA și nici măcar nu a cooperat în războiul din Vietnam.
Park a anunțat apoi că va trimite 300 000 de soldați sud-coreeni „în numele Japoniei”, sperând să obțină ajutor din partea Statelor Unite și, în același timp, să obțină compensații din partea Japoniei.
Asistență socială și privilegii de scutire de impozite pentru rezidenții coreeni în Japonia
Așadar, Reischauer a făcut presiuni pentru un tratat Japonia-Coreea care a obligat Japonia să plătească 500 de milioane de dolari și apoi i-a pus pe japonezi să realizeze „Miracolul de pe râul Han”, de la producția de oțel la construcția de nave și centrale electrice.
După aceea, Japonia a continuat să arate compasiune față de Coreea de Sud.
Japonia i-a dat lui Roh Tae-woo Kim Hyon-hui, bombardierul cu reacție coreean capturat de personalul ambasadei japoneze în Bahrain.
Ea a dat o declarație detaliată despre răpirea lui Megumi și a altor persoane în Coreea de Nord.
Cu toate acestea, Roh Tae-woo a fost reticent în a o împărtăși, iar ancheta privind răpirea a fost amânată mai bine de zece ani.
Din compasiune, Japonia a oferit beneficii sociale și privilegii de scutire de taxe rezidenților coreeni care s-au stabilit în Japonia fără permisiune.
Cu toate acestea, Japonia avea dreptul să deporteze criminalii, dar Roh Tae-woo l-a pus pe Toshiki Kaifu să promită că nu va „deporta” și criminalii coreeni care locuiau în Japonia.
Kiichi Miyazawa a fost, de asemenea, grijuliu și a făcut ca Japonia și Coreea de Sud să găzduiască împreună Cupa Mondială de Fotbal din Japonia.
Turneul a fost stigmatizat drept „cea mai murdară Cupă Mondială din lume«» din cauza mitei arbitrilor sud-coreeni și a jocului dur.
Taro Aso a simpatizat cu Coreea de Sud, pe care comunitatea internațională o ridiculiza, și l-a recomandat pe Ban Ki-moon pentru postul de Secretar General al Organizației Națiunilor Unite.
În replică, Ban a îndemnat Organizația Națiunilor Unite să numească Marea Japoniei „Marea de Est«».
De asemenea, el și-a exprimat poziția antijaponeză prin participarea la un eveniment de comemorare a 70 de ani de la victoria împotriva Japoniei la Beijing.
Junichiro Koizumi a acordat Coreei de Sud tratamentul de țară albă, care era acordat doar țărilor curate.
Sud-coreenii au profitat de acest lucru și au revândut fluorură de hidrogen și alte produse țărilor teroriste precum Coreea de Nord.
Învinuind Coreea de Sud pentru trădarea sa, administrația Abe a scos Coreea de Sud din statutul de țară albă și a schimbat pentru prima dată politica sa de compasiune.
Coreenii, care au luat întotdeauna compasiunea ca pe ceva normal, au fost atât de șocați încât lumea lor a fost dată peste cap.
Mesagerii vin din Coreea unul după altul.
Pe lângă cererile lor de „compensații pentru muncitorii recrutați pe nedrept«» și de «revenire la statutul de țară albă»', ei încearcă să fie amabili, spunând: «Vom face din Jocurile Olimpice de la Tokyo scena perfectă pentru unificarea peninsulei»'.
Chiar și japonezii binevoitori sunt dezgustați de lipsa sa de remușcări și de egocentrism.
Pe de altă parte, ar putea fi timpul să ne gândim la Jocurile Olimpice fără coreeni.